Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)
1894-10-01 / nr. 1991
sara VITICULTURA LA NOI In urma înfiinţăreî pepinierilor stabilul de la Turtea, Urlaţi, Strehaia etc. Tipile noastre nimicite de filoxeră încep a se replanta. Proprietarii de vii, îşi procură din pepinierile statului, viţe americane altoite sau cu rădăcini, pe care apoi le plantează, iar după patru ani au vod abundent. Aceste viţe sunt aparate în potriva filoxerei.’ La început lumea nu s’a prea grăbit să-şi procure viţe, deoarece plantarea ei trebue făcută sistematic, în gropi adînci cu gunoi şi nisip, ceea ce necesitează cheltueli însemnate. Acum însă proprietarii încep a-şi înţelege interesul, iar pepinierile abia pot satisface numeroasele cereri ce le vin. Astfel numai în această toamnă, ministerul a hotărît să distribue enorma cantitate de 496.425 vite altoite şi 112.600 viţe cu rădăcini, la 525 proprietari din 11 judeţe. Judeţul care are suma cea mai însemnată este judeţul Prahova cu 271.200 viţe altoite şi 51 000 cu rădăcini, pe care 124 proprietari au să le capete din pepinierile de la Ţintea şi Urlaţi. Apoi vine Mehedinţul, cu 97.000, pe urmă Buzeul, Doljul cu 12.000, R-Sarat, Iaşi, Botoşani, Covurlui, Muscel şi Dîmboviţa. Graţie acestor măsuri, putem spera că viticultura, atît de înfloritoare odinioară va căpăta o nouă prosperitate. Peste puţin vom începe a ava iar vin în bielşug şi eftin. ESasass. AMILCARE LAURIA O LUPTĂ DESPERATĂ (Sfirșit) Pe cînd baronul citea, Doamna Amelia îl asculta zăpăcită, parcă nu putea da crezămînt celor ce auzea, pe urmă fata-i se învioră de bucurie, ea nu lăsă pe* baron să isprăvească șici să-i apuce mina, pentru a o săruta, adine mișcată. Baronul însă i-o retrase şi zise, pe ‘jumătate furios, pe jumătate mindru: — Linişte ! Doamnă Montaldi. Scrisoarea asta conţine o mărturisire foarte «compromiţătoare pentru cineva, care se bucură, ca mine, de cea mai bună reputaţiune şi care nu s’a dat nici o dată în lături, într’o afacere de onoare, ci din toate ,a eşit învingător! Linişte! Femeia*, înlemnită aproape de spaimă, ţiopti speriată: ' _ Dar nu văd din scrisoarea asta... _ Ce nu vedeţi? Dacă nu vedeţi T-v., văd eu, slavă. Domnului, pentruD-V... Aşadar, să stăm foarte liniştiţi şi să chibzuim cu cea mai mare luare -aminte. Dacă iscălesc și trimet scrisoarea asta înainte de duel, atunci sînt ruinat, pentru că mă fac de rîs. — Exagerați și .. . Nu exagerez de ioc și vă rog săbine-voiţi a nu mă întrerupe — urmă ,baronul cu un gest de nerăbdare şi foarte puţin politicos.—Ei da, aşi fi silit să părăsesc îndată Milanul şi să aştept, retrase de tot în alt oraş — ceea ce de altfel e poate dura foarte mult — pînă va creşte «aci iarbă peste incidentul acesta, care «ar da o lovitură grea reputaţiei mele de gom de onoare. Asta m’ar pune la cheltiaeiî mari, a căror sumă cu greu aşi putea-o spune... Poate că ele s’ar ridica la 50.000. Baronul se opri, cînd văzu ce impresie fac aceste cuvinte asupra Doamnei Montaldi. Ea îl privi uimită și, cînd el rosti cifră, necesară pentru o înțelegere, fata ei căpătă o expresie de dispreț adine. După o tăcere scurtă, ea zise încet: înţeleg — acuma înţeleg cu cine am a face ! E vorba, prin urmare, numai de o răscumpărare! — Şi, zicînd aceste vorbe, ea se trase mai departe de dinsul, parcă i-ar fi fost greaţă. — Doamnă! — strigă baronul sculîndu-se — mă insultaţi! — Oameni de teapa D-tale nu pot fi insultaţi de o femee de starea mea socială, răspunse ea mîndră. — Dacă e așa, atunci pleacă și multă fiAjii. StU i xjf •., Oi-t -j a ''J 4 j ‘ " ~ femee! strigă baronul, scos din fire de mînie, pe urmă eși pe ușa pe care intrase, trîntind-o cu zgomot. Așa trecură ca la vr’o zece minute, pe urmă o ușă se deschise pe jumătate și ea zări o păreche de ochi, cari nu erau ai baronului. • Pe urmă intră un servitor cu o cutie în mînă și o puse pe masă, dinaintea căreia ședea Doamna Montaldi. El deschise cutia și femeea îngrozită zări într’insa două pistoale și o cartă de vizită. Servitorul eși tăcut. Doamna Montaldi se apropiă de masă, luă cartea de vizită din cutie și citi: «Aci sînt pistoalele pentru duelul de mîini cu Montaldi. Sînt încărcate, poți să le încerci singur în grădină. Diseară ne vedem.—Leonardo». Șovăind, sărmana se îndreptă spre canapea, pe care căzu grămadă. Cînd își veni în fire, baronul stătea în fața ei: mutra-i era îngîmfată şi poruncitoare. Ea îşi aduse aminte de cele întîmplate, tremurînd de groază se aruncă la picioarele sale şi-i îmbrăţişă genunchi. Cu glas jalnic, ea strigă plingînd: — Nu-mi ucideţi copilul!.. Omorţi-mă pe mine! Baronul păru mişcat, el o ridică şi zise cu un zîmbet dulceag: — Sunt dureros mişcat, stimată Doamnă, şi aşî dori din inimă să vă cruţ de durerea asta. Ştiă că fiul Dv. nu ştie să umble cu armele... el n’a călcat nici o dată într’o sală de scrimă... dar... vedeţi... în momentul acesta... — Da , șerifi Doamnei Arbizza , vă conjur în numele răposatei Dv. mame,— scînci femeea... Dac’ ați sti, cîte necazuri am îndurat pînă acumi pentru Augusto! A fost foarte slab, de copil, de cîte ori n’am avut griji de moarte cu dinsul! ...Nu, nu mi-l veți împușca... vă rog, pentru numele lui Dzeă! — Şi totuşi voiţi să vă jertfiţi feciorul dintr’un motiv egoist, mizerabil?... Vă plîngeţi aşa de jalnic de starea Dv, fără a vă gîndî o clipă la a mea.. . — Tonul binevoitor, cu care voia să vorbească baronul, îţi făcea scîrbă. — Doar nu puteţi crede că voia rărâmnea’ în Milano? Şi, dacă plec de aici, o mulţime de buclucuri se nasc pentru mine... Am chelipelî, pe care cela 50,000 de lire are Dv abia le-ar acoperi. — Dar că nici n-am atiţia bani.......... Toată averea noastră nu e de 50,000 de lire... — Bine, atunci vindeţi-vă calabalîcul... dar curînd. — Să vînd totul? — strigă Dna Amelia cu glas nesigur . .. Să vînd totul?.. Fiul meu nu va îngădui așa ceva nici o dată... El nu e așa de slab de înger, ca sermana lui mamă!... Dar, ascultă-mă, baroane, eu mi-am strins cu vremea cî-I teva sute de lire... și juvaericalele mele.. . ţi le ofer. Baronul sări în sus furios, era schimbat cu totul Ţinuta-i măsurată mişcările elegante, chiar liniştea aristonatică de pe faţa lui, făcuseră loc nemerniciei făţişe. —In frumos ha! m’am adus ! strigă el brutal, parcă vorbind către sine însuşi. — Intîmple-se ou ce!... Doamnă,nu pot să fac nimic pentru a ta și plecăciune ! Pleacă iute, am de lucru și o doresc serios acum. După aceste vorbe el întoarse Doamnei Montaldi spatele. Ea-1 privi țintă, plină de groază; o gălbeneală de moarte-i acoperea obrajii, părea că abia respiră. Deo dată ochii i se luminară și un zimbet răutăcios i se ivi pe buze. Se sculă fără zgomot, apucă un pistol din cutia, pe care servitorul o pusese deschisă pe masă — și trase asupra baronului. Acesta căzu îndată lovit de moarte. După cîteva minute, doi bărbaţi duceau pe scară în braţe o femee leşinată. Zgomotul zăpăcit, uşi trîntite, glasuri răsunară prin casă şi în curînd salonul duelgiului se umplu de poliţişti Trad, de Mus. SIMBATA 1 OCTOMBRE JLJ.% JD. LUNAŢIUNI Invalidările alegerilor colegiul I comunal din Iaşi, colegiul II din Ploeşti şi a colegiilor I şi II din Craiova sînt definitiv hotărîte. D. Lascar Catargiu va cere azi şi opinia Regelui asupra acestor invalidări. Timpul atribue D-luî general Budişteanu intenţia de a se retrage din serviciul activ. Adevărul e, că punerea în retragere a D-lui general Budişteanu, s’a hotărît încă de astă vară de guvern. Toată informaţia oficiosului nu este de cît o invitare ca D. general Budişteanu să se retragă de bună voe, "altfel va fi pus din oficiu in retragere. Consiliul profesorilor universitari se va întruni Dumineca viitoare pentru a aviza la mijloacele necesare cum s’ar putea pune capăt agitaţiunilor studenţeşti. Se prevăd discuţii foarte aprinse, deoarece rectorul Universităţii, D. Titu Maiorescu, va da cetire unei adrese a ministerului instrucţiei prin care se propune excluderea de la examenele de la 15 octombre a mai multor studenţi. Ministrul instrucţiei numeşte chiar în această adresă pe şeapte studenţi, ca fiind capii agitaţiunilor. Ministrul de interne a respins contestaţiile alegerilor comunale din Botoşani şi Tulcea. Contesa Pavareff, preşedinta societăţii archeologice din Moscova, va veni în Capitală săptămina viitoare pentru a face citeva studii şi cercetări istorice şi archeologice. Azi după amiazi se vor fixa definitiv înaintările şi numirile în magistratură. Demisiunea D-lui judecător C. St. Borănescu s’a primit. D-sa a fost numit advocat al ministerului instrucţiei. Azi dimineaţă au plecat la Sinaia D-nii Lascăr Catargiu şi N. Filipescu, pentru a dresa actele stărei civile ale fericitului eveniment. * * -K Principele Alfred de Coburg a plecat azi dimineață de la Sinaia în Germania. Ducesa de Coburg, mama princesei Maria, sosește Duminecă la Sinaia.* * * Botezul nou născutei princese se va face după două săptămîni în religiunea luterano-anglicană. Tînăra princesă va primi numele de Elisabeta. ___ In urma fericitului eveniment, ’ a renunțat de a veni în Capitală pînă după două săptămâni. O nouă boală s’a ivit prin podgoriile noastre. Această boală se numește gommose bacoilaire și este destul de întinsă, mai ales prin podgoriile din Franţa. Se studiază acum mijloacele de combatere a acestei boli. Reparaţiunile la Teatrul Naţional nefiind terminate, deschiderea stagiune! s’a amînat pînă Joaia viitoare. împăcarea dintre conservatorii din Iaşi s’a făcut în următoarele condiţiuni: D. Sculy este sacrificat. D. senator de Birlad Iancu Diamandy va fi ales primar, iar D. căpitan Mavrodin va fi ales ajutor de primar. Se va proceda la nouă alegeri pentru ambele colegii, căci liberalii aleşi în colegiul II vor fi siliţi să demisioneze, iar alegerea colegiului I va fi casată. Casa fraţii Christodule din Buzau a fost declarată in stare de faliment. Pasivele se ridică la 400.000 lei. Azi dimineaţă s-a pus piatra fundamentală a noului palat al ministerului domeniilor. Solemnitatea a fost prezidată de D. P. P. Carp. Un grefier, scandalos la scandal revoltător s’a petrecut Marţi seara la orele 8 în strada Fintănei, scandal al cărui erou a fost un grefier de la secţiunea de notariat a tribunalului de Ilfov. D. Gh. Dumitrescu, grefier, întilnind în strada Fintînei pe soţia sa, cu care este în divorţ, împreună cu o prietenă a sa care locueşte în acea stradă la No. 89, a început să le insulte în modul cel mai trivial. Proprietarul caselor No. 89 luînd apărarea D-nelor insultate, a fost bruscat şi ameninţat cu revolverul de grefierul Dumitrescu. Numai de frica trecătorilor, cari s’au adunat, scandalosul erou a renunţat de a face uz de revolverul sau. Acelaşi Dumitrescu, care acum vr’o lună a simulat o otrăvire cu o soluţiune de chibrituri, a mai ameninţat cu revolverul pe un manufacturier, anume D. Rubin, dacă va mai îndrăzni să vorbească cu soţia lui, D-na Dumitrescu. E treaba D-lui procuror general ca să intervină şi să facă inofensiv pe D. grefier Dumitrescu, care înscenează mereu scandaluri în faţa caselor soţiei sale cu care e în divorţ. .........--------------------------- ŞTIRI MĂRUNTE Bani falşi.—I .eibu Şvartz, din calea Moşilor No. 327, voind să schimbe o piesă falsă de 5 lei la brutăria Radu Ionescu din aceiaşi stradă Noi 320, a fost arestat la secţia 48. * * « «Instrucţiunea».—societate pentru subvenţionarea elevilor săraci, s’a constituit din nou alegînd un comitet in frunte cu D. Herman Grümberg. * v Dare de semn.—Serbarea de dare generală la semn a Societăţei de tir «Bucuresci» care era să se ţie în zilele de Sîmbătă 1 şi Duminecă 2 Octombre a. c. s’a amînat pentru 8 şi 9 ale aceleiaşi luni. Criza din Ungaria Budapesta, 29 Septembrie. — Conferinţa episcopilor s’a deschis azi sub preşidenţia cardinalului Vaszary. A hotărît să menţie şi pe viitor principiile ce au călăuzit pînă acum pe episcopi, în caşul cînd proiectele respinse de Camera magnaţilor ar fi din nou depuse. BOALA ŢARULUI Petersburg, 29 Sept.—Oficială. Ţarul și familia imperială au făcut o plimbare cu trăsura pînă la cataracta Adam de lingă Yalta, unde s’au oprit cît-va timp. Apoi s’au întors la Livadia plecînd prin Yalta. Londra, 29 Sept. — După știrile primite aici, Ţarul va pleca la Corfu la începutul săptămânii viitoare, probabil Marți. DERISSTEŞTI (Corespondenţă particulară a Adevărului) Un nou ghişeft junimist la Comună Deputatul juttimist Ion I. Rădulescu, cel cu expropierile pentru linia Piteşti-Curtea de Argeş, contractînd mai acum cîteva luni cu o societate franceză pentru a-i furniza o cantitate oarecare de fin şi uitind că n’are de-a face tot cu Tigveanu sau Ţenovicî, s’a apucat să-i furniseze fin din anul trecut, vechiu şi mucigăit. Societatea îi respinge furnitura, nevoind să ştie de «influenţele» D-luî Rădulescu. Acum, ca să-şi treacă totuşî marfa, — mai ales după ce ea a fost respinsă şi de regimentele de Artilerie din localitate, cărora s’a oferit spre cumpărare, D. Rădulescu a pus pe omul său din capul comunei Piteşti să simuleze o licitaţie publică pentru cumpărare de fin pe seama trebuinţelor comunei. Fireşte că la licitaţie a eşit cel mai bun final mucigăit al D-lui Rădulescu, oferit prin fratele sau Victor I. Rădulescu ! Acest gheșeft, — dacă finul va fi primit de comisiunea însărcinată cu aceasta, — va pro-, duce deputatului junimist sumulița de 5000 de lei. Barbarii li se comunică că în comuna Budeasa, unde domiciliază Ion I. Rădulescu, se comit de către acesta şi fratele său, Victor I. Rădulescu, barbarii revoltătoare. Oamenii sunt bătuţi şi apoi legaţi, şi puşi cu sila să le facă de streajă în jurul casei lor. Lira Argeşului Acesta este numele nouei societăţi filarmonice, literare şi ştiinţifice ce se va înfiinţa în oraşul nostru. Duminică, 2 Octombre, la ora 2 p. m., se va face în sala liceului alegerea comitetului nouei societăţi. Afacerea Ioaniu Mercur, 28 Septembre au fost citaţi la cabinetul D-lui jude-instructor martorii în afacerea bătăei D-lui D. Wolff Ioaniu din Gurtea-de-Argeş. Unul singur a depus în favorul D-lui Wolff Ioaniu spunînd, că administraţia a pus să-l bată. De altfel se ştie în destul de ce este capabilă administraţia D-luî prefect Nicu Manu. Adevărat să fie ? Se vorbeşte că o înţelegere tacită s’a stabilit între D-nii Nicolae Dimancea, membru al partidului naţional-liberal, şi Ioan I. Rădulescu, junimist. Numai astfel s’ar putea explica menajamentele reciproce în întrunirile publice ale ambelor partide. Ce zice clubul naţional-liberal din Bucureşti? Mirmidon. FOIŢA ZIARULUI ADEVĂRUL WILHELM BERGSOE Nuvele italiene PILLONE 15 «Su îi luai cartea din mînă şi citim pe scoarţă: La storia di Masaniello, tipărităcu litere roşii şi împodobită cu o xilografie slabă, care înfăţişa pe vestitul conducător al poporului. Era un tipar vechili din veacul al 17-lea. «— A fost un om mare—zisei că dîndu-i cartea înnapoi, cunoșteam doar entuziasmul neapolitanilor pentru Masaniello. «Ciobanul clătină din cap și ochii săi începură să aibă refleese fosforescente. «— Nu, Excellenza — răspunse el — a fost cit p’aci să ajungă om mare; dar n’a ajuns. Ar fi putut să şi pue o coroană în cap, dar a pierdut-o în noroi6. Norocul lui a fost mai mai mare decît el însuşi şi asta i-a fost nenorocirea. Asta e, în puţine cuvinte, părerea mea despre Masaniello. «Ră lmăseî uimit de judecata asta clară şi sigură, la care nu mă aşteptasem. Dar el işî puse cartea în traista ciobănească, flueră caprelor să se adune şi zise scurt: «— Ce poftiţi ? «— M’am rătăcit şi mi ar părea bine să mă însoţească cineva pînă la Borient,— răspunsei eîi. «— Asta e lucru greu acuma, — zise el. — Oamenii nu s’aîi întors încă de prin viile lor acasă şi ciobanii nu-şi pot lăsa turmele; dar aşteptaţi niţel, poate că ea v’oia putea ajuta. «El se întoarse către stîncă şi flueră cu mîinile împreunate la gură. Era un sunet gol, jalnic, care nu se putea deosebi de tonul melancolic al cornului de scoică şi, în acelaş minut, parcă ieşiseră din stîncă, veniră doi oameni, cu înfăţişarea sălbatecă şi respingătoare. «— Cu caprele acasă, Beppino — zise bătrînul și-i dădu ciomagul sau. Pe urmă şopti un pripă ceva celuilalt şi se întoarse apoi către mine jşicînd: — Eu vreau să vă însoţesc, dacă vă mulţămiţi cu un bătrîn slăbănog ca mine. Drumul e pe aici, la stingă. «Merserăm o bucată de drum alături, amîndoi tăcînd; în sfirşit, el începu: — «Cum se face de aţi nemerita un foc aşa de lăturalnic, unde piciorul unui strein rar se rătăceşte? Nu vă temeţi de Pillone şi de oamenii săi ? «Fi îi povestii accidentul ce mi se întunplase cu măgarul și adăogai că sînt un biet artist sărac, care n’are de ce să se teamă pentru că Pillone n’ar cîştiga nimic prinzîndu-mă. — «Nu spuneţi asta, zise însoţitorul meu cu un zîmbet ciudat —Pillone stimează foarte mult arta; el singur a fost pictor. — «Adevărat?—respunsei eu, pe jumătate mirat, pe jumătate ironic.—Crezi D-ta că el se mai află prin locurile acestea, cînd de la Massa la Sorrenț foesc soldații și jandarmii ? «Bătrînul ridică din umere. — «Aţi întâlnit vr’o dată p’aici pe sus vr’un jandarm?— întrebă el batjocoritor. Soldaţii poliţieneşti din lumea întreagă ar fi oare în stare să vă scape, dacă in clipa asta ne-ar eşi înainte Pillone ? Pe drumul mare veţi găsi poliţia şi pe spionii săi; dar Pillone nu e hoţ de drumul mare. — «Dar ce-i el ? întrebai eu. cc— Un rege! — răspunse mîndru bătrînul. — Acolo unde mirtul îşi desfăşură frunza verde-închis şi înfloreşte stuful galben, acolo începe regatul întins al lui Pillone. Vedeţi liniile acelea depărtate ale munţilor ce se ridică în ceaţa albăstrie, unul la spatele celuilalt, din ce în ce mai înalţi, mai măreţi, pînă ce pierd în crestele sălbatice şi sfâşiate ale Apeninilor? Acesta-i regatul nesfîrşit al lui Pillone, acolo trăeşte poporul sau, acolo e stăpînitor neţărmurit. Dacă ar muri, el şi-ar alege urmaşul; şi ori-cînd se va găsi cineva, care să fie rege în munţii aceştia şi să-şi mărească hotarele regatului, dacă va avea curaj, talent, cutezanță pentru asta... «— Dar nu crezi D-ta — întrebai eu — că piemontezii vor pune capăt acestei stări de lucruri, care pustiază Italia încă din veacul de mijloc? Sub Victor Emanuel lucrurile nu vor merge ca sub Bourbon, cari lăsau pe hoţi să se sinucidă. «Bătrinul se ridică în toată înălţimea. Se părea că întinerise de o dată cu douăzeci de ani. «— Piemontezii! repetă el cu o privire plină de dispreţ.—Credeţi D v. că nouă ne pasă de piemontezî, sau avem de gind să ne supunem lor? Ei sunt străini în mijlocul poporului nostru, tirani, cum au fost altă dată spaniolii. Ce au adus ei ţărei noastre roditoare, fericite? Sarcini nouă, biruri nouă, legi nouă şi mizerie nouă ! Poftească o dată Victor Emanuel la noi, rătăcească-se o dată pe aici, sau caute ca fugar adăpost prin locurile acestea pe care le numeşte ţara sa — nici o mînă nu-i va întinde o bucată de pîine, nimeni nu-i va astîmpăra setpa, nici un bordeiu, nici cel mai păcătos, nu se va deschide pentru a-l adăposti pe frigul nopţe. In schimb, ia să vie Pillone cel dispreţuit, el, pe care piemontezii îl numesc hoţ şi bandit, uitînd că eî înşişi au luat cu japca pămîntul, pe care calcă piciorul lor ! Peste, tot va găsi prieteni, adăpost, ascunzătoare! chiar salahorul cel mai sărac îşi va împărţi bucata de pîine cu dinsul şi-l va lăsa să bea din vinul sau şi unde doarme el, acolo sute de oameni stau gata să-ți apere şi să-l ocrotească. De aceea numesc eu pe Pillone regele munţilor; Victor Emanuel poate să-şi păstreze oraşele şi văile pentru sine. «— D-ta pari foarte cunoscut cu povestea lui Pillone, moşule! — ziseia eu căutînd să ţin pasul cu el, care-şi grăbise mersul în timpul discursului celui aprins și mă ducea acuma printr’un haos de spărturi de stînci, care numai plăcute nu-mi erau.—Ai văzut poate pe Pillone și știi cite ceva din viața lui, pentru că mi-ai spus că a fost odată pictor?' «— Eu îl văd pe Pillone în toate zilele—zise ciobanul cu o linişte, de parcă vorbea de lucrul cel mai indiferent din lume — şi nu cred ca să mai fie cineva care să-l iubească mai mult decît îl iubesc eu. A fost foarte bun către mine, ba mi-a dat ce am şi, în privinţa vieţei sale, mai nu veţi găsi pe altul, care să ştie să vă spue atîtea cîte ştiţi eu. «—Nu ești cumva tatăl sau ? — M rngai n eu uimit. «— Nu—răspunse ciobanul — tatăl lui Pillone e mort de mult ; dar eu tot l’am văzut. Nu de la dînsul cunosc eu toate. (Va urmai