Adevěrul, septembrie 1888 (Anul 1, nr. 15-39)

1888-09-26 / nr. 37

t i EDI­Ț X­A XI Anul I. — No. 37. In CapitolA numărul 5 bani. — In Districte 10 bani. Luni, 26, Marți 27 Septemvrie 1888 REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA STRADA DOAMNEI No. 15 bis d! (umpr a tipografii Thiel cie Weis a. Director politic: ALEX. V. BELDIMANU. ABONAMENTE ŞI AHUHOSJ»! I de 1 an . . Ln. 80 nwwpE st awuMi „ 6 Iuni . „ 16 Halft .... Ln. i . 3 „ . „ 10 AHUHOIB1H PS PAB. IV. Străinat. La. 50 linia .... 60 b. O alianţă de ocaziune * FAIUL şiBÂRNA MIŞCAREA ELECTORALĂ )_______13­0 _______ DE PESTE MUNŢI LUPUL, NEGRU formaţiunilor sigură că împăratul Germa­niei, întorcându-se la Potsdam, nu va mai trece prin Viena. New-York, 7 Octomvrie. — După cal­culele ziarelor din Minesota, recolta grâu­lui în Nord-Vestul Statelor­ Unite va pre­zenta o scădere de 4n/0 asupra aceleia din 1887. (Havas). Bucuresci, 26 Septemvrie — Serviciul telegrafic al ziarului ADEVĂRUL Paris, 6 Octomvrie. — O fregată portu­­geză a fost trimesă la Tanger, pentru a cere Marocului satisfacţie pentru o insultă fă­cută drapelului portugez în portul El-Arisch.­­ Paris, 6 Octomvrie. — Carnot a sosit * la Lyon. Paris, 6 Octomvrie. — In urma scrisoa­ , rel­a­iă Andrieux, ministrul justiţiei a or­e­ donat urmărirea d-lui Gilly, deputat al departamentului Gard şi primar al oraşu- TC lui \'inies. Belgrad. 6 Octomvrie. Ştirile respăn­­dite în privinţa proclamării stărei de ase­diu parţiale sau generale sunt cu totul ne­întemeiata. Agram, 6 Octomvrie. — „ Obzor declară Că e apocrifă scrisoarea justificativă a Mon­seniorului Strossmayer la Papa, publicată de , Gazeta de Colonia.11 Viena, 6 Octomvrie. După informa­­ţiunile ziarului .,Presse" la întoarcerea sa de la Neapole la Feltin, împăratul Wil­helm însoţit de principele Enric de Prusia, KT­ va visita pentru a doua oară Viena, unde V ar sosi pe la 20 Octomvrie, iar la Berlin la 23 Octomvrie. Viena, 6 Octomvrie. — împărăteasa Eli­­■b­­subeta a plecat spre seară la Corfu. Ea se­­. va întoarce pe la începutul Iul Decemvrie la Goedoelle. Viena, 6 Octomvrie. — Archiducele Ru­­dolf pleacă mâine dimineaţă la Georgeni, unde va lua parte cu principele de Galles la vânătorii'' de urşi. Sofia, 6 Octomvrie. — D. Stambuloff, pleacă la Fur­gas, ca sa întâmpine pe prin­cipele Ferdinand și pe principesa Clemen­tina cari vor sosi mâine la Burgas, Berlin, 6 Octomvrie. „ Gazeta Ger­maniei de Nord11 vorbind de știrea după care amiralul Fairfac, după cererea indi­genilor, ar proclama protectoratul englez asupra lui Samoa, zice că guvernul englez ■ n ar putea accepta acest protectorat căci este legat printr’o învoială anglo-germană de la 6 Aprilie 1886, care declară Samoa neutru. Petersburg, 7 Octomvrie. — Toastele împăraţilor Austriei şi Germaniei impre­sionează întrun mod supărător opiniunea publică în Rusia, căci fac să sune prea sus nota militară şi micşorează speranţele paci­­nice inspirate de întrevederea de la Beter­­hof, după care Rusia credea că împăratul Wilhelm ar indica întrun mod neted la Viena limitele sprijinului ce Germania Var putea da Austriei. Viena, 7 Octomvrie. — Contrariu aser­ţiunilor berlineze, se asigură, pe baza un- 0 alianţă de ocaziune Stranie alianţă este aceia a con­servatorilor cu grupul junimist. Până acum nu vedem nici pe ju­nimişti adoptând programul conser­vator, nici pe conservatori raliându­­se cu programul junimist. Ziarul România, organul autorizat al liberalilor­ conservatori n’a zis un , cuvânt, de aprobare sau de desapro­­bare în privinţa reformelor publicate de guvern în Monitorul oficial. Pe de altă parte România liberă, orga­nul junimiştilor a trecut manifestul conservator în tăcere. Aşa­dar, după trei săptămâni, a­­legătorii vor merge la vot fără a şti pentru ce votează. Se vor înfăţişa liste împestriţate în cari vor figura candidaţi din am­bele grupuri conservatoare, dar nici unul nu va putea răspunde alegăto­rilor săi pentru ce e liberal, conser­vator sai­ junimist. De pildă, cum ar putea un can­didat liberal-conservator să răspundă unui alegător care şi-ar pune cestiunile următoare: Vei susţine politica externă a gu­vernului junimist, cu toate că este identică cu aceia a­ d-luî I. Brătianu ? Vei vota legea tocmelilor agricole, reforma agrară şi legea meseriilor propuse de guvernul junimist ? Vei cere desfiinţarea domeniului Coroanei ? Vei reveni asupra revizuirei din 1884 ? Pe cât ştim, liberalii-conservatori cei mai marcanţi sunt contra pro­iectelor de lege ale junimiştilor, prin urmare candidaţii partidului nu pot fi de­cât şi ei contra acestor proiecte. In ce priveşte apanagiile şi revi­zuirea Constituţiunei, manifestul li­beral-conservator le trece sub tăcere, prin urmare candidaţii vor fi siliţi să tacă şi ei. Pe de altă parte este ştiut că mi­niştrii actuali şi partizanii lor au­ privit cu dispreţ manifestul libera­­lilor-conservatori. Atunci naşte întrebarea: Pentru ce s’au unit două grupuri cu idei atât de deosebite ? Care este duşmanul comun în faţa cărui ei s’au coalizat uitând deosebirele ce le des­part ? Fost­a opoziţiune­ unită avea un scop bine definit: acela d’a răsturna regimul colectivist susţinut de halat şi d’a reda ţărei liberul său arbitru­t pe când coaliţiunea conservatoare n’are nimic de combătut. Colectivi­tatea e prea compromisă în faţa opi­­niunei publice pentru a fi un adver­sar serios ; liberalii independenţi nu cereau­ alt nimic de­cât a urma cu opoziţiunea­ unită până în ziua în care ţara se va pronunţa în libertate pen­tru un partid oare­care ; prin urmare, Coalizarea conservatorilor cu juni­­nfertii n’are nici o raţiune d’a fi şi nu poate avea alt resultat de cât d’a împiedeca limpezirea situaţiuneî şi d’a prelungi starea, anormală în care ţara se svârcoleşte de atâta timp. Să presupunem, în adevăr, că în Camerile viitoare liberalii-conserva­­tori împreună cu junimiştii vor forma majoritatea, nu va trece o lună şi această majoritate se va diviza în două grupuri cu totul deosebite, căci conservatorii nu vor primi nici­o­dată ca junimiştii să ia direcţiunea între­gului partid înlăturând pe vechii şefi, junimiştii nu vor consimţi nici ei a fi absorbiţi de liberalii-conser­­vatorî şi ast­fel se va încinge o luptă crâncenă între ambele grupuri. Aşa­dar­ unirea care s a făcut în­tre liberaliî-conservatorî şi junimişti este numai o alianţă de ocaziune. Unii aveati nevoie de ceî­l­alţî pen­tru a intra în Cameră. Junimiştii se temeai­ că fără con­­servator­i nu vor putea să scoată un număr îndestulător de senatori şi de deputaţi pentru a forma un grup guvernamental; conservatorii voiau­ să aibă în favoarea lor înrâurirea guvernamentală. Din aceste nevoi electorale ale momentului a născut promiscuitatea junimistă-conservatoare. Este dar zadarnic de a căuta uni­tate de vederi saue de programe în fii­nţa făcută între grupurile con­servatoare. Singura ţintă a coaliza­ţilor a fost, din partea junimiştilor, d’a se menţine la cârmă, din partea liberalilor-conservatori, d’a se apro­pia de Palat şi d’a ajunge prin el acolo unde ar fi putut să ajungă prin ţară. Dunăreanul. Presa pornografică Vedem cu părere de rău că o parte din presa noastră adoptă în polemica ei nişte procedimente cari o degradează. De pildă Lupta în numărul Seu de el!, începe arti­colul său de fond comparând ziarul Epoca cu un loc pe care fie­care trecător se crede în drept aşi depune necurăţeniile sale. In adevăr articolul nu e subscris de d. Panu care este absent, dar cu toate ace­stea el figurează în capul ziarului. înţele­gem o discuţiune cât de aprinsă în pri­vinţa cestiunilor politice ; se pot chiar scuza oare­cum unele personalităţi prea vii, dar dacă vom intra pe calea apucată de Lupta, de Drepturile omului şi de Democraţia, nu ştim rău unde ne vom opri şi cititorii vor fi siliţi să umble cu apă de Colonia în buzunar pentru a putea citi unele din ziarele noastre. * Paiul şi bârna Intr’un număr trecut am vorbit despre Epoca şi am combătut’o într’un punct principal asupra căruia noi am crezut că ea n’are dreptate. Ne pare rea că şi de astă-dată trebue să ne ocupăm de o in­­consecinţă a confratelui nostru, care pare a’şî fi uitat intr’atâta originea şi raţi­unea sa de a fi, în cât nici nu’l mai cu­noşti. Iată despre ce e vorba : In numărul seu de Duminecă, confra­tele nostru reproduce un articol din Lupta, şi se cearcă a dovedi, că liberaliî­ radicalî n’au văzut un pericol în venirea conser­vatorilor la putere. Ca urmare Epoca gă­seşte că Lupta e neconsecinţă cu sine în­săşi, când acuma că au ajuns conservatorii la putere ea nu găseşte acest lucru pe placul ei. Nu ne vom încerca de a apăra Lupta de inconsecinţele ei. Noi credem că ea nu poate nega cele zise de dânsa în 4 Martie 1887; împrejurările au­ dat Lup­tei dreptatea. In urma discreditului în care guvernul colectivităţii a acoperit partidul liberal, acesta nu a putut şi nu poate veni la putere încă mult timp şi în tot cazul dacă ar veni, el nu o poate fără excluderea elementelor colectiviste care l-au discreditat, fie prin neauzitele sale hoţii, fie prin neruşinatul cumul care a înflorit, fie în fine prin urîcioasele turpitudini ce le-a comis în beţia lui de putere şi în siguranţa pe care el a avut-o de a nu fi tras înaintea barei justiţiei, fiind ocrotiţi toţi făcătorii de reu ce’l compun, de însăşi M. S. Regele. Insă dacă Epoca are dreptate asupra acestui punct faţă de Lupta­, ea nu o are faţă cu sine însăşi şi faţă cu reali­tatea lucrurilor. Cei de la Epoca apără pe conservatorii de la putere, ca unii ce n’au contribuit întru nimica la stabilirea şi înflorirea re­gimului turpitudinos şi cari sunt aceia despre cari vorbea d. Panu. Insă aci cei de la Epoca fac o confusie

Next