Adevěrul, octombrie 1894 (Anul 7, nr. 1991-2019)

1894-10-26 / nr. 2015

gyf 2 X­A. A­SO XIX SB eb Londra, 29 Octombre. — O bombă cu dinamită a făcut ieri expresie dina­intea unei case din Tilney Street, în apropiere de Plyde Park. Casa a fost foarte mult stricată. Mai multe geamuri din vecinătate s’au spart. După un svon ce nu e confirmat ar fi vorba de un atentat anarchist în contra 'jmnteafetirului Hawldn care locueşte în ‘vecină tărey, şi care acum cit­va timp a coridas în&Tnaî mulţi anarchist!". . I­ , $JQfLfSTJERNE BJÖRNSON '■'VmkTORUL DE URŞI in toată partea locului mai nu-şî găsea părechie feciorul cel mare al parohului cit e vorba de minciuni; şi la citit se pri­cepea, asta se înţelege de la sine şi ţăra­nilor ie plăcea să asculte ce le citea el; dar dacă era ceva plăcut pentru dînşiî, apoi ei mai adăoga şi cile o minciună, cum îi se părea lui c’ar dori ei; mai ales povestea cu drag despre oameni voinici şi despre dragoste ce se sfirşea cu moarte. Popa băgă curînd de seamă că^ treera­­tul la arie ţine din fce în ce mai ^ puţin timp, cînd cătă să afle pricina, găsi pe Thonvald povestind. Altă dată ea i se scoaseră prea puţine lemne din pădure; popa se duse acolo ca să vadă ce-i pri­cina şi găsi iar pe Thorwald povestind. Asta trebue să aibă în sfîrşit, gîndi popa; duse pe băiat la şcoală. Ea era cercetată numai de copii de ţe­­rani, dar papei i se părea prea scump să ţie un dascăl în casă numai pentru băiat. Inse Thorwald n’apucase a împlini septămîna la școală, cînd un tovarăș de ai lui veni și povesti galben ca un mort, că ar fi întâlnit pe drum pe ducă-se pe pustii; — un altul veni și mai palid și zise că văzuse cu ochii săi pe un om fără cap coborînd spre ţirm şi făcîndu-şi acolo d­e lucru cu luntrile, — şi ce era mai rău, de cit toate: micul Knud Pladsen și soră-sa cea mică veniseră într’o seară, tocmai cînd voia să se ducă acasă, în goană, plânseră și ziseră că ar fi auzit in­sul colo sus în pădurea popei, ba, mica Marit ii văzuse chiar ochii verzi scînte­­ind, învăţătorul se supără grozav, trebue să ştiţi, bătu cu linia în masă şi întrebă: ce dracu — Doamne ieartă-mă !-a apucat pe băeţi. — Care da care se prosteşte mai rau— zise el— în fie­care tufă umblă jmama pa­durei, după fie­care luntre sade balau­rul măreţ şi moţae, — iar ursul iese la plimbare in­ mijlocul iernei. Nu mai cre­deţi în Dumnezeu şi creşlinizm — zise el — sau credeţi numai în drăcii şi în puterile diavoleşti ale întunericului şi într’aceea că ursul iese la plimbare searna? Inse încetul cu încetul el se linişti şi întrebă pe mica Marit dacă într’adevăr nu îndrăznește să se ducă acasă. Mititica seriei și plinse zicînd că asta e cu ne­putință*; învățătorul răspunse că, Thor­­wald, ca cel maî mare, s’o petreacă prin pădure. — Nu­ el singur a văzut ursul — zise plingînd Marit — el a povestit-o. Thorwald se înghe­mi la locul său, mai ales cînd dascălu se uită la dânsul dezmierdîndu-și linia cu mina. —Văzut-ai ursul? —întrebă el liniștit. — E foarte adevărat că argatul cel mare, cînd s’a dus la vînătoare, a dat sus în pădurea parohiei de un culcuș de ieam­ă al ursului — response Thorwald. — Văzut a! tu ursul? — Nu era numai unul, ci do! mar! şi poate şi vr’o doi maî mititei pentru că de obiceiu urşii cei bătrâni ţin în vi­ziuni a ier pui de an şi anterţ. — I-aî vi­zut tu? — repetă învăţătorul şi mai blajin şi desmierda mereu linia. Thorwald tăcu o clipă. —Doar am văzut ursul, pe care vână­torul Lars l-a răpus anul trecut. Acuma dascălul făcu un pas către dîn­­sul și întrebă atît de blajin în­eît, băia­tul se îngrozi: —Văzut-ai tu ursul colo sus în pădu­rea parohiala, te întreb? Acuma Thorwold nu mai respunse. — Poate că-țî vei aduce aminte, că te ai înșelat de data asta?!—întrebă dască­­lul, îl apucă de gulerul hainei şi se puse lingă dânsul cu linia în mină. Thorwald nu zise nici un cuvînt, cei­lalţi nici nu îndrăzneaţi să se uite într’acolo. Atunci dascălul zise serios: — E rău din partea unui fecior de preot, care minte ; mai rău încă să în­veţi cu minciuna pe nişte bieţi copii de ţărani. — Şi de astă dată băiatul scăpă cu atîta. Dar cînd a două zi învăţătorul fu che­mat la popa şi copiii fură lăsaţi la şcoală de capul lor, Marit fu cea d’intrrul care rugă pe Thorwald să mai povestească ceva despre urs. — Doar eşti aşa de fricoasă, zise el. — O, las’că mă stăpînesc eu—respunse ea și fugi lingă frate-său. — Inchipuiți-vă numai, că or să-l îm­puşte acuma, zise Thorwald dînd din cap. Un vînător a venit în sat şi el o să-i vie de hac ! Abia a auzit Lars, vî­­nătorul de culcuşul urşilor, colo sus în pădurea parohiei* şi a şi venit peste şapte sate cu o puşcă grea ca piatra cea de­asupra a­morei şi lungă ca de aici pînă colo la Hans Voîden. — Aoleu ! — strigară toţi copiii. — Aşa de lungă ?—repetă Thorwald,— da, e de sigur aşa de lungă ca de aici pînă la scaun. — Văzut-o ai ?— întrebă Die Boen. — Vorbă-î ? Doar am fost de faţă cînd a curăţit-o şi frecat-o, pentru că trebue să ştii,* că în treaba asta nu poate să iea pe ori­ce nătărău­. Eu, se înţelege, n’o puteam ridica—frecam numai cucoşul şi poţi să mă crezi, că nu era treabă uşoară. — Oamenii spun, că de o vreme în­coace puşca nu maî nimereşte aşa de bine, — observă Hans Wolden lăsîndu-se pe spate şi ţinîndu-se cu picioarele de pupitru. — Nu, de cînd Lars a tras odată, colo la Osmarken într’un urs care dormea, puşca nu iea foc de două ori și a treia oară trece pe alături. — Da, cînd a tras într’un urs ador­mit, ziseră fetele. — Prostul !—adăogară băeți!. (Sfîrșitul în No. viitor). ŞTIRI MĂRUNTE Concursuri. —Pentru catedrele de geo­grafie de la gîmnastele din Rîmnnicu-Sărat şi Alexandria, au reuşit: D-nii Popescu şi Cal­­muschi. D. Dogaru care la înscris a avut nota 9, la oral ne­obţinînd nota satisfăcătoare, a căzut.* * * Din seria a II-a pentru obţinerea titlului de asistent în farmacie au reuşit D-nii Scarlat G. Pictorian şi Munteanu. S-a distins D na Scarlat care a fost felicitat de juriul examinator.* * * Pentru ocuparea burselor de ştiinţe naturale de la şcoala Normală superioară, au reuşit D-nii: Popovici A. Birnoşianu (de la liceul din Boto­şani), Const. Teişanu, Vasi­le Iscu, Nicu Ne­­gulescu (de la liceul din Ploeşti) şi Blebealoaa (de la liceul Sf. Saba). CĂPITANUL TRĂDĂTOR aîaeerea ©©eyÍMS, — Cbm® © isbbI? — BSoeaaara®ra$e5® vînMe. — S®®iäe»­sig» cu moarte Toată Franţa este de cîte­va zile sub impresia unui enorm act de trădare co­mis de unul din ofiţerii ei. Telegramele Agenţiei Române ne-au dat numele ofiţe­rului , căpitanul Dreyfus, si cîte­va in­dicaţii asupra afacere!: e vorba de vân­zarea planurilor de mobilizare ale unui corp de armată unei puteri străine : Italia sau Germania? această întrebare nu e încă bine lămurită. Ziarele franceze care ne sosesc nu știu încă nici ele pozitiv de care din a­ceste două puteri e vorba; cea mai mare "pro­babilitate însă c că planurile au fost vân­dute Italiei. Căpitanul Dreyfus Căpitanul Dreyfus e de origine evreă din Mulhouse. Dintr’o familie de oameni V ’MERCURI 26 OCTOMBRE bogaţi — fraţii săi sînt mari fabricanţi — a contractat de cinci ani o căsătorie cu o femeie de asemenea bogată, cu care are două copii. E în vîrstă de 35 de ani. Ce i’a putut îndemna să comită un act despre care^ ştia cu cita asprime e pe­depsit ? Unii zic că gelozia, văzînd pre­feraţi la înaintare şi la misiuni în străi­nătate pe alţi colegi, pe cari îi credea inferiori Im , alţii spun că patima jocu­lui de cărţi, care îi înghiţea cea mai mare parte a veniturilor. In tot cazul, ceea ce pare constatat, e că sumele pe cari le a primit pentru trădarea sa au fost foarte mici ; probabil că grosul avea să urmeze de aci înainte. Documentele vlndute Căpitanul Dreyfus făcea parte din pri­mul biuroîi al statului major general, unde se găsesc documentele de cea mai mare importanţă. E probabil că documentele vîndute de el sunt relative la operaţiile de mobili­­zare în caz de războiu, documente pe cari duşmanul cunoscîndu-le ar putea să împiedice concentrările de armată şi să hotărască din primul moment soarta armelor în favorul său. Cu alte cuvinte, în caz de războiu, şi dacă trădarea lui Dreyfus nu s’ar fi de­s­­coperit, Franţa ar fi fost bătută la sigur. Pedeapsa Căpitanul Dreyfus a fost arestat la 4(16) Octombre. Instrucţia în această afacere să face însă în cel mai mare secret, şi rezultatele ei nu se vor comunica de cit mai tîrziu. După cite se ştiă însă, ziarele se preo­cupă deja de pedeapsa ce s’ar putea da acestui trădător. In privinţa aceasta, pă­rerile sunt împărţite. După unii s’ar pu­tea aplica trădătorului pedeapsa cu moarte după art. 76 şi 80 din codul penal, re­lative la înalta trădare, sau după art. 205 şi 208 relative la aceiaşi crimă com­isă de funcţionarii publici. * Mai puţin susţinute sunt părerile după cam­ ar trebui să se aplice la acest caz legea care a desfiinţat pedeapsa cu moarte pentru crimele politice, înlocuind-o cu deportaţiunea pe viaţă. In tot cazul, iată un om care şi a sfă­râmat viaţa... pentru ce? Numai instruc­ţia acestei ciudate afaceri va arunca poate o lumină asupra întrebării acesteia şi numai dacă nenorocitul Dreyfus va con­simţi sau va fi în stare să-şi explice ines­­plicabila-i crimă. INFORMATION! Afacerea Ion Lahovary din Bucovina, a fost decorat cu insignele iy^kARominiei în gradul de comandor. Voinţa anunţă, că D. ge?#0­ Be­­rendeiu este desemnat a lua co­manda corpului III de armată cu reşedinţa în Galaţi. Director al fortificaţiilor, în lo­cul D-sale, va fi numit D. general Argintoianu. Astă­zi s’au început examenele de drept la universitatea din ca­pitală. Meetingul proiectat de studenţi pentru aniversarea intrării trium­ale a lui Mihai­ Viteazul în Alba alia, nu se va mai ţine. Principele Arsenie Caragheorghe­­vici s’a retras pentru cît­va timp la moşia sa Ciochina din judeţul Dolj. Principele este urmărit de doui agenţi secreţi ai guvernului sîrbesc, anume Ghiuricî şi Farki, dintre cari unul stă la Calafat şi altul in Craiova. D-nii Emil Ghica şi I. Bălăceanu, miniştri plenipotenţiari ai ţării în Viena şi Londra, se află în Capitală. Regele a primit ieri după amiazi pe D. Fonton, ministru plenipoten­ţiar al Rusiei, exprimîndu i senti­mentele de adinca mâhnire ce i-a pricinuit moartea Ţarului. Legaţiunea rusească a ordonat pe azi un requiem ce se va celebra la biserica Ivrelzulescu. - ---­--------------------­ ŞTIRI COMERCIALE AU depus bilanţul şi au fost declarate ieri în stare de faliment următoarele trei firme: 1 . Firma Herdan şi Solomon, manufactură din str. Carol (Piaţa sf. Anton) fixindu-se în­cetarea plăţilor în mod provisoriu la 22 Oc­tombre 1894. S-a fixat ziua de 4 Noembre pentru alegerea delegaţiei creditorilor şi a sin­dicului definitiv, s’a acordat creditorilor ter­men pînă la 11 Noembre pentru depunerea la grefă a creanţelor spre verificare, şi s’a fixat ziua de 25 Noembrie pentru încheerea proce­­sului-verbal de închiderea listei creditorilor. Sindic provisoriu a fost num­it D-l avocat Gr. Andronescu. Activ și pasiv 242.354 lei 90 bani. 2) Firma N­. Băsescu, sticlărie în str. Carol No. 51, fixîndu-se provisoriu încetarea plăților la 22 Octombre 1894- S’a acordat cre­ditorilor termen pină la 11 Noembre pentru depunerea creanțelor la grefă spre verificare, și s-a fixat ziua de 26 Noembre pentru înche­­erea procesului-verbal pentru închiderea listei creditorilor. Sindic provicariu a fost numit Dl. avocat Filip Gesticone, activ 4700 Iei, pasiv 9020 lei. 3) Firma Z. Herman, ham­ar str. Patria. * * 4 Protestele de la 24 Octombre 1991 Iancu Amer, Domniţei, 37, lei 280 ; Mişu Nedoslavsky, Povernei, lei 297 ; Maior V. N. Poenaru, Sculpture!, 18, lei 3000. 1000 ; C. Dimache Polimiridy, Vestei, lei 5300 ; Ioniţă Georgescu, Pantelimon, lei 300; Ilie Iosef, Vă­lenii de Munte, lei 175; Andrei G. Ştefănescu, Moşilor, lei 95; Mayer Goldschläger, Văcăreşti, lei 1105 ; I. Vasilescu, Golăneşti, lei 1231 ; Marin Rădulescu, Mihail Bravul, lei 1000 ; Ivan Niculae, Giurgiu, lei 640 ; Iţic Maersohn, Golţei, 4, lei 277 ; Bernhart Hennan, Golţei, 24, lei 150 ; Marcu Weiss, Popa Petre, lei 250; R. Zamfirescu, Călăraşi, lei 500 ; B. Ioncovici, Piteşti, lei 460 ; B. Feldman, Lipscani, 8, lei 423; Ştefan Stoian, Buzău, lei 525 ; H. Rume­­­liotis, Toamnei, lei 264 ; Iancu Dumitrescu, Corabia, lei, 538; Leon Doner, calea Văcărești, lei 600; Trate I. Theodoru & I. Mihăilescu, calea Moşilor, lei 225. Războiul chino-japonez Roma, 24 Octombre. — Agenţia fani află din Peking că guvernul chinez^», este dispus să încheie­ pacea, recunoscând independenţa Coreei NL acordînd o des­păgubire de rǎzboi, ce se va fixa • puteri. ^ China a cerut intervenţia reprezentan­­ţilor puterilor, cari sunt dispuşi a sprijini propunerile chinezeşti.­­» Lonara, 24 Octombre. — Se anunţă din Tien Tsin ziarului Times că prinţul Hung a fost numit dictator. Li Hung Ciong ia comanda prime! di­vision! la Ludi. Căpitanul Hameken a primit ordinul de a organiza o armată după modelul armatei germane și care va servi de bază ca o armata mai mare. Saiî'ghai, 24 Octombre. — Armata chinezească a deșertat Kin Lien Ciong și­­ supraveghează trecâtorile munților ce con­duc la Peking. A primit ordinul de a apăra trecâtorile prin toate mijloacele. FOIŢA ZIARULUI ADEVĂRUL ALEXANDRU PUSKIN în sine că tînărul se aprinse de aceeaşi patimă şi că părinţii iubitei sale, cînd descoperiră dragostea reciprocă a tine­rilor, opriră pe fata lor de a se gîndi măcar la dînsul şi tratară pe tinăr mai rău de­cit pe un asesor dat afară din D. V. A. Urechiă ca senator va interpela guvernul asupra intervenţiei D-luî Ion La­hovary pe lingă presa franceză, intervenţie despre care D. V. A. Urechiă, ca pr­eşedinte al Ligeî nu ştie nimic. Aceasta pare a se fi anunţat de D. V. A. Urechiă ca persoană particulară în şedinţa de alaltăerî a comi­tetului central al ligei, la care a participat şi preşedintele secţiunii Bucureşti, D. V. C. A. Rosetti, directorul Romînuluî. Românul de azi zice că şedinţa aceasta a fost secretă, deci nu poate spune altce­va de­cit ce a spus d. Urechiă în scrisoarea-i adresată gazetelor. Son fratele însă ştie că D. V. A. Urechiă (ca ce?), este in poziţie a cunoaşte mai bine ca ori­cine intervenţia D-lui loan Laho­­vari şi va face de sigur importante des­tăinuiri. Va arăta chiar şi acte unei delegaţiuni a Senatului, în caz de necesi­tate, acte ce nu s’ar putea citi la şe­dinţă publică. Valoarea poliţelor protestate la Tribunalul de comerţ din capitală şi pe care le-am publicat ieri, se urmă la suma de lei 65.803. Baronul Doxuţă Hurmuzaki, de­putat în Reichstagf-ul din Viena şi unul din şefii mişcărei naţionale Maria se codi mult. Un plan de ră­pire după altul fu respins. în sfirșit, ea consimți , la ziua hotărîtă, ea să nu se ducă seara la masă și, sub pretextul că o doare capul, să se retragă în ti­maea sa. Fata ei de casă era tovarășă îa complot; amîndouă aveau să se scoboare pe scara de din dos in grădină, la spatele gradi­nei aveau să găsească o sanie pregătită, să se sue într’insa şi să se ducă la bise­­rica din satul Sadrino, la cinci verste de Njenaradovo, unde Vladimir avea să le aştept. In noaptea din ajungi zilei hotărâte, Măria m­ifirbise ochii, fia-şi împacheta lucrurile, strînse într'o boccea nişte rufe şi o rochie, scrise o scrisoare lungă unei prietine, o femee tînără plină de senti­ment şi alta părinţilor săi. Îşi luă rămas bun de la dînşii cu vorbele cele mai mişcătoare, îşi justifica pasul prin pute­rea neînvinsă a patimei sale şi încheia cu asigurarea, că va socoti drept cel mai fericit din viaţa sa momentul, în care-i va fi îngăduit să se arunce la picioarele scumpilor săi părinţi. După ce-şi pecetlui amîndouă scriso­rile cu pecete de Tuia, pe care erau să­pate două inimi aprinse cu inscripţia corespunzătoare, ea se trînti în pat îna­inte de revărsatul zilei şi aţipi. Dar şi în somn fu turburată necontenit de vi­suri grozave. Ba i­ se părea, că tocmai în clipa în care vrea să se pue în sanie, pentru a se duete la infraarie, o înhăța­­tată-său , simţea că el o tîrăşte teu iu­ţeala fulgerului peste omătul rece şi o aruncă într’o prăpastie întunecoasă şi fără funii... şi ea cădea cu capul în jos cu inima grozav de strîiîsă. Ea vedea pe Vladimir al ei zăcînd pe jos, palid şi plin de singe. El se lupta cu moartea şi se ruga de dînsa cu glas sfâşietor ca să se grăbească şi să devie femeea lui, — acestea şi alte vedenii tot aşa de fantas­tice îi treceau pe dinainte una după alta. In sfirșit se sculă, mai palidă că de obicei, și de astă dată cu adevărată du­rere de cap. Părinții băgară de seamă neliniștea ei, grija lor duioasă și necon­tenitele lor întrebări:—ce ai, Marițo? Nu­­ fi cura­va bolnavă?—o tăiaă prin inimă. Ea încercă să-i liniștească, se sili să fie veselă, dar nu izbutea. Seara veni. Gîndul, că aceasta e cea din urmă zi, pe care o petrece în fami­lia sa, îi strângea inima. Era mai mult moartă de­cât vie. își lua în sine rămas bun de la toate persoanele și de la toate lucrurile. Se puse masa de seară. Inima-i batea cu putere. Cu glas tremurător ea declară, că nu va cina şi zise tatălui şi mamei noapte bună. Părinţii o sărutară şi o blagosloviră ca de obiceiu; ei îi trebui multă putere ca să-şi stăpânească lacri­mile. Cînd ajunse în odaia sa şi se văzu sin­­­gură, căzu pe un scaun şi lacrimile o podidiră. Fata ei de casă o mîog­ă, o VISCOLUL Amorezaţi! noştri îşi scriau şi se ve­deau zilnic pe ascuns : ori în pădurea de fag, ori lingă un paraclis vechiu. Acolo schimbau jură rimic de dragoste vecinica, îşi jelea’h soarta crudă şi se gândeau cum ka-şî sfărâme lanţurile. Aceste scrisori şi întâlniri tainice ale lor îi duseră — lucru foarte firesc — la următQu­ rezultat Dacă n’ar fi cu putinţă, — de Qârâ­ ce nu mai puteau trăi unul fără cel-l’alt şi voinţa cruzilor părinţi stătea în calea fericire! lor — să şi ajute fără bine-cuvîntarea pă­rintească. Negreșit că tînărul fusese acela, în capul căruia răsărise întîiu gindul a­­cesta de fericit, care se potrivea de mi­nune cu închipuirea romantică a Măriei. Dar iată că vine team­a și puse capăt întâlnirilor lor. Cu atit mai viu deveni însă schimbul lor de scrisori. Vladimir Nicolaevici ruga, în toate scrisorile sale, pe Maria Gavrilovna ca să­ i se dea lui, să se cunune în taină cu dînsul, propu­­nîndu-i să se ascundă o bucată de vre­me şi apoi să se arunce la picioarele pă­rinţilor, cari, fără îndoială, s’ar îndu­pleca în cele din urmă de atîta credinţă pe dragoste din fire. Obiectul dragostei . . . . — “ un Mec, sub-ofiter, care ,ocna,­­ se afla acasa in congediu. Se înţelege de Copii, veniţi în braţele noastre . Pe la sfârşitul anului 1811, în vremea aceea vecinie memorabilă, trăia pe mo­şia sa­ Njermaradovo un om de ispravă, Gavrilo Gavrilovici­­. Era foarte iubit în tot ţinutul pentru ospitalitatea şi buna sa voinţă. Vecinii veneau necontenit în vizită la dinsul, pentru a mînca, a bea şi a juca bastonul cu femeea lui Pras­kovia Petrovna pe cinci capeici miza, alţii iar pentru a-i vedea copila Maria Gavrilovna —o fată năltuţă, palidă, de şapte­spre­zece ani. Ea trecea drept o moştenitoare bogată şi mulţi o socoteau deja nevasta sau sora lor. Maria Gavrilovna fusese crescută cu romana franţuzeşti şi prin urmare gata (Va urma). k­­mm II! - NICOL.ÎE Condoleanţele parla­men­telor După Curţi şi guverne, parlamentele: ieri s’au ţinut discursuri pentru răposa­tul ţar în Camerele din Copenhaga, Viena şi Paris. La Viena a vrut să ia cuvîntul şi un deputat polonez, L. wakowski, dar a fost împedicat de preşedintele Caraeres.—Clu­bul polonez a desaprobat şi el pe D. Le­wa­l­owski. La Paris, atît preşedintele Camerei cit şi al Senatului au ţinut scurte alocuţiuni, făcînd elogiul lui Alexandru HI, ţarul R­a­dnic şi amicul Franciei, şi urăm­ că Kcolal II-lea să meargă pe­ urmele ta­tălui sau. Apoi atît camera cit şi senatul au ridicat şedinţa în semn de doliu. IraspansulT Ţarul a răspuns, ca după obiceii, la condoleanţele ce a primit. Răspunzând ast­fel şi municipalităţii din Caen, a asi­gur­a­t’o, între altele, de «simpatiile pe cari le-a moştenit de la tatăl său.r» Agenţia Balcanică afla­ din sorginte bine informată că şi D. de Giers a răspuns la telegrama de condoleanţă ce D. Stoiloff i-a trimes în numele guvernului şi al Sobraniei Petersburg. 24 Octombre.— Oficialul publică răspunsul următor al Ţarului către Senat. «Convins de sentimentele de devotament exprimate de Senat, nu mă îndoesc, că voi avea concursul său în silinţele pentru serviciul scumpei noa­stre patrie pe calea semnalată de neui­tatul meu părinte». Ţarul a răspuns de asemenea la tele­grama Sinodului: «Vă mulţumesc pentru sentimentele ce -mi exprimaţi în acest moment de adinca durere. Pătruns de o iubire arzătoare pentru răposatul meu părinte, voi­ păstra după exemplul sau, toate puterile în ser­viciul patriei şi a bisericii ortodoxe. Prinţul şi principesa de Wales au sosit la Livadia o proclamaţiune publicată cu ocaziu­­nea convertirii principesei Alix, zice că această ceremonie s’a făcut la 21 Oc­tombre, pentru a linişti pe Ţar şi Rusia întreagă. Logodnica Ţarului “a primit la ceremonie numele de Alexandra Feodo­­rovna şi titlul de mare ducesă şi alteţă imperială. Darmstadt, 24 Octombre. — Se tele­­grafiază din Livadia că Ţarul şi cur­mea vor pleca din Crimeea la 8 Noembrie şi vor sosi la St.­Petersburg la 13, rugă să se liniştească şi să aibă curaj. Toate pregătirile erau făcute, încă o ju­mătate de ceas şi Maria avea să pără­sească pentru tot­d’a­­ana casa părintească odaia sa, traiu-i liniştit de fecioară... A­­fară viscolea, vântul vuia; obloanele pî­­rniau şi se zguduiau; toate astea i se pă­rură veste ameninţătoare şi sem­nau. In sfirşit se făcu tăcere în casă ; toţi dormeau. Maria îşi aruncă şalul pe u­­mere, îşi îmbrăcă un palton cald, îşi luă bocceaua în mină şi fugi pe furiş pe scara de din dos.. Fata ei venea după dînsa cu alte două pachete. Ajunseră în grădină. Viscolul nu se muiase încă; vin­­ul ie bătea cu putere în faţă, parca voia să oprească pe tînăra criminală. Cu oare­care greutate ajunseră la poarta grădinei. Sania te aştepta. Caii îngheţaţi nu mai voiau să stea locului, iar vizitiul lui Vladimir umbla încolo şi încoace şi căuta să-i liniştească. El ajută pe tînăra cuconiţă şi pe fata din casă să se urce în sanie, puse pachetele înlăuntru, apucă hăţurile şi caii o rupseră de fugă. . După ce am încredinţat pe domnişoara îngrijire­ şi ocrotire a vizitiului Teresca, să ne întoarcem la ibovnicul nostru.

Next