Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)
1891-10-01 / nr. 961
2 aşteaptă numai de la Ţar scăparea lor din mizeria de acuma. Exploatarea cea fără de margini a unei populaţii rurale muncitoare dar nedesvoltate în Ungaria de nord şi în Galiţia resăriteană, exploatare la care sunt părtaşi în aceeaşi măsură maghiarii, jidanii şi polonii, este tocmai acum obiectul observaţiilor celor mai stăruitoare ale tuturor sferelor ruseşti. De astăzi deja sute de agenţi ruşi străbat localităţile locuite de slovaci şi ruteni şi promit ţăranilor, cari gem sub jug, liberarea de creditori, îndată ce oştile ruseşti îşi vor face intrarea. Şi oare turta urările ţărăneşti de astă primăvară, în Ungaria de nord, n’au dovedit în mod temeinic, că aceste idei au pătruns în realitate în cercurile cele mai întinse ale populaţiei slovace ? Astfel mrejele Rusiei au încins Austro-Ungaria pe toată linia nordului şi pe cea a sudului şi avant posturile ei au pătruns până în inima monarchiei, încă o poziţie îi lipseşte: Ţările locuite de români. Dacă însă va reuşi să supue influenţei ruseşti şi pe românii din Ungaria şi pe cei din regatul României, atunci semicercul e închis şi situaţia monarhiei Habsburgice va deveni imposibilă de ţinut. Aceasta nu e numai teoremă; acestea sunt convingerile fiecărui rus şi ale fiecărui slav din nordul sau din sudul Austriei, dacă el se îndeletniceşte cu chestiuni politice. De aceia este de netăgăduit, că cel dintâi pas al politicei ruseşti va fi acela de a încerca să câştige pe România pentru sine, fie cu sila, fie cu promisiuni. Din această cauză noi atragem serioasa luare aminte asupra românismului. Nu voim peirea Austriei, dar totuşi nu putem să împiedicăm ca în Germania să nu înceapă a se întreba lumea în nedomirire, dacă nu cumva suntem obligaţi a expune avutul şi sîngele poporului nostru pentru o luptă fără rost. De aceia, dorinţa noastră cea mai fierbinte, este ca sferele conducătoare din Viena să ajungă o dată la o hotărîre desăvîrşită, să se ridice pentru o faptă, care ar împrăştia toţi norii amenințători, ce sau adunat de jur împrejur la hotarele imperiului. Cel dintâiu pas pentru aceasta ar fi o înțelegere neechivocă cu România, care siagoară e în stare să apere frasieul de sud al Austriei în contra afacaiîwl rusesc. Dacă România va sta de partea Austriei, atunci nu va exista teama unui atac din partea Serbiei şi Croaţii ar fi siliţi a se explica cu Viena, nu cu Petersburgul, asupra dorinţelor lor. Alianţa cu România e însă numai atunci cu putinţă, când la Viena îşi vor aduce aminte de cele trei milioane de români, cari trăiesc în sinul monarhiei Habsburgice, şi vor ţine seamă de dreptele lor cereri. Pentru aceasta, nu e nevoie de ruperea dualismului; este însă nevoie ca Coroana să pretindă de la Maghiari stricta îndeplinire a prescripţiilor Pactului de la 1867. Acest pact n’a dat Maghiarilor nici un drept de a desfiinţa de fapt legea naţionalităţilor; de a ataca autonomia bisericei naţionale române, de a maghiariza gimnaziile române; de a sili pe copii nemaghiarilor, ca de la vîrsta de trei ani să fie băgaţi în institutele de maghiarizare silită, fără confesiune şi conduse de profesoare evreice, şi de a face iluzoriu, prin nişte regulamente electorale de necrezut, dreptul de vot a zece milioane de slavi, români şi germani. La toate aceste nelegiuiri, Maghiarii n’aveau nici-un drept după Constituţia dualistă de la 1867. Dacă deci împăratul Austriei, în calitatea sa de Rege al Ungariei, va face cu energie uz de dreptul şi de influenţa sa şi va sili pe guvernul unguresc ca să înlăture acele călcări de lege, atunci se vor ridica pentru Coroană, la resăritul Monarhiei, milioane de patrioţi; intrigile ruseşti vor fi spulberate şi regatul României ar trebui să intre, în propriul său interes, într’o alianţă strînsă cu Austria. Pentru a dovedi ca încheiere „bărbaţilor de stat“ de la Pester Lloyd — cari ne imputau că vorbim de lucruri despre cari nu avem cunoştinţă, — că tot ştim ceva mai mult asupra celor ce se petrec în Ungaria, decât cei mai mulţi din Pesta, voim să le mai povestim următoarele : In faţa situaţiei primejdioase a Austro-Ungariei, patrioţii de baştină ai Maghiarilor, Kossuthiştii nu dau înapoi de a întrece cu mult pe tinerii cehi în duşmănie contra statului şi în planuri de înaltă trădare. Partidul acesta, pentru a ajunge o dată la cârmă şi a îndeplini cu totul ruperea Ungariei de Austria, a încheiat un pact cu conducătorii partidului naţional român, cari locuesc în Pesta, — D-nii Vincenţiu Babeş şi Alexandru Mocioni,—pact, în virtutea căruia, la viitoarele alegeri legislative, alegătorii români din Ungaria să susţie pe candidaţii partidului independenţei, precum a fost deja ales Ludovic Mocsary la Caransebeş. Deoarece Românii sunt în majoritate în 150 de circumscripţii electorale ale Ungariei, Kossutiştii vor avea în viitoarea Cameră peste 200 mandate şi, deoarece, nu de mult, opoziţia moderată condusă de Apponyi, s’a declarat duşmană Austriei, chiar viitoarea perioadă legislativă va aduce ruptura între Austria şi Ungaria. Kossutiştii au promis D-lor Babeş-Mocioni, în schimbul acestui ajutor, crearea unui fel de dualism ungaro-român, în Ungaria deslipită de Austria, pentru ca, prin acest mijloc, să ţie sub jug pe nemţii, serbii, rutenii şi slovacii, cari mai trăesc în Ungaria. D. Babeş, precum a declarat-o camarazilor săi în Transilvania, nu dă nici un crezământ acestei făgăduieli a partidului lui Kossuth , dar crede că declararea independenţei Ungariei va da loc unei lupte singeroase între Austria şi unguri, ocasiune de care Românii vor trebui să se folosească fie pentru a obţine de la coroană autonomia desăvârşită, fie pentru a se desface cu totul şi de Austria şi de Ungaria. Noi numim toate aceste politica desperărei, de care Rusia se va bucura din suflet, deoarece va veni în joc fortăreaţa Carpaţilor. Ştim că o parte însemnată dintre românii ardeleni inteligenţi sunt hotărîţi a se opune planurilor lui Babeş, dar ne temem că procesul de descompunere politică şi morală e prea înaintat. Numai o scăpare ar fi, când autoritatea supremă a Imperiului ar interveni imediat pentru ordine şi împăcare, acesta opina că boala fiind gravă ar face bine să-l transporte într-o casă de sănătate, recomandându i stabilimentul D-rului Souri Suresnes, ceia ce şi făcu. După 4 zile bătrânul muri, iar D-rul Leon se duse de declară aceasta poliţiei, legaţiunei române şi telegrafia şi în ţară. Facându-se autopsia cadavrului de medicii cei mai celebri din Paris se găsi ■ă a murit de o congestiune pulmonară. Doctorul Leon plecă în ţară şi la 27 Sept. sosi în Iaşi. Aceasta am mai aflat până acum remăind ca orice ştiri ulterioare să vi le comunic în viitoarea corespondenţă. El. Corespondentul nostru din Iaşi a fost, cu bună credinţă, indus în eroare, de aceia s’a strecurat în corespondenţa sa privitoare la afacerea Brănişteanu maî multe inexacităţî privitoare la D-nii A. Drăgiţî şi D-nul Riegler. Publicăm scrisoarea ce acest din urmă a adresat directorului nostru pentru a disminţi acuzaţiile ce i s’au adus. Domnule Director, In numărul de Vineri 27 Sep. al ziarului „Adevărul“ citesc o corespondenţă din Iaşi, care relatează zvonurile ce ar circula în localitate în afacerea Brănişteanu şi cu care mi se atribue şi mie imputarea nedemnă că în calitate de medic aş fi fost cu ceva amestecat într-o speculă uricioasă de bani. Simt de datoria mea să pun un capăt acestor zvonuri răspândite cu rea credinţă de către unii din cei ce aveau interes să-l pună pe Brănişteanu sub interdicţie. Nu este la cunoştinţa mea să se fi urzit în jurul lui Brănişteanu o asemenea speculă. Este o pură calomnie interesată ce se debitează pe socoteala mea, pentru care voiu face respunzător pe acel ce nu ’şi pot apăra interesele băneşti, fără să arunce asupră’m.1 asemenea infamii. Primiţi D-le Director, încredinţarea consideraţiile mele. Dp. Em. Riegier V „Adevărul“ la Iaşi 28 Septembrie 1891 In chestia lui Brănişteanu, am mai aliat următoarele: D. Dr. în ştiinţele naturale N. Leon, care a întovărăşit pe Brănişteanu la Paris, este cu totul inocent şi a servit, fără să ştie, ca instrument în mâna celor interesaţi. Nu e adevărat că a luat 15.000 de fr. nici că s’a dat de Doctor în medicină nici că a schimbat cinci oteluri în 3 zile, nici că a fost arestat, ci adevărul după cum îl spune şi D. Leon ar fi astfel: In ziua de 5 Septembrie veni Brănişteanu la D. Leon care se alia la via sa, şi I propune să-l întovărâşască până la Paris, unde ar dori să se ducă la profesorul Charcot și să ia un certificat medical că este sănătos și astfel să scape de rudele lui care vreau să-l declare de ramolit. D. Dr. Leon primi cu mare bucurie a face un voiaj gratis până la Paris, mai cu seamă că dorea să viziteze laboratoriile de zoologie de acolo. Pentru călătorie D. Dr. Leon luă 4000 de fr. ca cheltuelî, fiind el, Brănişteanu şi o îngrijitoare de bolnavi (garde malade) luată de la spitalul din Viena şi pe care o plătea cu 10 florini pe zi. Ajungând în Paris trase la otelul Boston rue Louis le grand Nr. 22 unde locui tot timpul cât stătu acolo. Nu trecu mult şi Brănişteanu se înbolnăvi şi atunci Dr. Leon chemând un medic. MARȚI, 1 OCTOMBRIE 1891 TELEGRAME ROMA, 59 Septembrie.— Tribuna respinge imputarea ce i s’a făcut că ar fi zis că guvernul ar înlocui prin bilete mici monezile divisionare metalice, cari lipsesc. Mai întâiu aceste bucăți sunt acum mai abundente de cât în trecut, apoi ministrul actual al tesauruluî care a contribuit a face sa înceteze în Italia circulaţia micilor bilete, nu va permite ca să reapară şi îmbunătăţirea, situaţiei financiare, care în urma măsurilor proiectate de guvern este acum asigurată, va contribui de asemenea să consolideze circulaţia; aceasta este garanţia încă din ultima lege asupra băncilor printr’o reservă metalică tot-d’auna crescândă şi care întrece cu 40 000,000 reserva anterioară. ROMA, 29 Semptembre.—Asociaţiunile liberale din Valletri au sosit azi dimineaţă însoţite de o deputăţie a municipalităţii acestui oraş. La amiazî ele s’au dus cu steaguri şi muzică la Pantheon Numai deputăţia municipalităţii a intrat şi a depus o coroană pe mormântul lui Victor Emanoil. Procesiunea s’a despărţit apoi în linişte. INFORMAŢIUNI . Atragem atenţiunea cititorilor noştri asupra articolului: Noi şi tripla alianţă, pe care o reproducem după Kreuzzeitung, şi asupra câruia vom reveni. Din lipsă de spaţiu, vom publica mâine un articol privitor la cele ce se petrec în partidul liberal naţional. Informaţiunile noastre sunt luate din izvorul cel mai autorizat. —*Poşta din Galaţi spune că ziarele din capitală sosesc acolo foarte neregulat. Ce zici, D-le Gorjan? —*Acelaş ziar spune că nişte pompieri au fost prinşi furând cu furgoanele din pietrişul de rezervă al judeţului Covurlul dupe şoseaua Galaţi-Bîrlad. Se anchetează faptul. —&— In ziua de 27 Septembrie D-nii Generali Filat şi Racoviţă au inspectat trupele de la R.Sărat. Au rămas foarte satisfăcuţi. Marţi se va juca pentru a treia oară Doamna Kiajna, dramă istorică în 5 acte de D-nii Rădulescu Niger şi N. Ţincu. ’ — In editura magasinuluî de musică Const Gebxner a apărut Sârba Popilor de G. A. Dinicu ca text comic de Turei I. Anestin. Preţul 1 leu şi 50. Pil PITEŞTI Suntem rugaţi a publica următoarele: Naţionalul, de marţi 24 curent, la rubrica informaţiunilor, anunţă că D, inspector administrativ Pencovici, ar fi descoperit oarecare neregularităţî în administraţia comunală locală. Mă miră publicarea unei asemenea informaţiunî în ziarul guvernamental, căci este ştiut de toţi orăşenii Piteşteni că D. inspector Pencovici, anchetând cele imputate Primarului D. Vasiliu, nu numai că le-au găsit neadevărate, dar a dresat un proces verbal de mulţumire pentru buna stare a comunei, dând cu aceasta o satisfacţiune primarului care era calomniat. D. Comăneanu, în ziua anchetărei la Primărie, a plecat la Bucureşti temânduse de vreo anchetă şi la Prefectură ? Purtatu s’a corect D. Comăneanu faţă cu D. inspector administrativ Pencovici. Credem că D. Pencovici nu va modifica raportul său către D. ministru, stabilind nevinovăţia D-lui Comăneanu. Vom vedea ce va decide D. Catargiu, căci orăşenii s’adastă cu drept cuvânt la înlocuirea prefectului, iar nu la revocarea primarului. Sperăm că D. ministru va da satisfacţie primarului din Piteşti, care este sincera expresiune a orăşenilor cinstiţi şi care este în tot dreptul lui. Acestea pentru ziarul Naţionalul şi pentru acel car pentru un moment au crezut adevărate zisele numitului organ conservator. Primiţi, Domnule Director, mulţumirile mele anticipate. Piteşti, 24 Septembre 1891 Estaciu. -----— Teatru! viitorului resboi. Dacă Rusia, îndată după victoria primă şi-ar lua calea spre Brünn la Viena, atunci în prima linie va trebui să îngrijască ca armatele germane să le ţină în şah la alt loc. Succedându-i aceasta, ea poate să ocolească Cracovia, iar nesuccedându-l, atunci nesmintit va trebui să se îndrepteze asupra Cracoviei şi să ajungâ în posesiunea liniei ferate strategice Cracovia-Prerau-Viena şi a liniei Cracovia-Csacza-Pojun-Viena. Fără de aceste două linii nu poate progresa spre Brünn şi fără de cuprinderea Cracoviei în caşul acesta, îşi primejdueşte linia de retragere şi-şi închide la spate trupele de reserve. Poate, ce-i drept, să încerce a posta în apropierea cetăţii o armată în situaţie puternică de apărare, dar prin aceasta se depărtează de la scopul, ce şi L’a prefipt cu ocazia alegerii acestei linii de atac, adică de-a sfîrşi răsboiul cât mai în grabă. Totodată îşi împărţeşte forţele de atac. Aceasta însă trage tot atât de mult în cumpănă, pe cât de mult ori de puţin va şti să lege armata austro ungară, sau şi numit o parte a ei, de Cracovia, închizând’o astfel de alte operaţii. Un pericol cu mult mai mare ameninţă la aripa dreaptă din partea corpului al Viii, care, dinpreună cu corpul V (Pojun) pot s’o separeze de aripa dreaptă, ori stângă. Dacă însă îl succede să respingă corpul VIII în Boemii, iar pe al V-lea spre Viena, atunci calea spre Viena ii stă deschisă, căci pentru apărarea acesteia cel mult dacă se vor putea trimite patru corpuri de armată dinpreună cu landwehrul. Piedicile acestui drum sunt bagatele, iar drumul însuşi e de natură foarte gingaşă. Numai un aventurier ar cuteza se păşască pe el şi tocmai de aceia e probabil că Rusia va lua această direcţiune de atac, cu toate că ea ştie că dacă pe acest drum pierde un singur atac, prin aceasta ea pierde avantagiile a zece lupte. Cu totul altfel ar fi când Rusia ar lua Cracovia prin asediu. In cazul acesta ea ar pierde lupte uriaşe, fără însă de a i se slăbi poziţia. Dar ca să poată ocupa Cracovia prin asediu, ea ar avea lipsă pe acest teren de luptă de cel puţin 300.000 de oameni şi totuşi s’ar espune pericolului, sau de a i se închide linia de retragere, sau de a muri de foame. Deci pe această cale, care e cea mai scurtă, numai aşa va putea ajunge la Viena, dacă va traversa-o cu cea mai mare celeritate ce se poate închipui, încă înainte de-a fi atacat din spate și la cele două aripi. A doua linie de atac e mai lungă, iar piedicile încă sunt mai multe, însă armata rusească, percurgând pe ea, are avantagiul, că nu poate fi separată de către imperiu, iar de altă parte se poate susţinea cu virtualii chiar şi doi ani de zile. Pe când aceea, armata austro-ungară ar fi silită sau să primească lupta deschisă, sau predând Galiţia fără vărsare de sânge, armatele noastre să se retragă în Cracovia şi Przmysl. Dacă lupta s’ar sfîrşi cu pierderi din partea Rusiei, atunci armatele ei ar fi nevoite să se retragă în ţara lor; dacă însă ele vor învinge, atunci li-ar succede să respingă armatele noastre în Cracovia. In cazul din urmă Rusiei îi stă calea deschisă spre Carpaţi şi dacă va putea să-l treacă invadând în Ungaria, atunci posedarea Galiţiei o va pune în posiţiune de a-şî prevedea armatele cu cele de lipsă chiar la faţa locului, putând astfel să-şi aştepte in linişte armatele întregitoare din interiorul ei. Fără de aceste nu va putea face nici un pas peste Cracovia înainte. In cazul acesta însă, dacă voieşte, va ataca Cracovia, iar daca nu voieşte, între Cracovia şi Przmysl, se va apropia de Carpaţi şi prin valea Vág va pătrunde în Ungaria.’ De aici apoi poate pleca şi către Budapesta şi căre Viena, sau deodată asupra ambelor capitale. Dacă în acest drum va suferi o înfrângere, are timp destul pentru a aştepta ajutoare. Când armatele ruseşti au trecut odată linia Carpaţilor, atunci Budapesta nu mai e apărată de nici o fortificaţie. Dar nu e apărată nici Ungaria întreagă. Având apoi în vedere, că Ungaria e acomodată, in măsură cu mult mai mare decât Austria, spre a susţinea o armată flămânzită, este foarte probabil că armatele ruseşti vor trece prin Budapesta la Viena. Trecând o dată dincoace de Carpaţi, ele nu mai pot fi împedecate decât prin luptă deschisă. E adevărat că de cazul acesta stăm cam de părtişor," dar e probabil totuşi că, intr’un caz nenorocit, după Galiţia, va cădea Ungaria pradă învingetoruluî. Că comanda austro-ungară nu se gândeşte a da din mâini Galiţia pe un preţ de nimic, o dovedeşte împrejurarea, că aici s’au edificat cele mai puternice forturi ale monarhiei noastre, adică cetăţile Cracovia şi Przmysl, şi că a cincea parte a întregului efectiv (în timp de pace 42.000) e concentrată aici. Ba e mai mult decât probabil că armata noastră va lua ofensiva şi încă spre Polonia rusească şi spre guvernământul Kiev, împedicând concentrarea oştirilor ruseşti fie la Varşovia, fie la Kiev. Dacă aceasta ar succede, atunci linia de avans va fi spre Varşovia, care cetate trebue să fie făcută drept punct de pornire al operaţiilor ulterioare. Tot aici ar trebui să se aştepte reserva şi numai după sosirea acesteia am putea continua operaţiile mai departe spre Kiev şi apoi spre Moscva. Spre scopul acesta negreşit ar trebui să cuprindem triunghiul de forturi: Lukco, Revno-Dubno, ridicate pentru apărarea primejduirii rovinelor numite Rokitno. Fără deposedarea acestor forturi, nu poate fi vorba de nici un fel de acţiune spre inima Rusiei. Că însă acest triunghiu de forturi ar putea fi ocupat fără de o suficientă apărare de la spate şi fără de o basă singură de operaţie, despre aceasta se îndoesc cel mai distinşi capi al statului major militar al nostru fără deosebire. Ele nu vor putea fi cuprinse decât în caşul când l-am puteaocoli. Asta însă am putea-o ajunge numai dacă ni-ar succede să respingem pe rând corpurile ruseşti din jurul lor, sau cel puţin să le silim a se menţinea în neactivitate pe loc. Deodată cu acţiunea aceasta, armata germană şi-ar lua drumul spre Petersburg. Dacă însă armatelor noastre nu li-ar succede să împiedice unirea armatelor ruseşti, atunci noi am fi siliţi să ne retragem în Galiţia şi încă mai înainte de a ne fi închisă calea de retragere în direcţia Kiev-Kasadn. Ne-am mai mărgini atunci numai la împedicarea avansului trupelor ruseşti spre Viena, respectiv spre Ungaria, având însă pururea în vedere uriaşă putere cu care Rusia ne va ataca, probabil, pe amândouă liniile din urmă... Acestea sunt combinaţiile numitului ofiţer austro-ungar de rang înalt, se înţelege, că ele sunt numai combinaţiuni teoretice, cari e întrebare dacă se vor pune şi în prabă tot în aceiaşi exactitate, cu care sunt descrise. PAUL MARGUERITE AM01 ŞI REZBUNARE Unsprezece ceasuri seara. Trenul accelerat de noaptea din Marsilia, vaporul lin Indii va trece prin gara Fontainebleau. O trăsură vine în trapul mare al cailor şi se lipeşte de treptele peronului. Un lacheu sare jos şi deschide uşa. D. şi D-na de Candore se dau jos din trăsură. In lumina galbenă a sălii de aşteptare prin care trec repede, profilează: el, stiliueta lui naltă şi tînără de gentilom fermier, cu barbă mire blondă; ea, subţirimea ei cambrată de prea elegantă Parisians. D. de Candore tremură de nerăbdare; a avut aşa mare frică că o s’ajunga tîrziu; era vina Dianei, căreia 'i trebue totdauna vreme multă până să se gătească. Insă au sosit la timp, o sonerie precipitată anunţă trenul; peste câteva secunde o să fie aci fratele iubit, omul de peste mare, omul pe care ’l iubeşte el aşa de mult, Iacob al său, căpitan da corabie, care aduce înapoi din mările Chinei euira■satul Cyclonul, pe care o comandă. O! da, Ludovic de Candore este fericit..! De doi ani nu ’ş’ a mai văzut pe frateseu și ce bucurie pe dînsul acum ca să ’i recomande pe femeia asta tînără pe care nu o cunoaște încă, pe Diana asta pe care o va iubi ca pe o soră! Şi un fior mic îi trece prin vertebre pe când cu un gest maşinal îşi netezeşte barba’i de uriaş blond. Un foc roşu, colţ! Pe urmă un uruit care creşte mersă în noapte. Şi de, odată, după o curbă ochiul de cyclop alb al acceleratului care ’şi descarcă scânteile pe railuri. Pământul vibrează, o boare caldă trece . «