Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)

1895-01-28 / nr. 2100

% V Á k ANUL VIII.—No. 2100 NUMERUMO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 SI 15 ALE FIE­CAREI LUNI ol SE PLĂTESC TOT-D’A­UNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Streinătate prin * mandate POŞTALE ON AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎN­­STREINĂTATE 50 LEI ŞASE LUNI . . 15 » S » 25 » TREI LUNI . . 8 S » 9 . 13 » I“ Rumer­iu «treluctate SO bani EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiți strein în casă NUMERUMO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la: Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI la pag .iv...............0,30 b. linia. » » » iii..............2,— lei » » » » ii..............3.— » » INSERTIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găsește de vînzare CU NUMERUL la bioscul No. 192, Boulev. MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA v- Alexandri, un nu­meu VEca­c­ho BîAnâ .......­­ ....................................... ....................................................­ . .--T...■ ■ ■ - .... ^ --------------------------Tf tej Director politic : ALEX. V. BELPIMANU | ptstoluu ,iNCEI ^^TiA LUCRĂRILE CAMERELOR Dacă iniţiativa în legiferare a Se­natului este aproape nulă şi acti­vitatea lui redusă la acea a unui simplu biurou de înregistrare, nici Camera nu se lasă mult mai pre­jos, graţie unui mod de a lucra ab­solut anormal şi incoherent. La fie­care moment adunarea din Dealul Ciurnei se opreşte la chiţi­buşuri, cu totul neglijeabile. Dar în schimb, în chestiile mai mari, unde sunt în joc tot felul de ruaje complicate, care trebuesc exami­nate de aproape , acolo unde sunt interese mai generale, care trebuesc cîntărite cu îngrijire, acolo ea vo­tează în pas gimnatic. Ast­fel Camera a întrebuinţat a­­proape trei săptămîni de lungi şi searbe de discursuri, pentru a tranşa chestia trecerei către stat a tăbăcă­­riei de la Bucovăţ şi pentru vota­rea inepţiei întitulate legea nu­melui. In schimb însă, a rezervat numai o şedinţă pentru votarea bugetului C. F. R., a acelui buget care ri­dică chestiile cele mai delicate şi mai variate. Zadarnic am voit să forţăm aten­ţia deputaţilor, arătînd scandaloasa administraţie ce o face D. Duca, nefiind de nimeni controlat, zadar­nic am enumerat reformele indis­pensabile ce sunt de făcut în favoa­rea unui personal surmenat, obij­­duit şi frustrat de munca lui prin amenzi; zadarnic am reclamat ofte­­nirea transporturilor cerealelor, pentru ca ele sâ poată lupta cu concurenţa străină. Mamelucii n’au ţinut seamă de nimic, au închis d­iscuţia şi au vo­tat cu mîinele şi cu picioarele. Acum Camera şi-a pus în gînd sâ’şi piardă timpul cu un proiect de modificare a regulamentului său—• care bine înţeles nu va schimba nimic din chinezeniile existente. Iar cînd va veni in discuţie buge­tul general al statului, atunci nu’i va mai rămîne de cit să iinăbuşe ori­ce discuţie mai serioasă, ca să-l poată da gata. Nimeni nu va putea atunci intra în amănuntul evaluărilor bugetare aşa de optimiste ale D-lui Gher­­mani, umflate la suma enormă de 210 milioane. Nimeni nu va avea răgazul să se coboare în abisul fără fund al capitolelor cheltuelilor pe ministere. Cite risipi zadarnice, cite condee inutile, cite fonduri volati­lizate nu s’ar putea descoperi prin o cercetare minuţioasă! Numai D-zeu ştie cită nevoe ar fi de o asemenea operaţie, mai ales fiind dat că socotelile "de gestiune nu se verifică de cit peste 10—15 ani, așa că de fapt sunt suprimate cu totul, controlul retrospectiv și responsabilitatea ministerială. Cine are să mai apuce pe un ministru pentru virimente de fonduri neper­­mise, ori pentru călcarea legei con­tabilitate­ comise acum 15 ori 18 ani ? Cit despre chestiile mai mari, ce se discută aiurea cu ocazia buge­tului, nici vorbă poate să fie. Cine să -și bată capul cu chestia im­punere! capitalului mobiliar remas neimpus pînă azi, ceea ce face ca o sumă de rentieri milionari ca D. Carada, să nu poată fi impuși la atîtea dări măcar, ca să le dea dreptul să fie înscrişi între alegă­torii colegiului 1-ia? Cine să îndrăznească să abordeze importanta chestie a impozitului progresiv, în faţa majorităţei inpa­­ciente de a da asalt la capitolele bugetul­ui ? Veţi vedea că nici măcar nu se va gândi nimeni la mijlocul de a aviza la desfiinţarea oneroasei taxe de 4 lei de cap de familie, cu toate că raportorul bugetului ai cîtrî tre­cut anunţa că ea are numai un caracter provizor. Şi cîte şi eite alte chestii, pe care e inutil de a le mai enumera din moment ce Camera abia va a­­vea timpul să voteze cu hurta pa­ragrafele bugetului. Dar cea ce e mai frumos e că ziarele guvernamentale se pling că interpelările opozanților împedică lucrarea spornică a Camerei, ui­­tînd că de un timp nu a fost un vot mai important care să nu re­mită nul, și că mai nu e zi ca să nu se descomplecteze Camera de pe la două ori trei ore. Tot ce fac Camerele actuale con­servatoare pare destinat a discre­dita cu desăvîrșire regimul parla­mentar la noi, C. O. Angliei. SATIRA ZILEI Moş Teacă şi examenele Moş Teacă a devenit pesimist. De două-zecî de anî de cînd e căpitan, s’a prezintat la o mulţime de exa­mene pentru gradul de maior. Nu ştiu­ cum s’a făcut însă, că deşi cunoştea în perfecţie manualul înjură­turilor celui mai perfect surugiu, totuşi comisiunea l’a respins. De atunci, Moş Teacă e în contra examenelor. Şi, pentru ca să ’şi propage mai bine ideile, el scrie în Revista Arma­tei un articol foarte simţit, în care de­clară că avansările ar trebui să se facă numai ,,la alegere“. — Concursurile sînt daraverî civile ! Par’ că eu, cînd am luat-o pă Caliopi de nevastă şi mî’am pus-o în flancu sting, am pus-o la egzamen ? De loc. Am luat-o la alegere, adică am primit ordin de la don Colonel, şi m’am cununat. Acum să cităm ceva din articolul lui Moş Teacă. Ascultaţi ce desluşit vorbeşte el . — ,,Se ştie că prima sarcină ce are un şef de corp, faţă cu corpul oficeresc ; nu este aci locul a’i face descrierea“. Aşa e că’i clar? Se ştie că prima sarcină a unui şef de corp este: nu este locul aci a’î face descrierea ! Mai rar aşa explicaţie! Modelul acesta de argu­mentare­­ a luat Moş Teacă de la Caliopi. Întrebată odată de soţul sau care sunt datoriile unei consoarte, Madam Teacă a răspuns : — Datoria unei consoarte este : nu e aci locul a’i face descrierea. Dar acuma ’nţelegem noi pentru ce Tecuţă e con­tra examenelor , pentru că la examene nu se admite asemenea Jstil,§Ş din cauză căj stilul i-au inventat civilii. De aceea, sunt şi eu de acord cu Moş Teacă de la Revista Armatei, care susţine că nu mai trebuiesc examene, fiind­că dacă un şef de corp cade la exa­men, el îşi pierde „prestigiul, care este factorul cel mai puternic“. Ba bine că nu. Pentru ca Moş Teacă să nu’şi piardă prestigiul, trebuie să’l avansăm la alegere, chiar dacă e.... Teacă de uut. Avansează leat, că dacă nu, te avansez eu! Ce, vrei să’ți pierzi prestigiul? Rigolo. «F HJ 2SF&. A. TJT X 3E Timpul,, bazat pe o lucrare plagiată d lupă Garofalo şi Fauslin Helie, pusă pe două co­loane de Adevărul, are curagiul să mai vor­bească despre juraţi şi să pledeze în sensul ca să se restrîngă competinţa Justiţiei populare. Stăm la vorbă bucuros cu Timpul, cu singura condiţiune, ca să nu mai discutăm întemeiaţi pe un raport în care un procuror­ general are tristul caragiu să copieze pe un criminalog ita­lian şi să falsifice în mod neruşinat pe nenoro­citul Faustin Helie, dind ca ale sale păreri pe care acesta numai le cita, fără a le adopta ca bune şi adevărate. Să lăsăm insă pe procurorul general de Iaşi la furturile sale juridice, şi să revenim la che­stia ce ne interesează. Timpul aduce vină juraţilor că achită în materie de crime şi condamnă în materie de delicte. Statistica publicată de ziarul guvernamental dovedeşte că juraţii sunt la înălţimea insărcină­­reî ce li se dă. In adevăr, faptul că juraţii achită în mate­rie de crime şi osindeşte in materie de delicte, dovedeşte oare că juriul este un rău judecător? Din potrivă Statistica publicată de Timpul face deplină dovadă, pentru mine, că juraţi!—cu lipsurile lor — sunt şi trebue să fie adevăraţii judecători. In general, la noi toate crimele sint pasio­nale. Ce trebue să facă judecătorul-om, care judecă fără cod, ci cu a sa conştiinţă ? El trebue să se scoboare în eul sau propriui, să’l cerceteze şi să vadă cit de complicată este această maşinărie, care se cheamă maşinăria umană. Şi dacă el vede, fatalitatea oarbă, forţe irezistibile împingînd pe om la crime, el judecător drept şi cu minte, e dator, nu să lovească orbeşte, ci să arunce balsamul mîn­­gîiereî asupra acestor răni sociale. Şi cînd juraţii noştri au făcut ast­fel, se pot oare cu drept cuvînt învinui, că, fiind oameni, au fost uman!? De­sigur nu, şi iată de ce mă ridic cu putere contra părere! reac­ţionare, exprimată de ziarul conservator, că unele din crimele supuse juriului astă­zî, să se treacă tribunalelor corecţionale. Părerea Timpului este o părere reacționară și noi protestăm contra ei. .. FILAiTROPIE CU TENDINJI Mai mare contradicţie ca intre vorbele fi faptele liberalilor noştri nici nu se poate imagina. La fie­care pas oamenii aceştia se dezic cu cea mai mare dezinvoltură. Iată ultima contradicţie,^care pune vîrf la toate cele­l’alte. Se şttă protestările violente ce a ridicat in presa li­berală vestea darului regal în scop de a funda un a­­şezămint pentru venirea in ajutorul ţăranilor ne­voiaşi. Voinţa luna ■, şi fulgerarea ţăranul român nu are lipsă de milă, că o­ asemenea pomană îl degradează şi ’l necinsteşte. A trecut­­timpide atunci şi[­iberalii consecinţi cu acest mod de a vedea, au rămas reel privind cum diferiţi curtezani se grăbesc să 'şi aducă obolul lor pentru mărirea­ fondului instituţiei Carol-Eli­­sabeta. Dar deja datălliberalii ’şi schimbă atitudinea. Se­natorul Mirzescu face dăunăzî o propunere la Socie­tatea centrală agricolă, din Capitala ca ea să voteze o sumă de 30.001­ lei pentru a o hărăzi aşezămintu­­lui Carol. . Propunerea se primeşte şi se delega pe învocatul deputat liberal C. I. Stoicescu, pentru a aduce la cu­noştinţa regelui această donaţiune. Fără îndoială, era de datoria membrilor unei so­cietăţi, cari trăesc din munca ţăranilor, ca să vie in ajutorul acestora şi să facă ceva pentru ei. Vorba e însă, cum se împacă acest act cu protestă­rile de la început ale liberalilor ui potriva aşeză­­mintului Carol I Incetat-a darul regal de a fi o pomană , incetat-a de a fi o necinste pentru săteni? . . Oamenii aceştia vor rămine vecinie caraghioşi şi ridicul.. . Pe lingă partea caraghioasă a neconsecinţei mai e însă şi o parte de curtezanerie josnică. Cei­l­alţi donatori au subscris şi atita tot, dar po­­liticianii liberali, pe Ungă că nu subscriu din banii lor, apoi găsesc loc si îşi facă din asta un mijloc de linguşire a regelui. Ori­ce mişcare a lor, chiar de filantropie, nu e făcută de­cit in scopul de a trage profite din ea. Cei politiciani scirboşi! CONCURS SCANDALOS Prinşi cu miţa în sac. — O nouă probă. — Machiaverlicuri proaste. — Retra­gerea candidaţilor. — Ce zic unii membri ai comisiei.—Casarea se impune In ziua de 17 Ianuarie s’a început la Eforie un concurs pentru mai multe locuri vacante de medici secundari de spitale. S’au prezentat 20 de candidaţi. Comisia era compusă din D-niî doctori : Teodori, Felix, Calenderu,­­Arge­­şeanu, Chiriac, Petrini-Paul şi Fiona Teo­­dorescu. Prinşi cu miţa in sac Pe cînd se lucra prima teză sub supraveghia­­rea D-lui dr. Argeşeanu, trei candidaţi şi anu­me : D-nii doctori Nana, Stoianovicî şi Star­­ojuu­l au denunţat pe D-nii. Marinescu, Pom­­piliu Popescu şi Panaitescu, că copiază teza. D. dr. Argeşeanu in loc să excludă pe aceşti Domni din sala concursului, a suspendat pur şi simplu darea tezei! Şi culmea culmelor, in ziua de 19 Ianuarie candidaţii sunt convocaţi din nou ca să dea o altă teză. Aşa­dar, 23 de concurenţi aveau să sufere din pricină că 3 Domni găsiseră de cuviinţă să copieze. Machiaverlicuri proaste De data asta se impunea ca să fie numit supraveghetor un alt membru al comisiei. Din nenorocire pentru candidaţi, tot D. dr. Arge­şeanu a fost însărcinat cu treaba asta. Furios pe cei trei denunţători şi probabil avînd un deosebit interes ca să proteagă pe cei trei cul­pabili, D-sa a comis o mare prostie cînd a voit să ’şi răzbune pe D. dr. Nanu. Căutindu’l pe acest concurent, a găsit ladin­­sul un plan pe scurt al tem­ ei din ziua aceea, — despre Delir, — şi a voit să -l expulzeze din sală pe motiv că acest plan fusese adus din afară de sală şi că, prin urmare, candidatul co­piază. D. dr. Nanu a demonstrat însă că acest plan era făcut pe hirtie şi cu cerneală din sala de concurs şi că ori­ce candidat cuminte trebue să ’şi facă mai inu­ii un plan pe scurt şi apoi să înceapă a scrie teza. Imediat încă alţi 12 concurenţi au decla­rat că şi ei posedă cite un plan de teză şi că aşa’î obiceiul să se facă. D. dr. Argeşeanu n’a voit să ţie nimic în consideraţie şi a suspendat darea tezei iminţind o alta pentru ziua de 21 Ia­nuarie. Retragerea candidaţilor In faţa acestui act arbitrar şi care denotă că un membru din comisia de examinare e gata să recurgă la cele mai mizerabile şicane pentru a’şi susţine protejaţii, cei trei candi­daţi persecutaţi s’au retras, protestînd. Alţi zece concurenţi s’au unit cu dînşii şi s’au retras şi ei de la concurs. Aşa că din 26 de candidaţi, au rămas nu­mai 13, din cari trei, după cea mai elemen­tară justiţie, n’ar trebui să mai fie admişi la concurs. Ce zic unii membri ai­ comisiei In faţa unui asemenea scandal şi în faţa retragere­ şi protestare! celor 13 candidaţi, D-nii d-r. Teodori, Felix şi alţii, membri in comisia de examinare, au făcut observaţii D-lui dr. Argeşeanu şi au găsit că rău a procedat d-sa. Casarea se impune Concursul nu mai poate avea nici o va­loare în asemenea condiţii. Ne mirăm chiar că Cei­ l’alțî membri ai comisie! nu s’au re­­tggs jtaețliâL fjfiind astgfW itmspgilsÎ conti“ * r­ivar­ea imm cuW&fS i$î d­' sejmoffus. SIMBATA 28 IANUARIE 1895. In tot cazul, se impune ca ministrul de in­terne să caseze concursul, iar cit pentru oa­meni de specia d-rului Argeșeanu s’ar im­pune o măsură salutară o dată pentru tot­­d’a­una, să li se interzică de a­ mai face vre-o dată parte din comisii de examinare. Nici nu ne îndoim că ministrul va ezita să facă acest act de dreptate. Noi vom mai reveni la vreme şi vom lua-o şi pe un alt ton, căci e vremea ca să înce­teze o dată aceste interminabile şi mizerabile scandale care se fac cu concursurile.Index. Focar de infecţii Nu’î vorba de politică şi nici de partide istorice. Voim să atragem atenţia consiliu­lui sanitar al ţărei asupra primejdiei cu care suntem­ ameninţaţi din pricina infecţiei în care zace orăşelul Suliim. Sulina e pentru noi ceea ce’î Port-Said pentru Europa : punctul pe unde intră şi es toate vapoarele, punct prin care stăm in raport constant cu toată navigaţia ce se face din şi în spre Marea Neagră,* prin ur­mare pe unde pot veni şi epidemiile care bintuesc în Rusia, Turcia şi in alte ţări. Primul caz de holeră s’a constatat acum doi anî la Sulina şi de acolo epidemia s’a propagat într’o mare parte a ţarei. Din Constantinopol ne sosesc veşti destul de grave asupra izbucnire! holerei, şi e vremea să ne îngrijim şi să ne apărăm in contra primejdiei. Pe de altă parte, ni se scrie din Sulina că acolo domneşte o mare necurăţenie care, unită cu nenorocita situaţie mlăştinoasă a oraşului, pot creia un focar teribil de in­fecţie. In afară de măsurile ordinare de higienă, n’ar fi timpul ca guvernul să se gindească la o serie de măsuri mari şi urgente care să scoată Sulina din starea asta de infecţie per­manentă? Asemenea măsuri ar costa ceva, nu’n vorbă, dar am scăpa o dată pentru tot­d’a­­una de primejdia cu care Sulina amenință necontenit țara întreagă. Lynx. Două din cele mai valoroase organe inde­pendente, politice, comerciale, agricole, eco­nomice şi industriale—am numit Orfanul şi Luceafărul — au fuzionat. D. Al. Perieţeanu, directorul Orfanului, «cunoscînd sentimentele patriotice de care se bucură D. Anastase Danalache», a «însoţit ziarul sau cu stimabilul ziar Luceafărul, pentru care îşi va depune de acum toate «ostenelile corporale şi mintale». Adresindu-se abonaţilor săi, fostul director al Orfanului le spune : Am făcut aceasta pentru D­v. care cunoaşteţi pa­trioticele mele principiuri şi abnegare în adevăr ad­mirabilă de care am dat mai multe dovezi... Din parte-ne, nu regretăm această fuziune, de­oare­ce, după cele de mai sus, putem deja spera că ce-am pierdut in cantitate vom ciș­­tiga în calitate. Rad. POLITICIANII NOŞTRI Naţionalul îmi respunde la articolul meu: Constituţionalizmul Regelui. Arti­colul fiind cuviincios, îm­i place să stau la vorbă cu liberalul-conservator care l-a scris. Mi se aduc două acuzări. Initiu, mi se spune că am falsificat in­ten­ţiunea Naţionalului, de­oare­ce acest ziar nu a susţinut nici o dată că regele numai acuma lucrează la discreditarea regimului parlamentar — ci că de mult exercită în viaţa noastră politică o in­fluenţă stricătoare, dar că prin dispari­ţia bărbaţilor din generaţia lui 1848, re­gele are azi absolut mina liberă. Eu am susţinut că azi regele este per­sonal şi absolut şi că aşa a fost de la 1866 în­coace. Am susţinut că această atitu­dine de monarh absolut, se datoreşte ch­iar şi mai ales generaţiei de la 1848" şi am vorbit de Ion Brătianu, care tocmai, fiind în stare de a pune stavilă poftelor regelui, le-a încurajat, le a servit, le-a aţiţat şi el—conspiratorul contra lui Na­poleon al III-lea,—a ajuns să fie spolia­torul ţărei romîneşti şi al poporului ro­­mîn, dînd apanagiei regelui. încă o dată, cine este de vină? Cel ce mănîncă şapte pite, sau cel ce i le dă? Generaţia trecută, şi în special Ion Bră­tianu, omul de la 1848, a făcut din mi­cul Hohenzollern de la 1866 lacomul şi absolutul rege de astă­zî. A cui e vina? De­sigur a lui Ion Brătianu. Naţionalul crede că am învinuit acest ziar,"că ar fi linguşit pe rege ela şi că este gata ar linguşi şi mîine. Nu am vorbit de ziare. Am vorbit de partidele politice de la noi, care azi înjură pe rege, cîd sînt în opoziţie şi îl ridică la ceruri mîine, cînd vor fi la putere. Acest lucru este sau nu adevărat? Ia să vedem niţel, înainte de 1888, cine se făcu apărătorul regelui, atunci cînd îl ataca opoziția? Cine? Oamenii cari azi alcătuesc statul major-liberal şi care şi astă­zî sint pa­troni! Voinţei Naţionale şi aliaţi! şi amicii Naţionalului. Pe de altă parte cine atacau pe rege şi’l somau «să plece sau să se plece, de cit doar aceia cari azi sînt oamenii Timpului (Epoca de altă dată) şi amicii Ţăreni Azi rolurile sint schimbate. Cei ce apărau eri, azi înjură şi cei ce în­jurau eri, azi ling tălpile Majestăţei Sale. Ei bine, cînd ast­fel stau lucrurile — oh! aşa de scirboase,s­au nu avem noi dreptate, — democraţii şi socialiştii—să denunţăm Ţărei această păpuşenie infamă şi nedemnă jucată de amicii de er­ ai Naţionalului,—conservatorii—şi de a­­micii de azi ai domnului Iancovescu — liberalii-naţionali ? De sigur că da—şi iată tot ce am fă­cut-o fără gind de a bănui personal pe aceia care sunt în jurul Naţionalului, dar pe care valurile politice­ militante î au aruncat, vai ! în mocirla colectivistă. Const. Miile- RUSIA AUTOCRATA Petiţia pentru libertate. — Intriga lui Dur­­novo. -- Agitaţia studenţilor. — Gazetă suprimată. — Situaţie limpede Ziarele străine ne aduc amănunte asu­pra antecedentelor care au provocat cu­noscuta declaraţie a ţarului Nicolae al II-lea în privinţa sistemului după care are de gînd să guverneze. Iată ce se întîmplase: Zemstvo din Tver hotărîse să adreseze ţarului o petiţie prin care să ceară să se dea acestor adulări provinciale dreptul de a propune reforme politice direct la guvernul central, fără mijlocirea guver­natorului, «pentru ca glasul ţărănime! să ajungă de-a dreptul la urechile ţarului». Acest Zemstvo din Tver, patria lui Ba­kunin, a trecut în­tot­deauna drept cel mai liberal din toată Rusia. Iniţiativa luată de el era ast­fel foarte firească. Intriga lui Durnovo Ministrul de interne Durnovo, a cărui­­ situaţie e foarte sdruncinată în urma descoperirii hoţiilor fostului ministru al lucrărilor publice Krivoşein, pe care el, Durnovo îl recomandase "pentru acel post, a găsit o ocazie nimerită ca să în­cerce a se restabili în graţia ţarului. Imediat, el a ordonat că deputăţia din Tver să rămînă acasă, iar ţarului i-a pre­zintat pasul plănuit de acea deputăţie ca o încercare de revoltă în potriva au­torităţii imperiale. . Ast­fel ţarul, speriat, a fost consiliat şi înduplecat să facă acea declaraţie care a nimicit de­odată toate speranţele ce se puseseră în presupusele lui intenţii li­berale. Cu tot acest serviciu pe care Durnovo l-a făcut ţarului, se crede insă că el va fi înlăturat. Succesorul sau va fi pro­babil prinţul Galitzin, fostul guvernator al Uralului. Agitaţia studenţilor întemeiaţi pe svonurile despre inten­ţiile liberale ale ţarului Nicolae II, înce­puseră şi studenţii universităţii din Pe­tersburg o agitaţie pentru a adresa îm­păratului o petiţie în care să­­ expună dorinţele poporului rusesc. Lăsată un moment liberă, această agi­taţie a fost suprimată acum şi ea. Printr’un ordin afişat în sălile univer­sităţii, s’a interzis sub aspră pedeapsă ori­ce continuare a acestei agitaţii, Iar studenţii ce se bănuiesc a fi iniţiatorii ei au fost arestaţi. Gazetă suprimată O ştire telegrafică ne-a anunţat în a­celaşi timp şi suprimarea unei reviste ce apărea la Petersburg: Viaţa rusească. Această revistă era una din cele mai liberale, combătînd rusificarea silnică, criticând politica financiară şi une­ori, chiar politica internă a sfetnicilor ţa­rului. In timpul din urnă revista crezuse că poate să mai ridice tonul, căzînd şi ea în cursa pe care au întins-o atîtor. " ilu­ziile despre sentimentele liberale ale nou­lui ţar. Situaţie limpede Ast­fel, situaţia e pe deplin limpezită în Rusia . Autocraţia nu cedează de loc pasul liberalizmului. Prigonirile reîncep în potriva tuturor celor cari îndrăznesc să ridice glasul pentru ideile veacului... Evul mediu vrea să -şi continue domnia neagră în imperiul de la Nord... Ce va rezulta din această situaţie,—va arăta viitorul. ...------------% y fi '■ — -HB»» — Vest.

Next