Adevěrul, decembrie 1896 (Anul 9, nr. 2699-2721)
1896-12-08 / nr. 2705
ANUL IX, No. 2705 ABONAMENTE ÎNCEP EA .1 ȘI 15 ALE FIECAREl LUNI «ȘI SE IKLATESC ÎNAINTE \Un an tn țară 30 ieiin ^remaiate 50 lei Şase .luni 35 * * * 35 * Trei luni $ » • * 1 3 J IN UMĂRUL 10 BANI In Străinătate 15 BANI EDIȚIA A TREIA Să te iezești Române de culă strein in casă 1 V. Alexandri DUMINICA 8 DECEMBRIE 1896 ț^^tiUNCIURI l'fy SB fStyajLsp direct la administrația ziarului ■ P«^r fv . . • leî 0.30 bani » 2.— 1 . • 3.— • Utl. SUMAR DE LINII SE FACE REDUCȚII DIN TARIF NUMĂRUL 10 BANI Un nnuer vechili 20 BANI X 'ijfJMi r* ADMINISTRAȚIA «ASAO. [BANDEI [NAȚIONALE iTELJEPOW Mo. 17& Director politic: ALEX. V. BELDIMANU REDACTIA PASA OI BANDEI NATIONALE [TELEFOIV ISio. 2A) Sosirea mitropolitului Regelui! Acum treizecî de ani, tînăr, sfios, de-abîa sublocotenent în armata prusacă, ai păşit hotarul Romîniei şi ai devenit stăpînul acestei ţări, uitată pe malurile Dunărei. De-abîa eşiserăm din epoca sălbătecieî, eram un stat în formaţiune, nu aveam aşezăminte statornicite, nu aveam armată, nu aveam şcoli, aveam însă oameni de caracter. Erau măreţe figurile oamenilor de la 1848, a acelora cari au conlucrat ca să facă din Romînia un stat, o ţară. Nu aveam o viaţă politică reală; alegătorul, incult şi neavînd obiceiul şi tradiţiunea vieţei cetăţeneşti, nu era conştient de drepturile şi datoriile lui. Era însă vorba de a-1 cultiva, a-1 lumina şi astfel a aduce constituţionalizmul în ţara romîneascâ. In fine, oamenii cari azi nu mai sînt îşi puseseră speranţa. Aducînd un domn străin credeau ei că vor face să înceteze pofta şi cearta de la domnie a boierilor de neam şi astfel ţara, scăpată de aceste zvîrcoliri zadarnice şi dăunătoare, îşi valua avintul spre progres şi civilizaţiune. Ei ţî-au dat pe mîna ta această ţară mănoasă, acest popor blind şi vioiu; dînşiî au aruncat în braţele tale tinere această fecioară, pentru ca tu să o conduci la cinste şi la conştiinţa de sine. Erai sărac şi ei ţi-au dat în mînă cheile bogăţiei ţărei, ca să-ţi alcătuiască un traiu fericit şi cinstit, ca să aibă şi mîndria că suveranul ţărei nu duce lipsa, că e bogat pentru a face binele cu amîndouă mîinile, ca să devie popular în ţara romînului care este darnic şi milos Nu erai nimic; ai fi putut ajunge cel mult un colonel sau un general prusac. Ei ţî-afi pus pe frunte o coroană, te-au condus la izbîndă sub zidurile Plevneî, ca să te facă rege şi să te aşeze alături de împăraţii şi suveranii bătrînei Europe. Nu ai fost nimica şi ei te-au făcut totul!... Şi, în schimb, ce ţi-ai cerut? Să conduci destinul ţărei, să o organizezi, să lustruieşti moravurile, să o iubeşti... Şi acum au trecut treizeci de ani. Bătrînii au închis ochii şi moartea lor a fost o remuşcare, desigur. Le-ai amărit ultimii ani şi căinţa l-a coborît mai curînd în mormînt. Ce ai făcut,—aveau ei dreptul să te întrebe—din ţara care ţi s’a dat în mînă ca să o conduci la izbîndă şi fericire ? Ai conrupt moravurile, ai stricat caracterele, ai trăit din conrupţiunea politicianilor şi, falsificînd totul , şi toate, în loc de o viaţă constituţională, găsim tronînd puterea ta absolută, mascată rau de o parodie parlamentară... Şi pe cînd bogăţiile tale sînt ca ale crailor din poveşti, ţara a sărăcit, ţăranul a ajuns la sapă de lemn, e disperat de toate şi se trudeşte în cea mai grozavă mizerie materială şi morală. Şi aceasta este opera ta! Uită-te bine, deschide ochii mari şi priveşte ce a ajuns Romînia pe mîinile tale. Vezi tu în această ţară altă voinţă, afară de a ta? Şi dacă nu există alta, şi dacă sub puterea ei de fier şi de noroiu, ţara noastră, în trei-zecî de ani, din bogată a ajuns săracă, dacă alte caractere şi alţi oameni nu s’au rididicat după dispariţiunea figurilor bătrîne şi măreţe de la 1848, dacă azi trecem printr’o criză morală din cele mai grozave, dacă tu nu te simţi sigur pe tronul tau, la temelia căruia sunt crime, tină şi ruşine, dacă totul este conrupt şi dacă nu avem partide politice, dacă ultimele scandaluri ghenadiste au dovedit pe deplin că în naufragiul tuturor iluziunilor, a tuturor aşezămintelor, sinistru apare figura ta de rege absolut, de rege avar şi conrupător de moravuri, pe tine cade blestemul ţărei şi răspunderea unor evenimente cari mîîne pot zgudui tronul şi ţara, mîine, cînd generaţiunea nouă deschizînd ochii poporului, îi va arăta ce eşti —totul, şi ce trebui să fii—o simplă inutilitate costisitoare! Const. Ghile SATIRA POLITICA Oamenii zilei La ordinea zilei sînt călugării. Oamenii negri cu bărbile pestriţe ca şi maţele lor, au acaparat toate atenţiile, zeflemiştii merg la marele colegiu în loc să meargă la Hugo, iar Stiefler se plîngea erî că Balurile Mascate de la Eforie îi merg râu din cauza concurenţei ce-i fac episcopii cu alegerile lor. Alaltăieri, cind s’a ales Iosif Gheorghian episcop, s’au petrecut în marele colegiu scenele cele mai fin de sibcle, nu cit Partenie era cit p’aci să ridice antereu şi să-î tragă un Cancan, iar Timuş, aprins la faţă, se uita cu jind către băncile deputaţilor mai tineri. Dacă mai adăogăm că s’a observat prezenţa D-lui Djaburov în tribuna diplomatică, iar prin incinta Camerei circula D. Tudor-Teodor-Tudorache-Tudoriţă Radivan, el şi cu plăcile sale, credem că am zugrăvit pe deplin situaţiunea. Romînî, momentele sînt solemne și, vorba ăluia... sursum coada. Vax -------------------------------- ----------------------------- Dar cristelniţa ? Ghenadie s’a împăcat. Gestiunea lui a fost înmormîntată şi Vinerea trecută Iosif Gheorghian a fost proclamat de deputaţi şi de senatori rot tripilit al Ungro- Vlahiei şi primat al ţărei. Mai mult iacă, peste faptele lui Ghenadie imorala şi de rezortul codului penal, s’a tras cu buretele, s’a întins muşamaua naţională, aşa că fostul mitropolit nu mai are a da seamă despre toate câte le-a înşirat judecătorul de instrucţie Vasiliu în celebra şi independenta sa ordonanţă. Toate sunt bune. Lucrurile s’au împăcat şi Carol a putut să iasă şi el cu obraz mai mult sau mai puţin curat din aventura ghenadistă. Toată lumea însă îşi pune întrebarea : cum rămâne cu cristelniţa ?Ceea ce este permis lui Dimitrie Sturdza să facă, nu i e permis unui rege. E imposibil ca dupe ce o ordonanţă judecătorească a constatat că celebra cristelniţă dăruită de Ghenadie Regelui este lucru de furat, este imposibil ca ea să nu fie restituită bisericei Domniţa Bălaşa, de unde a sfeterisit-o fostul mitropolit. Altmintrelea opinia publică va spune că palatul regal este o casă în care se tăinuesc lucruri de furat şi că aceia care s’a făcut vinovat de delictul de tăinuire este însuşi Carol I, regele României. Majestate, când dai înapoi cristelniţa? Sfinx. Dispreţ religiei!... Rezultatul farsei înscenată de guvernul D-lui Sturdy, adică lovitura dată mitropolitului Ghenadie, a început să se manifeste. Alaltăieri, cu ocația alegerei episcopului de Roman, in marele colegiu a domnit cea mai mare destrăbălare, aşa că te credeai mai degrabă la un café-chantant, decit intr'o adunare impozantă, care avea să aleagă pe un mare demnitar al bisericei. Mai intii, a fost foarte semnificativ faptul că din 220 de votanţi au fost 11 buletine albe, plus 11 cu nume de mireni, precum şi 1 abţineri. Aşadar 51 membri ai marelui colegiu dau voit să ia parte la alegere, ceea ce însemnează că aproape 2 la sută din reprezintanţii ţărei dau dat nici o importanţă actului săvîrşit. Dacă maiî adăogăm că în tot tim pul votului membrii colegiului s'au dedat la tot felul de manifestaţiuni indecente, dacă ţinem cont că au fost buletine pe cari erau, scrise pornografii, ne putem face o idile atît de marele dispreţ pe care îl au liberalii înşişî pentru călugării cari au jucat după cum a evitat guvernul, precum ne putem face o ideie deplină şi de lipsa de seriozitate şi de maturitate politică a partidului care guvernă. Eu cred că într’o adunare de atei, religia şi demnitarii ei dar fi fost atît de singeros batjocoriţi, precum fii fost alaltă-îerî de către o întrunire de dezmăţaţi. Căci, să observăm un lucru: aceia cari au făcut glume proaste pe socoteala călugărilor şi cari au trivializat actul marelui colegiu nu sunt oameni cari nu cred în Opşei, ci nişte oameni cari nu cred in nimic, cari n au cultura necesară pentru a avea o convingere şi cari nu trăiesc pe lume decit cu poftele şi cu stomachul lor. Pe aceşti liberali i-am cinsti prea mult dacă i-am pune alături cu cinicii antichităţii. Drago?» Dintre acestea, cele 4 case d’intîi prezintau toate derogaţiuni de la caietul de sarcini, iar cele 1’alte 7 din urmă au prezintat oferte fără nici o derogaţiune. Misterul Ceva mai mult, dintre casele cu oferte fără derogaţiuni, găsim că, spre pildă, Cocherii a oferit să facă vaporul cel mare cu 2,oft,000 lei, iar pe cel mic cu 1,off,ooo lei. Forges de la Mediteranée a oferit să facă vaporul cel mare cu 2,ffo,ooo lei, iar vaporul cel mic cu 2,020,000 lei. Iar dintre casele cu derogaţiuni găsim că Neptun a cerut ei,y61,200 lei pentru vaporul cel mare, şi l,f8f,o8o pentru vaporul ce mic. Şi cu toate acestea, direcţiunea Căilor Ferate aprobă oferta cu 2,182 2f.fi şi cu 2089,000 lei a unei case care deroga de la caietul de sarcini. Prin urmare, de ce s’a înlăturat de la licitaţie casa Neptun, care era mai ieftină dintre casele cu derogaţiuni şi pentru ce s’a înlăturat casa Cocherii care, deşi fără deimstaţiuniî, era mai ieftină de cît casa „Edler“ şi de cSt casa noapiep11 asupra cărora s’a aprobat licitaţiunea ? Motivele favoritizmului Pe cât ştim, rezultatul afacere! se datoreşte faptului că Napier şi Edler au avut reprezentanţi influenţi în Bucureşti, cari au stăruit pe lingă comisiunea Căilor Ferate, pe cînd cele-l’alte case, crezînd că Romînia este o ţară în care se poate lucra şi ,cinstit, şi-a fi trimes ofertele şi atîta. Ba, onorabila direcţie a mers şi mai departe : după ce s’au desfăcut toate ofertele şi erau cunoscut toate preţurile, comisiunea a intrat în corespondenţi cu casele Napier şi Edler, cerându-Ie să consimtă la oarecari modificări a ofertelor. Ei bine, dacă direcţiunea voia să fie corectă, trebuia să intre în corespondenţă cu toţi concurenţii, mai ales era datoare să corespundă cu acei concurenţi cari aveau oferte mai avantagoase. Astfel, graţie chipului în care se lucrează la Căile Ferate, Statul plăteşte aproape 1 milion mai mult faţă de oferta casei Neptun, 600.000 lei mai mult faţă de oferta casa Cocherii şi aproape ’/8 milion faţă de casa Enlas. Asupra acestei «strălucite afaceri» vom reveni. Stop. ------------------------------Hf. ------------------------------- actia*wtâtt Deputatul de Dîmboviţa, care s’a ilustrat în zilele din urmă prin interpelările anunţate în Cameră fi mai alee prin tăria vocei cu care le-a anunţat, a fost de mai multe ori alee in Dîmboviţa fie de felul său om independent. Pe vremuri, a fost prefect la Dîmboviţa fi in acea calitate incurcase rău pe un important liberal din localitate, pe care îl fi trimiseee la parchet. Acum vrea cu orice preţ că doboare pe D-nii Sturdza fi Sătescu. D. Politimos are un glas extraordinar de puternic. Vorbite totd’auna din banca din fund şi deputaţii ce amuzează, strigîndu-i continuu: — Mai tare ! mai tare ! Pio. O afacere strălucită Abuzurile de la C. F. R.—Furnitura vapoarelor.—misterul. Motivele favoritizmuluî. Abuzurile de la C. F. R. De câtă-va vreme, se petrec la drumurile de fier oare-care «afaceri strălucite». Nu știm care e cauza și nici că ne vine a crede cum că D. director Saligny ar fi principalul sau măcar unul dintre vinovaţi. Destul, însă, că incorectitudinile în chestia furniturilor sînt patente şi că, de astă-dată mai mult ca oricînd, concurenţii se plîng că în biurourile Căilor Ferate nu se petrec lucruri tocmai ortodoxe. Am vorbit de abuzul săvîrşit cu doinicile plutitoare, cînd s’a dat o însemnată furnitură de 600 mii lei, fără licitaţiune. Furnitura vapoarelor Acum sîntem informaţi că, cu prilejul licitaţiunei pentru 2 vapoare de pasageri, s’au petrecut iarăşi mari nereguli. După cum s’a anunţat, direcţiunea Căilor Ferate (serviciul de navigaţiune) a aprobat construirea vaporului celui mare pe seama casei Edler cu 2,182,239 lei, iar vaporul cel mic s’a dat casei Napier cu 2,089,000 lei. Ei bine, precum ştim, la această licitaţiune au participat în case şi anume: Edler, Napier, Neptun, Carl Barlas, Forges de la Mediterarie, Germania, Borard, Cocherii, Chantier de la Loire, Baume și Fass și Hamilton. Mesagul bulgar Importanţa politică. — Conace foţele pusofilizmuluî. — Succese personale. Importanţa politică Prinţul Ferdinand a deschis, zilele trecute, Sobrania bulgară printr’un mesagiu de mare însemnătate politică. Acest mesagiu, care vorbeşte de politica externă a Bulgariei, are o importanţă foarte mare, căci este întîiul mesagiu de viind prinţul Ferdinand a fost recunoscut ca prinţ al Bulgariei, el este dat, după dreptul internaţional, primul mesagiu legal al prinţului Ferdinand. Cu această ocaziune, domnitorul Bulgariei a căutat să-şi manifeste încă odată nu numai recunoştinţa dar slugărnicia către Rusia, care, după ce a refuzat îrn timp de 8 ani ori ce re-' laţiune diplomatică cu Ferdinand, s’a milostivit, în fine, a-l recunoaşte ca prinţ al Bulgariei,lucru ce cele-lalte puteri europene îl făcuseră cu mult mai înainte. Consecinţele rusofiilzmuluî Prinţul Ferdinand, în masagiul său către Sobranie, vorbind despre rusofilizmul bulgar, s’a păzit a spune un singur cuvînt de beneficiile pe care Bulgaria le va trage din această nouă politică, şi prinţul Ferdinand a tăcut pentru că nu putea spune nimica bun pentru bulgari. Intr’adevăr, de cînd prinţul Ferdinand a fost recunoscut de către Rusia, şi Bulgaria a adoptat orbeşte politica rusofilă, diplomaţia bulgară în loc să înregistreze succese, a avut de indurat o mulţime de umiliri şi de pierderi. Astfel, reprezentanţii Bulgariei în străinătate sînt consideraţi ca ataşaţi la ambasadele turceşti, iar la Sofia, cînd prinţul Ferdinand dă cite un banchet, consulul rus bea întîi în sănătatea sultanului, suveranul de drept al Bulgariei, şi a prinţului Ferdinand. Succese personale Dar nu numai atît, căci şi în Macedonia bulgarii au de semnalat o mulţime pierderi în favoarea romînilor şi grecilor, cari în ultimul timp au cîştigat atîtea „berate11. Prinţul Ferdinand, cînd vorbeşte dar în mesagiul sa despre succesele Bulgariei, înţelege prin aceasta succesele sale personale, deoarece a fost recunoscut ca prinț, căci Bulgarii, de cînd s’au împăcat cu Rusia, au mers din pierderi în pierderi. Vsl. „ONOAREA“ — Cronica teatrală — Joi, s’a reluat la Teatrul Naţional, cunoscuta piesă Onoarea, de Sudermann. Cum am spus şi altă dată, Onoarea este scrisă în genul teatrului lui Al. Dumas-fiul. Sudermann însă, are mai mult curaj, el critică cu mai multă asprime organizaţia socială, ideile diferitelor clase şi chipul în care păturile superioare,acelea cari s’au înavuţit, tratează poporul. Dar la sfîrşit şi Sudermann face concesie burgheziei avute, prin căsătoria d’intre fata cosilieruluî comercial Miblingk, cu funcţionarul acestuia, Robert Heinicke. Resoneurul*luî Dumas, omul care filozofează vecinie și își expune teoriile sale asupra fiecărei cestiuni este reprezintat prin contele Trast. Astfel fiind, Onoarea are toate cusururile pieselor hhise. Trebuie să recunosc însă, că, cu toate aceste cusururi, piesa lui Sudermann e o piesă bună şi ar fi de dorit ca să se joace în toţi anii. Onoarea lui Sudermann este Denisa lui Dumas şi chestia pusă în discuţie este aproape aceeaşi. Şi întruna ca şi în cealaltă se discută asupra onoarei şi se caută a se arăta că morala claselor stăpînitoare nu e mai bună ca morala celorlalte clase. * Dar, în sfîrşit, să las piesa despre care ara vorbit de mai multe ori şi să vorbesc despre tînăra debutantă, D-şiara Horvatovici, care a jucat rolul Almei, ţinut pînă acum de D-na Romanescu. Cunosc ca D-ra Horvatovici de la examenele clasei de declamaţie, am urmărit jocul D sale în cei trei ani ai Conservatorului şi susţin şi azi că nu m’am înşelat, cînd din anul I-ia am spus că D-sa are talent-Dar... este o chestie. Profesorii noştri de la Conservator—mai ales cei tineri—judecă şi la şcoală ca la teatru. Ei nu dau elevilor rolurile ce le convin, dar acele cari îe plac. Astfel, D-ra Horvatovici a jucat în primul an scena de la cireş din Nea fraţilă şi a fost cît se poate de bine în acea scenă. Am spus atunci că în sfîrşit începem să avem şi noi elemente pe cari le putem pregăti pentru teatrul modern. In anul al doilea, D-ra Horvatovici părăseşte acest gen şi mă pomenesc cu D-sa că apare la examen cu marea scenă a narcoticului din Romeo şi Julieta. In anul al III lea, D-ra Horvatovici avea iarăşi veleităţi să joace pe Julieta şi alte roluri afară din mijloacele şi temperamentule sale.* In sfîrşit, de la Iunie, D-ra Horvatovici a absolvit Conservatorul, dar cum direcţia Teatrului Naţional n’a voit s’o angajeze, D-sa a rărămas pe din afară. Se înţelege uşor că o absolventă a Conservatorului, ori cît de talentată ar fi, cînd e lssă un an fără să joace, pierde foarte mult. Dicţiunea, mimica şi gesticulaţia nu se pot perfecţiona decît prin exerciţiu continuu. După cum o pianistă care n’ar face exerciţii în fiece zi, pierde din agilitate, tot aşa se întîmpîă şi cu un actor care nu joacă mult timp. Şi, se înţelege, lucrul e mult mai grav cu o elevă care încă nu a ajuns să fie stăpînă pe jocul ei. Aceasta s’a observat toui seara la D-ra Horvatovici. Debutanta avea să lupte cu dicţiunea cam rebelă și cu mîinile cam adesea o încurcam . Afară de aceasta, Alma nu este în temperamentul D-raî Horvatovici. Rolurile naive îi convin perfect debutantei, dar nu acele de naivitate dublată cu zburdălnicie. Dra Horvatovici poate să joace cu mai mult succes roluri cari au o pornire spre dramă, să înfăţişeze fetelea aceea din Nea frăţilă, ca Marta din Denisa, etc.* D-ra Horvatovici merită o notă bună pentru că şi-a dat toate silinţele să joace rolul aşa cum poate, cu mijloacele D-sala şi nu a căutat să imiteze pe D-na Romanescu. Au fost părţi în cari tînăra debutantă a reuşit chiar foarte bine. In tot cazul, a dovedit că are mijloace, pricepere şi talent. Dacă cei de la direcţie vor înţelege Îst sfîrşit că teatrul trebuie să fie condus altfel decît aşa cum îl conduc acum şi vor îngriji ca elementele tinere să poată lucra în direcţia pe care le-o indică talentul şi temperamentul lor, atunci D-ra Horvatovici, ca şi alte tinere de la teatru, va deveni o artistă folositoare şi poate chiar mai mult decît atîta. I8« Ba A'i'VA* KV