Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)

1891-10-24 / nr. 984

2 cu căruţe materiile fecale din canal, de­oare­ce toată superba instalaţiei cât şi cantitatea mare de apă de care dispune Naţionala, n’au fost în stare să tîrască murdăriile înainte pe canal şi o strălu­cită dovadă a fost în timpul din urmă înainte de căderea primei zăpezi opt zile de a rîndui, cu toată apa cursă din a­­vuzul din piaţeta vecină mormanul de murdării a stat neclintit în gura canalu­lui, şi oamenii vîrîţi să curăţe, au refu­zat de teama de a nu fi asfixiaţi şi sun­tem însă siguri că şi acum şade morma­nul cu toată apa ce a curs în aceste zile. Poftim D-le Roth de te încredin­ţează. Iată dar ce roade au dat instalările de la Naţionala. Cele de la grajdurile primăriei şi judecătoria de pace din gal­ben, mărturiseşte de altminteri însuşi D Dufour că nu au reuşit; azvîrlă însă în spinarea apei, nereuşita; apoi fireşte că nu avem apă, şi aceea ce s’a întîmplat la aceste două instalări, se va întimpla pretutindenea. Și noi cerem a se cerceta că la fie care grevă de tout â l’egout e­­xistă câte­­un morman de escremente; căci curentul de apă ce vine de sus, contribue tocmai precum am mai zis, a’l lipi escrementul de fundul canalului lip­sit de apă. Rămîne astfel hotărît în şedinţa de la 28 Mai­, ca o comisiune să studieze ches­tia Tout ă l’egout, şi apoi să se vadă de sunt de acordat permisiuni la cererile hotelului de France, şi clădirilor socie­­tăţeî Dacia-România din str. Lipscani şi str. Vămei.­ ­— I I ■ ni—a* I mnmumt&UBmmmt ■ ■..------— (Va urma). JOI, 24 OCTOMBRIE 1891 ŞCOALAPRIMARĂ Vederi asupra proiectului de reformă al învăţământului primar al D-lui Poni I In întregul organism instituit de Stat pentru înveţămîntul public, sunt rele, cari, ca efecte, trebuesc atribuite lipsurilor şi defectelor le­gei instrucţiunei publice din 64 şi programelor. Din aceste cauze şi din altele, cultura națiune­ a progresat şi pro­gresează foarte încet, iar, ca cali­tate, e mai puțin de­cât mediocră. Legea din 64 proclamă instruc­țiunea primară obligatorie. Anumite măsuri, prin cari obli­gativitatea să se aplice, nepreve­­zându-se în lege, a rămas ca mi­niştrii, cercetând de aproape natura cauzelor cari vor contribui pe a­­locarea, ori în total, la neîndepli­­nirea obligativităței, să aplice le­giuiri potrivite combaterea lor, pen­tru ca ast­fel ea să poată exista de fapt. Obligativitatea instrucțiunei pri­mare, după promulgarea legei, fiind departe cu totul de a deveni gene­rală în principiu, s’au luat de către deosebiţi miniştri, cari s’au aflat în capul departamentului instrucţiunei publice, diferite feluri de dispozi­ţiuni. Aceste dispoziţiuni însă nu s’au aplicat, ori nu s’au putut aplica, ori au rămas fără efect, ceea­ ce proba că alte cauze de cât acelea la în­lăturarea cărora tindeau dispoziţiu­­nile luate, contribuiau la neînde­­plinirea obligativităţeî înv6ţămân­­tuluî primar. De 27 ani, de la promulgarea le­gei, s’au luat fel de fel de dispo­ziţiuni, totuşi obligativitatea învă­­ţămîntului primar — pe care de alt­minteri cu toţii o dorim — la noi în ţară este puţin respândită; iar ca consecinţă nu posedăm de cât abia 10­0­0 ştiutori de carte. Una din dispoziţiunile cari s’au luat în timpul din urmă pentru co­munele rurale, a fost amendarea tutulor acelora, cari nu-şî vor tri­mite copii la şcoală. D. Poni, actualul ministru al in­strucţiunei publice, crezând că obli­gativitatea înveţămîntului primar nu a devenit generală, din cauză că nu se specifică anume în legea instruc­ţiunei publice amenda, drept pe­deapsă tuturor acelora, cari nu-şi trimit copii la şcoală, prevede în proectul de reformă al învâţămîn­­tuluî primar — după ce proclamă instrucţiunea primară obligatorie şi gratuită pentru toţi fii de cetăţeni români — o serie de dispoziţiuni prin cari cată să se realizeze ur­mătoarele : a) Cunoaşterea tuturor copiilor în vârsta de şcoală; b) Pedepsirea — în general cu amendă — pe deo parte a tuturor acelora cari ar căuta să nu dea copiilor lor instrucţiunea primară, iar pe de alta a acelora cari ar căuta, cu ştiinţă, printr’un mijloc sau altul, să ferească pe unii pă­rinţi de a da copiilor instrucţiunea primară. Un strein, gândind la măsura propusă de onor Ministru al ins­trucţiunei publice, cu scopul de a face ca instrucţia primară să de­vină obligatorie, nu î i va îndreptăţi existenţa, de­cât admiţând că în ţara noastră există părinţi, patroni, etc., cari de fapt au mijloace în­destulătoare pentru a’şi putea în­treţine copii în decursul celor patru ori şase ani de învăţământ primar, însă cari din rea voinţă, sau ne­­convingere despre importanţa a­­cestui învăţământ, ori şi din una şi din alta, sunt îndărătnici, nu’şi trimet copii la şcoală. ^T^concluziune îşi va păstra pe următoarea: In ţara Românească cultura în­­tîmpină nepăsare aproape generală, 90% dintre membrii viitoarei ge­­neraţiuni trebuind să fie neştiutori de carte, din cauzele amintite. Crede onor. ministru al instruc­ţiunei publice, că concluziunea pe care ’şi-ar păstra-o un asemenea strein, provocată de măsura ce D-sa doreşte să se aplice, ar fi dreaptă ? Noi răspundem nu. Unde este părintele, tutorele, etc., de copii, cu mijloace îndestulă­toare, care, din rea voinţă ori ne­pricepere, nu’şi trimite copii la şcoală ? Asemenea părinţi nu credem să se găsească la noi în ţară, unul la zece mii. Există însă la noi în ţară — în­ special în toate comunele rurale— sumă imensă, în raport cu popu­­laţiunea ei, de proletari, de neno­rociţi, cari nu ştiu ce se vor face ziua de mâine, ca să aducă mân­care soţiilor şi copiilor lor, cari nu ştiai unde ’şi vor mai pleca capul, de oare­ce în vremurile din urmă din cauza dăjdiilor şi mo­şiei, au pierdut tot, fiind încă şi plini de datorii, căror nici prin gând nu le mai trece să cheltu­iască, de unde n’au, trimeţendu’şi copii la şcoală. Toţi aceşti nenorociţi, incons­­cient, nu privesc în nevasta, copii ca şi în vitele lor, dacă au, decât indivizi cărora cată să le utilizeze, pe cât e posibil forţa brută, cu scopul unic de a-şi agonisi nece­sarul, ca să-şi ducă viaţa de azi pe mâine şi totuşi, cu toate chinurile la cari se expun înpreună oameni şi vite, tot nu sunt în stare a do­vedi dăjdiile şi hoţia, care i-a adus la sapă de lemn, slugă la alţii, a­­proape în total. Aibă-se, ca principiu de guvernă­­mânt, dar, înainte de ori­ce, la noi în ţară, schimbarea organizărei noas­tre sociale, în sensul de a fi înbu­­nătăţită starea nenorociţilor cari prin munca lor procură toată avu­ţia acestei ţâri şi să fim siguri că, graţie umanităţei întocmirilor so­ciale, toţi fiind puşi în poziţiunea de a poseda mijloace îndestulătoare, obligativitatea învăţământului se va îndeplini de la sine, fără ajutorul primarilor, vătăşeilor şi amendelor. Credem că, în starea actuală, o­­bligativitatea prin măsura propusă nu se va îndeplini; mai mult, va provoca o adevărată desordine, dato­rită nemulţumirilor de tot soiul. Fără înbunătăţirea stărei actuale nu vom avea de­cât numai ceea­­ce timpul, care nu lasă a sta pe loc nimic, va aduce cu sine; cu alte cuvinte, nu vom dobândi de­cât numai ceea ce individul va pu­tea face, fără trebuinţa de i se a­­tinge de către Stat libertatea de care trebue să se bucure pe deplin, cât există. Profesor la şcoala comercială din Galaţi tmmmmmmmmmmmmmmaţâBBBuammmmmmmmmm.——•«* INF0RMATIURÍ _ 1 Ieri s’a întâmplat la institutul D-lui doctor Babeş, un accident care ar fi putut avea urmări foarte grave. La ora 4 D. Babeş trebuia sâ’şi înceapă cursul şi întârziind în la­­boratoriu vr’o câte­va minute, un student se duse să’l cheme. In mo­mentul când D. Babeş intră pe uşe şi făcu un pas un zgomot se auzi şi o bucată colosală din tavan se desprinse şi căzu peste catedră res­­turnând şi sfărâmînd totul. Felicităm pe D. Babeş că a scăpat de acest accident. —15*— O adunare generală a membrilor clubului liberal va fi convocată în­dată ce va sosi D. Dumitru Bră­­tianu. Recensămîntul tinerilor din Ca­pitală pentru armată, a fost ter­minat. Centralizarea va fi terminată până la 1 Noembrie. Direcţia căilor ferate a primit mai multe maşine noi comandate în străinătate. Aceste maşine sunt din sistemul cel nou, numite maşine tender. Două din ele încercate au fost gă­site bune. « După statistica întocmită de Pri­mărie, averea comunală se ridică la 72 milioane. —*­In urma mai multor reclamațiuni că s’au admis la școala­­ centrală de fete eleve pe hotâr, ministerul cultelor a numit o comisiune să cerceteze actele şi în adevăr s’a constatat că multe eleve mai bune au fost respinse. Comisiunea și-a depus raportul său ieri. El va fi cercetat de D-l ministru chiar astăzi.­­*­Restaurarea capelei române de la Paris e deja terminată. La 6 Decembre se va face inau­gurarea cu pompă şi alaia mare. Mitropolitul Primat, împreună cu corul mitropoliei din Iaşi, sub di­recţia D-lui Musicescu, se va duce asemenea. Ministerul cultelor va fi reprezen­tat de D. Ionescu-Gion, fost secre­tar general al acestui minister. Hramul bisericei va fi St. Ni­­colae. ■—•H -Membrii comitetului studenţilor secţiunea Bucureşti, pentru organi­zarea congresului din Roman, au ales delegat pe­ D. Baroncea iar casier pe D. Pantazi.­­*■­Intr’una din Duminicile trecute, din iniţiativa D-lor Hernea şi An­­dreescu, s’a dat în Piteşti un con­cert în folosul Ligei culturale din acest oraş. Lume a fost foarte multă, suc­cesul deplin. —*­Librăria Socec & G-nie a publi­cat şi anul acesta „Calendarul a­­merican“ cu notiţe, executat şi ad­­justat cu mult gust în stabilimen­tul de arte grafice al D-lui Socec. Lucrarea aceasta merită într’adevăr a fi recomandată atât din punctul de vedere practic cât şi al frumo­sului şi a artisticei lucrări, care face onoare numitului stabiliment. Teatrul Naţional. — Oa­ra it­a­liană.—Astă seară, Gioconda, Teatru român.—Joi, 24 Octom­­bre 1891 se va representa piesa; Resvan şi Vidra dramă în 5 acte în versuri de D-na B. Petriceicu Hajdeu. Circul Sidoli representaţii va­riate în fie­carea seară. * Trupa D-lui A. T. Marinescu, se găsește în Brăila, iarna o va pe­trece în Buzău. Convocare ISRAELIŢII INDIGERI sunt invitaţi a asista la întrunirea geu­blică ce voia ţine în ziua de 3 Noembrie, la orele 2 p. m. în C­ucul Sidoli din Iaşi. M. Ceaut* AsSass, deputat Col. II de Iaşi.­­*­D-nii membrii ai societăţei ele­vilor săraci, sunt rugaţi pentru a doua oară a se întruni în adunare generală Duminică 27 Octombre, ora 2 p. m. la şcoala de băeţi de la Lucaci. La ordinea zilei va fi: darea de seamă anuală despre mersul socie­tăţii, numirea comisiunii pentru luarea socotelelor, alegerea noului Comitet şi fixarea numărului de elevi săraci ce trebue îmbrăcaţi. Președinte, D-rul Sergiu, Secretar, M. Casista intâlnesc­. ...... ... ........ ............­­ . OVREIUL LA RAI SNOAVĂ S’o fi dat sfîntul Petre somnului și n’o fi băgat de seamă — că cum e de bătrîn dormitează și el pe unde apucă — o fi uitat când­va poarta descuiată ?... nu știu, dar știă că se supărase Dumnezei; de... de... de... tuna şi fulgera. Simțise el de vr’o două zile că miro­sea a usturoi în rai, dar nu putea bănui ce să fie, când ce să vază, în vreme ce se plimba ? La umbra unui copac dă cu ochii d’un jidan, vere, dar ştii jidan cu perciunii lui, cu tichia lui, cu antim­ul lui, cu tot al lui, jidan în sfîrşit ca toţi jidanii. — Dar asta, sfinte Petre! a strigat Dumnezeu­ când a dat cu ochii de păgîn în raiul creștinilor. — Auz, Doamne. — Cum s’a strecurat ovreiu ’n rai?­ — Ce ovrei Domne ? — Ovreiu Sta de colo... Și ’l arătă pe ovrei întins cu burta ’n sus sub copac. Bietul sfîntul Petre rămăsese cu gura căscată de uimire și de frică căci el era însărcinat cu paza intrării raiului şi ştia că Dumnezeu­ nu glumeşte. Nu putu răspunde mustrărilor şi ocă­rilor lui Dumnezeu­, de­cât : — Zeii, dacă ştiu, Doamne ! — Ştii, nu ştii, sâ’l dai afară de aici, să nu’l mai vei, că te pun la canon, a­­tâta ’ţi spui, zise Dumnezeu­ depărtându­­se mâniat. — Să’l dau, sâ’l dau... e ușor de vor­bit, se gândi sfîntul Petre, dar cum să’l dau dacă n’o vrea să iasă singur de bună voia lui? Pase-mi-te cine apucă de intră odată ’n rai, nimenuî nu’i stă în putință să’l dea afară, de cât numai dacă vrea el să iasă ; așa e p’acolo. Se dădu Sfîntul Petre pe lângă el, în­cepu să’l spue ba una ba alta, să’l mo­mească cu vorbe dulci, cu făgăduelî, sâ’l ameninţe.... De unde ? Că jidanul o ţinea una că lui îl place acolo şi nu ese. Ce să facă bietul Sfînt? II treceau su­dorile numai când se gândea la supăra­rea şi la pedeapsa lui Dumnezeu. S’a dus la Bulgar să vadă n’o ști el vr’un șiretlic. — Spune bre, câ’i damătă nisca tor­­lalile de guliată or ceapătă. Văzu Sfîntul că cu planul Bulgarului nu se pricopsește. Se duse la Armean. Armeanul respunse că a mai vrut o­­dată să păcălească un ovein cu niște marfă din țara turcească, dar l’a păcălit FOIȚA ZIARULUI „ADEVÉRUL“ ELY MONTCLÉRE (16) Buchetul Ucigaș PARTEA I-a Măritişul Cristinei X Omul se sculă și ieşi din sala cu pa­sul unui gură-cască. Christina deschise iar albumul și de­­sină câteva minute. Pe urmă, plecă și ea. XII Sîmbăta următoare mistress Howard fu exactă la întâlnire. Fermand venise mai nainte. Nu schimbară vorbe nefolositoare. Erau oameni practici. — Bună afacere sunt Moatalan, poți să te duci la dînșii, fata mea... zise in­dividul. — Sunt o adevărată comoară.... Numai să fii cu minte, să fii cu băgare de seamă mai mult decât ori­când... Și o să fie lucru.... Dar şi ce viitor dacă vom izbuti! Mai întîi trebue să reuşim! Iacă un plan amănunţit aL­ afacere! aşa cum o pricep eu. Ia-l la tine. Citeşta-l până când ţi se vor întipări în minte şi amănuntele cele mai mici chiar... pe urmă, în foc... Paza bună trece primejdia rea. Altceva . Pentru moment și pentru multă vreme poate va trebui să nu ne maî vedem. Ar putea fi primejdios. O să ne sprim. — Prostule, tu singur spui că hir­­tiile sunt compromițătoare... zise Chris-­­tina. — Tu ești proastă, respunse Fernand... Sunt și alte mijloace afară de scrisori... N’avem ziarele ? îndată ce vei intra la Montalais o să afli ce fac eu prin corespondenţa mică din Figaro şi tu tot aşa să ’mi scrii ce faci. Vom întrebuinţa un limbagiu hotărît, a cărui chee o vei găsi în carnetul a­­cesta mic, pe care ai face bine să nu ’l laşi neîncuiat. Şi chiar aşa vom trebui să băgăm de seamă ce scrim..., Christina luă carnetul pe care i-1 da Lagousse. Lagousse zise iar : — In cazul când va fi vreun eveni­ment extraordinar, poţi să-mi depeşezi, însă depeşa să fie cât se poate da laco­­nică și cât se va putea mai puțin com­promiţătoare. Ş’afară de asta, să faci din punt în punt cum te învaţă hîrtia asta. Acum adio. Sileşte-te să te instalezi mai curînd la... amantul tău şi pune-te pe treabă. Să mă întorc în culisă, de unde te voi­ urmări cu un ochiu părintesc şi protector. Nu voia ieşi la lumină decât când va fi nevoe de concursul meu.­­ Uitam ceva: ai trebuinţă de parale?] — Nu, mai am câţiva napoleoni şi­ cheltuesc puţin. Acum e vremea icono­­miilor silite. Fii liniştit, « să avem, mai târziu. Şi tu, gîndes® că ai să iconomiseşti serios pomana verişoarei mele lady Ro­chester. Baba dracului a dat numai trei mii de franci. Şi când mă gîndesc că nu o să m­ă putem nimic scoate de la dînsa! — Scumpo,­­Englezii sunt mai prac­tici decât noi! zise complicele Christi­ne! cu o seriozitate caraghioasă. Ei nu ’ș! expun averea dupe placul cele! d’intîi aventuriere venite. Ai­ dreptate..... Mistress Howard rîdea. — Nu ’ţî fac! idee câtă plăcere îmi faci tu cu proverbele tale! Cu ce în­lesnire vorbești tu de aventurier! ! Lagousse zise: — Să rîzi când vei avea vreme. Acum întoarce-te acasă și gîndește-te la lucru­rile serioase.... Cât crez! că o să’ţî dea pe lună Mon­talais '? — Mai întîi să intru la dinşi!! Tu vorbeşti ca şi cum aş fi intrat! — Trebue să intri! — Bine, ne vom sili..... Ei bine, iacă, o institutrice obişnuită are o sută­ până la o sută cincizeci de franci pe­ lună. Eu o să fiu ceva mai mult: damăi de companie, cititoare, mai ştiu ea ca ! O să îmi dea... să zicem doă sute... — Din suma asta tu să ’mi trimiţi­­ 150, printr’un mijloc pe care ţi’l voiu arăta mai târziu. Ne am înțeles. —* Ce vrei să fac eu numai cu cinci­­zeci de franci pe lună ? — Dar eu cum să trăesc dacă nu mă ajuţi ? E adevărat că cu cărțile se câş­tigă parale însă eu nu am poftă să me compromit îa vreo afacere proast . Des­tulă greutate am avut eu ca să fac să fiu uitat. Nu vreau să întreprind nimic mai nainte de „lovitura cea mare“­ care va cere poate câte­va cheltueli.... — Vom vedea atunci, vom avea pa­rale..., zise tînăra femee. — Negreșit, însă cu cele câteva sute de franci câte mai am nu pot merge departe. De aceea aștept leafa pe care să’mi o dai tu pe lună. — Bine, voiu face ce vei voi tu. Să­­rută-me și zi’mi izbîndă bună. Tîlharii se despărțiră. Christina ascunsese în corsaj plicul lui Lagousse. Grija d’intîi a ei când ajunse acasă fu ca să ’și încue ușa și, dupe ce se a­­sigură că nu o să vie nimeni s’o supere, se puse lângă sobă, subt lumina lămpii, ca să citească hîrtia cu instrucțiile lui Lagousse. O citi de mai multe ori pe urmă se puse pe gînduri. — Așa e, așa e că nu se poate face altfel ! zise ea în sine dupe ce se gîndi mult. Dar cât de mult lucru am ! Adevă­rat, cum zice el, că va trebui să unesc prudenţa şarpelui cu activitatea fur­nice!. Ce vis! Mă uimeşte! Numai de s’ar înplini! Ba! Când e vorba, noi jucăm o par­tidă hotărîtoare!... Dacă câştigăm, sun­tem­ bogaţi, fericiţi, consideraţi.... Dacă pierdem... este ocna.... eșafodul poate. #­ ­Va

Next