Adevěrul, iulie 1891 (Anul 3, nr. 872-900)

1891-07-24 / nr. 893

2 MERCURI, 24 IULIE 1891 rotunda sumă de 1.000 lei, nu­măraţi odată. 2) Tot în anul 1889, vinde sub­locotenentului Steriadi un cal pe care ’l cumpărase de la un călă­raş cu 250 lei, fiind­că şi de acest oficer ştia că părinţii săi dispun de avere în Ploeşti, îi ia 800 lei pentru acel cal.Oficerul peste vr’o 2 luni se mută la regimentul de Ploeşti şi vroia să lase calul fiin­­du-i ruşine a-l lua cu sine. 3) Sub­locotenent Suditu, oficer de rezervă, se prezintă pentru tim­pul manevrei 1890 fără cal, negă­sind unul în timpul scurt ce mai era până la plecarea regimentului, şi colonelul ştiind că şi părinţii a­­cestui ofiţer au avere mare în Ca­racal, îi vinde un cal pe preţul de 700 lei, acel cal era luat de D-l locot-colonel dintre remonţii aduşi pentru călăraşii cu schimbul şi al căror preţ este 300 lei. 4) Sub -­locotenentul Muşetescu, ne­având cal, D-l locot, colonel îl împrumută din casa Corpului cu suma de lei 800 şi pentru aceşti bani, pe care ofiţerul nici nu i-a văzut, îi dă un cal cumpărat cu câte­va zile în urmă de la un că­lăraş pe suma de lei 280. Ofiţerii regimentului erau faţă când călă­raşul a vîndut calul. Remonţii care soseau pentru că­lăraşii cu schimbul şi care erau trimişi după repartiţia ce se făcea de Minister, din acei remonţi D-l locat, colonel îşi alegea pe cei mai frumoşi, împărechiându-i apoi îi în­scria în control pe numele vreunui ofiţer care avea numai un cal, spre a avea dreptul şi la hrană, în urmă îi vindea şi îi ştergea ca vînduţi de ofiţeri. Aşa, un cal a fost pe numele meu, un altul pe numele Locot. Ionescu. Din aceşti cai s’au vîndut o păreche D Iul­i Mărăşeu cu preţul de 1000 lei, costul a­­mânduror era de 600 lei, restul de 400 lei era câştig în profitul D-sale propriu. Doi din aceşti cai i-a dat ser­­gentului-major Smărăndescu, pentru o datorie ce o contractase la acel sergent-major, în timpul cât a co­mandat regimentul. La doi călăraşi li s’au distribuit cai în anul trecut prin luna Sep­tembrie. Aceşti cai împărechindu-se bine şi fiind de aceiaşi vîrstă, după câte­ va zile s’au luat de către ser­­gentul-major Smărăndescu, sub pre­text că acei cai sunt ai D-lui locot, colonel Căplescu. Din întîmplare, călăraşii nedreptăţiţi întâlnesc pe D-nul ’ Brătăşeanu,’ mare proprietar în Caracăl, îi arată cazul, cum li s’au luat caii, pe cari îi primiseră prin tragere la sorţi. D-l Brătăşanu, întrebând pe unii din ofiţeri cum se face că caii distribuiţi la sorţi să se reia de la călăraşi înapoi, a­­ceşti călăraşi au fost aduşi de ser­­gentul-major Smărăndescu la regi­ment, băgaţi la închisoare şi bătuţi trei zile de-a rîndul, şi puşi pe urmă în schimb mai multe septămâni, spre a face serviciu ca pedeapsă. A cumpărat din Austria 12 cai pentru ofiţeri pe preţuri de câte 1200, 1300 şi 1500 lei unul. Acei cai nu s’au plătit de cât cu jumă­­tate valoare pusă în sarcina ofiţe­rilor.— Veterinarul Focşa a primit unul din acei cai, pe care l’a vîn­dut mai puţin de­cât cu j­um­ă­ta­te din preţul cu care’l plătise. Se pot vedea şi constata toţi. A luat 500 lei de la comercian­tul Cap Alb din Caracal pentru dreptul de a avea cantină în bivo­­cul regimentului, aceasta pe timpul de la 1 Aprile 1890 până la ma­nevrele de toamnă. Acei bani, în loc să se verse la fondul corpului încă de la Aprilie anul trecut, i-a luat pentru D-sa. In această categorie a fost garanţia brutarului în sumă de lei 150, o altă sumă de 230 lei reţinuţi din solda D-luî căpitan Leculescu că­reia nu s'a dat destinaţia ce i se cuvenea, adică să se repare efecte stricate. Compturile de furagiu se încăr­­cau în­tot­dea­una cu sume mari atât în preţuri cât şi în cantităţi. Toate sumele ce rezultau în plus, se adaugau la venitul D-lui lt.-co­­onel Căplescu. A vîndut din magazia corpului 400 perii şi 400 ţeseli călăraşilor cu schimbul a câte 4 lei perechea, banii i-a luat D-sa, iar pentru jus­tificarea lipsei acelor perii şi ţeseli a ordonat ofiţerului cu îmbrăcămin­tea să le scadă din registre ca în­trebuinţate pentru caii cadrelor. La unul din soldaţi se găseşte o salbă în valoare de 300 lei, furată de la o femeie, care de nenumărate ori venea de plângea pe treptele regimentului. Se raportează erarchic D-lui Kt-colonel, care se mulţu­meşte a pune salba în buzunar, fără a ordona să se cerceteze ca­zul. Femeia a renunţat a mai re­clama. Despre aceasta ştie D. ma­jor Rhetoridy, poliţaiul şi mai mulţi ofiţeri din regiment. A înşelat pe sub-locotenentul Duca Cristea, din regimentul 11 călăraşi cu câte­va mii de lei. In această privinţă este corespondenţă oficială şi confidenţială din anul trecut, prin luna August se poate constata din registrele regimentului 11 călăraşi. Timpul de o lună cât am fost arestat la statul-major al regimen­tului, în fie­care zi D. locot.-colonel Căplescu me vizira de două ori pe zi. Nu a cruţat nici anul nou nici cele­l­alte sărbători. D-sa, ale cărui fapte, nu toate, şi foarte pe scurt detailate mai sus, a ştiut prin în­şelăciune, sub diferite pretexte şi ameninţări, a-mi zmulge o poliţă de 2.800 lei, şi o scrisoare pe care mi-a dictat-o ca să o scriu pentru D-sa. Am făcut scandal, pronunţând cuvinte injurioase. Locotenentul O­­provici şi sub­locot. Becu, cari erau în o cameră de alăture, au auzit cele petrecute, D. locot-colonel nu -şi plătea cel puţin acea datorie pre­văzută în procesul-verbal de D. ad­junct Lambrinescu şi vine în închi­soare de mă împrumută cu 2.800 lei! Apoi vă rog a mă crede că, dacă a fost în stare a comite faptele în­şirate mai sus, apoi această înşe­lătorie a fost pentru D-sa una de mâna a cincea, căci a abuzat de mine fiind­că mă aflam în închi­soare. D-le Director, am făcut o naraţie pe scurt şi nu a tuturor faptelor cum s’au petrecut cu mine şi acele comise de D. locot.-col. Căplescu, căruia astă­zi nu îi mai pasă de ni­mica. Ştie numai că m’a zdrobit, mi-a stricat cariera, dupe un ser­viciu de 22 ani, şi prin condam­narea mea s’a pus la adăpost de ori­ce i s’ar fi putut întâmpla pen­tru faptele sale. Ştiţi că D-voastre veţi da publicităţei aceste rînduri. D-sa însă se va plimba nesupărat. De aceea, vreau ca cel puţin pen­tru opinia publică, care întru câtva în localitatea unde s’au petrecut toate aceste, cunoaşte faptele şi ca foştii mei camarazi, cari întru cât­va au fost nedrepţi cu mine, să simtă părerea de rea, mustrarea conştiinţei pentru modul cum s’au purtat cu mine. Locot. Alexandru Hakman închisoarea militară, Craiova uite că Liga moldovenească, după cum s’a convenit între ei, în bună înţelegere, n’a fost de cât un simplu pretext, un pa­ravan pentru cea mai sordidă alianţă e­­lectorală. Alegerile făcute, pretextul nu mai are nici o raţiune, paravanul tre­buia să dispară ca ceara la faţa focului, ori­cât de scumpi ar fi aliaţii lui Dan Mărzescu... Şi au dreptate şi lateralii!.. Dar deşi toată lumea are, cum vedeţi, dreptate,—se vede că şi dreptatea pe toată linia e une­ori un motiv de neînţelegeri, —sfârşitul Ligăi-Langa se apropie. Adio reţele de căi ferate! adio Bahlui a cana­lizat! adio Prut navigabil! Liberalii-naţionali, cum am zis, vor presenta candidatul lor. Liberalii-conservatori pe al lor. Cei dintăi comptează, şi nu prea, pe sprijinul fraţilor disidenţi. Cei de al doilea comptează cu toată siguranţa pe neamestecul lor. Aşa stau lucrurile în acest moment la Iaşi. Acuma, că se vor mai clarifica, ori că se vor încurca mai rău, e altă vorbă.—■, vom vedea. Dar nu sunt semne de împăcare a spi­ritelor lighiste, atât die divizate. Şi iată pentru ce: Naţionalii-liberali se crede aproape de putere, mai aproape de­cât în­tot­deauna. Ei au deci interesul să sporească în fie­care zi sau cel puţin în fie­care oca­­ziune, numărul aderenţilor lor în Parla­ment. In special liberalii­ naţionali din Iaşi, cea mai ordinară specie de oportunişti, simţind că si-au înstrăinat întru cât­va bine-voitoarele simpatii ale centrului, vor să repare lucrul, vor să dreagă moarea, cum se zice. Ei vor deci numai­de­cât să trimeată în Cameră un liberal­­naţional, pentru ca să dovedească lumei întregi că n’au fost victimele Ligei­ Langa, ci aliaţi stimaţi, respectaţi, etc. Conservatorii, la rândul lor, au acelaşi interes. Ei văd cu oare­care îngrijire că majoritatea lor începe a se descomplecta, ba prin unele defecţiuni, ba prin rezul­tatele de­favorabile pentru ei ale alegeri­lor parţiale. Deci ei nu vor să piardă nici un prilej când majoritatea ar putea câştiga un nou membru,—şi la Iaşi, unde naţionalii-liberali nu însemnează acum în urmă mai nimic ca valoarea electo­rală şi mai puţin de­cât nimic ca va­loare morală, ei sunt siguri de reuşită. Pentru ce dar să scape o ocaziune si­gură de hatârul unor scrupuluri moldo­veneşti, ce n’au după ei nici o raţiune ? Şi­ ceia ce e mai ciudat e că şi unii şi alţii, şi liberalii şi conservatorii, nu vor putea da M cifir cinstit şi fără ru­şine ochi cu publicul care a fost minţit cu îndrăsneală. Căci ce vor spune liberalii ? Vor spune că au prezentat candidatul lor pentru că au cutare şi cutare dreptăţi. Foarte bine ! Dar ei s’au angajat să susţie ori­ce candidatură ligh­istă şi să nu­­com­bată­ de cât numai candidaturile ce­lor ce nu vor fi aderat la Liga-Danga. Aşa glăsueşte unul din punctele progra­mului lor moldovenesc, — şi candidatul conservator va fi şi el lighist, deci s’ar cuveni să aibă privilegiul de a nu fi combătut. Acelaşi lucru şi cu conservatorii. Ei nu vor avea nici un motiv serios ca să nu voteze candidatul liberalilor, întrucât va fi un moldovenist şi întru cât el s’au angajat a pune „interesele economice şi culturale ale Moldovei“ mai presus de ori­ce consideraţii şi a sprijini pe ori­cine va adera la programul moldovenesc. Ce bine e să petrecem pe socoteala a­­cestor Domni, cari, la început nu şi-au dat socoteală de toate eventualităţile şi complicaţiunile la care avea să dee loc şarlatania lor electorală şi cam­ acum să văd zăpăciţi, umiliţi, ruşinaţi în faţa propriei lor opere!... Incurcă-î, drace! Xassiensis. ------ ---------------------------------—~ D. Poni va mai veni şi cu un srpect pentru organizarea Cultelor. Ziarul reacţionar Timpul dă şti­rea că D. Poni a renunţat la unele idei din sistemul său, cum de e­­xemplu inamovibilitatea învăţăto­rului rural. Noi nu credem. D. Poni, după trecutul sau ne dă garanţii că nici­odată nu va re­nunţa la o idee ca aceasta, care singură poate ridica nivelul cultu­ral al institutorilor rurali. D. Gion şi-a dat demisie din pos­tul de secretar general al ministe­­riului instrucţiunei. In locul D-sale va fi numit D. V. Palladi, directorul liceului din Iaşi şi vechiu profesor. —*— Suntem rugaţi a întreba pe D. ministru de resbel ce s’au făcut cu cei 60 lei reţinuţi din leafa unor oficeri pentru a le procura revol­verul Dimancea, căci contractul în­­chiat între minister şi Dimancea fixase predarea lor încă din luna Mai 1890. Timpul a trecut şi contractul s’a resiliat fără ca oficerii cari au sub­scris în baza acelui contract să fi primit ceva. Cu începere de joi dimineaţa 25 iulie, noua Societate de tramvai­ va pune în circulaţie linia nouă Strada Teilor, sfirşitul Calei Raho­­vei (Puţul de piatră), această linie se va compune din trei secţiuni şi anume: I. Secţiune, din Strada Teilor (colţ cu str. Romană) până la Strada Academiei (colţ cu Bul. Academiei). II a secţiune, din strada Acade­miei (colţ cu Bul. Academiei) până la Calea Rahovei (Podul de piatră, Hotel Central). IlI-a secţiune, din Calea Raho­vei (podul de piatră, Hotel central) până la finele Calei Rahovei (Puţu de piatră şi vice-versa.) Preţul parcursului e: 15 bani pen­tru o secţiune; 20 bani pentru două secţiuni şi 30 bani pentru toate secţiunile. Anunţăm cu plăcere numeroşilor amici ai Prinţului Em. KonakiVo­­goridi că Domnia Sa a fost deco­rat cu crucea de ofiţer al legiunei de onoare. —*— Aflăm că restauratorul Iosef din gara Predeal jăfueşte pe călătorii ce au nenorocirea a intra în Clasa a 3-a şi că consumaţiile ce le vinde sunt de o necurăţenie respingă­toare. Rugăm pe D. Director general al căilor ferate să pue la rezon pe acest civilizat (?) ungur care, se vede, e şi hoţ şi murdar. Primim o scrisoare din partea abona­tului nostru D-na G. Mantu la gara Cos­­teşti, care se plînge că nu primeşte zia­rul de rot la două sau trei zile şi atunci mototolit şi cu fel de fel de socoteli pe dînsul, iar când servitorul D-sale se duce să îl ceară de la gară, i se respunde că zarul n’a venit. Pentru Dumnezeu să se sfârşească o dată cu aceste başibuzucii comise de func­ţionarii plătiţi pentru a servi publicul ci­titor. —#— Aflăm cu multă plăcere că D-na M. Morlova, proprietar şi comer­ciant în comuna Titu, a fost me­daliat cu decoraţia Serviciului Cre­dincios cl. I. Felicitările noastre, vernatorului din Taiti, anunţă că avisul Valage s’a perdut cu desăvîrșire pe coasta Tuamotu; echipagiul a scăpat. BRUXELLES, 22 Iulie. — Regina Bel­giei, care era să plece la Spaa, a căzut greu bolnav. Decanul Laeken a fost chemat lângă ea ca să o grijască. CONST­ANT­INOPOL, 22 Iulie. — Se asigură că trupele turcești au repurtat asupra triburilor, revoltate din Yemen o victorie decisivă; supunerea acestor tri­buri se așteaptă în curând. DANEIG, 22 Iulie. — Congresul antro­pologic s’a deschis azi de D. Wirchow; el a fost salutat în numele împăratului de D. Gossler, preşedintele superior al Prusiei occidentale. — Congresul va ţine 3 zile. BERNA, 22 Iulie. — Serbarea confe­deraţiei s’a celebrat în toate cantoanele printr’un serviciu divin, procesiuni de corporaţiuni, prin discursuri, concerte, luminaţii. — Serbarea a avut pretutinde­­nea un caracter patriotic. MILAN, 22 iulie.—Congresul lucrător naţional a discutat aseară o ordine de zi, care propune ca delegaţii săi să sus­ţie la Bruxelles, nevoia de a întări pre­­tutindenea organizaţia artelor şi a mese­riilor şi de a crea o agitaţie politică în favoarea protecţiunei eficace a lucră­torilor de către Stat. Congresul a aprobat cu o mare majo­ritate ordinea de zi în favoarea unei le­­gislaţiunî defensive a lucrătorilor, a unei federaţiuni de clase lucrătoare, a desfiin­ţării articolelor codului penal, care sus­trage grevele de la dreptul comun. Lucrătorul Croce şi avocatul Turati au fost numiţi delegaţi ai congresului inter­naţional din Bruxelles. —*— „ Ade­vĕr­ul“ la Iaşi Iaşi, 19 iulie 18891. Domnule Director, se este cunoscut că prin moartea lui Mihail Kogălniceanu a rămas vacant un loc de deputat al col. I de Iaşi. Mihail Kogălniceanu a fost ales din partea Ligei moldoveneşti şi anume ca naţional-liberal. Naţionalii-liberali, fireşte ridică preten­­ţiuni în sînul Ligei-Langa. Ei spun : Ko­gălniceanu a fost naţional-liberal,noi l’am primit să ne represinte... Acuma noi a­­vem dreptul să punem în locul lui un alt candidat dintre noi în numele Ligei mol­doveneşti. Conservatorii nu prea vor să audă de asemenea argumentare, logică de altmin­trelea în feliul ei. Ei spun : Liga mol­dovenească a fost pur şi simplu un pre­text pentru o alianţă electorală în vede­rea alegerilor trecute. Alegerile s’au ter­minat, Liga s’a desfăcut şi ea. Noi nu ne mai credem legaţi de nimeni şi întru nimic. Noi ne credem deplini stăpâni pe acţiunile noastre. Noi vom presenta şi noi candidatul nostru.—Şi au şi ei drep­tate ! Lateralii stau de o parte înespectativă. Li se rupe inima şi de unii şi de alţii din cei doi fraţi lighişti, cari se găsesc în conflict. Dar ce să facă! Ei nu pot să IMOIIMATIi. Se povesteşte în Berlin că nepo­tul principesei de Bismarck, baro­nul van Zanthier, a luat-o la sănă­toasa după ce a făcut datorii de un milion 400 mii mărci. Se zice că baronul a pus în cir­culaţie un mare număr de accepte false de ale prinţului de Bismarck şi ale fiului acestuia, Wilhelm. Familia Bismarck a lăsat ca scan­dalul să isbucnească. —*— E vorba de intrarea în minister a D-lui Alexandru Lahovary în lo­cul D-lui Esarcu. De asemeni este vorba că peste câte­va zile să se retragă şi d-nul Ilariu Isvoranu. D. P. Poni, ministrul instrucţiu­ne! publice, îndată după deschide­rea Corpurilor legiuitoare, va veni cu mai multe proecte de legi pen­tru organizarea învăţămîntului. De asemenea va cere mai multe credite pentru clădirea localurilor şcolare, necesare învăţămîntului pri­mar, secundar, universitar etc­ ŞTIRI TELEGRAFICE PETERSBURG, 22 Iulie. — Ţarul şi toţi marii duci cari se află în oraş, au aşteptat la gară pe Regele Alexandru al Serbiei; primirea a fost foarte cordială. Dupe ce a trecut în revistă garda de onoare, Regele a făcut să îi se prezinte colonia sârbească. Ministrul Serbiei fu­sese spre întâmpinarea Regelui până la Moscova. Ţarul şi Regele s’au dus în trăsură la palatul Peterhoff, unde erau preparate a­­­partamentele Regelui Alexandru. Im­pă­­răteasa şi marele duce au primit pe Re­gele la palat. Perechia Imperială, a pă­răsit apoi palatul însoţită de Regele până la trăsură, Regina Greciei și fiica sa prin­cipesa Maria au sosit; seara a fost un mare prânz de familie la palatul Peterhoff. PARIS, 22 Iulie. — O telegramă a gu­ DRAGOSTE — [Nuvelă. — Se întâlnise din întâmplare şi întâm­plarea aceasta trebuia să joace un mare rol în destinata lor. Zoe era drăgălaşe de tot; ea culesese numai 18 roze din trandafirul spinos al vieţei şi ochii erau vii de tot. Alexandru are şi el 26 de ani, e sluj­baş şi are o slujbă care îl face să fie poetic. E conductor poştal! Umblă prin câmpiele înverzite legă­nat de aripile vântului în sborul dru­mului de fier sau al dilijenţei. Se văzură! Şi de..... Fetii îi cam a­lunecă ochii. Băiatului tot aşa, mai ales , o găsise că semăna cu idealul pe care-l văzuse în visele lui în orele când era visător. O văzu și îi făcu o decla­rație de dragoste în toată forma. Inimioara Zoichei începu a bate și batea mereu, bătea cu iuțeala, ca un ceasornic care ar merge 24 ore numai in 12 ore — Zoe! — Lică! — Te iubesc. — Si eu.... mor... — Ah ! — Of! Și zgomotul unui sărutat lung se auzi. Zoe şi Lică se luară în braţe se strân­seră cu foc şi pupăturile porniră din nou. II In grădina cea mare într’o seară cu lună, două umbre se plimbau încet şi zgo­motul sărutărilor se auzea din când in când. Sunt ei. Zoe şi Lică. In braţe strânşi s’au aşezat pe o laviţă sub un pom. Iarba cea mare în care le era îngro­pate picioarele îi tenta şi dorinţa de a se culca pe covorul cel verde îi coprinse pe amândoi; dar dorinţa nebună contra căreia numai putură lupta îi învinse şi ei se lăsară jos gădiliţî de iarbă, îmbătaţi de fiori, întărâtaţi de sărutări, şi îndem­naţi de luna care’l privea cu străluci­rea ei de pe cerul albastru. Răcoarea nopţei mărea şi mai mult farmecul acestei beţii aprinzând focul din sufletele lor, făcîndu’l şi mai vioi. Se mai aude un sărutat lung, un sus­pin uşurel şi pierdut..... El o ţine în braţe, ea îl săruta... şi închizând ochii e a lux. ••••«•••••« III Se întâlniră ast­fel în fie­care seară, cât calea le fu luminată de frumoasa cu faţa strălucitoare care călătoreşte pe bolta înstelată. Dar cu cât călăuza nop­ţilor lor amoroase se arăta mai târziu cu atât venea şi Lică mai târziu şi când luna nu se mai arătă nu mai veni nici el. El! aşa e dragostea şi mai ales dra­gostea de grădină. Şi pe când dragostea u­echi creştea mereu, el începuse a o uita. Pe când pieptul ei cuprins de dor dorea strân­­sorile lui şi guriţa îi căuta focul de pe buze Lică, a uitat totul, până şi noaptea cea poetică, luminată de luna cea bălae. IV Intr’o stradă vecină, aproape de gră­dina Zjichi, şade Linica cea drăgălașe căreia Lică ’i dă mereu târcoale. Zjica află totul, înţeles trădarea lui şi disperarea o cuprinse. Zirobită, pierdută şi fără să mai cu­gete la nimic, Z­oe se hatâri să pue ca­păt zilelor ei pline de o d­ucere, și ca

Next