Adevěrul, ianuarie 1895 (Anul 8, nr. 2075-2102)
1895-01-28 / nr. 2100
% V Á k ANUL VIII.—No. 2100 NUMERUMO BANI ABONAMENTELE ÎNCEP la 1 SI 15 ALE FIECAREI LUNI ol SE PLĂTESC TOT-D’AUNA ÎNAINTE in Bucureşti la casa administraţie! din Judeţe şi Streinătate prin * mandate POŞTALE ON AN ÎN ŢARĂ 30 LEI; ÎNSTREINĂTATE 50 LEI ŞASE LUNI . . 15 » S » 25 » TREI LUNI . . 8 S » 9 . 13 » I“ Rumeriu «treluctate SO bani EDIŢIA A TREIA Să te fereşti Române de cuiți strein în casă NUMERUMO BANI ANUNCIURILE din Bucureşti şi judeţe se primesc numai la: Administraţie DIN Streinătate, direct la administraţie is la toate oficiile de publicitate ANUNCIURI la pag .iv...............0,30 b. linia. » » » iii..............2,— lei » » » » ii..............3.— » » INSERTIELE ȘI RECLAMELE 3 LEI RÎNDUL. La Paris, ziarul se găsește de vînzare CU NUMERUL la bioscul No. 192, Boulev. MANUSCRIPTELE NU SE INAPOIAZA v- Alexandri, un numeu VEcacho BîAnâ ....... ....................................... .................................................... . .--T...■ ■ ■ - .... ^ --------------------------Tf tej Director politic : ALEX. V. BELPIMANU | ptstoluu ,iNCEI ^^TiA LUCRĂRILE CAMERELOR Dacă iniţiativa în legiferare a Senatului este aproape nulă şi activitatea lui redusă la acea a unui simplu biurou de înregistrare, nici Camera nu se lasă mult mai prejos, graţie unui mod de a lucra absolut anormal şi incoherent. La fiecare moment adunarea din Dealul Ciurnei se opreşte la chiţibuşuri, cu totul neglijeabile. Dar în schimb, în chestiile mai mari, unde sunt în joc tot felul de ruaje complicate, care trebuesc examinate de aproape , acolo unde sunt interese mai generale, care trebuesc cîntărite cu îngrijire, acolo ea votează în pas gimnatic. Astfel Camera a întrebuinţat aproape trei săptămîni de lungi şi searbe de discursuri, pentru a tranşa chestia trecerei către stat a tăbăcăriei de la Bucovăţ şi pentru votarea inepţiei întitulate legea numelui. In schimb însă, a rezervat numai o şedinţă pentru votarea bugetului C. F. R., a acelui buget care ridică chestiile cele mai delicate şi mai variate. Zadarnic am voit să forţăm atenţia deputaţilor, arătînd scandaloasa administraţie ce o face D. Duca, nefiind de nimeni controlat, zadarnic am enumerat reformele indispensabile ce sunt de făcut în favoarea unui personal surmenat, obijduit şi frustrat de munca lui prin amenzi; zadarnic am reclamat oftenirea transporturilor cerealelor, pentru ca ele sâ poată lupta cu concurenţa străină. Mamelucii n’au ţinut seamă de nimic, au închis discuţia şi au votat cu mîinele şi cu picioarele. Acum Camera şi-a pus în gînd sâ’şi piardă timpul cu un proiect de modificare a regulamentului său—• care bine înţeles nu va schimba nimic din chinezeniile existente. Iar cînd va veni in discuţie bugetul general al statului, atunci nu’i va mai rămîne de cit să iinăbuşe orice discuţie mai serioasă, ca să-l poată da gata. Nimeni nu va putea atunci intra în amănuntul evaluărilor bugetare aşa de optimiste ale D-lui Ghermani, umflate la suma enormă de 210 milioane. Nimeni nu va avea răgazul să se coboare în abisul fără fund al capitolelor cheltuelilor pe ministere. Cite risipi zadarnice, cite condee inutile, cite fonduri volatilizate nu s’ar putea descoperi prin o cercetare minuţioasă! Numai D-zeu ştie cită nevoe ar fi de o asemenea operaţie, mai ales fiind dat că socotelile "de gestiune nu se verifică de cit peste 10—15 ani, așa că de fapt sunt suprimate cu totul, controlul retrospectiv și responsabilitatea ministerială. Cine are să mai apuce pe un ministru pentru virimente de fonduri nepermise, ori pentru călcarea legei contabilitate comise acum 15 ori 18 ani ? Cit despre chestiile mai mari, ce se discută aiurea cu ocazia bugetului, nici vorbă poate să fie. Cine să -și bată capul cu chestia impunere! capitalului mobiliar remas neimpus pînă azi, ceea ce face ca o sumă de rentieri milionari ca D. Carada, să nu poată fi impuși la atîtea dări măcar, ca să le dea dreptul să fie înscrişi între alegătorii colegiului 1-ia? Cine să îndrăznească să abordeze importanta chestie a impozitului progresiv, în faţa majorităţei inpaciente de a da asalt la capitolele bugetului ? Veţi vedea că nici măcar nu se va gândi nimeni la mijlocul de a aviza la desfiinţarea oneroasei taxe de 4 lei de cap de familie, cu toate că raportorul bugetului ai cîtrî trecut anunţa că ea are numai un caracter provizor. Şi cîte şi eite alte chestii, pe care e inutil de a le mai enumera din moment ce Camera abia va avea timpul să voteze cu hurta paragrafele bugetului. Dar cea ce e mai frumos e că ziarele guvernamentale se pling că interpelările opozanților împedică lucrarea spornică a Camerei, uitînd că de un timp nu a fost un vot mai important care să nu remită nul, și că mai nu e zi ca să nu se descomplecteze Camera de pe la două ori trei ore. Tot ce fac Camerele actuale conservatoare pare destinat a discredita cu desăvîrșire regimul parlamentar la noi, C. O. Angliei. SATIRA ZILEI Moş Teacă şi examenele Moş Teacă a devenit pesimist. De două-zecî de anî de cînd e căpitan, s’a prezintat la o mulţime de examene pentru gradul de maior. Nu ştiu cum s’a făcut însă, că deşi cunoştea în perfecţie manualul înjurăturilor celui mai perfect surugiu, totuşi comisiunea l’a respins. De atunci, Moş Teacă e în contra examenelor. Şi, pentru ca să ’şi propage mai bine ideile, el scrie în Revista Armatei un articol foarte simţit, în care declară că avansările ar trebui să se facă numai ,,la alegere“. — Concursurile sînt daraverî civile ! Par’ că eu, cînd am luat-o pă Caliopi de nevastă şi mî’am pus-o în flancu sting, am pus-o la egzamen ? De loc. Am luat-o la alegere, adică am primit ordin de la don Colonel, şi m’am cununat. Acum să cităm ceva din articolul lui Moş Teacă. Ascultaţi ce desluşit vorbeşte el . — ,,Se ştie că prima sarcină ce are un şef de corp, faţă cu corpul oficeresc ; nu este aci locul a’i face descrierea“. Aşa e că’i clar? Se ştie că prima sarcină a unui şef de corp este: nu este locul aci a’î face descrierea ! Mai rar aşa explicaţie! Modelul acesta de argumentare a luat Moş Teacă de la Caliopi. Întrebată odată de soţul sau care sunt datoriile unei consoarte, Madam Teacă a răspuns : — Datoria unei consoarte este : nu e aci locul a’i face descrierea. Dar acuma ’nţelegem noi pentru ce Tecuţă e contra examenelor , pentru că la examene nu se admite asemenea Jstil,§Ş din cauză căj stilul i-au inventat civilii. De aceea, sunt şi eu de acord cu Moş Teacă de la Revista Armatei, care susţine că nu mai trebuiesc examene, fiindcă dacă un şef de corp cade la examen, el îşi pierde „prestigiul, care este factorul cel mai puternic“. Ba bine că nu. Pentru ca Moş Teacă să nu’şi piardă prestigiul, trebuie să’l avansăm la alegere, chiar dacă e.... Teacă de uut. Avansează leat, că dacă nu, te avansez eu! Ce, vrei să’ți pierzi prestigiul? Rigolo. «F HJ 2SF&. A. TJT X 3E Timpul,, bazat pe o lucrare plagiată d lupă Garofalo şi Fauslin Helie, pusă pe două coloane de Adevărul, are curagiul să mai vorbească despre juraţi şi să pledeze în sensul ca să se restrîngă competinţa Justiţiei populare. Stăm la vorbă bucuros cu Timpul, cu singura condiţiune, ca să nu mai discutăm întemeiaţi pe un raport în care un procuror general are tristul caragiu să copieze pe un criminalog italian şi să falsifice în mod neruşinat pe nenorocitul Faustin Helie, dind ca ale sale păreri pe care acesta numai le cita, fără a le adopta ca bune şi adevărate. Să lăsăm insă pe procurorul general de Iaşi la furturile sale juridice, şi să revenim la chestia ce ne interesează. Timpul aduce vină juraţilor că achită în materie de crime şi condamnă în materie de delicte. Statistica publicată de ziarul guvernamental dovedeşte că juraţii sunt la înălţimea insărcinăreî ce li se dă. In adevăr, faptul că juraţii achită în materie de crime şi osindeşte in materie de delicte, dovedeşte oare că juriul este un rău judecător? Din potrivă Statistica publicată de Timpul face deplină dovadă, pentru mine, că juraţi!—cu lipsurile lor — sunt şi trebue să fie adevăraţii judecători. In general, la noi toate crimele sint pasionale. Ce trebue să facă judecătorul-om, care judecă fără cod, ci cu a sa conştiinţă ? El trebue să se scoboare în eul sau propriui, să’l cerceteze şi să vadă cit de complicată este această maşinărie, care se cheamă maşinăria umană. Şi dacă el vede, fatalitatea oarbă, forţe irezistibile împingînd pe om la crime, el judecător drept şi cu minte, e dator, nu să lovească orbeşte, ci să arunce balsamul mîngîiereî asupra acestor răni sociale. Şi cînd juraţii noştri au făcut astfel, se pot oare cu drept cuvînt învinui, că, fiind oameni, au fost uman!? Desigur nu, şi iată de ce mă ridic cu putere contra părere! reacţionare, exprimată de ziarul conservator, că unele din crimele supuse juriului astăzî, să se treacă tribunalelor corecţionale. Părerea Timpului este o părere reacționară și noi protestăm contra ei. .. FILAiTROPIE CU TENDINJI Mai mare contradicţie ca intre vorbele fi faptele liberalilor noştri nici nu se poate imagina. La fiecare pas oamenii aceştia se dezic cu cea mai mare dezinvoltură. Iată ultima contradicţie,^care pune vîrf la toate celel’alte. Se şttă protestările violente ce a ridicat in presa liberală vestea darului regal în scop de a funda un aşezămint pentru venirea in ajutorul ţăranilor nevoiaşi. Voinţa luna ■, şi fulgerarea ţăranul român nu are lipsă de milă, că o asemenea pomană îl degradează şi ’l necinsteşte. A trecuttimpide atunci şi[iberalii consecinţi cu acest mod de a vedea, au rămas reel privind cum diferiţi curtezani se grăbesc să 'şi aducă obolul lor pentru mărirea fondului instituţiei Carol-Elisabeta. Dar deja datălliberalii ’şi schimbă atitudinea. Senatorul Mirzescu face dăunăzî o propunere la Societatea centrală agricolă, din Capitala ca ea să voteze o sumă de 30.001 lei pentru a o hărăzi aşezămintului Carol. . Propunerea se primeşte şi se delega pe învocatul deputat liberal C. I. Stoicescu, pentru a aduce la cunoştinţa regelui această donaţiune. Fără îndoială, era de datoria membrilor unei societăţi, cari trăesc din munca ţăranilor, ca să vie in ajutorul acestora şi să facă ceva pentru ei. Vorba e însă, cum se împacă acest act cu protestările de la început ale liberalilor ui potriva aşezămintului Carol I Incetat-a darul regal de a fi o pomană , incetat-a de a fi o necinste pentru săteni? . . Oamenii aceştia vor rămine vecinie caraghioşi şi ridicul.. . Pe lingă partea caraghioasă a neconsecinţei mai e însă şi o parte de curtezanerie josnică. Ceilalţi donatori au subscris şi atita tot, dar politicianii liberali, pe Ungă că nu subscriu din banii lor, apoi găsesc loc si îşi facă din asta un mijloc de linguşire a regelui. Orice mişcare a lor, chiar de filantropie, nu e făcută decit in scopul de a trage profite din ea. Cei politiciani scirboşi! CONCURS SCANDALOS Prinşi cu miţa în sac. — O nouă probă. — Machiaverlicuri proaste. — Retragerea candidaţilor. — Ce zic unii membri ai comisiei.—Casarea se impune In ziua de 17 Ianuarie s’a început la Eforie un concurs pentru mai multe locuri vacante de medici secundari de spitale. S’au prezentat 20 de candidaţi. Comisia era compusă din D-niî doctori : Teodori, Felix, Calenderu,Argeşeanu, Chiriac, Petrini-Paul şi Fiona Teodorescu. Prinşi cu miţa in sac Pe cînd se lucra prima teză sub supraveghiarea D-lui dr. Argeşeanu, trei candidaţi şi anume : D-nii doctori Nana, Stoianovicî şi Starojuul au denunţat pe D-nii. Marinescu, Pompiliu Popescu şi Panaitescu, că copiază teza. D. dr. Argeşeanu in loc să excludă pe aceşti Domni din sala concursului, a suspendat pur şi simplu darea tezei! Şi culmea culmelor, in ziua de 19 Ianuarie candidaţii sunt convocaţi din nou ca să dea o altă teză. Aşadar, 23 de concurenţi aveau să sufere din pricină că 3 Domni găsiseră de cuviinţă să copieze. Machiaverlicuri proaste De data asta se impunea ca să fie numit supraveghetor un alt membru al comisiei. Din nenorocire pentru candidaţi, tot D. dr. Argeşeanu a fost însărcinat cu treaba asta. Furios pe cei trei denunţători şi probabil avînd un deosebit interes ca să proteagă pe cei trei culpabili, D-sa a comis o mare prostie cînd a voit să ’şi răzbune pe D. dr. Nanu. Căutindu’l pe acest concurent, a găsit ladinsul un plan pe scurt al tem ei din ziua aceea, — despre Delir, — şi a voit să -l expulzeze din sală pe motiv că acest plan fusese adus din afară de sală şi că, prin urmare, candidatul copiază. D. dr. Nanu a demonstrat însă că acest plan era făcut pe hirtie şi cu cerneală din sala de concurs şi că orice candidat cuminte trebue să ’şi facă mai inuii un plan pe scurt şi apoi să înceapă a scrie teza. Imediat încă alţi 12 concurenţi au declarat că şi ei posedă cite un plan de teză şi că aşa’î obiceiul să se facă. D. dr. Argeşeanu n’a voit să ţie nimic în consideraţie şi a suspendat darea tezei iminţind o alta pentru ziua de 21 Ianuarie. Retragerea candidaţilor In faţa acestui act arbitrar şi care denotă că un membru din comisia de examinare e gata să recurgă la cele mai mizerabile şicane pentru a’şi susţine protejaţii, cei trei candidaţi persecutaţi s’au retras, protestînd. Alţi zece concurenţi s’au unit cu dînşii şi s’au retras şi ei de la concurs. Aşa că din 26 de candidaţi, au rămas numai 13, din cari trei, după cea mai elementară justiţie, n’ar trebui să mai fie admişi la concurs. Ce zic unii membri ai comisiei In faţa unui asemenea scandal şi în faţa retragere şi protestare! celor 13 candidaţi, D-nii d-r. Teodori, Felix şi alţii, membri in comisia de examinare, au făcut observaţii D-lui dr. Argeşeanu şi au găsit că rău a procedat d-sa. Casarea se impune Concursul nu mai poate avea nici o valoare în asemenea condiţii. Ne mirăm chiar că Cei l’alțî membri ai comisie! nu s’au retggs jtaețliâL fjfiind astgfW itmspgilsÎ conti“ * rivarea imm cuW&fS i$î d' sejmoffus. SIMBATA 28 IANUARIE 1895. In tot cazul, se impune ca ministrul de interne să caseze concursul, iar cit pentru oameni de specia d-rului Argeșeanu s’ar impune o măsură salutară o dată pentru totd’auna, să li se interzică de a mai face vre-o dată parte din comisii de examinare. Nici nu ne îndoim că ministrul va ezita să facă acest act de dreptate. Noi vom mai reveni la vreme şi vom lua-o şi pe un alt ton, căci e vremea ca să înceteze o dată aceste interminabile şi mizerabile scandale care se fac cu concursurile.Index. Focar de infecţii Nu’î vorba de politică şi nici de partide istorice. Voim să atragem atenţia consiliului sanitar al ţărei asupra primejdiei cu care suntem ameninţaţi din pricina infecţiei în care zace orăşelul Suliim. Sulina e pentru noi ceea ce’î Port-Said pentru Europa : punctul pe unde intră şi es toate vapoarele, punct prin care stăm in raport constant cu toată navigaţia ce se face din şi în spre Marea Neagră,* prin urmare pe unde pot veni şi epidemiile care bintuesc în Rusia, Turcia şi in alte ţări. Primul caz de holeră s’a constatat acum doi anî la Sulina şi de acolo epidemia s’a propagat într’o mare parte a ţarei. Din Constantinopol ne sosesc veşti destul de grave asupra izbucnire! holerei, şi e vremea să ne îngrijim şi să ne apărăm in contra primejdiei. Pe de altă parte, ni se scrie din Sulina că acolo domneşte o mare necurăţenie care, unită cu nenorocita situaţie mlăştinoasă a oraşului, pot creia un focar teribil de infecţie. In afară de măsurile ordinare de higienă, n’ar fi timpul ca guvernul să se gindească la o serie de măsuri mari şi urgente care să scoată Sulina din starea asta de infecţie permanentă? Asemenea măsuri ar costa ceva, nu’n vorbă, dar am scăpa o dată pentru totd’auna de primejdia cu care Sulina amenință necontenit țara întreagă. Lynx. Două din cele mai valoroase organe independente, politice, comerciale, agricole, economice şi industriale—am numit Orfanul şi Luceafărul — au fuzionat. D. Al. Perieţeanu, directorul Orfanului, «cunoscînd sentimentele patriotice de care se bucură D. Anastase Danalache», a «însoţit ziarul sau cu stimabilul ziar Luceafărul, pentru care îşi va depune de acum toate «ostenelile corporale şi mintale». Adresindu-se abonaţilor săi, fostul director al Orfanului le spune : Am făcut aceasta pentru Dv. care cunoaşteţi patrioticele mele principiuri şi abnegare în adevăr admirabilă de care am dat mai multe dovezi... Din parte-ne, nu regretăm această fuziune, deoarece, după cele de mai sus, putem deja spera că ce-am pierdut in cantitate vom ciștiga în calitate. Rad. POLITICIANII NOŞTRI Naţionalul îmi respunde la articolul meu: Constituţionalizmul Regelui. Articolul fiind cuviincios, îmi place să stau la vorbă cu liberalul-conservator care l-a scris. Mi se aduc două acuzări. Initiu, mi se spune că am falsificat intenţiunea Naţionalului, deoarece acest ziar nu a susţinut nici o dată că regele numai acuma lucrează la discreditarea regimului parlamentar — ci că de mult exercită în viaţa noastră politică o influenţă stricătoare, dar că prin dispariţia bărbaţilor din generaţia lui 1848, regele are azi absolut mina liberă. Eu am susţinut că azi regele este personal şi absolut şi că aşa a fost de la 1866 încoace. Am susţinut că această atitudine de monarh absolut, se datoreşte chiar şi mai ales generaţiei de la 1848" şi am vorbit de Ion Brătianu, care tocmai, fiind în stare de a pune stavilă poftelor regelui, le-a încurajat, le a servit, le-a aţiţat şi el—conspiratorul contra lui Napoleon al III-lea,—a ajuns să fie spoliatorul ţărei romîneşti şi al poporului romîn, dînd apanagiei regelui. încă o dată, cine este de vină? Cel ce mănîncă şapte pite, sau cel ce i le dă? Generaţia trecută, şi în special Ion Brătianu, omul de la 1848, a făcut din micul Hohenzollern de la 1866 lacomul şi absolutul rege de astăzî. A cui e vina? Desigur a lui Ion Brătianu. Naţionalul crede că am învinuit acest ziar,"că ar fi linguşit pe rege ela şi că este gata ar linguşi şi mîine. Nu am vorbit de ziare. Am vorbit de partidele politice de la noi, care azi înjură pe rege, cîd sînt în opoziţie şi îl ridică la ceruri mîine, cînd vor fi la putere. Acest lucru este sau nu adevărat? Ia să vedem niţel, înainte de 1888, cine se făcu apărătorul regelui, atunci cînd îl ataca opoziția? Cine? Oamenii cari azi alcătuesc statul major-liberal şi care şi astăzî sint patroni! Voinţei Naţionale şi aliaţi! şi amicii Naţionalului. Pe de altă parte cine atacau pe rege şi’l somau «să plece sau să se plece, de cit doar aceia cari azi sînt oamenii Timpului (Epoca de altă dată) şi amicii Ţăreni Azi rolurile sint schimbate. Cei ce apărau eri, azi înjură şi cei ce înjurau eri, azi ling tălpile Majestăţei Sale. Ei bine, cînd astfel stau lucrurile — oh! aşa de scirboase,sau nu avem noi dreptate, — democraţii şi socialiştii—să denunţăm Ţărei această păpuşenie infamă şi nedemnă jucată de amicii de er ai Naţionalului,—conservatorii—şi de amicii de azi ai domnului Iancovescu — liberalii-naţionali ? De sigur că da—şi iată tot ce am făcut-o fără gind de a bănui personal pe aceia care sunt în jurul Naţionalului, dar pe care valurile politice militante î au aruncat, vai ! în mocirla colectivistă. Const. Miile- RUSIA AUTOCRATA Petiţia pentru libertate. — Intriga lui Durnovo. -- Agitaţia studenţilor. — Gazetă suprimată. — Situaţie limpede Ziarele străine ne aduc amănunte asupra antecedentelor care au provocat cunoscuta declaraţie a ţarului Nicolae al II-lea în privinţa sistemului după care are de gînd să guverneze. Iată ce se întîmplase: Zemstvo din Tver hotărîse să adreseze ţarului o petiţie prin care să ceară să se dea acestor adulări provinciale dreptul de a propune reforme politice direct la guvernul central, fără mijlocirea guvernatorului, «pentru ca glasul ţărănime! să ajungă de-a dreptul la urechile ţarului». Acest Zemstvo din Tver, patria lui Bakunin, a trecut întotdeauna drept cel mai liberal din toată Rusia. Iniţiativa luată de el era astfel foarte firească. Intriga lui Durnovo Ministrul de interne Durnovo, a cărui situaţie e foarte sdruncinată în urma descoperirii hoţiilor fostului ministru al lucrărilor publice Krivoşein, pe care el, Durnovo îl recomandase "pentru acel post, a găsit o ocazie nimerită ca să încerce a se restabili în graţia ţarului. Imediat, el a ordonat că deputăţia din Tver să rămînă acasă, iar ţarului i-a prezintat pasul plănuit de acea deputăţie ca o încercare de revoltă în potriva autorităţii imperiale. . Astfel ţarul, speriat, a fost consiliat şi înduplecat să facă acea declaraţie care a nimicit deodată toate speranţele ce se puseseră în presupusele lui intenţii liberale. Cu tot acest serviciu pe care Durnovo l-a făcut ţarului, se crede insă că el va fi înlăturat. Succesorul sau va fi probabil prinţul Galitzin, fostul guvernator al Uralului. Agitaţia studenţilor întemeiaţi pe svonurile despre intenţiile liberale ale ţarului Nicolae II, începuseră şi studenţii universităţii din Petersburg o agitaţie pentru a adresa împăratului o petiţie în care să expună dorinţele poporului rusesc. Lăsată un moment liberă, această agitaţie a fost suprimată acum şi ea. Printr’un ordin afişat în sălile universităţii, s’a interzis sub aspră pedeapsă orice continuare a acestei agitaţii, Iar studenţii ce se bănuiesc a fi iniţiatorii ei au fost arestaţi. Gazetă suprimată O ştire telegrafică ne-a anunţat în acelaşi timp şi suprimarea unei reviste ce apărea la Petersburg: Viaţa rusească. Această revistă era una din cele mai liberale, combătînd rusificarea silnică, criticând politica financiară şi uneori, chiar politica internă a sfetnicilor ţarului. In timpul din urnă revista crezuse că poate să mai ridice tonul, căzînd şi ea în cursa pe care au întins-o atîtor. " iluziile despre sentimentele liberale ale noului ţar. Situaţie limpede Astfel, situaţia e pe deplin limpezită în Rusia . Autocraţia nu cedează de loc pasul liberalizmului. Prigonirile reîncep în potriva tuturor celor cari îndrăznesc să ridice glasul pentru ideile veacului... Evul mediu vrea să -şi continue domnia neagră în imperiul de la Nord... Ce va rezulta din această situaţie,—va arăta viitorul. ...------------% y fi '■ — -HB»» — Vest.