Adevěrul, septembrie 1889 (Anul 2, nr. 313-336)
1889-09-15 / nr. 324
astăzi și mai cu seamă de tonul regiuta statali* pe care ’1 ia iată cu organul li- ____ beralilor, când față cu Voința e mai urban. De două ori reu inspirat a fost Naționalul publicând articolul de Mercur! 13 Septembrie. D. De peste munţi Exdictatorului unguresc Ludovic Kosuth, încep a i se cam încurca iţele la Turin, graţie frecventelor vizite, ce primeşte de la compatrioţii lui. De câte ori ungurii îşi pierd săritele aleargă la Turin spre a consulta pe oraculul lor, care la rândul său le spune apoi multe şi de toate. Aceasta s’a practicat de mai multă vreme fără cea mai mică înpiedicare. De curând însă s’a întâmplat un caz escepţional. Mai mulţi unguri ’şi-au făcut drumul la expoziţiunea din Paris prin Italia cu care ocaziune, lucru natural, s’au abătut pe la Turin la Kosuth. In răspunsul său, acesta, a vorbit despre tripla alianţă pe care a combătut’o cu mare înverşunare. Pentru care fapt guvernul italian ar avea intenţiune să’l expulzeze. In timpul acesta Imbur egyletul din Cluj îşi ţine adunarea generală în Gherla. Ca tărăboiul să fie mai mare, ungurii au cerut ca şi dinastia să fie reprezentată. Monarchul a şi satisfăcut dorinţei lor fără hezitare. Dar ungurii, oameni nesocotiţi cum sunt ei de regulă, nu au ştiut răsplăti înalta onoare şi distincţiune de care suveranul şi-a împărtăşit, căci chiar în acea adunare în prezenţa reprezentantului Curţei au ales membru de onoare al kultur egyletului pe Ludovic Kosuth, pe cel mai inplacabil inimic al Curţii, pe detronatorul acesteia din 1848. Ungurii au fost ai naibei, căci, pe când monarchul, prin reprezentantul său, da augusta sa aprobare şi sancţiune şovinistelor tendinţe ale kultur egyletului, de a răpi limba şi naţionalitatea Românilor de peste munţi, cari au sângerat la 48 pentru dinastie, ei aduc omagiul şi devotamentul lor aceluia care a jurat moarte dinastiei. Dinastia e supărată şi d’aci proeptata încoronare a împăratului ca Rege al Boemiei. Horia. ------------------------------------------------- Poarta şi Bulgaria LONDRA, 13 Septembrie. — In cercurile diplomatice se consideră ca îndoios că Poarta va adresa puterilor o circulară relativă la Bulgaria. Pentru a merita o atenţiune serioasă ar trebui să formuleze într’un mod neted propuneri definitive pe cari Poarta nu se va decide lesne a le expune. Ministerul afacerilor străine a sfătuit pe Poartă să stea liniştită în faţa zvonurilor alarmante răspândite cu dinadinsul asupra situaţiei ţărilor balcanice. Guvernul englez bazându-se pe nişte rapoarte autentice consideră situaţiunea ca nefiind momentan neliniştitoare. Times zice că Poarta, acum câteva zile, era aproape să trimită o circulară conţinând recunoaşterea formală a principelui Ferdinand ca principe al Bulgariei, dar că a amânat acest demers în urma unei presiuni energice din partea D-lui de Nekdorf, ambasador al Rusiei la Constantinopol. Din Germania Călătoria împăratului.—Măsuri contra socialiștilor. Boala lui Bismarck — Zanzibarul BERLIN, 13 Septembrie.—După Post se poate considera ca destul de sigur că împăratul și împărăteasa Germaniei vor trece prin Constantinopol mergând la Atena. — Consiliul federal a aderat la propunerile prusiene relative la reînoirea ordonanţelor bazate pe legea privitoare la socialişti pentru Berlin, Francfurt, Hamburg, Artene şi Offenbach. — Dorniţele Herbert de Bismarck s-a întors ieri după ce a petrecut două zile la Friedrichsruhe pentru afaceri de serviciu. Principele de Bismarck care, acum vreo 15 zile a fost puţin indispus, e acum pe deplin restabilit şi poate să se dedea lucrului. Mâine D. Boetticher va merge la Friedrichsruhe. — Ziarul Politische Nachrichten spune că abolirea tratei negrilor la Zanzibar se datoreşte acţiunea comune a Engliterei şi Germaniei pe lângă Sultanul şi că e de asemenea unul din resultatele blocării. E deci probabil că în timpul discuţiunii proiectului Wissmann se va trata cestiunea blocării astfel ca să se poată deschide comerţului porturile costei ce îi sunt închise de la stabilirea blocării. BERLIN, 14 Septembrie.—învoielile relative la călătoria împăratului Wilhelm la Constantinopol s’au făcut în timpul presenţei la Berlin, a mareşalului Ali-Nizami Paşa. Se atribuie o mare însemnătate politică acestei vizite. Diplomaţia rusească a încercat prin mijlocul celor mai mari sforţări să facă să cadă această vizită. — Se adevereşte că D. de Giers nu va asista la întrevederea celor doi împăraţi, deoarece visita Ţarului nu va avea decât caracterul unei visite de politeţă. VINERI SI SAMBATA 15—16 SEPTEMBRE 1889 ODESSA, 13 Septembrie. — Se asigură în cercurile guvernamentale că cabinetul rusesc a povăţuit pe regina Natalia să pună purtarea sa în armonie cu situaţia delicată a Serbiei, spre a nu mări greutăţile regenţei. Regina Natalia ar avea intenţiunea să se abţină la Belgrad, de la orice legături cu partidele şi să n’aibă relaţiuni decât cu amicii săi intimi. H©g®le ©reci®! la Wiena YIENA, 13 Septembrie.—Regele Greciei a primit, în timpul dimineţei, pe Comitele Kalnoky cu care s’a întreţinut în timp de un ceas. VIENA, 14 Septembrie.—Regele Greciei, însoţit de D. Dragumis, a făcut o lungă vizită Comitelui Kalnoky. Regina Greciei a sosit. -----------------------------------IfSEPS’------------------------------------- Fraude în Ungaria BUDAPESTA, 13 Septembrie.—Ministrul agriculture! a numit comisiunea însărcinată să examineze dacă iregularităţile descoperite la ministerele agriculturei şi comerţului, cu ocazia fraudei lui Kokan, dau loc să se procedeze într’un chip disciplinar în contra fostului secretar de stat Matlekovic. PEcipsie Ferimal Bulprist SOFIA, 13 Septembrie. — Doctorul Stransky a reluat direcţiunea afacerilor departamentului său. Principele Ferdinand a sosit azi dimineaţă la Rusciuk venind de la Varna. El a fost primit la gară de către mitropolitul Gregoriu şi de către autorităţi. El a chiemat în vagonul său pe mitropolitul cu care l’a întreţinut o jumătate de oră. El s’a însoţit în urmă, şi mai târziu ei a făcut o visită care a ţinut o oră. La ameazi, principele a continuat călătoria sa spre Nicopoli de unde va merge la Plevna. Principele Ferdinand nu e însoţit de cât de suita sa militară. • E întâia întrevedere între principele și mitropolitul de când s’a produs conflictul eclesiastic. Premiul Adevérului Administrația Ade-v-er-ului oferă, pe viitor,abonaților sei, următoarea combinațiune: 3) tin abonament la ade-vérul și la Revista ISToué (anul I sau al II-lea) pe timp de un an, cu prețul de 40 lei, în loc de 50. 2) Un abonament la Adevérul pe un an și amândouă anii JBte-visstei nou! împreună cu premiul ££evi»tei, 59 lei, în co de 74 lei. —-----------------------------------------■----- Mmmpoul D. Lecomte de Nouy, iritat in contra ieşenilor fiind că l’au cam strunit în afacerile sale cu restaurările şi dărîmările întreprinse de D-sa, vrea să dea biserica Trei- Erarhi drept gata ca exterior, având aerul de a zice că: C’est même encore trop pour des ingrats. Atragem atenţiunea D-luî ministru al cultelor că exteriorul nu este încă gata cu poleirea şi ca se oblige pe D. Lecomte a ţinea seamă de armonia decoraţiunei acestuî edificiu, căci aşa precum D-sa vrea să o lase, are asemănarea unei femei foarte bine gătită, însă desculţă. Se impune absolut: poleirea celui d’întâi şi rând de la fondaţiuni cu razele lui , a ghizimţului mic de sub ferestre şi a rândului de d’asupra ferestrelor ce vine imediat sub ghizimţul mare care formează şirul unor mici arcade prevăzute fiecare cu câte o rozetă în mijloc. Numai astfel zidirea, cu decoraţiunea sa exterioară, va prezintă ceva complect şi Armonios şi rugăm prin urmare, pe D. ministru, ca luând act de această deşteptare să ordone complectarea lucrului de poleire acuma până a nu se ridica cu totul schelele din jurul bisericei. Intre persoanele delegate, pentru a merge la Expoziţia de la Paris şi a lua parte la diferite congrese sau pentru a face diferite studii, este şi D-nul V. Cârnu Munteanu. D-sa deşi a primit 1.000 lei, şi deşi timpul nu ’i-a lipsit, căci ar fi putut profita de vacanţie; cu toate acestea până acum n’a plecat şi nici nu va mai putea pleca, căci fiind director şi profesor la şcoala de Agricultură nu va putea să o părăsească tocmai acum când cursurile s’au în ceput şi când congresele s’au ţinut deja la Paris. Plecarea D-sale acum ar fi numai să se plimbe. De aceia amintim Domnului Ministru şi ’l rugăm să ceară Domnului Munteanu să restitue acea sumă, căci credem că nu i s’a dat pentru preumblări pe stradele Bucureştelui. - w»«Direcţia generală a teatrelor a anunţat deschiderea stagiunei teatrului Naţional pentru ziua de 28 Septembrie. ----------------- OSg®----------------- Știri Telegrafice PETERSBURG, 13 Septembrie.— După vizita sa la Potsdam, Ţarul se va întoarce în Danemarca de unde se va îmbarca cu familia sa, pentru a se întoarce în Rusia. COPENHAGA, 13 Septembrie. — Reichstagul e convocat pentru 7 Octombrie. ROMA, 13 Septembrie.—Guvernul a comandat usinei Krupp şase tunuri mari pentru apărarea Alpilor. BELGRAD, 13 Septembrie.— Comisiunea însărcinată cu regularea cestiu- nilor pendinte între mitropolitul şi milnisterul Cultelor a terminat aproape lu- i crările sale. Ea a hotărît să restabilească I eparhiile din Sabat şi din Negotin şi î să pue un exarcat în capul bisericei I sârbeşti. — Reprezentantul societăţei de exploatare a drumurilor de fier sârbeşti a I semnat convenţiunea după care Serbia I se angajează a plăti acestei societăţi I suma de 9 Va milioane pentru rescumpărarea drumurilor de fier. I SOFIA, 13 Septembrie. — Doctorul Stransky, ministru al afacerilor străine, s’a întors din congedifi. I ROMA, 13 Septembrie.— In momen- I tul când arhiepiscopul de Cosenza se urca în trăsură, un paracliser ’i-a tras o lovitură de revolver, fără a’l răni intr’un mod grav. Vinovatul a fost arestat. ------------------------»4S5EM&-------------------- LÉONIE TINSEAU Fără peţitoare Nuvelă Aţi putut să citiţi de mai multe ori, astă-vară, la pagina a patra a unui ziar (12 franci linii) ,acest anunţ conceput într’un stil hieroglific, de alt-fel îndreptăţit de mărimea preţului mai sus arătat: „Domniş. din prov. frum. dist. av. 300,000 fr., s’ar mărita cu domn. 35 a. mail., magistr. loc. Paris. Fără peţitoare. scris. p. rest. Madelimn T. T 333,333.11 Cu toate acestea nu totul era adevărat în anunţul care precedă. Elodia Rabotteau, domnişoara cu pricina, era într'adever domnişoară şi mai e astăzi încă, vai! Provincială,’este negreşit, deoarece tatăl său îndeplineşte la Saint-Colomb au funcţia de judecător de pace. Dar, intre noi fie vorba: 1) ea nu e frumoasă; 2) îi lipseşte cu totul distincţiunea ; 3) Cei 300.000 de franci sus menţionaţi sunt mai mult nişte speranţe, bazate pe moştenirea unui unchiu, celibatar, ce-i dreptul, dar abia în vîrstă de 40 de ani şi zdravăn cât un tun. Cât despre vorba: „fără peţitoare, “ e o simplă înşelătorie neruşinată. Madelena T. T. 333, în realitate D. Teodor Tardivei, e de meserie însurător de oameni, ca cea mai de rând peţitoare. Atât numai că el nu are locul de întâlnire și face totul prin corespondență. * ik * Intr’o dimineață din August trecut, judecătorul Rabatteau zise femeei sale : — Tardivei îmi scrise azi dimineaţă o scrisoare lungă, al cărei rezumat e următorul : Manevrele încep peste opt zile și Saint Colombau e desemnat pentru a găzdui o jumătate de baterie de artilerie. Această jumătate de baterie e comandată de căpitanul Conte; acest căpitan caută să se însoare în provincie. Vezi deci situaţia? —Negreşit. Dar ofiţerul acesta, cum spui tu, vrea să locuiască în provincie şi noi voim să mărităm pe Elodia la Paris, pentru a putea să ne retragem mai târziu acolo ? Eu întrevăd aici o discuitate. — Tu vezi totd’auna dificultăți. S’o mărităm întâiri. Voi face ca ginerele nostru să fie atașat la fortul de Vincennes, cu sprijinul deputatului. Vom locui pe lângă Bastilia şi totul va fi cât se poate de bine. Pentru moment gândeşte-te numai să dai casei puţină înfăţişare. Trebue să duci mâine pe Elodia la Châteaudun ca să -i comanzi o rochie. In acelaş timp să îngrijeşti să vie cineva să acordeze pianul. Mai trebue o a doua servitoare pentru ca nu bucătăreasa să aducă la masă. — Doamne! gemu nevasta, ce cheltuială !... — Nu zic ba; dar cum vrei să mărităm pe Elodia ? Ea are acum 26 de ha, și sunt 8 ani de când o oferim celibatarilor tineri și tomnatici din partea locului, fără a mai vorbi de văduvi. Se iveşte un prilej, trebuie să profităm de el. Haide, sileşte-te. O să mă înţeleg cu primarul ca să ne dea pe căpitan în gazdă.* * * La 1 Septembrie, în tot timpul dimineţei, tunul bubui pe câmpul de lângă Saint-Colomban; apoi, pe la ceasurile patru, se dădu de ştire că vine fum. de baterie. Casa judecătorului de pace, din pivniţă până în pod, era sub arme. Camera căpitanului era gătită, împodobită, confortabilă, ca aceea a unui episcop în călătorie de confirmaţiune. In curând căpitanul apăru lângă grilajul de lemn alb care servea de hotar acestui paradis pământesc în miniatură. Punerea în scenă fusese regulată dinainte. Rabotteau şedea la umbra salcâmului şi citea Revue des deux Mondes. Lângă el, nevastă-sa rupea struguri din bolta îngălbenită şi, din dosul perdelelor de muselină albă de la salon, Elodia, înştiinţată printrim anume semn, striga —cu energia desperărei—această frază, care e cea mai rea faptă a vieţei lui Ambroise Thomas : Acolo voia să tră-i-esc ! Să iu-u-u-besc, să iubesc ori să mor! La tropotul copitelor, judecătorul îşi părăsi revista şi nevastă-sa lăsă strugurii. Căpitanul era deja în faţa lor, cu chipiul în mână. — Doamnă, începu el salutând, daţi-mi voie să mă prezint eu singur... — O! sunteți deja presentat D-le Conte. Noi vă aşteptăm. * * * Nu e nevoie de spus că prânzul a fost un banchet întreg. La desert, cele 4 persoane păreau a se cunoaşte de zece ani şi căpitanul triumfa pe toată linia. într’adever, era greu de găsit un om mai plăcut. Foarte frumos băiat, bine crescut, învăţat, deştept; un martor nepărtinitor ar fi găsit un singur lucru de obiectat: anume că era prea sus pentru medul în care se afla. Dar „mediul“ nu judeca, desigur, astfel. Pe la orele 10, căpitanul ceru voie să se retragă la hotel. — Cum se poate, scumpe D-le Conte? zise Rabotteau. După o zi atât de obositoare... Sper că veți primi să dormiţi sub acoperişul nostru. Nu trebuie să mai adăogăm că perechea judecătorească n’a putut dormi de încântare toată noaptea, discutând norocul ce dăduse peste ea. * * * A doua zi, la 4 dimineața, căpitanul, care tocmai se pregătea să încalece, fu întâmpinat de Rabotteau cu rugămintea ca să dejuneze. Seara iar banchet, după care a urmat un concert al Elodiei și al căpitanului. El avea o voce superbă și un talent mare la clavir. Tatăl și mama Elodiei erau transportaţi, iar Elodia simţea că-i cresc aripi după umere. După două zile Rabotteau puse cu dibăcie pe tapet chestiunea căsătoriei ofițerilor şi se prefăcu a o combate. Căpitanul zîmbi şiret şi se indignă cu politeţă de teoria gazdei sale. In noaptea aceia, nimeni nu putu să închidă ochii în toată familia. Elodia mai puțin decât oricine. — Cu atât mai bine, dacă se face! zise D-na Rabotteau soțului său, căci după socotelile mele, în aceste opt zile am cheltuit peste 400 de franci. — Nu se face omletă fără să se spargă ouă! El scrisese un secret lui Tardivei: „Conte al D-tale e încântător. El face treburile noastre. Să’l pun pe calea adevărului ?“ Tardivei răspunsese: „Nu te da pe față. Când se va în- | toarce, mă voiu întâlni cu dînsul. Mă însărcinez cu totul.“* * * Intre acestea, cea din urmă zi de manevre sosi. In ajunul acestei zile bucătăreasa lui Rabotteau se spetise pentru a pune vîrf succesului. Când colo, la ceasul mesei, văzură intrând în curte numai calul căpitanului, dus de căpăstru de vistavolul acestuia. Elodia, care pândea întoarcerea logodnicului său (căci aşa’i ziceau deja în familie) alergă în grădină ţipând ca o desperată: — Doamne ! E rănit ? — Nu, D-şoară, prînzeşte la Calul alb, răspunse rîzând iistavolul, sănătatea căpitanului e în shtu-quo; dar trebue să spuneţi tatălui Dv. ca să nu’l aştepte cu masa. — Nu vine la masă? — Nu, D-șoară, prînzește la Calul alb. ’Mi-a poruncit să’i duc acolo rufăria, îndată ce voia scoate șeaua de pe Cocotte. Elodia, galbenă de moarte, alergă să spue mă-sei. — Cerule! strigă aceasta, ce nenorocire ! Un rac de 8 franci. Dar ce s’a întîmplat? Dacă am întreba pe vis- tavoiu ?... — Ba să ne ferim de așa ceva, răspunse judecătorul. Servitorii aceștia militari sunt sufletele blestemate ale stăpînilor lor. „Mâine mă voiu informa eu singur.“ Prânzul celor trei a fost jalnic. 1 A doua, zi, dis de dimineață, Rabotteau întreba pe hotelierul de la Calul alb, ameţit de aflarea la el al unei duzini de ofiţeri de toate gradele : — N’ai putea să’mi spui dacă D. căpitan de artilerie care stătea la mine... — Vedeţi la No. 8, D-le judecător. D. căpitan n’a eşit încă din casă , căci manevrele s’au terminat de ieri. Mă ertaţi că nu pot să vă conduc eu singur. Sunt zăpăcit. Rabotteau urcă scara de lemn, intră în gangul în care respundeau ușile alba, toate la fel, cu numere mari negre. Era să bată la aceea care purta No. 8, dar deodată se dădu înapoi ca și când ar fi zărit un tigru. Cu toate astea nu era un tigru ceea ce văzuse el, ci, alături de cizmele cu pinteni ale căpitanului, o pereche de botine delicate, căptuşite cu mătase trandafirie, mititele de tot, date cu lac, elegante, obraznice; nişte botine cari te fac să spui fără frică de a te înşela: „In curând vor intra în ele picioarele unei femei frumoase. Da, dar pentru moment, femeea cea frumoasă era... în altă parte. Nenorocita Elodie ! Biata D-nă Rabotteau ! Canalia de Tardinel! Monstru neruşinat de conta! In acelaşi moment, cheia se răsuci în broască pe dinăuntrul odăiei. Uşa se crăpă niţel. Mai întâi fieşi o mână, foarte albă şi foarte mititică, mâna picioarelor acestor botine. Apoi veni pumnul, durduliu şi delicat; apoi un braţ trandafiriu, care se întindea, se întindea... Nu, niciodată Rabotteau nu văzuse un braţ ca acesta. Dacă cellalt era tot aşa de frumos, precum totul făcea să se crează, apoi mizerabilul de conte era un mizerabil foarte fericit. Insă braţul, mâna şi botinele se retraseră cu bună rînduială, uşa se închise iar şi judecătorul de pace stătea mereu, se socotea destul de prost el singur, dar cu o dorinţă vagă de a dresa un proces verbal pentru deturnare de ginere. Cazul, nefiind însă prevăzut prin nici un articol al codului, el fu silit să se întoarcă acasă.* * * — Ei bine, strigară în acelaș timp cele două femei care o așteptari în drum. — Acest Conte e un pierde-vară, zise el printre dinți. Du-te în camera ta, Elodie. Am de vorbit ceva cu mă-ta. Atunci Rabotteau, cu ochii aprinși— de mânie, fără îndoială—povesti credincioasei sale jumătăți tot ce văzuse. — Oh! gemu biata femee. S’a mai văzut vr’o dată asemenea scandal ? Frumoasă pildă pentru Saint-Colombau ! Ce vom spune noi Elodiei ? Biata copilă ! monstrul acesta îi plăcea... Poţi să adresezi complimente lui Tardivei al D-tale. Dar, mi se pare că e o scrisoare de la dânsul. Intr’adevăr, pe masă judecătorul de pace găsi o scrisoare. Iată ce zicea în ea: „Nu mai înţeleg nimic. D-ta pretinzi a avea pe Conte la D-ta, dar acest din urmă îmi scrie că ’și-a frânt un picior și că a fost înlocuit la manevre de un camarad al său. Un cuvânt de esplicație, vă rog. Tardivei.“ — Asta-i prea din cale afară, esclamă D-na Rabotteau. Eu ’l-am zis în tot timpul: D-le Conte și el nu s’a supărat. In locul D-tale, eu își scrie ministrului de războiu. — Trebue să mă gândesc mai întâimi. E grav lucru să faci pe un ofițer să treacă pe dinaintea consiliului de rezboiu pentru o păcăleală de tânăr. Și apoi, cred că n’o să plece fără să vie să ’și ia rămas bun de la noi și atunc vom vedea.* * * într’adever, după prânz, falsul Conte sună la poartă. Dar, o culme a obrăzniciei ! Avea la braț o damă elegantă de prima ordine. Dama cu botinele, fără îndoială. — Dreptate ! strigă Dna Rabotteau. Nu deschide! Spune oamenilor acestora să plece în plata Domnului, că toată lumea nu e acasă. Apoi, întorcându-se spre soțul său, îi zise : — Nu te ’nnăbuşă indignarea? Poţi să stai aşa liniştit în faţa unei asemenea insulte ? Eu, De Rabotteau, dacă aşi fi bărbat, n’aşi lăsa lucrurile să se treacă aşa! — Dar, draga mea, eu sunt magistrat, am 67 de ani şi nu ştim mâini armele! N’apucă să isprăvească şi servitoarea intră aducând o cartă de vizită cu acest nume: Contele de Prebois Căpitan de artilerie Dedesubtul numelui eram scrise aceste cuvinte : „Mii de scuze pentru că v’am făcut să mă aşteptaţi cu masa. D-na de Prebois, nevastă-mea a venit să mă surprindă şi n’a voit să vă deranjeze mai mult de cât v’am deranjat eu. I-ar fi făcut mare plăcere să facă cunoştinţa damelor. Mulţumirile mele pentru ospitalitate.“ D-na Rabotteau reciti carta, apoi zise descurajată: — Acum înţeleg pentru ce militarul acesta nu se supăra când îi ziceam: Dle Conte. Biata Elodia n’are noroc nici o dată. Ad. ------------------—---------- I — I-----------------------------