Adevěrul, iulie 1891 (Anul 3, nr. 872-900)
1891-07-24 / nr. 893
2 MERCURI, 24 IULIE 1891 rotunda sumă de 1.000 lei, număraţi odată. 2) Tot în anul 1889, vinde sublocotenentului Steriadi un cal pe care ’l cumpărase de la un călăraş cu 250 lei, fiindcă şi de acest oficer ştia că părinţii săi dispun de avere în Ploeşti, îi ia 800 lei pentru acel cal.Oficerul peste vr’o 2 luni se mută la regimentul de Ploeşti şi vroia să lase calul fiindu-i ruşine a-l lua cu sine. 3) Sublocotenent Suditu, oficer de rezervă, se prezintă pentru timpul manevrei 1890 fără cal, negăsind unul în timpul scurt ce mai era până la plecarea regimentului, şi colonelul ştiind că şi părinţii acestui ofiţer au avere mare în Caracal, îi vinde un cal pe preţul de 700 lei, acel cal era luat de D-l locot-colonel dintre remonţii aduşi pentru călăraşii cu schimbul şi al căror preţ este 300 lei. 4) Sub -locotenentul Muşetescu, neavând cal, D-l locot, colonel îl împrumută din casa Corpului cu suma de lei 800 şi pentru aceşti bani, pe care ofiţerul nici nu i-a văzut, îi dă un cal cumpărat cu câteva zile în urmă de la un călăraş pe suma de lei 280. Ofiţerii regimentului erau faţă când călăraşul a vîndut calul. Remonţii care soseau pentru călăraşii cu schimbul şi care erau trimişi după repartiţia ce se făcea de Minister, din acei remonţi D-l locat, colonel îşi alegea pe cei mai frumoşi, împărechiându-i apoi îi înscria în control pe numele vreunui ofiţer care avea numai un cal, spre a avea dreptul şi la hrană, în urmă îi vindea şi îi ştergea ca vînduţi de ofiţeri. Aşa, un cal a fost pe numele meu, un altul pe numele Locot. Ionescu. Din aceşti cai s’au vîndut o păreche D Iuli Mărăşeu cu preţul de 1000 lei, costul amânduror era de 600 lei, restul de 400 lei era câştig în profitul D-sale propriu. Doi din aceşti cai i-a dat sergentului-major Smărăndescu, pentru o datorie ce o contractase la acel sergent-major, în timpul cât a comandat regimentul. La doi călăraşi li s’au distribuit cai în anul trecut prin luna Septembrie. Aceşti cai împărechindu-se bine şi fiind de aceiaşi vîrstă, după câte va zile s’au luat de către sergentul-major Smărăndescu, sub pretext că acei cai sunt ai D-lui locot, colonel Căplescu. Din întîmplare, călăraşii nedreptăţiţi întâlnesc pe D-nul ’ Brătăşeanu,’ mare proprietar în Caracăl, îi arată cazul, cum li s’au luat caii, pe cari îi primiseră prin tragere la sorţi. D-l Brătăşanu, întrebând pe unii din ofiţeri cum se face că caii distribuiţi la sorţi să se reia de la călăraşi înapoi, aceşti călăraşi au fost aduşi de sergentul-major Smărăndescu la regiment, băgaţi la închisoare şi bătuţi trei zile de-a rîndul, şi puşi pe urmă în schimb mai multe septămâni, spre a face serviciu ca pedeapsă. A cumpărat din Austria 12 cai pentru ofiţeri pe preţuri de câte 1200, 1300 şi 1500 lei unul. Acei cai nu s’au plătit de cât cu jumătate valoare pusă în sarcina ofiţerilor.— Veterinarul Focşa a primit unul din acei cai, pe care l’a vîndut mai puţin decât cu jumătate din preţul cu care’l plătise. Se pot vedea şi constata toţi. A luat 500 lei de la comerciantul Cap Alb din Caracal pentru dreptul de a avea cantină în bivocul regimentului, aceasta pe timpul de la 1 Aprile 1890 până la manevrele de toamnă. Acei bani, în loc să se verse la fondul corpului încă de la Aprilie anul trecut, i-a luat pentru D-sa. In această categorie a fost garanţia brutarului în sumă de lei 150, o altă sumă de 230 lei reţinuţi din solda D-luî căpitan Leculescu căreia nu s'a dat destinaţia ce i se cuvenea, adică să se repare efecte stricate. Compturile de furagiu se încărcau întotdeauna cu sume mari atât în preţuri cât şi în cantităţi. Toate sumele ce rezultau în plus, se adaugau la venitul D-lui lt.-coonel Căplescu. A vîndut din magazia corpului 400 perii şi 400 ţeseli călăraşilor cu schimbul a câte 4 lei perechea, banii i-a luat D-sa, iar pentru justificarea lipsei acelor perii şi ţeseli a ordonat ofiţerului cu îmbrăcămintea să le scadă din registre ca întrebuinţate pentru caii cadrelor. La unul din soldaţi se găseşte o salbă în valoare de 300 lei, furată de la o femeie, care de nenumărate ori venea de plângea pe treptele regimentului. Se raportează erarchic D-lui Kt-colonel, care se mulţumeşte a pune salba în buzunar, fără a ordona să se cerceteze cazul. Femeia a renunţat a mai reclama. Despre aceasta ştie D. major Rhetoridy, poliţaiul şi mai mulţi ofiţeri din regiment. A înşelat pe sub-locotenentul Duca Cristea, din regimentul 11 călăraşi cu câteva mii de lei. In această privinţă este corespondenţă oficială şi confidenţială din anul trecut, prin luna August se poate constata din registrele regimentului 11 călăraşi. Timpul de o lună cât am fost arestat la statul-major al regimentului, în fiecare zi D. locot.-colonel Căplescu me vizira de două ori pe zi. Nu a cruţat nici anul nou nici celelalte sărbători. D-sa, ale cărui fapte, nu toate, şi foarte pe scurt detailate mai sus, a ştiut prin înşelăciune, sub diferite pretexte şi ameninţări, a-mi zmulge o poliţă de 2.800 lei, şi o scrisoare pe care mi-a dictat-o ca să o scriu pentru D-sa. Am făcut scandal, pronunţând cuvinte injurioase. Locotenentul Oprovici şi sublocot. Becu, cari erau în o cameră de alăture, au auzit cele petrecute, D. locot-colonel nu -şi plătea cel puţin acea datorie prevăzută în procesul-verbal de D. adjunct Lambrinescu şi vine în închisoare de mă împrumută cu 2.800 lei! Apoi vă rog a mă crede că, dacă a fost în stare a comite faptele înşirate mai sus, apoi această înşelătorie a fost pentru D-sa una de mâna a cincea, căci a abuzat de mine fiindcă mă aflam în închisoare. D-le Director, am făcut o naraţie pe scurt şi nu a tuturor faptelor cum s’au petrecut cu mine şi acele comise de D. locot.-col. Căplescu, căruia astăzi nu îi mai pasă de nimica. Ştie numai că m’a zdrobit, mi-a stricat cariera, dupe un serviciu de 22 ani, şi prin condamnarea mea s’a pus la adăpost de orice i s’ar fi putut întâmpla pentru faptele sale. Ştiţi că D-voastre veţi da publicităţei aceste rînduri. D-sa însă se va plimba nesupărat. De aceea, vreau ca cel puţin pentru opinia publică, care întru câtva în localitatea unde s’au petrecut toate aceste, cunoaşte faptele şi ca foştii mei camarazi, cari întru câtva au fost nedrepţi cu mine, să simtă părerea de rea, mustrarea conştiinţei pentru modul cum s’au purtat cu mine. Locot. Alexandru Hakman închisoarea militară, Craiova uite că Liga moldovenească, după cum s’a convenit între ei, în bună înţelegere, n’a fost de cât un simplu pretext, un paravan pentru cea mai sordidă alianţă electorală. Alegerile făcute, pretextul nu mai are nici o raţiune, paravanul trebuia să dispară ca ceara la faţa focului, oricât de scumpi ar fi aliaţii lui Dan Mărzescu... Şi au dreptate şi lateralii!.. Dar deşi toată lumea are, cum vedeţi, dreptate,—se vede că şi dreptatea pe toată linia e uneori un motiv de neînţelegeri, —sfârşitul Ligăi-Langa se apropie. Adio reţele de căi ferate! adio Bahlui a canalizat! adio Prut navigabil! Liberalii-naţionali, cum am zis, vor presenta candidatul lor. Liberalii-conservatori pe al lor. Cei dintăi comptează, şi nu prea, pe sprijinul fraţilor disidenţi. Cei de al doilea comptează cu toată siguranţa pe neamestecul lor. Aşa stau lucrurile în acest moment la Iaşi. Acuma, că se vor mai clarifica, ori că se vor încurca mai rău, e altă vorbă.—■, vom vedea. Dar nu sunt semne de împăcare a spiritelor lighiste, atât die divizate. Şi iată pentru ce: Naţionalii-liberali se crede aproape de putere, mai aproape decât întotdeauna. Ei au deci interesul să sporească în fiecare zi sau cel puţin în fiecare ocaziune, numărul aderenţilor lor în Parlament. In special liberalii naţionali din Iaşi, cea mai ordinară specie de oportunişti, simţind că si-au înstrăinat întru câtva bine-voitoarele simpatii ale centrului, vor să repare lucrul, vor să dreagă moarea, cum se zice. Ei vor deci numaidecât să trimeată în Cameră un liberalnaţional, pentru ca să dovedească lumei întregi că n’au fost victimele Ligei Langa, ci aliaţi stimaţi, respectaţi, etc. Conservatorii, la rândul lor, au acelaşi interes. Ei văd cu oarecare îngrijire că majoritatea lor începe a se descomplecta, ba prin unele defecţiuni, ba prin rezultatele defavorabile pentru ei ale alegerilor parţiale. Deci ei nu vor să piardă nici un prilej când majoritatea ar putea câştiga un nou membru,—şi la Iaşi, unde naţionalii-liberali nu însemnează acum în urmă mai nimic ca valoarea electorală şi mai puţin decât nimic ca valoare morală, ei sunt siguri de reuşită. Pentru ce dar să scape o ocaziune sigură de hatârul unor scrupuluri moldoveneşti, ce n’au după ei nici o raţiune ? Şi ceia ce e mai ciudat e că şi unii şi alţii, şi liberalii şi conservatorii, nu vor putea da M cifir cinstit şi fără ruşine ochi cu publicul care a fost minţit cu îndrăsneală. Căci ce vor spune liberalii ? Vor spune că au prezentat candidatul lor pentru că au cutare şi cutare dreptăţi. Foarte bine ! Dar ei s’au angajat să susţie orice candidatură lighistă şi să nucombată de cât numai candidaturile celor ce nu vor fi aderat la Liga-Danga. Aşa glăsueşte unul din punctele programului lor moldovenesc, — şi candidatul conservator va fi şi el lighist, deci s’ar cuveni să aibă privilegiul de a nu fi combătut. Acelaşi lucru şi cu conservatorii. Ei nu vor avea nici un motiv serios ca să nu voteze candidatul liberalilor, întrucât va fi un moldovenist şi întru cât el s’au angajat a pune „interesele economice şi culturale ale Moldovei“ mai presus de orice consideraţii şi a sprijini pe oricine va adera la programul moldovenesc. Ce bine e să petrecem pe socoteala acestor Domni, cari, la început nu şi-au dat socoteală de toate eventualităţile şi complicaţiunile la care avea să dee loc şarlatania lor electorală şi cam acum să văd zăpăciţi, umiliţi, ruşinaţi în faţa propriei lor opere!... Incurcă-î, drace! Xassiensis. ------ ---------------------------------—~ D. Poni va mai veni şi cu un srpect pentru organizarea Cultelor. Ziarul reacţionar Timpul dă ştirea că D. Poni a renunţat la unele idei din sistemul său, cum de exemplu inamovibilitatea învăţătorului rural. Noi nu credem. D. Poni, după trecutul sau ne dă garanţii că niciodată nu va renunţa la o idee ca aceasta, care singură poate ridica nivelul cultural al institutorilor rurali. D. Gion şi-a dat demisie din postul de secretar general al ministeriului instrucţiunei. In locul D-sale va fi numit D. V. Palladi, directorul liceului din Iaşi şi vechiu profesor. —*— Suntem rugaţi a întreba pe D. ministru de resbel ce s’au făcut cu cei 60 lei reţinuţi din leafa unor oficeri pentru a le procura revolverul Dimancea, căci contractul închiat între minister şi Dimancea fixase predarea lor încă din luna Mai 1890. Timpul a trecut şi contractul s’a resiliat fără ca oficerii cari au subscris în baza acelui contract să fi primit ceva. Cu începere de joi dimineaţa 25 iulie, noua Societate de tramvai va pune în circulaţie linia nouă Strada Teilor, sfirşitul Calei Rahovei (Puţul de piatră), această linie se va compune din trei secţiuni şi anume: I. Secţiune, din Strada Teilor (colţ cu str. Romană) până la Strada Academiei (colţ cu Bul. Academiei). II a secţiune, din strada Academiei (colţ cu Bul. Academiei) până la Calea Rahovei (Podul de piatră, Hotel Central). IlI-a secţiune, din Calea Rahovei (podul de piatră, Hotel central) până la finele Calei Rahovei (Puţu de piatră şi vice-versa.) Preţul parcursului e: 15 bani pentru o secţiune; 20 bani pentru două secţiuni şi 30 bani pentru toate secţiunile. Anunţăm cu plăcere numeroşilor amici ai Prinţului Em. KonakiVogoridi că Domnia Sa a fost decorat cu crucea de ofiţer al legiunei de onoare. —*— Aflăm că restauratorul Iosef din gara Predeal jăfueşte pe călătorii ce au nenorocirea a intra în Clasa a 3-a şi că consumaţiile ce le vinde sunt de o necurăţenie respingătoare. Rugăm pe D. Director general al căilor ferate să pue la rezon pe acest civilizat (?) ungur care, se vede, e şi hoţ şi murdar. Primim o scrisoare din partea abonatului nostru D-na G. Mantu la gara Costeşti, care se plînge că nu primeşte ziarul de rot la două sau trei zile şi atunci mototolit şi cu fel de fel de socoteli pe dînsul, iar când servitorul D-sale se duce să îl ceară de la gară, i se respunde că zarul n’a venit. Pentru Dumnezeu să se sfârşească o dată cu aceste başibuzucii comise de funcţionarii plătiţi pentru a servi publicul cititor. —#— Aflăm cu multă plăcere că D-na M. Morlova, proprietar şi comerciant în comuna Titu, a fost medaliat cu decoraţia Serviciului Credincios cl. I. Felicitările noastre, vernatorului din Taiti, anunţă că avisul Valage s’a perdut cu desăvîrșire pe coasta Tuamotu; echipagiul a scăpat. BRUXELLES, 22 Iulie. — Regina Belgiei, care era să plece la Spaa, a căzut greu bolnav. Decanul Laeken a fost chemat lângă ea ca să o grijască. CONSTANTINOPOL, 22 Iulie. — Se asigură că trupele turcești au repurtat asupra triburilor, revoltate din Yemen o victorie decisivă; supunerea acestor triburi se așteaptă în curând. DANEIG, 22 Iulie. — Congresul antropologic s’a deschis azi de D. Wirchow; el a fost salutat în numele împăratului de D. Gossler, preşedintele superior al Prusiei occidentale. — Congresul va ţine 3 zile. BERNA, 22 Iulie. — Serbarea confederaţiei s’a celebrat în toate cantoanele printr’un serviciu divin, procesiuni de corporaţiuni, prin discursuri, concerte, luminaţii. — Serbarea a avut pretutindenea un caracter patriotic. MILAN, 22 iulie.—Congresul lucrător naţional a discutat aseară o ordine de zi, care propune ca delegaţii săi să susţie la Bruxelles, nevoia de a întări pretutindenea organizaţia artelor şi a meseriilor şi de a crea o agitaţie politică în favoarea protecţiunei eficace a lucrătorilor de către Stat. Congresul a aprobat cu o mare majoritate ordinea de zi în favoarea unei legislaţiunî defensive a lucrătorilor, a unei federaţiuni de clase lucrătoare, a desfiinţării articolelor codului penal, care sustrage grevele de la dreptul comun. Lucrătorul Croce şi avocatul Turati au fost numiţi delegaţi ai congresului internaţional din Bruxelles. —*— „ Adevĕrul“ la Iaşi Iaşi, 19 iulie 18891. Domnule Director, se este cunoscut că prin moartea lui Mihail Kogălniceanu a rămas vacant un loc de deputat al col. I de Iaşi. Mihail Kogălniceanu a fost ales din partea Ligei moldoveneşti şi anume ca naţional-liberal. Naţionalii-liberali, fireşte ridică pretenţiuni în sînul Ligei-Langa. Ei spun : Kogălniceanu a fost naţional-liberal,noi l’am primit să ne represinte... Acuma noi avem dreptul să punem în locul lui un alt candidat dintre noi în numele Ligei moldoveneşti. Conservatorii nu prea vor să audă de asemenea argumentare, logică de altmintrelea în feliul ei. Ei spun : Liga moldovenească a fost pur şi simplu un pretext pentru o alianţă electorală în vederea alegerilor trecute. Alegerile s’au terminat, Liga s’a desfăcut şi ea. Noi nu ne mai credem legaţi de nimeni şi întru nimic. Noi ne credem deplini stăpâni pe acţiunile noastre. Noi vom presenta şi noi candidatul nostru.—Şi au şi ei dreptate ! Lateralii stau de o parte înespectativă. Li se rupe inima şi de unii şi de alţii din cei doi fraţi lighişti, cari se găsesc în conflict. Dar ce să facă! Ei nu pot să IMOIIMATIi. Se povesteşte în Berlin că nepotul principesei de Bismarck, baronul van Zanthier, a luat-o la sănătoasa după ce a făcut datorii de un milion 400 mii mărci. Se zice că baronul a pus în circulaţie un mare număr de accepte false de ale prinţului de Bismarck şi ale fiului acestuia, Wilhelm. Familia Bismarck a lăsat ca scandalul să isbucnească. —*— E vorba de intrarea în minister a D-lui Alexandru Lahovary în locul D-lui Esarcu. De asemeni este vorba că peste câteva zile să se retragă şi d-nul Ilariu Isvoranu. D. P. Poni, ministrul instrucţiune! publice, îndată după deschiderea Corpurilor legiuitoare, va veni cu mai multe proecte de legi pentru organizarea învăţămîntului. De asemenea va cere mai multe credite pentru clădirea localurilor şcolare, necesare învăţămîntului primar, secundar, universitar etc ŞTIRI TELEGRAFICE PETERSBURG, 22 Iulie. — Ţarul şi toţi marii duci cari se află în oraş, au aşteptat la gară pe Regele Alexandru al Serbiei; primirea a fost foarte cordială. Dupe ce a trecut în revistă garda de onoare, Regele a făcut să îi se prezinte colonia sârbească. Ministrul Serbiei fusese spre întâmpinarea Regelui până la Moscova. Ţarul şi Regele s’au dus în trăsură la palatul Peterhoff, unde erau preparate apartamentele Regelui Alexandru. Impărăteasa şi marele duce au primit pe Regele la palat. Perechia Imperială, a părăsit apoi palatul însoţită de Regele până la trăsură, Regina Greciei și fiica sa principesa Maria au sosit; seara a fost un mare prânz de familie la palatul Peterhoff. PARIS, 22 Iulie. — O telegramă a gu DRAGOSTE — [Nuvelă. — Se întâlnise din întâmplare şi întâmplarea aceasta trebuia să joace un mare rol în destinata lor. Zoe era drăgălaşe de tot; ea culesese numai 18 roze din trandafirul spinos al vieţei şi ochii erau vii de tot. Alexandru are şi el 26 de ani, e slujbaş şi are o slujbă care îl face să fie poetic. E conductor poştal! Umblă prin câmpiele înverzite legănat de aripile vântului în sborul drumului de fier sau al dilijenţei. Se văzură! Şi de..... Fetii îi cam alunecă ochii. Băiatului tot aşa, mai ales , o găsise că semăna cu idealul pe care-l văzuse în visele lui în orele când era visător. O văzu și îi făcu o declarație de dragoste în toată forma. Inimioara Zoichei începu a bate și batea mereu, bătea cu iuțeala, ca un ceasornic care ar merge 24 ore numai in 12 ore — Zoe! — Lică! — Te iubesc. — Si eu.... mor... — Ah ! — Of! Și zgomotul unui sărutat lung se auzi. Zoe şi Lică se luară în braţe se strânseră cu foc şi pupăturile porniră din nou. II In grădina cea mare într’o seară cu lună, două umbre se plimbau încet şi zgomotul sărutărilor se auzea din când in când. Sunt ei. Zoe şi Lică. In braţe strânşi s’au aşezat pe o laviţă sub un pom. Iarba cea mare în care le era îngropate picioarele îi tenta şi dorinţa de a se culca pe covorul cel verde îi coprinse pe amândoi; dar dorinţa nebună contra căreia numai putură lupta îi învinse şi ei se lăsară jos gădiliţî de iarbă, îmbătaţi de fiori, întărâtaţi de sărutări, şi îndemnaţi de luna care’l privea cu strălucirea ei de pe cerul albastru. Răcoarea nopţei mărea şi mai mult farmecul acestei beţii aprinzând focul din sufletele lor, făcîndu’l şi mai vioi. Se mai aude un sărutat lung, un suspin uşurel şi pierdut..... El o ţine în braţe, ea îl săruta... şi închizând ochii e a lux. ••••«•••••« III Se întâlniră astfel în fiecare seară, cât calea le fu luminată de frumoasa cu faţa strălucitoare care călătoreşte pe bolta înstelată. Dar cu cât călăuza nopţilor lor amoroase se arăta mai târziu cu atât venea şi Lică mai târziu şi când luna nu se mai arătă nu mai veni nici el. El! aşa e dragostea şi mai ales dragostea de grădină. Şi pe când dragostea uechi creştea mereu, el începuse a o uita. Pe când pieptul ei cuprins de dor dorea strânsorile lui şi guriţa îi căuta focul de pe buze Lică, a uitat totul, până şi noaptea cea poetică, luminată de luna cea bălae. IV Intr’o stradă vecină, aproape de grădina Zjichi, şade Linica cea drăgălașe căreia Lică ’i dă mereu târcoale. Zjica află totul, înţeles trădarea lui şi disperarea o cuprinse. Zirobită, pierdută şi fără să mai cugete la nimic, Zoe se hatâri să pue capăt zilelor ei pline de o ducere, și ca