Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)

1894-10-01 / nr. 1991

sara VITICULTURA LA NOI In urma înfiinţăreî pepinierilor sta­bilul de la Turtea, Urlaţi, Strehaia etc. Ti­pile noastre nimicite de filoxeră încep a se replanta. Proprietarii de vii, îşi procură din pepinierile statului, viţe ame­ricane altoite sau cu rădăcini, pe care apoi le plantează, iar după patru ani au vod abundent. Aceste viţe sunt aparate în potriva filoxerei.’ La început lumea nu s’a prea grăbit să-şi procure viţe, de­oare­ce plantarea ei trebue făcută sistematic, în gropi adînci cu gunoi şi nisip, ceea ce nece­­sitează cheltueli însemnate. Acum însă proprietarii încep a-şi în­ţelege interesul, iar pepinierile abia pot satisface numeroasele cereri ce le vin. Ast­fel numai în această toamnă, mi­nis­terul a hotărît să distribue enorma cantitate de 496.425 vite altoite şi 112.600 viţe cu rădăcini, la 525 proprietari din 11 judeţe. Judeţul care are suma cea mai însem­nată este judeţul Prahova cu 271.200 viţe altoite şi 51 000 cu rădăcini, pe care 124 proprietari au să le capete din pe­pinierile de la Ţintea şi Urlaţi. Apoi vine Mehedinţul, cu 97.000, pe urm­ă Bu­­zeul, Doljul cu 12.000, R-Sarat, Iaşi, Bo­toşani, Covurlui, Muscel şi Dîmboviţa. Graţie acestor măsuri, putem spera că viticultura, atît de înflori­toare odinioară va căpăta o nouă prosperitate. Peste puţin vom începe a av­a iar vin în bielşug şi eftin. ESasass. AMILCARE LAURI­A O LUPTĂ DESPERATĂ (Sfirșit) Pe cînd baronul citea, Doamna Ame­lia îl asculta zăpăcită, parcă nu putea da crezămînt celor ce auzea, pe urmă fata-i se învioră de bucurie, ea nu lăsă pe* baron să isprăvească și­­ci să-i a­­puce mina, pentru a o săruta, adine mișcată. Baronul însă i-o retrase şi zise, pe ‘jumătate furios, pe jumătate m­indru: — Linişte ! Doamnă Montaldi. Scrisoa­rea asta conţine o mărturisire foarte «compromiţătoare pentru cine­va, care se bucură, ca mine, de cea mai bună re­­putaţiune şi care nu s’a dat nici o dată în lături, într’o afacere de onoare, ci din toate ,a eşit învingător! Linişte! Femeia*, înlemnită aproape de spaimă, ţiopti speriată: ' _ Dar nu văd din scrisoarea asta... _ Ce nu vedeţi? Dacă nu vedeţi T­-v., văd eu, slavă. Domnului, pentru­­D-V.­.. Aşa­dar, să­ stăm foarte liniştiţi şi să chibzuim cu cea mai mare luare -aminte. Dacă iscălesc și trimet scrisoa­­rea asta înainte de duel, atunci sînt rui­nat, pentru că mă fac de rîs. — Exagerați și .. . Nu exagerez de ioc și vă rog să­­bine-voiţi a nu mă întrerupe — urmă ,baronul cu un gest de nerăbdare şi foarte puţin politicos.—Ei da, aşi fi silit să pă­răsesc îndată Milanul şi să aştept, retras­e de tot în alt oraş — ceea ce de alt­fel e poate dura foarte mult — pînă va creşte «aci iarbă peste incidentul acesta, care «ar da o lovitură grea reputaţiei mele de gom de onoare. Asta m’ar pune la chel­­tiaeiî mari, a căror sumă cu greu aşi pu­­tea-o spune... Poate că ele s’ar ridica la 50.000. Baronul se opri, cînd văzu ce impre­sie fac aceste cuvinte asupra Doamnei Montaldi. Ea îl privi uimită și, cînd el rosti ci­fră, necesară pentru o înțelegere, fata ei căpătă o expresie de dispreț adine. După o tăcere scurtă, ea zise încet: înţeleg — acuma înţeleg cu cine am a face ! E vorba, prin urmare, numai de o răscumpărare! — Şi, zicînd aceste vorbe, ea se trase mai departe de dinsul, parcă i-ar fi fost greaţă. — Doamnă! — strigă baronul sculîn­­du-se — mă insultaţi! — Oameni de teapa D-tale nu pot fi insultaţi de o femee de starea mea so­cială, răspunse ea mîndră. — Dacă e așa, atunci pleacă și multă­ fiAjii. StU i xjf •., Oi-t -j a ''J 4 j ‘ " ~ femee! strigă baronul, scos din fire de mînie, pe urmă eși pe ușa pe care in­trase, trîntind-o cu­ zgomot. Așa trecură ca la vr’o zece minute, pe urmă o ușă se deschise pe jumătate și ea zări o păreche de ochi, cari nu erau ai baronului. • Pe urmă intră un servitor cu o cutie în mînă și o puse pe masă, dinaintea căreia ședea Doamna Montaldi. El des­chise cutia și fem­eea îngrozită zări în­­tr’insa două pistoale și o cartă de vizită. Servitorul eși tăcut. Doamna Montaldi se apropiă de masă, luă cartea de vizită din cutie și citi: «Aci sînt pistoalele pentru duelul de mîini cu Montaldi. Sînt încărcate, poți să le încerci singur în grădină. Diseară ne vedem.—Leonardo». Șovăind, sărmana se îndreptă spre ca­napea, pe care căzu grămadă. Cînd își veni în fire, baronul stătea în fața ei: mutra-i era îngîmfată şi porun­citoare. Ea îşi aduse aminte de cele întîm­­plate, tremurînd de groază se aruncă la picioarele sale şi-i îmbrăţişă genunchi. Cu glas jalnic, ea strigă plingînd: — Nu-mi ucideţi copilul!.. Omorţi-mă pe mine! Baronul păru mişcat, el o ridică şi zise cu un zîmbet dulceag: — Sunt dureros mişcat, stimată Doamnă, şi aşî dori din inimă să vă cruţ de du­rerea asta. Ştiă că fiul D­v. nu ştie să umble cu armele... el n’a călcat nici o dată într’o sală de scrimă... dar... ve­deţi... în momentul acesta... — Da , șerifi Doamnei Arbizza , vă conjur în numele răposatei D­v. mame,— scînci femeea... Dac’ ați sti, cîte neca­zuri am îndurat pînă acum­i pentru Au­gusto! A fost foarte slab, de copil, de cîte ori n’am avut griji de moarte cu dinsul! ...Nu, nu mi-l veți împușca... vă rog, pentru numele lui D­zeă! — Şi totuşi voiţi să vă jertfiţi feciorul dintr’un motiv egoist, mizerabil?... Vă plîngeţi aşa de jalnic de starea Dv, fără a vă gîndî o clipă la a mea.. . — Tonul binevoitor, cu care voia să vorbească ba­ronul, îţi făcea scîrbă. — Doar nu pu­teţi crede că voia rărâmnea’ în Milano? Şi, dacă plec de aici, o mulţime de bu­clucuri se nasc pentru mine... Am chel­­ipelî, pe care cela 50,000 de lire are Dv abia le-ar acoperi. — Dar că nici n-am atiţia bani.......... Toată averea noastră nu e de 50,000 de lire... — Bine, atunci vindeţi-vă calabalîcul... dar curînd. — Să vînd totul? — strigă D­na Ame­lia cu glas nesigur . .. Să vînd totul?.. Fiul meu­ nu va îngădui așa ceva nici o dată... El nu e așa de slab de înger, ca sermana lui mamă!... Dar, ascultă-mă, baroane, eu m­i-am­ strins cu vremea cî-I teva sute de lire... și juvaericalele mele.. . ţi le ofer. Baronul sări în sus furios, era schim­bat cu totul Ţinuta-i măsurată mişcă­rile elegante, chiar liniştea ariston­atică de pe faţa lui, făcuseră loc nemerniciei făţişe. —In frumos ha! m’am adus !­­ strigă el brutal, parcă vorbind către sine însu­şi. — Intîmple-se ou­ ce!... Doamnă,nu pot să fac nimic pentru a ta și plecăciune ! Pleacă iute, am de lucru și o doresc se­rios acum. După aceste vorbe el întoarse Doamnei Montaldi spatele. Ea-1 privi țintă, plină de groază; o gălbeneală de moarte-i acoperea obrajii, părea că abia respiră. De­o dată ochii i­ se luminară și un zimbet răutăcios i­ se ivi pe buze. Se sculă fără zgomot, apucă un pistol din cutia, pe care servitorul o pusese deschisă pe masă — și trase asupra baronului. Acesta căzu îndată lovit de moarte. După cîte­va minute, doi bărbaţi du­­ceau pe scară în braţe o femee leşinată. Zgomotul zăpăcit, uşi trîntite, glasuri răsunară prin casă şi în curînd salonul duelgiului se umplu­ de poliţişti Trad, de Mus. SIMBATA 1 OCTOMBRE JLJ.% JD­­. LUN­­AŢIUNI Invalidările alegerilor colegiul I comunal din Iaşi, colegiul II din Ploeşti şi a colegiilor I şi II din Cra­iova sînt definitiv hotărîte. D. Lascar Catargiu va cere azi şi opinia Regelui asupra acestor inva­lidări. Timpul atribue D-luî general Bu­­dişteanu intenţia de a se retrage din serviciul activ. Adevărul e, că punerea în re­tragere a D-lui general Budişteanu, s’a hotărît încă de astă vară de guvern. Toată informaţia oficiosu­lui nu este de cît o invitare ca D. general Budişteanu să se retragă de bună voe, "alt­fel va fi pus din oficiu in retragere. Consiliul profesorilor universi­tari se va întruni Dumineca vii­toare pentru a aviza la mijloacele necesare cum s’ar putea pune ca­păt agitaţiunilor studenţeşti. Se prevăd discuţii foarte aprinse, de­oare­ce rectorul Universităţii, D. Titu Maiorescu, va da cetire unei adrese a ministerului instruc­ţiei prin care se propune exclude­rea de la examenele de la 15 octom­­bre a mai multor studenţi. Ministrul instrucţiei numeşte chiar în această adresă pe şeapte studenţi, ca fiind capii agitaţiu­nilor. Ministrul de interne a respins contestaţiile alegerilor comunale din Botoşani şi Tulcea. Contesa Pavareff, preşedinta so­cietăţii archeologice din Moscova, va veni în Capitală săptămina vii­toare pentru a face cite­va studii şi cercetări istorice şi archeologice. Azi după amiazi se vor fixa de­finitiv înaintările şi numirile în ma­gistratură. Demisiunea D-lui judecător C. St. Borănescu s’a primit. D-sa a fost numit advocat al ministerului instrucţiei. Azi dimineaţă au plecat la Si­naia D-nii Lascăr Catargiu şi N. Filipescu, pentru a dresa actele stă­rei civile ale fericitului eveniment. * * -K­ Principele Alfred de Coburg a plecat azi dimineață de la Sinaia în Germania. Ducesa de Coburg, mama prin­­cesei Maria, sosește Duminecă la Sinaia.* * * Botezul nou născutei princese se va face după două săptămîni în re­­ligiunea luterano-anglicană. Tînăra princesă va primi numele de Eli­­sabeta. ___ In urma fericitului eveniment, ’ a renunțat de a veni în Capitală pînă după două săptă­mâni. O nouă boală s’a ivit prin pod­goriile noastre. Această boală se numește gommose bacoilaire și este destul de întinsă, mai ales prin pod­goriile din Franţa. Se studiază acum mijloacele de combatere a acestei boli. Reparaţiunile la Teatrul Naţional ne­fiind terminate, deschiderea sta­giune! s’a amînat pînă Joaia vi­itoare. împăcarea dintre conservatorii din Iaşi s’a făcut în următoarele condiţiuni: D. Sculy este sacrificat. D. sena­tor de Birlad Iancu Diamandy va fi ales primar, iar D. căpitan Ma­­vrodin va fi ales ajutor de primar. Se va proceda la nouă alegeri pentru ambele colegii, căci liberalii aleşi în colegiul II vor fi siliţi să demisioneze, iar alegerea colegiului I va fi casată. Casa fraţii Christodule din Buzau a fost declarată in stare de fali­ment. Pasivele se ridică la 400.000 lei. Azi dimineaţă s-a pus piatra fun­damentală a noului palat al mi­nisterului domeniilor. Solemnitatea a fost prezidată de D. P. P. Carp. Un grefier, scandalos la scandal revoltător s’a petrecut Marţi seara la orele 8 în strada Fintă­­nei, scandal al cărui erou a fost un gre­fier de la secţiunea de notariat a tribu­nalului de Ilfov. D. Gh. Dumitrescu, grefier, întilnind în strada Fintînei pe soţia sa, cu care este în divorţ, împreună cu o prietenă a sa care locueşte în acea stradă la No. 89, a început să le insulte în modul cel mai trivial. Proprietarul caselor No. 89 luînd apărarea D-nelor insultate, a fost bruscat şi ameninţat cu revolverul de grefierul Dumitrescu. Numai de frica tre­cătorilor, cari s’au adunat, scandalosul erou a renunţat de a face uz de revol­verul sau. Acelaşi Dumitrescu, care acum vr’o lună a simulat o otrăvire cu o soluţiune de chibrituri, a mai ameninţat cu revol­verul pe un manufacturier, anume D. Rubin, dacă va mai îndrăzni să vor­bească cu soţia lui, D-na Dumitrescu. E treaba D-lui procuror general ca să intervină şi să facă inofensiv pe D. gre­fier Dumitrescu, care înscenează mereu scandaluri în faţa caselor soţiei sale cu care e în divorţ. .........---------------------------­ ŞTIRI MĂRUNTE Bani falşi.—I .eibu Şvartz, din calea Mo­şilor No. 327, voind să schimbe o piesă falsă de 5 lei la brutăria Radu Ionescu din aceiaşi stradă Noi 320, a fost arestat la secţia 48. * * « «Instrucţiunea».—societate pentru sub­venţionarea elevilor săraci, s’a constituit din nou alegînd un comitet in frunte cu D. Her­man Grümberg. * v Dare de semn.—Serbarea de dare ge­nerală la semn a Societăţei de tir «Bucuresci» care era să se ţie în zilele de Sîmbătă 1 şi Du­minecă 2 Octombre a. c. s’a amînat pentru 8 şi 9 ale aceleiaşi luni. Criza din Ungaria Budapesta, 29 Septembrie. — Confe­rinţa episcopilor s’a deschis azi sub pre­­şidenţia cardinalului Vaszary. A ho­tărît să menţie şi pe viitor principiile ce au călăuzit pînă acum pe episcopi, în caşul cînd proiectele respinse de Ca­mera magnaţilor ar fi din nou depuse. BOALA ŢARULUI Petersburg, 29 Sept.—Oficială. Ţarul și familia imperială au făcut o plimbare cu trăsura pînă la cataracta Ad­am de lingă Yalta, unde s’au oprit cît-va timp. Apoi s’au întors la Livadia plecînd prin Yalta. Londra, 29 Sept. — După știrile pri­mite aici, Ţarul va pleca la Corfu la în­ceputul săptămânii viitoare, probabil Marți. DERI­S­STEŞTI (Corespondenţă particulară a Adevărului) Un nou ghişeft junimist la Comună Deputatul juttimist Ion I. Rădulescu, cel cu expropierile pentru linia Piteşti-Curtea de Ar­geş, contractînd mai acum cîte­va luni cu o so­cietate franceză pentru a-i furniza o cantitate oare­care de fin şi uitind că n’are de-a face tot cu Tigveanu sau Ţenovicî, s’a apucat să-i fur­­niseze fin din anul trecut, vechiu şi mucigăit. Societatea îi respinge furnitura, nevoind să ştie de «influenţele» D-luî Rădulescu. Acum, ca să-şi treacă totu­şî marfa, — mai ales după ce ea a fost respinsă şi de regimentele de Artilerie din localitate, cărora s’a oferit spre cumpărare,­­ D. Rădulescu a pus pe omul său din capul comunei Piteşti să simuleze o licita­ţie publică pentru cumpărare de fin pe seama trebuinţelor comunei. Fireşte că la licitaţie a eşit cel mai bun final mucigăit al D-lui Rădu­lescu, oferit prin fratele sau Victor I. Rădu­lescu ! Acest gheșeft, — dacă finul va fi primit de comisiunea însărcinată cu aceasta, — va pro-, duce deputatului junimist sumulița de 5000 de lei. Barbarii li se comunică că în comuna Budeasa, unde domiciliază Ion I. Rădu­lescu­, se comit de că­tre acesta şi fratele său, Victor I. Rădulescu, barbarii revoltătoare. Oamenii sunt bătuţi şi apoi legaţi, şi puşi cu sila să le facă de streajă în jurul casei lor. Lira Argeşului Acesta este numele nouei societăţi filarmo­nice, literare şi ştiinţifice ce se va înfiinţa în oraşul nostru. Duminică, 2 Octombre, la ora 2 p. m., se va face în sala liceului alegerea comitetului nouei societăţi. Afacerea Ioaniu Mercur, 28 Septembre au fost citaţi la cabi­netul D-lui jude-instructor martorii în afacerea bătăei D-lui D. Wolff Ioaniu din Gurtea-de-Ar­geş. Unul singur a depus în favorul D-lui Wolff Ioaniu spunînd, că administraţia a pus să-l bată. De alt­fel se ştie în destul de ce este capa­bilă administraţia D-luî prefect Nicu Manu. Adevărat să fie ? Se vorbeşte că o înţelegere tacită s’a stabilit între D-nii Nicolae Dimancea, membru al par­tidului naţional-liberal, şi Ioan I. Rădulescu, junimist. Numai ast­fel s’ar putea explica me­najamentele reciproce în întrunirile publice ale­ ambelor partide. Ce zice clubul naţional-liberal din Bu­cureşti? Mirmidon. FOIŢA ZIARULUI ADEVĂRUL WILHELM BERGSOE Nuvele italiene PILLONE 15 «Su îi luai cartea din mînă şi citim pe scoarţă: La storia di Masaniello, tipă­rită­­cu litere roşii şi împodobită cu o xilografie slabă, care înfăţişa pe vestitul conducător al poporului. Era un tipar vechili din veacul al 17-lea. «— A fost un om mare—zisei că dîn­­du-i cartea înnapoi, cunoșteam doar entuziasmul neapolitanilor pentru Masa­niello. «Ciobanul clătină din cap și ochii săi începură să aibă refleese fosforescente. «— Nu, Excellenza — răspunse el — a fost cit p’aci să ajungă om mare; dar n’a ajuns. Ar fi putut să şi pue o co­roană în cap, dar a pierdut-o în no­­­roi6. Norocul lui a fost mai mai mare de­cît el însu­şi şi asta i-a fost nenoro­cirea. Asta e, în puţine cuvinte, părerea mea despre Masaniello. «Ră lmăseî uimit de judecata asta clară şi sigură, la care nu mă aşteptasem. Dar el işî puse cartea în traista ciobă­nească, flueră caprelor să se adune şi zise scurt: «— Ce poftiţi ? «— M’am rătăcit şi mi ar părea bine să mă însoţească cineva pînă la Borient,— răspunsei eîi. «— Asta e lucru greu acuma, — zise el. — Oamenii nu s’aîi întors încă de prin viile lor acasă şi ciobanii nu-şi pot lăsa turmele; dar aşteptaţi niţel, poate că ea v’oia putea ajuta. «El se întoarse către stîncă şi flueră cu mîinile împreunate la gură. Era un sunet gol, jalnic, care nu se putea deo­sebi de tonul melancolic al cornului de scoică şi, în acelaş minut, parcă ieşiseră din stîncă, veniră doi oameni, cu înfă­ţişarea sălbatecă şi respingătoare. «— Cu caprele acasă, Beppino — zise bătrînul și-i dădu ciomagul sau. Pe urmă şopti un pripă ceva celui­lalt şi se în­toarse apoi către mine jşicînd: — Eu vreau să vă însoţesc, dacă vă mulţămiţi cu un bătrîn slăbănog ca mine. Dru­mul e pe aici, la stingă. «Merserăm o bucată de drum alături, am­îndoi tăcînd; în sfirşit, el începu: — «Cum se face de aţi nemerit­­a un foc aşa de lăturalnic, unde piciorul unui strein rar se rătăceşte? Nu vă temeţi de Pillone şi de oamenii săi ? «Fi îi povestii accidentul ce mi se în­t­un­plase cu măgarul și adăogai că sînt un biet artist sărac, care n’are de ce să se teamă pentru că Pillone n’ar cîştiga nimic prinzîndu-mă. — «Nu spuneţi asta, zise însoţitorul meu cu un zîmbet ciudat —Pillone sti­mează foarte mult arta; el singur a fost pictor. — «Adevărat?—respunsei eu, pe ju­­mătate mirat, pe jumătate ironic.—Crezi D-ta că el se mai află prin locurile aces­tea, cînd de la Massa la Sorrenț foesc soldații și jandarmii ? «Bătrînul ridică din umere. — «Aţi întâlnit vr’o dată p’aici pe sus vr’un jandarm?— întrebă el batjocoritor. Soldaţii poliţieneşti din lumea întreagă ar fi oare în stare să vă scape, dacă in clipa asta ne-ar eşi înainte Pillone ? Pe drumul mare veţi găsi poliţia şi pe spi­onii săi; dar Pillone nu e hoţ de drumul mare. — «Dar ce-i el ? întrebai eu. cc— Un rege! — răspunse mîndru bă­trînul. — Acolo unde mirtul îşi desfăşură frunza verde-închis şi înfloreşte stuful galben, acolo începe regatul întins al lui Pillone. Vedeţi liniile acelea depărtate ale munţilor ce se ridică în ceaţa albăs­trie, unul la spatele celui­l­alt, din ce în ce mai înalţi, mai măreţi, pînă ce pierd în crestele sălbatice şi sfâşiate ale Ape­­ninilor? Acesta-i regatul nesfîrşit al lui Pillone, acolo trăeşte poporul sau, acolo e stăpînitor neţărmurit. Dacă ar muri, el şi-ar alege urmaşul; şi ori-cînd se va găsi cine­va, care să fie rege în munţii­­ aceştia şi să-ş­i mărească hotarele rega­tului, dacă va avea curaj, talent, cute­zanță pentru asta... «— Dar nu crezi D-ta — întrebai eu — că piemontezii vor pune capăt acestei stări de lucruri, care pustiază Italia încă din veacul de mijloc? Sub Victor Ema­nuel lucrurile nu vor merge ca sub Bour­bon­, cari lăsau pe hoţi să se sinucidă. «Bătrinul se ridică în toată înălţimea. Se părea că întinerise de o dată cu două­zeci de ani. «— Piemontezii!­­ repetă el cu o pri­vire plină de dispreţ.—Credeţi D­ v. că nouă ne pasă de piemontezî, sau avem de gind să ne supunem lor? Ei sunt străini în mijlocul poporului nostru, ti­rani, cum au fost altă dată spaniolii. Ce au adus ei ţărei noastre roditoare, feri­cite? Sarcini nouă, biruri nouă, legi nouă şi mizerie nouă ! Poftească o dată Victor Emanuel la noi, rătăcească-se o dată pe aici, sau caute ca fugar adăpost prin lo­curile acestea pe care le numeşte ţara sa — nici o mînă nu-i va întinde o bu­cată de pîine, nimeni nu-i va astîm­­păra setpa, nici un bordeiu, nici cel mai păcătos, nu se va deschide pentru a-l adăposti pe frigul nopţe.­ In schimb, ia să vie Pillone cel dispreţuit, el, pe care piemontezii îl numesc hoţ şi bandit, ui­­tînd că eî înşi­şi au luat cu japca pă­­mîntul, pe care calcă piciorul lor ! Peste, tot va găsi prieteni, adăpost, ascunzătoare! chiar salahorul cel mai sărac îşi va îm­părţi bucata de pîine cu dinsul şi-l va lăsa să bea din vinul sau şi unde doarme el, acolo sute de oameni stau gata să-ți apere şi să-l ocrotească. De aceea nu­mesc eu pe Pillone regele munţilor; Victor Emanuel poate să-şi păstreze ora­şele şi văile pentru sine. «— D-ta pari foarte cunoscut cu po­vestea lui Pillone, moşule! — ziseia eu căutînd să ţin pasul cu el, care-şi gră­bise mersul în timpul discursului celui aprins și mă ducea acuma printr’un haos de spărturi de stînci, care numai plă­cute nu-mi erau.—Ai văzut poate pe Pil­­lone și știi cite ceva din viața lui, pen­tru că mi-ai spus că a fost odată pictor?' «— Eu îl văd pe Pillone în toate zi­lele—zise ciobanul cu o linişte, de par­că vorbea de lucrul cel mai indiferent din lume — şi nu cred ca să mai fie cine­va­ care să-l iubească mai mult de­cît îl iu­besc eu. A fost foarte bun către mine, ba mi-a dat ce am şi, în privinţa vieţei sale, mai nu veţi găsi pe altul, care să ştie să vă spue atîtea cîte ştiţi eu. «—Nu ești cum­va tatăl sau ? — M rn­gai n eu uimit. «— Nu—răspunse ciobanul — tatăl lui Pillone e mort de mult ; dar eu tot l’am văzut. Nu de la dînsul cunosc eu toate. (Va urmai

Next