Adevěrul, octombrie 1891 (Anul 4, nr. 961-990)
1891-10-24 / nr. 984
2 cu căruţe materiile fecale din canal, deoarece toată superba instalaţiei cât şi cantitatea mare de apă de care dispune Naţionala, n’au fost în stare să tîrască murdăriile înainte pe canal şi o strălucită dovadă a fost în timpul din urmă înainte de căderea primei zăpezi opt zile de a rîndui, cu toată apa cursă din avuzul din piaţeta vecină mormanul de murdării a stat neclintit în gura canalului, şi oamenii vîrîţi să curăţe, au refuzat de teama de a nu fi asfixiaţi şi suntem însă siguri că şi acum şade mormanul cu toată apa ce a curs în aceste zile. Poftim D-le Roth de te încredinţează. Iată dar ce roade au dat instalările de la Naţionala. Cele de la grajdurile primăriei şi judecătoria de pace din galben, mărturiseşte de altminteri însuşi D Dufour că nu au reuşit; azvîrlă însă în spinarea apei, nereuşita; apoi fireşte că nu avem apă, şi aceea ce s’a întîmplat la aceste două instalări, se va întimpla pretutindenea. Și noi cerem a se cerceta că la fie care grevă de tout â l’egout există câteun morman de escremente; căci curentul de apă ce vine de sus, contribue tocmai precum am mai zis, a’l lipi escrementul de fundul canalului lipsit de apă. Rămîne astfel hotărît în şedinţa de la 28 Mai, ca o comisiune să studieze chestia Tout ă l’egout, şi apoi să se vadă de sunt de acordat permisiuni la cererile hotelului de France, şi clădirilor societăţeî Dacia-România din str. Lipscani şi str. Vămei. — I I ■ ni—a* I mnmumt&UBmmmt ■ ■..------— (Va urma). JOI, 24 OCTOMBRIE 1891 ŞCOALAPRIMARĂ Vederi asupra proiectului de reformă al învăţământului primar al D-lui Poni I In întregul organism instituit de Stat pentru înveţămîntul public, sunt rele, cari, ca efecte, trebuesc atribuite lipsurilor şi defectelor legei instrucţiunei publice din 64 şi programelor. Din aceste cauze şi din altele, cultura națiune a progresat şi progresează foarte încet, iar, ca calitate, e mai puțin decât mediocră. Legea din 64 proclamă instrucțiunea primară obligatorie. Anumite măsuri, prin cari obligativitatea să se aplice, neprevezându-se în lege, a rămas ca miniştrii, cercetând de aproape natura cauzelor cari vor contribui pe alocarea, ori în total, la neîndeplinirea obligativităței, să aplice legiuiri potrivite combaterea lor, pentru ca astfel ea să poată exista de fapt. Obligativitatea instrucțiunei primare, după promulgarea legei, fiind departe cu totul de a deveni generală în principiu, s’au luat de către deosebiţi miniştri, cari s’au aflat în capul departamentului instrucţiunei publice, diferite feluri de dispoziţiuni. Aceste dispoziţiuni însă nu s’au aplicat, ori nu s’au putut aplica, ori au rămas fără efect, ceea ce proba că alte cauze de cât acelea la înlăturarea cărora tindeau dispoziţiunile luate, contribuiau la neîndeplinirea obligativităţeî înv6ţământuluî primar. De 27 ani, de la promulgarea legei, s’au luat fel de fel de dispoziţiuni, totuşi obligativitatea învăţămîntului primar — pe care de altminteri cu toţii o dorim — la noi în ţară este puţin respândită; iar ca consecinţă nu posedăm de cât abia 1000 ştiutori de carte. Una din dispoziţiunile cari s’au luat în timpul din urmă pentru comunele rurale, a fost amendarea tutulor acelora, cari nu-şî vor trimite copii la şcoală. D. Poni, actualul ministru al instrucţiunei publice, crezând că obligativitatea înveţămîntului primar nu a devenit generală, din cauză că nu se specifică anume în legea instrucţiunei publice amenda, drept pedeapsă tuturor acelora, cari nu-şi trimit copii la şcoală, prevede în proectul de reformă al învâţămîntuluî primar — după ce proclamă instrucţiunea primară obligatorie şi gratuită pentru toţi fii de cetăţeni români — o serie de dispoziţiuni prin cari cată să se realizeze următoarele : a) Cunoaşterea tuturor copiilor în vârsta de şcoală; b) Pedepsirea — în general cu amendă — pe deo parte a tuturor acelora cari ar căuta să nu dea copiilor lor instrucţiunea primară, iar pe de alta a acelora cari ar căuta, cu ştiinţă, printr’un mijloc sau altul, să ferească pe unii părinţi de a da copiilor instrucţiunea primară. Un strein, gândind la măsura propusă de onor Ministru al instrucţiunei publice, cu scopul de a face ca instrucţia primară să devină obligatorie, nu î i va îndreptăţi existenţa, decât admiţând că în ţara noastră există părinţi, patroni, etc., cari de fapt au mijloace îndestulătoare pentru a’şi putea întreţine copii în decursul celor patru ori şase ani de învăţământ primar, însă cari din rea voinţă, sau neconvingere despre importanţa acestui învăţământ, ori şi din una şi din alta, sunt îndărătnici, nu’şi trimet copii la şcoală. ^T^concluziune îşi va păstra pe următoarea: In ţara Românească cultura întîmpină nepăsare aproape generală, 90% dintre membrii viitoarei generaţiuni trebuind să fie neştiutori de carte, din cauzele amintite. Crede onor. ministru al instrucţiunei publice, că concluziunea pe care ’şi-ar păstra-o un asemenea strein, provocată de măsura ce D-sa doreşte să se aplice, ar fi dreaptă ? Noi răspundem nu. Unde este părintele, tutorele, etc., de copii, cu mijloace îndestulătoare, care, din rea voinţă ori nepricepere, nu’şi trimite copii la şcoală ? Asemenea părinţi nu credem să se găsească la noi în ţară, unul la zece mii. Există însă la noi în ţară — în special în toate comunele rurale— sumă imensă, în raport cu populaţiunea ei, de proletari, de nenorociţi, cari nu ştiu ce se vor face ziua de mâine, ca să aducă mâncare soţiilor şi copiilor lor, cari nu ştiai unde ’şi vor mai pleca capul, de oarece în vremurile din urmă din cauza dăjdiilor şi moşiei, au pierdut tot, fiind încă şi plini de datorii, căror nici prin gând nu le mai trece să cheltuiască, de unde n’au, trimeţendu’şi copii la şcoală. Toţi aceşti nenorociţi, inconscient, nu privesc în nevasta, copii ca şi în vitele lor, dacă au, decât indivizi cărora cată să le utilizeze, pe cât e posibil forţa brută, cu scopul unic de a-şi agonisi necesarul, ca să-şi ducă viaţa de azi pe mâine şi totuşi, cu toate chinurile la cari se expun înpreună oameni şi vite, tot nu sunt în stare a dovedi dăjdiile şi hoţia, care i-a adus la sapă de lemn, slugă la alţii, aproape în total. Aibă-se, ca principiu de guvernământ, dar, înainte de orice, la noi în ţară, schimbarea organizărei noastre sociale, în sensul de a fi înbunătăţită starea nenorociţilor cari prin munca lor procură toată avuţia acestei ţâri şi să fim siguri că, graţie umanităţei întocmirilor sociale, toţi fiind puşi în poziţiunea de a poseda mijloace îndestulătoare, obligativitatea învăţământului se va îndeplini de la sine, fără ajutorul primarilor, vătăşeilor şi amendelor. Credem că, în starea actuală, obligativitatea prin măsura propusă nu se va îndeplini; mai mult, va provoca o adevărată desordine, datorită nemulţumirilor de tot soiul. Fără înbunătăţirea stărei actuale nu vom avea decât numai ceeace timpul, care nu lasă a sta pe loc nimic, va aduce cu sine; cu alte cuvinte, nu vom dobândi decât numai ceea ce individul va putea face, fără trebuinţa de i se atinge de către Stat libertatea de care trebue să se bucure pe deplin, cât există. Profesor la şcoala comercială din Galaţi tmmmmmmmmmmmmmmaţâBBBuammmmmmmmmm.——•«* INF0RMATIURÍ _ 1 Ieri s’a întâmplat la institutul D-lui doctor Babeş, un accident care ar fi putut avea urmări foarte grave. La ora 4 D. Babeş trebuia sâ’şi înceapă cursul şi întârziind în laboratoriu vr’o câteva minute, un student se duse să’l cheme. In momentul când D. Babeş intră pe uşe şi făcu un pas un zgomot se auzi şi o bucată colosală din tavan se desprinse şi căzu peste catedră resturnând şi sfărâmînd totul. Felicităm pe D. Babeş că a scăpat de acest accident. —15*— O adunare generală a membrilor clubului liberal va fi convocată îndată ce va sosi D. Dumitru Brătianu. Recensămîntul tinerilor din Capitală pentru armată, a fost terminat. Centralizarea va fi terminată până la 1 Noembrie. Direcţia căilor ferate a primit mai multe maşine noi comandate în străinătate. Aceste maşine sunt din sistemul cel nou, numite maşine tender. Două din ele încercate au fost găsite bune. « După statistica întocmită de Primărie, averea comunală se ridică la 72 milioane. —*In urma mai multor reclamațiuni că s’au admis la școala centrală de fete eleve pe hotâr, ministerul cultelor a numit o comisiune să cerceteze actele şi în adevăr s’a constatat că multe eleve mai bune au fost respinse. Comisiunea și-a depus raportul său ieri. El va fi cercetat de D-l ministru chiar astăzi.*Restaurarea capelei române de la Paris e deja terminată. La 6 Decembre se va face inaugurarea cu pompă şi alaia mare. Mitropolitul Primat, împreună cu corul mitropoliei din Iaşi, sub direcţia D-lui Musicescu, se va duce asemenea. Ministerul cultelor va fi reprezentat de D. Ionescu-Gion, fost secretar general al acestui minister. Hramul bisericei va fi St. Nicolae. ■—•H -Membrii comitetului studenţilor secţiunea Bucureşti, pentru organizarea congresului din Roman, au ales delegat pe D. Baroncea iar casier pe D. Pantazi.*■Intr’una din Duminicile trecute, din iniţiativa D-lor Hernea şi Andreescu, s’a dat în Piteşti un concert în folosul Ligei culturale din acest oraş. Lume a fost foarte multă, succesul deplin. —*Librăria Socec & G-nie a publicat şi anul acesta „Calendarul american“ cu notiţe, executat şi adjustat cu mult gust în stabilimentul de arte grafice al D-lui Socec. Lucrarea aceasta merită într’adevăr a fi recomandată atât din punctul de vedere practic cât şi al frumosului şi a artisticei lucrări, care face onoare numitului stabiliment. Teatrul Naţional. — Oara italiană.—Astă seară, Gioconda, Teatru român.—Joi, 24 Octombre 1891 se va representa piesa; Resvan şi Vidra dramă în 5 acte în versuri de D-na B. Petriceicu Hajdeu. Circul Sidoli representaţii variate în fiecarea seară. * Trupa D-lui A. T. Marinescu, se găsește în Brăila, iarna o va petrece în Buzău. Convocare ISRAELIŢII INDIGERI sunt invitaţi a asista la întrunirea geublică ce voia ţine în ziua de 3 Noembrie, la orele 2 p. m. în Cucul Sidoli din Iaşi. M. Ceaut* AsSass, deputat Col. II de Iaşi.*D-nii membrii ai societăţei elevilor săraci, sunt rugaţi pentru a doua oară a se întruni în adunare generală Duminică 27 Octombre, ora 2 p. m. la şcoala de băeţi de la Lucaci. La ordinea zilei va fi: darea de seamă anuală despre mersul societăţii, numirea comisiunii pentru luarea socotelelor, alegerea noului Comitet şi fixarea numărului de elevi săraci ce trebue îmbrăcaţi. Președinte, D-rul Sergiu, Secretar, M. Casista intâlnesc. ...... ... ........ ............ . OVREIUL LA RAI SNOAVĂ S’o fi dat sfîntul Petre somnului și n’o fi băgat de seamă — că cum e de bătrîn dormitează și el pe unde apucă — o fi uitat cândva poarta descuiată ?... nu știu, dar știă că se supărase Dumnezei; de... de... de... tuna şi fulgera. Simțise el de vr’o două zile că mirosea a usturoi în rai, dar nu putea bănui ce să fie, când ce să vază, în vreme ce se plimba ? La umbra unui copac dă cu ochii d’un jidan, vere, dar ştii jidan cu perciunii lui, cu tichia lui, cu antimul lui, cu tot al lui, jidan în sfîrşit ca toţi jidanii. — Dar asta, sfinte Petre! a strigat Dumnezeu când a dat cu ochii de păgîn în raiul creștinilor. — Auz, Doamne. — Cum s’a strecurat ovreiu ’n rai? — Ce ovrei Domne ? — Ovreiu Sta de colo... Și ’l arătă pe ovrei întins cu burta ’n sus sub copac. Bietul sfîntul Petre rămăsese cu gura căscată de uimire și de frică căci el era însărcinat cu paza intrării raiului şi ştia că Dumnezeu nu glumeşte. Nu putu răspunde mustrărilor şi ocărilor lui Dumnezeu, decât : — Zeii, dacă ştiu, Doamne ! — Ştii, nu ştii, sâ’l dai afară de aici, să nu’l mai vei, că te pun la canon, atâta ’ţi spui, zise Dumnezeu depărtânduse mâniat. — Să’l dau, sâ’l dau... e ușor de vorbit, se gândi sfîntul Petre, dar cum să’l dau dacă n’o vrea să iasă singur de bună voia lui? Pase-mi-te cine apucă de intră odată ’n rai, nimenuî nu’i stă în putință să’l dea afară, de cât numai dacă vrea el să iasă ; așa e p’acolo. Se dădu Sfîntul Petre pe lângă el, începu să’l spue ba una ba alta, să’l momească cu vorbe dulci, cu făgăduelî, sâ’l ameninţe.... De unde ? Că jidanul o ţinea una că lui îl place acolo şi nu ese. Ce să facă bietul Sfînt? II treceau sudorile numai când se gândea la supărarea şi la pedeapsa lui Dumnezeu. S’a dus la Bulgar să vadă n’o ști el vr’un șiretlic. — Spune bre, câ’i damătă nisca torlalile de guliată or ceapătă. Văzu Sfîntul că cu planul Bulgarului nu se pricopsește. Se duse la Armean. Armeanul respunse că a mai vrut odată să păcălească un ovein cu niște marfă din țara turcească, dar l’a păcălit FOIȚA ZIARULUI „ADEVÉRUL“ ELY MONTCLÉRE (16) Buchetul Ucigaș PARTEA I-a Măritişul Cristinei X Omul se sculă și ieşi din sala cu pasul unui gură-cască. Christina deschise iar albumul și desină câteva minute. Pe urmă, plecă și ea. XII Sîmbăta următoare mistress Howard fu exactă la întâlnire. Fermand venise mai nainte. Nu schimbară vorbe nefolositoare. Erau oameni practici. — Bună afacere sunt Moatalan, poți să te duci la dînșii, fata mea... zise individul. — Sunt o adevărată comoară.... Numai să fii cu minte, să fii cu băgare de seamă mai mult decât oricând... Și o să fie lucru.... Dar şi ce viitor dacă vom izbuti! Mai întîi trebue să reuşim! Iacă un plan amănunţit aL afacere! aşa cum o pricep eu. Ia-l la tine. Citeşta-l până când ţi se vor întipări în minte şi amănuntele cele mai mici chiar... pe urmă, în foc... Paza bună trece primejdia rea. Altceva . Pentru moment și pentru multă vreme poate va trebui să nu ne maî vedem. Ar putea fi primejdios. O să ne sprim. — Prostule, tu singur spui că hirtiile sunt compromițătoare... zise Chris-tina. — Tu ești proastă, respunse Fernand... Sunt și alte mijloace afară de scrisori... N’avem ziarele ? îndată ce vei intra la Montalais o să afli ce fac eu prin corespondenţa mică din Figaro şi tu tot aşa să ’mi scrii ce faci. Vom întrebuinţa un limbagiu hotărît, a cărui chee o vei găsi în carnetul acesta mic, pe care ai face bine să nu ’l laşi neîncuiat. Şi chiar aşa vom trebui să băgăm de seamă ce scrim..., Christina luă carnetul pe care i-1 da Lagousse. Lagousse zise iar : — In cazul când va fi vreun eveniment extraordinar, poţi să-mi depeşezi, însă depeşa să fie cât se poate da laconică și cât se va putea mai puțin compromiţătoare. Ş’afară de asta, să faci din punt în punt cum te învaţă hîrtia asta. Acum adio. Sileşte-te să te instalezi mai curînd la... amantul tău şi pune-te pe treabă. Să mă întorc în culisă, de unde te voi urmări cu un ochiu părintesc şi protector. Nu voia ieşi la lumină decât când va fi nevoe de concursul meu. Uitam ceva: ai trebuinţă de parale?] — Nu, mai am câţiva napoleoni şi cheltuesc puţin. Acum e vremea iconomiilor silite. Fii liniştit, « să avem, mai târziu. Şi tu, gîndes® că ai să iconomiseşti serios pomana verişoarei mele lady Rochester. Baba dracului a dat numai trei mii de franci. Şi când mă gîndesc că nu o să mă putem nimic scoate de la dînsa! — Scumpo,Englezii sunt mai practici decât noi! zise complicele Christine! cu o seriozitate caraghioasă. Ei nu ’ș! expun averea dupe placul cele! d’intîi aventuriere venite. Ai dreptate..... Mistress Howard rîdea. — Nu ’ţî fac! idee câtă plăcere îmi faci tu cu proverbele tale! Cu ce înlesnire vorbești tu de aventurier! ! Lagousse zise: — Să rîzi când vei avea vreme. Acum întoarce-te acasă și gîndește-te la lucrurile serioase.... Cât crez! că o să’ţî dea pe lună Montalais '? — Mai întîi să intru la dinşi!! Tu vorbeşti ca şi cum aş fi intrat! — Trebue să intri! — Bine, ne vom sili..... Ei bine, iacă, o institutrice obişnuită are o sută până la o sută cincizeci de franci pe lună. Eu o să fiu ceva mai mult: damăi de companie, cititoare, mai ştiu ea ca ! O să îmi dea... să zicem doă sute... — Din suma asta tu să ’mi trimiţi 150, printr’un mijloc pe care ţi’l voiu arăta mai târziu. Ne am înțeles. —* Ce vrei să fac eu numai cu cincizeci de franci pe lună ? — Dar eu cum să trăesc dacă nu mă ajuţi ? E adevărat că cu cărțile se câştigă parale însă eu nu am poftă să me compromit îa vreo afacere proast . Destulă greutate am avut eu ca să fac să fiu uitat. Nu vreau să întreprind nimic mai nainte de „lovitura cea mare“ care va cere poate câteva cheltueli.... — Vom vedea atunci, vom avea parale..., zise tînăra femee. — Negreșit, însă cu cele câteva sute de franci câte mai am nu pot merge departe. De aceea aștept leafa pe care să’mi o dai tu pe lună. — Bine, voiu face ce vei voi tu. Sărută-me și zi’mi izbîndă bună. Tîlharii se despărțiră. Christina ascunsese în corsaj plicul lui Lagousse. Grija d’intîi a ei când ajunse acasă fu ca să ’și încue ușa și, dupe ce se asigură că nu o să vie nimeni s’o supere, se puse lângă sobă, subt lumina lămpii, ca să citească hîrtia cu instrucțiile lui Lagousse. O citi de mai multe ori pe urmă se puse pe gînduri. — Așa e, așa e că nu se poate face altfel ! zise ea în sine dupe ce se gîndi mult. Dar cât de mult lucru am ! Adevărat, cum zice el, că va trebui să unesc prudenţa şarpelui cu activitatea furnice!. Ce vis! Mă uimeşte! Numai de s’ar înplini! Ba! Când e vorba, noi jucăm o partidă hotărîtoare!... Dacă câştigăm, suntem bogaţi, fericiţi, consideraţi.... Dacă pierdem... este ocna.... eșafodul poate. # Va