Adevěrul, martie 1890 (Anul 2, nr. 457-483)
1890-03-26 / nr. 479
I LUNI şi MARȚI 26-27 MARTIE 1890 Camera Comunelor proiectul de lege pentru împroprietărirea fermierilor irlandezi. Proiectul acesta de lege fusese promis în Mesagiul Tronului şi se vede că guvernul englez, deşi e conservator, şi până la un punct concentrat, tot se ţine de cuvînt, înainte de a arăta care este economia acestui proiect de lege, nu credem a face rea, dacă vom compara modul cum procedează partidelepolitice din Anglia faţă cu poporul, în comparaţie — în proporţiile locale, bineînţeles — cu procedeurile guvernanţilor noştri. Când guvernul conservator al lordului Salisbury a venit la putere, el a venit pentru a da o altă soluţiune chestiune! irlandeze decât o propusese şeful liberalilor, D. Gladstone. Şi, înainte de a cunoaşte lucrul în fond, actualul Prim-ministru al Angliei a început un şir de persecuţii fără seamăn în contra bieţilor irlandezi muritori de foame. Acuma, de o dată lucrurile s’au schimbat. Acum proiectul Homerule al D-lui Gladstone nu mai este de ajuns, căci e mai mult un program de îmbunătăţiri politice şi lordul Salisbury a venit cu Bilul pentru cumpărarea pământului în Irlanda, măsură pur economică, menită a astupa gura flămândului. Negreşit, nimeni nu va putea spune că un guvern conservator este în stare de a face o reformă, care să fie ultima dorinţă a democraţiei, dar nu este mai puţin adevărat, că această reformă e un început raţional spre o cale mai bună. In contra proiectului lordului Salisbury, liberalii găsesc singurul argument că e numai o jumătate de măsură. Şi într’adevăr, nu pot să se declare mulţumiţi ei, cari au un program mai înaintat decât toate partidele constituite. Prin urmare, în Anglia partidele se democratizează , pe când la noi se feudalizează, băgându-se slugi la Palat. Numai astfel se explică pentru ce guvernanţii noştri de ieri şi cei de azi se sperie de ideile democraţilor din Parlament, când aceste idei sunt practicate de partidele vechi din Ţări mai civilizate cu mult decât a noastră. Iată acum şi miezul proiectului prezentat de D. Balfour şi pentru a fi lucrul mai înţeles, vom da un exemplu concret. O proprietate e arendată în Irlanda, de pildă cu 107 lei pe an unui fermier şi 7 lei este suma la care se ridică dările fiscale, aşa că arenda curată e de 100 lei. Fermierul vrea să cumpere acel lot de pămînt şi se împacă cu proprietarul asupra preţului, care este de 1.700 lei —arenda pe 17 ani. Statul dă fermierului cei 1.700 lei, acesta pune imediat stăpânire pe lotul cumpărat şi se obligă a plăti Statului timp de 49 de ani, ca dobândă şi amortizare, 68 de lei pe an. In cei dintâi cinci ani însă el va plăti 12 lei mai mult, adică in total 80 lei. Se înţelege din acest exemplu, cari sunt dispoziţiile legei. Ca normă pentru preţul proprietăţilor se va lua de douăzeci de ori venitul anual, afară de dările către Stat. Dacă fermierii nu se vor putea înţelege asupra preţului, ei se vor adresa unei autorităţi ce se institue special pentru aplicarea acestei legi: Departamentul provincial. Arenda întârziată pentru un singur an se va adăuga de cumpărător la preţul cumpărărei. Arenda neplătită pe mai mulţi ani nu se ţine în seamă, îndată ce preţul e fixat, suma enumerata cumpărătorului la Departamentul provincial. Guvernul însă nu împrumută mai mult decât de 20 de ori arenda. Dacă preţul cumpărarei e mai mare, cumpăratorul trebue să pue diferenţa din buzunarul său. Pentru aceste avansuri se institue un fond de garanţie de 33 milioane livre sterline. Afară de acest fond mai este un altul pentru întreita acoperire a lui. Mai întâi şi, de la fiecare şiling de cumpărare, guvernul ia a cincea parte şi o încorporează la fond ; al doilea, plusul pe care îl plătesc împroprietăriţi în cei d’intâi, cinci ani este alocat la acelaşi fond şi, al treilea, cele 40 mii livre, pe care Irlanda le primeşte în schimbul taxelor de licenţă ce sunt lăsate numai Angliei şi Scoţiei, vor fi de asemenea afectate la acest fond. Aceasta este, în rezumat, economia legei şi deştepţii noştri guvernanţi, cari sunt şi nişte meşteri drege strică în ce priveşte reformele, ar face bine să pipăe şi ei cu degetul ranele poporului şi să vadă cum se pot vindeca ele. S. Un însemnat număr de studenţi ne-a dat autorizaţia de a desminţi în modul cel mai categoric ştirea publicată în Românul de Vineri, cum că tinerimea universitară ar fi luat parte la manifestaţia ce s’a făcut toui seară D-nuluî Grigore Manolescu şi D-neî Aristiţa Romanescu, la eşirea D-lor din teatru. Desminţind ştirea confratelui, ne credem datori a mărturisi că nouă nici o dată nu ne-ar fi trecut prin gând că junimea universitară s’ar putea asocia la manifestaţiuni, în felul celei de toui seară. Sub-prefectul Simionescu, pe care D. Băleanu a voit să-l dea afară, aflăm că va fi numit director al prefecturei de Buzău. l Eferampiai D. Prefect al judeţului Vaslui D. Dimitrie Donici va fi numit secretar general al ministerului de interne, în locul D-lui Al. Pencovici care va fi numit inspector administrativ, post creat din nou prin bugetul anului viitor. —*«SB**— M. S. Regele însoţit de Nepotul Său a început să se plimbe prin oraş, făcându-se de lucru cu inspectarea diferitelor cazarme şi şcoli militare. Sâmbătă a vizitat şcoala de războiu. —H8MJoi se va împărţi de Primăria Capitalei ajutoarele la săraci pentru sărbătorile Paştelor. -WMM — Societatea studenţilor universitari Unirea ’şî-a constituit astfel comitetul pe anul 1890—91: Casier, Al. Teodor ; Secretari, Ioan A. Rădulescu şi D. Hoiban ; Bibliotecar, C. Calmuschi. Pentru conducerea şedinţelor şi afacerilor societăţei s’a tras la sorţi o comisiune de 5 membri, în care au căzut: G. Buzdugan, Negulescu P., Pantazi E., Policrat M. şi Meţulescu. La 9 Aprilie în beneficiul iubitului şi neîntrecutului artist Iulian, se va da la Teatrul Naţional Boccacio. La 10 Aprilie, mult simpaticul şi talentatul Catopol, îşi va da beneficiul său iarăşi la Teatrul Naţional, tot cu Boccacio. —rf'vamxt— Marţi şi Miercuri vor fi şedinţe. Miercuri seara se va da un mare banchet în sala băilor Eforiei pe Bulevard. —bma*— Administraţia ziarului Adevărul, din cauza multor reclamaţi vnni primite, se vede nevoita de a aduce la cunoştinţa numeroşilor săi cititori şi’n special a D-lor comercianţi şi industriaşi, că n’a însărcinat pe nimeni în mod esclusiv, cu colectarea anunţurilor şi pudicaţiunilor, pe coruptul său. Anunţurile se primesc la Administraţie, strada Nouă No. 6. In privinţa ovaţiunelor şi manifestaţiunei spontanee ce s’a făcut joi seara la teatru D-lui Manolescu, aflăm următoarele : Câţiva elevi inferiori de la un liceu ducându-se la şcoala de aspiranţi la căile ferate ca să se întâlnească cu prieteni de-aî lor, le-a spus acestora, vorbind de reprezentaţia lui Kean : „Manolescu a venit în galerie §i ne-a spus să aplaudăm, să-l chemăm şi să strigăm : bravo ! Apoi ne-a arătat cum să facem manifestaţia, §i să strigăm : Jos „ Adevĕrul! Jos „Lupta.“ Bravo ! Slavă şi onoare, celui mai mare artist al Europei, cum i-a zis unul din manifestanţi. Azi ,se adună în Bucureşti congresul corpului didactic din ţară, şi va avea loc o întrunire prealabilă a membrilor. La ora 1 p. m. se deschide în Palatul noului Atheneu congresul didactic printr’un discurs al D-lui preşedinte D. Petrescu, profesor universitar. D. Secretar O. C. Dobrescu, în numele comisiuneî de organisare, va arăta ordinea de zi: metodul de predare a limbă române la învățământul primar. Lupta anunţa Sâmbătă că confratele nostru Bibicescu a fost dus la casa de sănătate a doctorului Şuţu. In momentul când citeam numărul Luptei am văzut trecănd pe Domnul Bibicescu şi i-am vorbit. El era teafăr şi sănătos. Cum pot confraţii de la Lupta să-şi permită asemenea glume, când ştiu că ele pot nelinişti o familie întreagă ? D. I. Ciuflea, prefectul judeţului Dâmboviţa, se află în Capitală. ---------------------------------«MSSKM.--------------—---------------- Ultime Telegrame PARIS, 24 Martie. — Numirea dlui Rihouard ca ministru al Franciei la Lisabona a fost agreată de către Regele Portugaliei. Decretul va apare probabil mâine în Monitorul Oficial. D. Billot, noul ambasador al Franciei la Roma, va merge săptămâna viitoare la postul său. PARIS, 24 Martie. — Corniţele de Münster, ambasador al Germaniei, a făcut d-lui Ribot declaraţiuni foarte măgulitoare în privinţa atitudinei delegaţilor francezi la conferinţa de la Berlin. Ambasadorul a exprimat pe lângă aceasta ministrului afacerilor streine satisfacţia deosebită a împăratului pentru cooperarea folositoare a delegaţilor francezi. PARIS, 24 Martie.—D. Carnot va fi însoţit în călătoria sa de la sudul Franciei şi din Corsica de către personagiile următoare : D. Rouvier va merge cu preşedintele până la Marsilia; D. Guyot în Corsica; D. Constans îl va însoţi la întoarcerea sa din Corsica şi D. Barbey în timpul revistei flotei la Toulon. PARIS, 24 Marie. — Se asigură că guvernul are de gând să revoace pe D. Bayol, guvernatorul Coastei Sclavilor. PETERSBURG, 24 Martie. Familia imperială va petrece sărbătorile în capitală. Se asigură că împăratul și împărăteasa vor asista la 8 Aprilie la căsătoria Comitelui Paul Schouwaloff, fiul ambasadorului Rusiei la Berlin. PETERSBURG, 24 Martie. Novoie Vremnia află că trei călători ruși au sosit la Cebutta pe drumul Abisiniei în dosul Obokului. Ei au fost primiţi foarte amical de către autorităţile franceze; călătorii vor merge la Harrar; nu se ştie în ce scop. PETERSBURG, 24 Martie.—Marele Duce moştenitor va face peste puţin o călătorie în interiorul Rusiei. PARIS, 24 Martie.—Ziarele anunţă că coasta Dahomeiului va fi blocată de doi încrucişători pentru a împedica importul armelor. Jurnalul Oficial va publica în curând notificarea blocărei. LONDRA, 24 Martie.— Se scrie din Sangai ziarului Times cu data de 23 Martie . Ministrul englez la Peking a semnat la 19 Martie o convenţiune care deschide străinilor oraşul Ciung King pe Yance-Kiang. Times vorbeşte de observaţiile făcute de Stanley şi speră că Emin Paşa va isbuti a stabili relaţiuni amicale în tot teritoriul cuprins în sfera legitimă a acţiune! Germaniei, deoarece orice întindere de raporturi pacinice a Germanilor cu indigenii va înlesni sarcina Engliterei. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------- 04TULLS MENUE 3 Ce nu știu bărbaţii Tinere, să te fereşc, ca de prostia cea mai mare, ca să crezi cumva vreodată că ai ghicit ce se petrece în inima amantei tale. Ce simt femeile noi nu o să știm niciodată, nu putem să știm. Ele sufer sau sunt fericite, suntem siguri, dar ce durere au sau ce bucurie au, cum simt ele durerea, cum gustă beţia, dacă se ameau ele cu noi, iacă ce suntem osândiţi să nu ştim niciodată. Noi constatăm emoţiunile lor fără să le deosebim calitatea; intimitatea sufletului şi a simţurilor lor scapă atenţiunea noastre metodice sau pasionate ; chiar observatorul cel mai învierşunat ’şi-ar orbi de graba ochii dacă ar privi-o prea de aproape, şi, lucru grozav, amantul care vede pe iubita lu plângând de plăcere în braţele lui şi Ieşinând din extaz, nu şi-ar putea Închipui felul de deliciu pe care i-l dă. Este ştiut că deosebirea sexurilor implică fatalmente la unul neputinţa de a pricepe ce se produce în celăl’alt. Tu te preumbli prin pădure, într’o dimineaţă de Iunie. Amorul este peste tot locul, triumfător, în caliciurile fermecate cari înfloresc, în ierburile unde foesc muştele, în rămurile pline de ciripituri şi de pigulici Tu vezi că instinctul de a se uni în sărutări misterioase chinueşte şi Încântă tot ce înfloreşte, ce zboară şi cântă. Dar ai cuteza să te lauzi, tu, om, că poţi ghici bucuria ce simt antenele trandafirilor ca să emită polenul, licuricii ca să s’aprindă, pitulicele când se dră-~ gostessc? Cum ai şti tu aceasta, de vreme ce nu eşti nici plantă nici insectă nici pasăre ? Analogia îţi spune „în ajutor; aducându-ţi aminte de dorinţele tale şi de fericirile tale, tu le atribui fiinţelor cari te înconjoară; trandafirul dă sămînţa lui după cum şi tu dai viaţa ta; albina care sărută o garoafă şi gura ta care sărută o gură este aceiaşi sărutare; prihoiul ciripeşte In marginea cuibului aceia ce şi tu şopteşti în alcov. Pentru ca s’o pricepi, tu umanizezi natura Insă în fundul tău vezi bine cum îţi înşeli chiar tu singur raţionamentul tău ; eşti silit să-ţi mărturiseşti că curiozitatea ta te mulţumeşte cum vrei tu, primind drept identităţi numai semuituri aparente sau reminiscenţe de metafore. In realitate, tu eşti incapabil de a-ţi explica orice alt amor afară de al tău. Ei bine, nu te preface că te indoeşti, tu te deosibeşti de femee, cu toată unitatea speciei, mai tot atât cât te deosibeşti de plantă şi de dobitoc, mai tot atât cât şi de îngeri (dacă misterioasele noastre surori pretind curtenia unei astfel,de asimilaţii); şi soarta ta adorabilă şi crudă este ca, până la sfirşitul zilelor tale, să o vezi zâmbind şi plângând, fără ca tu să poţi cumva să descoperi pentru ce zâmbeşte ea sau pentru ce plânge. Tu zici : „Chiar când deosebirea sexurilor ar stabili intre noi şi femei o aşa de perfectă neputinţă de înţelegere, tot nu am şti ce simt ele ; fiindcă scumpa lor hypocrizie nu merge până acolo ca să ne ascundă totdeauna sentimentele lor şi sensaţiile lor-Femeea nici o dată nu se mărturiseşte pe deplin nici bărbatului sau nici amantului sau nici duhovnicului hoi, şi nouă ne ar trebui mai cu seamă să ştim tocmai aceea ce ascunde ea cu mai multă gelozie. Ascundă ea pudoare născută sau pudoare câştigată, ascundă ea teama de a ne slăbi adoraţiunea noastră arătându-se prea umană sau de a o descuraja prin prea multă divinitate, tot atâta este! ea păstrează in orice caz o parte intimă din sine în care ne este oprit să ne insinuăm ; nouă ne scapă ce este mai femeesc în femee. Nu ai decât să asculţi aproape de graţia tuturor confesionalelor sau pe la cuiburile de dragoste: pocăita nu va ascunde nici unul din păciţele saie, le va detalia cu cea ma FOIŢA ZIARULUI „AREYERUL“ ________________11_______ 27 INTRE FRATI XXIII. Mătuşele şi preotul nu mai puteau de bucurie. Desire se gândea : — Bine a făcut Anais, mai că a mulţumit pe toată lumea, cu împărtăşania ei. Şi apoi la urma urmei,ei nu’i nimic de zis: o femee trebue să aibă evlavie. Asta i se şi potriveşte cu sexul. Dar Amable, orbit de orgoliu, se felicită că tot are stăpînirea asupra Anaisiei şi-şi închipuia că a convertit-o în teoriile lui machiavelice. Şi se admira singur cu cât meşteşug se foloseşte cumnată-sa de lecţiunile lui. El credea că împărtăşania, că umilinţa cu care ascultă ea slujba la, biserică, era numai o prefecătorie... Se făcea diplomată, dar în fundul inimei îşi rîdea, îşi bătea joc. Bietul Amable ! Ce isbândă pentru teoriile lui! Când eşi lumea din biserică, Amable auzi pe unul şi pe altul esclamând: — Nu se poate zice că Randrin n’are o nevastă tare cum trebue.... Un mărgăritar de femee, nu alt-ceva. Când veneau spre moară întâlniră pe hiorul Margot care se pusese în dosul cârței înadins ca să vadă pe doamna—n’o mai văzuse de când eșise din lăbuzie. Insă chiar și chiorul o vedea într’o aureolă de cinste, şi se uită așa la Amable par’că ar fi voit să’i zică: — Prietine, te plâng. Acuma nu mai eşti tu drăguţul ei.Jar Amable încântat de prefăcătoria Anaisiei ’și zicea ! — Ce bine ştie ca să ascundă dragostea noastră, aşa de bine, încât nici chiorul care are privirea aşa de pătrunzătoare, să nu bănuiască nimic. închipuirea asta îl înveselea. Acuma n’o mai socotea pe Anais proastă, ci din contra o găsea dibace și răutăcioasă pentru cei-’alțî. In acest moment ea, tocmai privea pe Desiré, lung. Mătușile băgară de seamă mișcarea asta isbitoare a ochilor, și Zenaida șopti la urechea lui Amable: — Vezi ce va să zică când ai o consciință fericită. Preotul, la priveliștea asta, ridică mâinile în sus, ca și cum și-ar fi dat bnecuvîntarea. Amable în interiorul lui, făcea chef. In surîsul Anaisiei, în privirea ei drăgăstoasă, el vedea o desfidere batjocoritoare aruncată bărbatului înșelat. In realitate, privindu’și așa bărbatul, Anais par’că’și spunea : — Cum îi seamănă copila ! Și Desiré îi apărea frumos. Asta nici Amable n’ar fi putut’o crede, chiar daca i-ar fi fost dat să citească în inimă ca într’o carte mare. Să-l creadă frumos pe Desiré, asta ar fi fost culmea nebuniei. Adevărul e că Desiré părea frumos acuma, nu numai în ochii schimbătoarei Anais, dar în ochii tuturor. Și frumusețea lui Desiré isvora de acolo că era fericit, 11 făcea frumos strălucirea mulțumirei, întipărită pe tată’l. Pentru întâia oară la viaţa lui se simţea tînăr, — şi ca o floare. Floare cam târzie, nu e vorbă, dar ori şi cum ! Şi orice floare e frumoasă. Orice fiinţă în cursul existenţei sale străluceşte o dată măcar de nu i-ar ţinea strălucirea da cât un minut, dar în minutul acela el apare pre atât de frumoasă, pre cât e îngăduit să fie. Unii au frumuseţea asta la prima copilărie, alţii când sunt bătrâni de tot.... Unii o au o dată, alţii mai privilegiaţi, de mai multe ori. Cea mai mare parte din oameni o întrevăd numai la o vârstă şi în acele împrejurări în care nimic nu o bagă în seamă. Dar nimeni nu-i privat de ea. Desire până acuma nu avusese. Clipa sau ceasul lui de frumuseţe şi ca copii, tot urît fusese. Faţa lui nu mai era aşa de bucălată şi de roşcovană, şi avea o privire mai dulce, mai plăcută în ochi. Nalt cum era, voinic, şi cu părul cam sur, care’i făcea chipul plăcut, Desiré putea fi privit acuma ca un țăran frumos. Și e curios că Amable cu ochiul lui de pictor, n’a băgat de seamă că avea în față’i un țăran frumos și că acela era frate său. Dacă Desiré ar fi fost un străin nu mai rămâne îndoială că Amable, întâi nându’l la câmp ori altundeva ar fi zis pe loc, coprins de entusiasm : — O ! ce cap bun de studiat. Frumuseţea aceasta adevărată și solidă de sigur nimeni nu putea s’o priceapă aici, dar ,fără de Amable, toţi o simţeafi, şi nu e de mirare, că Anais mai ales; a rămas cam îmărmurită, privindul bine de astă-dată. In acelaşi timp şi în mod fatal ea trebuia să pună în cumpănă acuma sensaţiunea pe care i-o dădea vederea lui Desiré, şi aceea ce o încerca văzându-şi pe cumnatu-său, pe Amable. Şi la dreptul vorbind, deşi Desiré era de cincizeci şi doi de ani ear Amable de patru zeci, dar după înfăţişarea stinsă i-ar fi dat acestuia din urmă vârsta celui’alt. Şi privindu’l şi pe el, par’că Anais îş! zicea: De sigur că n’a putut nici o dată să’mi placă slăbănogitul acesta de Amable. Da, ajunge pân’la asta, în cât să uite şi amintirile acelea,, când se dăduse cu totul pradă voie! şi poftelor cumnatului său. Nimic nu’l făcea să alerge la asemenea presupunere. Ea, da,—dar Desiré ? Cine ştie, daca nu cumva el porcul, prin violenţă?.... Şi Amabie şi’l închipui par’că năvălind asupra Anaisiei, şi el, cum îl vedea sare şi’l apucă de gât, îl scutură și’i strigă : — Nu vreau, nu vreau. Le aude, le simte, le vede, toate astea prin închipuirea lui. Dar orgoliul fu mai tare decât orice închipuire și’șî zise : — Pentru ce să mă necăjesc eu de asemenea lucruri care nu pot să se întâmple ? — Ce prost sunt, esclama Amable. Mă tot întreb ce interes avea Amable să’mî înşire atâtea minciuni! Dar răspunsul e foarte simplu. Prefăcătoria Anaisieî l’a înşelat şi pe el, cura a înşelat pe toţi cei alţi, şi de atunci crede că nu mai iubeşte, şi că s’a întors iar la Desiré. Şi el îşi închipuie că mă mulţumesc cu atâta că nu zic nimic vezându-me aruncat pe al doilea plan. Şi caută acuma să mă aţâţe. A ghicit ura ce exista între mine şi frate-meu, şi făcea haz—asta îl distrează. Se teme ca să nu se potolească ura, şi o aprinde. Acuma înţeleg. Şi se linişti cu atât mai vârtos, cu cât seara la masă Anais fu foarte gentilă cu el. Fără îndoială, deşi nu şi-o mărturisea, dar se simţea din ce în ce mai vinovata faţă cu amantul. Şi când să-şi ia bună seara de la el, îi strânse bine mâna. Strânsoarea asta de mână el o luă drept dovadă de dragoste, dar aceiaşi dragoste neclintită. (Va urma) ----------------------------------------------------- •