Adevěrul, martie 1897 (Anul 10, nr. 2769-2793)

1897-03-01 / nr. 2769

împresurat şi Palavre (Din corespondenţa lui Chiţibuş cu cetitoarele sale) Fericirea Casnică Nu aî avut ce face, Doamna mea, şi ţi-aî pus un gind sau să-ţi baţi joc de mine sau să ucizi ’ timpul flirtind cu subscrisul. E o curată declaraţiune de amor, o invita­­ţiune fără înconjur la căsătoria de mina dreaptă sau de mina stingă,­dar în­ tot. cazul la viaţă împreună. Iţi mărturisesc, necunoscuta mea, că la această scrisoare, ca la altele multe, n'aşt n răspuns. Intr’însa însă este o cestiune care merită a fi discutată şi de aceea’ consimt a sta la vorbă, cu tine, cu D-ta amanta mea necunoscută şi, de sigur, zefiemisito­are. In fierbinte, dar anonima ta declaraţiune, îmi’ spui că simţi ca şi mine, că aî întocmai aceleaşi idei ca şi mine, că eşti­'sigură că o să ne potrivim înpreună şi că ar fi ‘păcat să trecem amîndoui pe lingă fericire. Cu toată­­umilinţa, nu cred că fericirea nu stă în monotonie şi în plictis. Ia închipueşte-ţî că am fi împreună, că au trecut momentele supreme ale dragostei, amorul primelor zile, săptămîni sau luni. De îndată ce alcătuim acelaş eu, de îndată ce simţim şi g­îndim acelaş lucru, este impo­sibil să mai schimbăm vre-o vorbă. Vine, draga mea necunoscută, monotonia şi aceasta este ce­va mai teribil ca neînţelegerea, ca discuţia, ca cearta chiar. Viaţa nu-i de­cit luptă, viverc est militari, zice latinul şi între bărbat şi femeie cred că ar trebui să fie o luptă, o luptă fireşte veselă, ne-acrimonioasă, pentru a cuceri pe cel-l’alt, pentru a-1 convinge de cutare sau cutare, lucru­. Şi ca să-ţi dau un exemplu—să mergem in lupta politică, l­a închipuîeşte-ţi o Cameră în care n’ar fi opoziţiune. Toţi sint de aceeaşi părere, adică de părerea guvernu­lui, şi discuţiunea este imposibilă. Idealul dar nu poate fi aici. De sigur că nu e nici într’o căsnicie în care este dezunire şi scandal şi în care unul zice alb, fiind­că cel­­l’alt a zis negru. Aceasta ar fi infernul şi rezultatul este a­­celaşi : soţii sau amanţii încep să se urască, să se plictisească împreună şi din acest mo­ment căsnicia este imposibilă. Adevărul şi fericirea stă clar între aceste două extreme. Cum vezi, declaraţiunea D-tale, Doamnă, n'a fost o bună recomandaţiune pentru mine. Noroc că nu te cunosc, căci ar fi dureros lucru, să te văd roşind cînd îţi voi­ întinde mîna. Anonimatul, cum se vede, este comod pen­tru toată lumea. Chiţibuş. Alianța franco-engleză Paris, 27 Februarie.—D. Felix Faure a salutat pe Regina Victoria la trecerea sa prin gara Noisy-le-Sec. întreţinerea care a fost foarte cordială a ţinut 20 minute. 19 C­RONICA Război Toate încercările Europei pentru a menţine pacea, nu fac patru parale. Simptomele război­nice sunt atit de pronunţate şi atit de nume­roase, în­cit vestesc o conflagraţiune din cele mai generale ce se pot da. S’o luăm cum devine. Intre D-nii Mitiţă Sturdza şi Aurelian, cearta e atit de acută, în­cit rezultă lămurit ca e räzboiu in tabăra li­­brală. Deunăzi, planetă Venus, îndrăznind să se arate ochilor muritorilor tereştri, alături ,’cu Luna, a inpietat asupra atribuţiunilor acestei bălarse planate, singura în drept a lumina noaptea—după cum a constatat încă de mult­un oare­care ţigan. Aceasta însemnează rezboi interplanetar... Gind în fie­care zi D. Vasile Lascar făgă­duieşte şi nu-şi ţine cuvintul, se cheamă că se ceartă cu cinstea, ceea­ ce însemnează războiu cu adevărul, încă una. Doună­ zi D. Fonton, ministrul Rusiei, a bine­voit să meargă la Teatrul Naţional unde se dǎdeau reprezintaţiunî naturaliste, fără de so­ţie, dar cu damă, lovind ast­fel cu cruzime în convenienţele sociale ale sălei,—­ceea­ ce în­semnează curat rǎzboiu de.... buna-cuviinţă.... Este ori nu este rǎzboiu ? Bac. O­FICIALE D. A. Hulubei se numeşte în funcţiunea de sub­­controlor fiscal, ia locul D-lui T. Bărbulescu, re­vocat. D. Eustaţiu­ I. Vişinescu, directorul prefecturei judeţului V­laşc­a, este autoriz­at a lua parte la o­­peraţiunile consiliului de revizie al recrutări, la plăţile la care D. prefect al judeţului nu ar putea lua parte, ocupat cu alte afaceri de serviciu. B. Gheorghe G. Costinescu, licenţiat în drept, fost judecător de pace şi sub-prefect, este numit în funcţiunea de director al prefecturei judeţului Bacău­, 111 locul vacant. D. Stelian Popescu, absolvent a trei clase co­merciale, a fost numit în postul de sub-director al arestului preventiv din judeţul Prahova, în locul D-lui T. Constantinescu, trecut în altă funcţie. D. Locotenent N. Ciuhureanu, absolvent de şcoală militară, fost sub-prefect, este numit în funcţiunea de cap al poliţiei urbei Chilia-Vech­e, judeţul Tulcea, în locul D-luî Hristache Tănase, demisionat. D-nii Ştefan Sichid­îescu, Păun G. Marinescu şi George Mamura sunt numiţi, pe ziua de 15 Februa­rie 1997, în postul de supraveghetori de lucrări la direcţiunea serviciilor hidraulice, serviciul pentru construcţiunea portului Constanţa. D. Olimpiu Boiu, absolvent cu diplomă al Aca­demiei de agricultură şi silvicultură din Viena, este numit, în corpul silvic al domeniului Coroanei, cu gradul de silvicultor clasa III şi sub-şef al regiei domeniului Bicaz, din judeţul Neamţ­. I­. T. Vernescu a fost numit inginer-diriginte al circumscripţiei V hidraulică din Galaţi­S'a aprobat modificarea budgetului zecimilor pe exerciţiul curent al jud. Argeş. S'a acordat dreptul de liberă practică medicilor veterinari T. Mironescu şi C. Bădescu. D. I. Gr. Cristescu a fost numit şeful bîurouluî de servitori din BrIU». Ministerul de interne a­ aprobat modificarea bud­getului­ ordinari «i comâneî Urbano Vaslui pe exer­ciţiul curent. Evenimentele din Orient Atitudinea Germaniei Oficiosul german Koelnische Zeitung, vorbind despre răspunsul Greciei, sfătuieşte pe marile puteri ca să nu se încreadă în linguşirile greceşti, ci prin măsuri din cele mai energice să silească Grecia la supu­nere. Excadra engleză Din Atena se telegrafiază că o nouă excadra engleză, compusă din 20 de va­poare­­mari şi 25 de torpiloare, va sosi zilele acestea în apele greceşti. Blocarea Pireului Ziarele germane cred că măsurile coer­citive ale marilor puteri vor fi mai întâi aplicate Cretei şi numai d­acă atunci Grecia nu­ se va supune, se va bloca Parcul. Furia Grecilor Din Atena se telegrafiază că repre­­zintanţii marilor puteri acolo nu mai pot ieşi pe stradă", de frica furiei popo­rului care, ori de câte ori întâlneşte pe vre­un ministru străin şi mai ales pe al Germaniei, îl huiduieşte şi îl sileşte să se depărteze din stradă. Chiar societatea cea bună greacă, din Atena se dedă la ast­fel de demonstra­ţii în contra miniştrilor străini. Atitudinea Italiei In cercurile oficiale din Roma se crede că răspunsul Greciei nu va fi urm­at de blocare, ci de noui tratări diplomatice cu Grecia. Franţa şi Anglia Din Londra se telegrafiază că lordul Salisbury a declarat într’un consilii­ de miniştri că nu va lua nici o măsură în contra Greciei, pînă ce nu se va înţe­lege în mod prealabil cu Franţa. Intre cabinetele din Londra şi Paris urmează un schimb foarte viu­ de telegrame. O Franţa Contra Rusiei In cercurile diplomatice din Londra se asigură că în chestia notelor adresate Gre­ciei de către marile puterile, Rusia a pro­pus ca să se facă o notă colectivă in sen­sul unui ultimatum. Franţa însă s’a opus cea d’întîi şi a propus numai o simplă somaţiune. Propunerea Franţei a fost susţinută de Anglia şi Italia. Alianţa tuturor musulmanilor Frankfurter Zeitung află din Constan­­tinopol că sultanul a trimis din hoit pe unul din favoriţii săi la Chedivul Eg­im­,­tului, pentru a-i cere ajutor într’ un recnhial războiţi.­­ De asemenea între pa­rtid Ign Constan­­tinopol şi Teheran­­,«­ urmează un schimb de dspeşi pentru c­a se încheia o alianţă de­fensivă şi ofiremivă între Turcia şi Persia. SAMBATA­­ MARTIE 1897 Pregătirile Austriei Din Graz se telegrafiază că batalionul al II-lea din regimentul 87 de infanterie a primit ordinul să plece la Triest pen­tru a se îmbarca cu destinaţie la Creta. De asemenea şi şeful serviciului sanitar al acestui regiment, Dr. Pavleska, a pri­­primit ordinul de a organiza serviciul sa­nitar de rǎzboiu şi a pleca împreună cu batalionul în Creta. Acest batalion se compune din 20 de ofiţeri, 990 soldaţi, 30 de cai şi 10 care de rǎzboiu. Ocuparea Cretei Neues Wiener Tagblatt află că marile puteri vor decide ocuparea definitivă a în­treg­ii Creta. In acest caz fie­care din marile puteri va trimite în Creta cite un batalion de in­fanterie. Austro- Ungaria va trimite acolo batali­onul II din regimentul 87 de infanterie. Val. E­COURI — Unele ziare din Capitală au publicat că lucrările tavanelor de la palatul de justiţie din Bucureşti sunt, executate în condiţiuni a­­tît de rele, în­cit o parte din tavane au că­zut, iar altele ameninţă a cădea. In faţa acestor afirmări, ministerul justiţiei a întocmit o comisiune compusă din oameni speciali şi examinind starea acestor lucrări, a încheiat un proces verbal din care extragem următoarele : Crăpăturile ivite pe alocarea nu prezintă pericol, ele nu sînt datorite ale­cît diferenţei de natură a materialelelor ce compun tavanul şi rezultă din fap­tul că dilataţiunea este una pentru beton şi alta pentru grinzile de fier. De alt­fel existenţa acestor crăpături tocmai în dreptul grinzilor de fier şi de­­alungul lor adevereşte explicaţiunea de mai sus. Mica porţiune de tavan ce a căzut pe o supra­faţă de două metri şi jumătate a provenit dintr’o cauză cu totul alta, şi anume din infiltraţiut­ea a­­pelor meteorologice ce s’au produs incidental. Comi­­siunea crede că pentru a se evita pe viitor dete­riorările ce se pot încă produce pe o suprafaţă aşa de mare de acoperişe, ar fi nemerit ca onor. mi­nister să angajeze cu anul­ o persoană specială (ti­­nichigiă), care zilnic să le inspecteze şi să repare imediat stricăciunile ce s’ar ivi. M. Caputineanu, P. Terruşianu, It. D. Nede­­lescu. — D-luî N. Ţincu, institutor în Iaşi, i s’a a­­cordat medalia bene merenti clasa II, pentru publicaţiuni didactice. — Duminecă, la şedinţa societăţei geografice, D. Ionescu-Gion îşi va dezvolta conferinţa sa tratînd despre „Podul Calicilor“. — Consiliul sanitar a aprobat construcţia spitalului din Tecuci. — La 20 Martie se vor începe examenele la şcoala superioară de ştiinţe de stat. — Societatea studenţilor în medicină ve­terinară, va ţine o şedinţă ordinară in seara de 28 Februarie, avînd la ordinea zilei, între altele şi următoarele : 1) Conferinţa D-luî Marco, : „Tutunul, efectele sale asupra sănătăţeî publice, asupra or­dinei mo­rale şi sociale“ . 2) Citirea revistelor, donaţiunilor şi a cores­pondenţei venite societăţei; 3) Chestiunea balului. CULISELE POLITICE Cearta liberalilor Intenţiile D-lui Sturdza. — Proiectul D-lui Ku­rzasou.— In cartoane. — ffflotiwele sturdlziste. — Ixbinda D-lui Sturdza. D. Dim. Sturdza este f­urios pe genera­lul Berendei, de cînd cu declaraţiile fă­cute în ce priveşte puşca Manlicher. De aceea caută prin toate mijloace]^ ca, să-l facă să iasă din minister. Ceea­ ce 'ti supără in­firiiiiul rînd pe D. Dim. Sturdza, este­ modul cum vrea să re­organizeze D. general Berendei marele stat-mr^Qf al armatei. D. Sturdza face tot posibilul ca genera­lul Berendei să nu-și prezinte proiectul de lege Corpurilor Legiuitoare. Şeful liberalilor spune că proiectele D-lui general Berendei lovesc în guvernul trecut şi D-sa nu poate per­mite ca guver­nul actual să strice ce a făcut guvernul D-sale. Intenţiile D-lui Sturdza Guvernul este foarte plictisit de inter­venţiile D-luî Dim. Sturdza în chestia proiectelor de lege pe cari le face mi­niştrii actuali şi de aceea D. Aurelian este hotărît să renunţe la prezintarea maî multor proiecte de lege în seziunea aceasta. D sa spune că nu e sigur de majori­tăţi pentru ca să poată susţine cu ori­ce preţ proiectele de lege pe cari le combate D. Dim. Sturdza. Proiectele D-lui Mu­rzescu Ast­fel vor rămâne baltă proiectele D-lui G. Mîrzescu, dacă nu se va putea ajunge la vre-o înţelegere cu D. Dim. Sturdza. In ce priveşte proiectul de lege privitor la creiarea agregaţilor, înţelegerea se poate fa­ce uşor, şi e probabil că D. G. Mîrzescu se va supune cererilor sturdziştilor. Cu pro­iectul de lege pentru reorganizarea învăţă­mântului secundar însă, lucrul este mult mai greu­, de­oare­ce D. Dim. Sturdza cere ca D. G. Mîrzescu să susţie proiectul D-lui P. Poni. D-sa spune că, în alt­ fel nu se poate a­­fimna solidaritate între cele două guverne liberale. In cartoane Cît despre proiectele D-lui Şendrea, nici vorbă nu maî este că ele vor ră­­mîne în cartoane. Se poate întîmpla ca să aibă aceeași soartă și proiectul D-luî Em. Porumbaru, relativ la G. F. R. Poate ca pentru a nu se da o prea mare lovitură acestui ministru, sturdziștii vor ceda ca acest proiect de lege să treacă prin Senat , dar dacă D. Porum­baru nu va reveni la proiectul D-luî Stoi­­cescu, proiectul D-sale nu va mai trece prin Cameră în seziunea actuală. Gilotivele sturdziste D. Dim. Sturdza are două motive ca să procedeze ast­fel. Cel d’intîî l-am spus. D-sa nu primeşte ca guvernul actual să modifice legile făcute de guvernul D-sale, pentru ca să se arate că actualul guvern lucrează sub inspiraţia şefilui partidului. Al douilea motiv este că D. Sturdza vo­­ește să paralizeze activitatea actualului gu­vern. Se știe că D-nii V. Lascar și Em. Cos­tinescu au­ luat hotărârea să încerce a se impune la putere, dovedind partidului că actualul guvern e mult mai fecund în pro­iecte de legi importante, mult mai chibzuit în facerea reformelor, ca guvernul D-lui Dim. Sturdza. Acesta cred D-niî Lascar și Costinescu, că e cel maî bun mijloc ca să arate parti­dului că nu e nevoie de revenirea D-lui Dim. Sturdza la putere, izbinda D-lui Sturdza Dacă toate proiectele de lege elabo­rate de actualii miniștri s’ar vota de Corpurile Legiuitoare, e probabil că pla­­nul D-lor Lascar şi Costinescu ar răuşi. Ei bine, D. Dim. Sturdza are grija să le nimicească planul. Şi după cît se vede D-sa va răuşi, de­oare­ce D. Aurelian este incapabil să intre în luptă făţişă cu D. Dim. Sturdza. • Rep. guranţă, la care Pîrvulescu se prinsese, l-a luat ca din oală, l-a arestat şi l-a luat înapoî şi banii. In rezumat dar pungaşul acesta a pun­­găşit pentru amorul artei şi va face puşcăria pentru un furt care nu l-a folosit şi care îi va face sa’evite jalnic în dealul Văcăre­ştilor .• Pasere cu cioc­nui făr’ de noroc. Chelnerul Ghiţă Petrescu de la cafeneaua Comercială, în urma unei certe, a rănit cu un cuţit pe Constantin Vrana, din calea Dorobanţilor No. 48. Pacientul a fost trimes la spitalul Colţea. A­m anunţat zilele trecute că Heinrich So­­-O’Momonescu a furat 40 veste de la „Baza­rul Regal“ și a dispărut din Capitală. In urma cercetărilor făcute, hoțul a fost prins în comuna Sabaru din județul Ilfov. REPORT AGIU­ ­Tîn­ Capitală Ton­ Tomescu este în drept să declame în­­“-arestul poliţiei, cum Toneanu se văîcărea­­ză pe ţigăneşte in Don, Varmistru : Pasere cu cioc Pui fă! de noroc E în adevăr om fără de noroc acest om care s’a înecat la mal ca şi legendarul ţigan. Reu­şise să se introducă în locuinţa D-lui Tom­a Pîrvulescu, băcan fiin strada Franclin 12, să spargă un scrin şi să pună mîna pe suma de 3009 de lei şi apoi, protegeat de noapte şi de lipsa gardistului­ din punct, să se strecoare binişor şi să dispară. In loc să se pună pe cheltuit banii, să-i bea şi să facă cu el chefuri, Tomescu, om econom de felul lui, a legat banii în colţul unei ba­tiste şi s’a pus pe făcut economii. Aceasta nu l-a ajutat la nimica, de­oare­ce poliţia de şi­ II din Țară Locuitorul Tanase V. Gegea, din cătunul Gugeşti, judeţul R.­Sărat, se afla de mult timp în stare de alienaţie mintală, din car© cauză Îi părăsi şi femeia. In dimineaţa zilei de ieri, a intrat in casă la un văr al sau şi închizînd uşa pe dină­untru, s’a împuşcat cu un revolver în coasta dreaptă. Imediat ce s’a auzit detunătura, vecinii a­­lergară şi spărgind uşa, intrară înăuntru, unde găsiră pe nenorocit mort. S’a anunţat autorităţile cari cercetează faptul. » ""Prenul 157 care a sosit ieri în Tecuci a­­ călcat pe frînarul Petre Nicolae, sfări­­mindu-i ambele picioare. Ciobanul I. Cernea, din comuna Sălătru­­cel, judeţul Argeş, a declarat autorităţi­lor din Sălătrucel că prinzind pe Constantin Rizea în u­rla sa, l-a împuşcat. Parchetul din Piteşti a sosit la faţa locului pentru a face cercetările necesare. Dumitru Gheorghe, băiat in b­ăvălia­ un­chiului sau Iani Gheorghiadi din orăşe­lul Mangalia, judeţul Constanţa, trecînd ieri noapte pe la casa D-luî Hristea Carabatache, a bătut în fereastră întrebînd de unchiul sau Iani. Carabatache, fără a maî cerceta cine este, a tras cu revolverul prin geam, rănind grav pe băiat la braţ. Medicul prăşel fiind chemat, dădu primele ajutoare pacientului, extrăgîndu-î glonţul. 1­/flercuri, în piaţa veche din Galaţi ciţi­va i*­*-măcelari greci au năvălit asupra unor negustori turci, cari, din întimplare treceau prin piaţă, lovindu-i mişeleşte, fără ca bieţii turci să cunoască cauza acestei brutale agre­­siuni. . „ Se zice că printre turcii maltrataţi şi hui­duiţi de măcelari, era şi un hoge. ŞTIRI LITERARE Vor apare peste cîte­va zile în editura fraţilor Şaraga din Iaşi două volume ale colaboratorului nostru A. Steuerman: „Sărăcie“ (versuri) şi „O toamnă la Paris“ (proză şi versuri). Ambele în colecţia Şaraga a­­­lev. D. N. Burlănescu-Alin un nou volum întitulat u va scoate de sub tipar Tipuri și moravuri sociale“. Cronica­­Teatrală - La Parisienne Aseară, trupa franceză a dat la Teatrul Na­ţional admirabila comedie a lui Henri Becque, La Parisienne, , Piesa această e o adevărată lucrare literara, făcută fără preocupaţiuni negustoreşti. Auto­rul nu a cedat întru nimic prostului gust, care pare a fi acum la modă, de a umfla şi exploata scenele scabroase şi caraghioase, pen­tru ă produce senzaţii sensuale, sau a face sala să rîdă cu hohote, ca la Circ. _ _ Dialogul este scria cu mnaustria şi tipurile sunt admirabil de bine caracterizate, nimic forţat. Sunt scene de o rară frumuseţe. Aşa, de exemplu, scenele cînd se află fata, femeia, băr­batul şi amantul. Absoluta încredere a celui d’întîi, torturile de gelozie ale celui d’al doilea şi dibăcia femeie! sint date cu atîta artă, in­cit cu drept cuvînt La Parisienne se poate clasa printre cele mai bune comedii moderne. Henri Becque a dovedit prin piesele sale că ideile pe cari le-a emis ca critic,teatral, erau profunde convingeri. El a reuşit ca autor să se ridice la adevărata artă pe care o cerea ca critic. . E un frumos succes şi artiştii francezi, cari joacă acum la Teatrul Naţional, au putut ju­­­deca că sunt şi la Bucureşti destui oameni cari ştiu să aprecieze adevăratele bucăţi literare. * Piesa a fost admirabil jucată. D-ra Josset, elegantă, drăgălaşe şi insinuantă, o reprezintă FOIŢA ZIARULUI »ADEVflRUL« PE DRUMUL PRIMEI Partea a doua PE DRUMURILE MARI ! Ţesătorul primia numai zece franci pe lună pentru Bertina, şi cheltuia numai cinci ca s'o hrănească. Bertina creştea, înfăţişarea ei îţi amintea pe a bunei Liette, dar Lietta nenorocită, căci copila era palidă şi slabă, se tîra fără putere pe uliţele satului; ar fi murit poate de foame dacă nu i-ar fi dat în gind lui Riquelet să se ducă în Re­publica Argentina ca să-şi cerce norocul. Agenţia luă iarăşi pe Bertina, o ţinu la Lille, provizoriu, pînă ce găsi un novi crescă­tor, pe lîngă Maubeage, într'un­ sat industrial numit Saint-Remy-Mal-Bâti. Acesta era muncitor la o fabrică și se nu­­mea Placide. Era căsătorit și n’avea de cît un copil, Ju­lien, sărman rachitic, cu capul pare, cu ochii roșii, cu fruntea cucuiată, cu buzele enorme,­­ tot-d'a-uila descljise și sîngerate.­. . ’ 1 Julien era de cinci­spre­zece anî și lui pă­țiia de cît de zece, cu toate că avea o forță musculară extra-ordinară. V­orbia rar și petrecea zile întregi la soare, cu spatele la părete, privind înainte-i fără să vadă nimic. Soții Placido, slabi și palizi, amîndoui atro­fiat­ de emanaţiunile uzinei unde li se scurgea viaţa muncind, nu putuseră da naştere de­cît unui avorton. In acest mediu, Bertina trebuia să se dez­volte şi să devină fată mare. Timp de opt zile, nu-i dădură nici o muncă. Stătea acasă, îngrijind de Julien, de casă şi de bucătărie. Julien o privea curios, urmărea cu atenție toate mișcările ei, mirat de a vedea pe lîngă el această figură nouă. — Sărmanul, nu-i frumos, își zicea Bertina, miloasă. A opta zi, Placide îi zise: —­ Fetițo, noi ăștia sîntem niște sârmnanî. N’avem nevoie de­ slujnică. Cu cei zece franci ce ne dă Agenția n’o să te putem­ hrăni, căci ești mare. Trebuie să muncești. — Nu zic nici el, alt-fel, ’D-nule Placide. — Ai să intri de Luni la fabrica Saver­­pol, la țesătorie. — Foarte bine, D-le Placide. Și ast-fel deveni țesătoare. Ast-fel trecură iarăși cîți­va ani. De mult mizeria o zdrobnse şi era hotărîtă să îndure tot, dar ceea ce suferi acolo între­cea toate amintirile ei. Placide şi cu femeia lui nu aveau pentru dînsa de­cît indiferenţă. Nu erau răi. Nici nu maî aveau puterea de a fi­ ast­fel... Puţin Cîte puţin, neputinţa de a gîndi, de a raţiona, o cuprinsese şi se lăsase în scur­gerea' vîeţeî, ca nişte animale, ştiindu-se con­damnaţi şi aşteptînd sfii­situ­. In asemenea conditiuni, orî-ce supraveghere din parte-le eră imposibilă. Și Julian era stăpîn în casă. Bertina simțise numai de cît oare-care frică de acest copil. O privea într’un chip atît de ciudat, în­cît era jenată. Simți într’însul un dușman, fără milă, de care nu s’ar fi putut plînge — contra căruia abia ar fi avut dreptul să poarte pică —, de oare­ce era infirm, neresponsabil... Era un fel de monstru de care îi era scîrbă și cu care era totuși condamnată să trăiască în cea maî desăvîrşită intimitate. Dorm­iau în acelaş pat. Şi Bertina, de­şi copilă încă, simţea şi ea delicateţă de pudoare şi cochetărie, cari fă­ceaţi pentru dînsa supliciul acesta de nesu­ferit. Figura asta de copil pe jumătate idiot, a­­proape vecinic tăcut şi care neîncetat avea ochii ţintiţi la dînsa, îi provoca vedenii. Imaginea lui nu-i mai pierea din minte. La fabrica Saverpol, toată lumea chiar și copil lucrau două­spre­zece ore pe zi. Era enorm şi cînd Bertina ieşia din ate­lier, șovăia şi era pe jumătate moartă de obo­seală. Totuşi ceasurile acelea erau bine­cuvîn­­tate, căci era departe de oribila înfățișare a lui Julien, pe care adesea îl surprindea noap­tea, tresărind din somn, cu fața-i ignobilă a­­plecată spre dînsa—acea față ale cărei buze nu se deschideau nici­odată de­cît ca să ros­tească brutalități sau ea să amenințe, aî cărei ochi n’aveafi nici un surîs de blîndețe, sub fruntea căruia se agitau poate gînd’urî si­nistre... In asemenea momente, sărea din pat si nu mai putea dormi. . ’ Atuncea, tăcut, slutul se culca din nou. Intr’o zi, fata spusese către Placide: — Mî-e frică­­. . ..­­. . . —­ De­­cine î? De ce, fata mea ? — Mi-e frica ție Julien. — Ți-a făcut ceva ? — Nu. — Te-a amenințat ? — Nu. — Atunci de ce țî-e frică ? — Nu știu. Dar tare mî-e frică ! Placide ridicase din umeri. Mama replicase: — Fiind­că nu-i frumos ? Nu e vina lui, drăguțul!... Viu la mama băiatul mamei! Atrase pe băiat în brațe și-l albită. Bertina tăcu, neîndrăznind să maî sta­­ruiască. După cîte­va zile, directorul trecu prin sat și se duse în grabă pe la grupările industriale cari se aflau prin prejur. Vizită și pe copiii asistați. La Placide găsi o casă curată, bine îngri­jită; bărbatul şi femeia aveafi reputaţie de oameni muncitori. IJici o­dată nu se auzise vre-o vorbă des­pre dînşii. Bertina îl cunoştea pe director. II mai văzuse pe la ceî­ l’alţi crescători, căci şefii agenţilor sunt obligaţi să facă patru vizite­ pe an si’ să vizeze livretele copiilor. In momentul cînd era să-și pună iscălitura în livretul Bertinei, aceasta înaintă cu timi­ditate. — Domnule, zise, aș vrea să vă spun ceva. — Ce ai să-mi spui, fata mea ? — Să vă fac o rugăminte. -I— O reclamație ? — Nu, D-le, n’am nici o reclamație de făcut. — Ești hrănită Kim ? După cum văd ești binișor ’ îmbrăcată !... Ai început a , cîștiga cîte ceva la fabrica... Ai să te plîngi în po­triva lui Placide ?... • - Nu, T,.le. 3* Atunci nu văd nimic»­ , TM Mî-e frică, D-le, mî-e frica de Julien... Și arătă pe rach­itie care asculta, clipind din ochii lui mici, cu gura lui însîngerata deschisă tare. — Te-a maltratat ? Amenințat ? — Nu, D-le.. Nu mî-a făcut nimic și cu toate astea vă asigur că mă înspăîmîntă... Dacă sînteti bun, D-le, să mă luaţi de aci... Pu­teti sa faceţi cu mine tot ce voiţi... Pu­­neţi-mă’ unde vă place... Putin îmi pasă! Dar luaţi-mă, D-le.... sînteţî stăpîn, lua­ţi-mă... ’ Directorul ridică din umeri. — Eşti o proastă ! zise. Iscăli livretul, îi dădu lui Placide şi recură două luni. Itr’o seară, soţii Placide nu se întoarseră, a fabrică, aprinşi de nişte convulsiunî grozave, ce- i găsise starea lor prea gravă ca să poată­­inua lucrul.­useseră transportați la spitalul din Mau­îc­ertina rămase singură cu Julien, entru întîîa oară se întîmplă lucrul acesta, sara cînd se întoarse de la atelier, Julien­ și îi dădu această veste. - Tata și mama la spital, zise... foarte tarî.... e să se facă ea ? ’ar fi avut nici o dată curajul să rămînă o.... , „ „ T­otuși se încercă să cugete, sa-și alunge bâ •• -e-i putea reproșa lui Julien pînă atunci ? ’ar fi putut spune. e hotărî să facă supa și-î­­lite lui Julien, o mîncă cu lăcomie. la, mititica, nici n’o atinse. [ «.e, ti pfegfc ^

Next