Adevěrul, octombrie 1888 (Anul 1, nr. 41-66)
1888-10-26 / nr. 62
r Anul I. — No. 62. ___________JE T> I Ţ I A. 11____________ In Capitală nimării bani. — In Districte 10 bani. Cercuri 28 Octomvrie 1888 REDACTIA SI ADMINISTRATIA § _ ___nTM,T T,T,rA^TTT STRADA DOAMNEI No. 15 bis Director politic: AjuJiiX. V. JdEULDIMANU. d? asupra tipografii Thiel & Weiss. ABONAMENTE SI ANUNCIURI" pe 1 an . . Ln. 80 „ 6 luni . „ 18 » 8 » 0 10 Străinat. Ln. 80 INSERŢIE ȘI RECLAME linia .... Ln. ASURDIURI PE PAG. IT. linia .... 80 b. POLITICA REGELUI PĂLMUITĂ Apelul D-nului Dim. Brătianu PENTE REZULTATUL < BALOTAJELOR U N 0[j0ST V IZIR Câsătoria Ocnaşului --------------------------- Serviciul telegrafic al ziarului ADEVÉRUL Moscova, 5 Noemvrie. — Locul unde sa întâmplat catastrofa de la Borid devine un loc de pelerinagiu. Municipalitatea din Karkoff a votat 30 mii de ruble pentru a înălța acolo o capelă. Viena, 5 Noemvrie.. — Arhiducele Wilhelm va frieraje în cur nd la Copenhaga ca să felicite pe Regele cu ocazia jubileului său, în numele împăratului Franz Iosef. Stuttgart, 5 Noemvrie. — baronul de Mittacht, ministru al afacerilor străine și al casei Regale, a fost chiemat la Niza de Regele Wurtembergului. El a plecat ieri. Viena, 5 Noemvrie. După „Corespondenţa Politică“, d. Duca, director al căilor ferate române, era însărcinat să discute cu guvernul austriac toate cestiunile, mai cu seamă cea privitoare la tarife, care cer o soluţiune în urma secuestrului pus pe linia Iaşi-Cernăuţi. Aceste întrevorbiri au avut un rezultat satisfăcător. Soluţiunea definitivă va fi tranşată pe cale diplomatică. Belgrad, 5 Noemvrie. Principele regal a prestat jurământuri ca locotenent. Paris, 5 Noemvrie. — Circulă strda că Regina Portugaliei care se află actualmente la Bruxel, negociază căsătoria principelui regal al Italiei cu principesa Clementina, a treia fată a Regelui şi Reginei Belgiei. Atena, 5 Noemvrie.— D-nul Anghelino, candidat ministerial, a fost ales preşedinte al Camerei cu 69 voturi din 119 votanţi. Bucurescu, 25 Octomvrie Politica Regelui pălmuit. Orîce s’ar putea zice în privinţa rezultatului ultimelor alegeri, un lucru nu se poate nega: Politica personală a Regelui a suferit o cădere ruşinoasa. Spre a se putea aprecia toată însemnătatea acestei căderi trebuie cineva să’şi amintească în ce condiţiuni s’au făcut alegerile. Se ştie că nu din propria sa voinţă Regele s’a despărţit astă primăvară de loan Brătianu. Se formase o coaliţiune între toate nuanţele independente contra colectivităţei. Carol I a făcut tot ce a putut pentu a împedica căderea complicilor săi, dar mişcarea luase proporţiuni mari şi ajunsese până pe treptele Tronului. Marele Căpitan fu silit a bate în retragere, dar căuta un mijloc spre a salva pe iubiţii săi colectivişti de pedeapsă şi totodată pentru a putea urma politica sa personală sub o altă etichetă mai puţin deochiată. Junimiştii erau de mult pregătiţi pentru a juca acest rol. Legele îl chemă la putere şi îi însărcină cu o îndoită misiune: aceia de a împiedeca darea în judecată a guvernului colectivist şi de a face ca conservatorii să vie la pocăinţă şi să consimtă a urma politica sa personală. Grupul junimist primi puterea în aceste condiţiunî, în speranţă că, o dată stăpân pe sitimţiune, va putea să-şi formeze o majoritate compusă de zestrea guvernamentală, adică o altă colectivitate care se va pune şi densa sub steagul dinastic." I)e aceia am asistat înaintea alegerilor, la o adevărată întrecere de dinasticism. Atât colectiviştii vechi cât şi cei moi se făcuseră apărătorii înfocaţi ai Palatului şi ai Dinastiei; acest steep le chasse de slugărnicie era firesc, căci colectivitatea căzută trăise în concubinagiu cu Palatul şi nutrea speranţa de a reveni la putere, pe când cea nouă n’avea alt reazem în Ţară de cât pe Rege şi nu putea prin urmare de cât să fie slugă credincioasă la stăpânul ei. In faţa acestor colectivităţi regale era opoziţiunea unită compusă de elementele independente ale partidului conservator şi ale celui liberal. Toate silinţele junimiştilor au fost clar îndreptate spre disolvarea acestei alianţe. In parte au reuşit , unii conservatori amăgiţi şi lihniţi de putere ar fi consimţit a părăsi pe aliaţii lor liberali şi a face un fel de cartel electoral cu guvernul. Cu toate acestea, opoziţiunea unită a urmat a exista; în unele judeţe ea s’a accentuat chiar prin alegeri; naţiunea a înţeles că, cu toată alianţa aparentă a unei părţi din conservatori cu junimiştii, adevărata luptă va fi între colectivităţile regale şi tot ce este independent în această Ţară, fără osebire de nuanţe politice ; ea a înţeles că aceste alegeri vor fi dar începutul luptei între Rege şi Ţară şi răspunsul ei la ademenirele Palatului a fost zdrobitor. Cu toată influenţa exercitată de întregul aparat administrativ ce fusese pus în mişcare, Ţara a trimis în Senat şi în Cameră vr’o 6 colectivişti şi vr’o 40 de junimişti, adică nici a şasea parte din Parlament. Mai mare palmă nu se putea da politicei personale a Regelui. Ştim că încercările de corupţiune vor urma, că guvernul şi Regele vor întrebuinţa tot felul de mijloace ademenitoare pentru a mări grupul guvernamental prin transfugi şi a forma astfel noua colectivitate pe care o visează. Se poate chiar ca unele individualităţi politice de a doua mână să cedeze acestor ademeniri şi să facă ca junimiştii să se poată susţine cu chiu cu vai încă câteva luni, dar de un guvern stătător nu mai poate fi vorba sub firma junimistă. Situaţiunea este a partidelor independente de Palat In.7,dar foile oficioase ameninţă şi, în cercurile guvernamentale, se şopteşte de disolvare. Nimeni nu se sperie de această gogoriţă. Toţi ştiu el. Carol I nu poate cuteza să disolve Camere actuale, căci acele cari s’ar alege în urmă, ar fi încă mai periculoase pentru El. Pălmuind colectivităţile regale, Țara a pălmuit politica Regelui. Dunăreanul. APELUL D-luî DIM. BRĂTIANU CĂTRE NOII ALEŞI Noţiunea de ieri publică un apel al D-lui Dim. Brătianu către colegii săi din Cameră în genere şi în special către elementele liberale care au pătruns în noua Cameră sub eticheta junimistă, — eticheta şi fundul vasului necorespunzând la noi după preceptul D-lui Carp. — In acel apel D. Dim. Brătianu zice între altele: înainte de a se face verificarea titlurilor legale ale alegerilor noastre, trebue să verificăm noi înşine titlurile primordiale care ne-au servit în acele alegeri, principiile şi ideile în nunele cărora am fost aleşi ca să le aperăm în Parlament. Apoi adresându-se liberalilor le zice : Să ne strîngem rîndurile, şi, oricât de puţini vom fi în noul Parlament, prin unirea şi energia noastră stăruitoare, puţinii vom deveni mai tari decât cei mulţi. Nu ştim întru cât va avea efect apelul bătrânului liberal asupra acelora care au primit să intre în Parlament sub o etichetă străină, credem totuși că bine a făcut șeful liberalilor, când acuma chiar înainte de deschiderea Corpurilor legiuitoare, a amintit liberalilor, că colectivitatea de odineoară n’a anihilat partidul liberal şi că numai uscăturile partidului au perit, precum şi că datoria liberalilor este de a lupta contra nouei colectivităţi, precum e şi datoria adevaraţilor conservatori de a o face. PESTE NAS Ziarele colectiviste Solidaritatea din Giurgiu, redactată de D. Basile Epurescu şi Opiniunea din Craiova redactat de D Romanescu, ambii foşti deputaţi, tinerii aproape cei mai inteligenţi din şleahta colectivistă , şi lucru de observat cei care aui fost mai des interesaţi materialiceşte, căzend în alegerile din urmă au dat liber curs simţimintelor lor. Unul, D. R. Epurescu, a esprimat prin depeşă Regelui părerea lui de rea că a susţinut Tronul şi Dinastia şi sa lepădat categoric de această sarcină ca de satana; cel l’alt, printr’un articol pe care l’am reprodus în parte în numerul trecut, vorbeşte cu Regele ca cu o slugă şi îl ameninţă că ’l va da afară. Aceste lucruri nu sunt pe placul Voinţei Naţionale, care n’a desesperat încă de a veni la putere, deşi aderenţii colectiviştilor sunt trei la immer în Cameră, dintre care unul D. Radu Stauian, ian republican incorijibil. Numitul ziar, luând ca pretext neo-dinasticismul celor de la Epoca, dă acestora un perdaf sdravăn, amintindu-le că cereau înlocuirea dinastiei Hohenzollern printr'o dinastie ortodoxă, le mai amintește încă că conservatorii reclamau apanagiile ; şi se miră cum astăzi ei au devenit dinastici şi film apapagii aţiuU putut trveni o instituţiune bine-făcitoare şi populară. E adevărat că reuşita conservatorilor în alegeri se datoreşte luptei întreprinse de ei contra nesaţiului Coroanei faţă cu drepturile şi averea poporului. E asemenea adevărat că în această luptă colectivitatea a fost în partea Coroanei şi deci ea poate administra conservatorilor cari şi-au uitat promisiunile o lecţiune; însă când ea zice că ea, colectivitatea, a remas credincioasă Tronului, atuncea noi nu ştim ce să gândim la această idee barocă ! Regele a strivit colectivitatea, ce e dreptul fără voia lui, colectivitatea a trimes în Cameră un republican, atâta a putut, alţii după republicani, odinioară dinastici de ocazie, ca cei de la Epoca astăzi, cari şi-au expus corpul în luptă pentru Tron, se leapădă de el ca de satana, înjurând într’un chip ce ne abţinem de a’l califica, şi colectivitatea mai are obrazul a spune că a rămas credincioasă Tronului! Mare minune! _ Iată însă adevărul articolului dinastic din Voinţa scris la adresa Epocă : Ziarul odinioară oficios a bătut şeaua ca să priceapă iapa, a răspuns Epocei ca Solidaritatea şi Opiniunea să înţeleagă, că nu e încă timp de făcut anti-drasticism. Suntem curioşi de a vedea dacă Solidaritatea şi Opiniunea, faţă cu starea anihilată a colectivităţii vor primi fără murmur acest peste nas ce le dă Voinţa şi vor continua a apăra,... nu ştim zeu ce... dar în sfârşit —nestrămutatele principii (!) ale colectivităţii, acuma când nici un pretext nu poate scuza aşa ceva. Principiile republicane ale celor mai mulţi din colectivitatea trecută nu pot sta împreună cu linguşirea josnică către Tron a unui Sturza, cu aspiraţiunile