Adevěrul, mai 1897 (Anul 10, nr. 2818-2845)
1897-05-01 / nr. 2818
"MB III «WSISMS»W^«^^ .yrsSSSWKWWBWfWeWWWWWWWW»*»*?«»'«^ Its, linie publică testamentul său făcut cu două ani în urmă şi prin care lăsa tot domeniul său Chantilly, în valoare de mai multe milioane, Academiei Franceze. Aceasta îl alesese de membru al ei, încă din 1871, în locul lui Montalembert, împreună cu toţi principii, şi ducele d’Aumale a fost şters din cadrele armatei franceze. Aceasta el n’a putut s’o uite nici o dată și, nu mai în numi de cit cu ocaziunea vizitei ța-ului, a declarat că nu poate participa la festivități, ca fiind un soldat degradat. Qan. ImpTBBmm şi Palavre (Din corespondenţa lui Chiţibuş cu cetitoarele sale). Catastrofa din Paris Toată lumea cunoaşte oribila dramă da la Bazarul de caritate din Paris. Cetind darea da scamă a acestei catastrofe, cîte notiţe nu poţi lua asupra omenire!! Omul, mai ales în aceste circumstanţe, se arată dezbrăcat de formalismul şi ipocrizia socială. Intr’o parte vezi omul nepierzîndu şi sentimentele nobile şi altiuiste, în altă parte, din potrivă, omul devine animalul sălbatec, uită toate conveninţele sociale şi aleargă nebun spre scăpare Ar trebui zeci de coloane ca să ilustrez zisele mele. In prima linie, în această nefericire, ura de clasă a dispărut. Clasa muncitoare, cind a văzut dezastrul, a uitat că in acest bazar erau numai fiicele şi nevestele celor bogaţi, a exploatatorilor ei, şi nu s’a gindit de cît că acolo sint fiinţe omeneşti cari ard, ca altă dată creştinii pe rugurile cu cari Neron lumina Roma. Simpli uvmieri, s’au aruncat în flacărî şi au scăpat contese, marchize, baroane şi neveste de generali, intre ele era soţia generalului Marchiz de Paliffet, fiorosul ucigător al parizienilor din timpul Comunei, şi cu teste acestea fiii celor ucişi la 1871 au sărit în ajutorul ei. Personalul inferior al hotelului „des Palais“ a scăpat peste 150 de persoane prin o fereastră de la depozitul de carne, care dădea în spre locul viran în care se instalase Bazarul de caritate. Pe de altă parte, cîte scene de sălbătecie ! O Doamnă de-abia ajunge la fereastra salvatoare ; este epuizata de osteneală şi emoţiune, flăcările deja au cuprins-o, fustele îi ard. O sforţare numai, şi este scăpată! De o dată însă o mînă viguroasă o trage înapoi: e o altă femeie mai voinică, car® o aruncă departe, intrînd ea pe fereastră şi strigîndu-i: „Fiecare pentru sine“. Nefericita n’a mai putut scăpa, flăcările au cuprins o cu desăvârşire şi în cîteva momente a fost consumată de foc. Au fost scene duioase şi nobile. E o nepoată şi bunica sa. Aceasta voieşte să-şi scape „copila“ şi o sileşte să fugă la mai întâi. Nepoata însă refuză să plece. Ea îşi împreună braţele în jurul grumazului „Eudicheta şi moartea le-a găsit îmbrăţişate.... Un părinte îşi scapă pe una din copilele sale şi aleargă în flăcări să-şi găsească şi pe a doua. Părintele şi fiica au fost găsiţi morţi mînă în mînă.... Şi cîte.... cîte nu sînt scene de asemenea nature, nobile sau barbare, sălbatice sau pline de devotament!.... Cînd primejdia se apropie, omul se dezbracă de toate sentimentele împrumutate : firea sălbatecă rămîne cu simţirea de fiară, natura nobilă, în mijlocul morţei, încă îşi păstrează însuşirile de om. Chiţibuş. Atacul de la Arta (De la corespond, particular al „Adeveruluî“) Arta 22 Aprilie. Trei zile de cînd populaţiunea creştină din Epir continuu trece podul din Arta. Nu a rămas în Epir nici un suflet creştin. Cruzimile şi măcelurile săvîrşite de armata turcească sînt teribile. In timpul ci Grecii chiar nu au atacat. Turcii au năvălit prin satele din munţi şi au omorît şi jefuit. Vinerea trecută a fost ultimul atac contra fortăreţei Pentepigadia, in urma căruia Grecii au trebuit să se retragă, cu pierderi foarte mari, aşa că la momentul de faţă armata turcească se află la o îndepărtare de două ore de Arta. Azi dimineaţă, la orele 4, s’a dat semnalul de alarmă şi cu întreaga armată, am ieşit la podul de peste rîul Arachtos, unde stăm şi în momentul cînd vă seriu aceste rînduri. De la orele 6 se aude bubuitul tunurilor flotei elene care bombardează Preveza. Vapoarele cari bombardează sunt: Árkádia şi Basilisa Olga şi alte 3 topitoare. După informaţiunea ce o am din izvor sigur, armata greacă cari se află concentrată la podul de peste Arta, în număr de peste 20,000, va face un asalt şi aceasta va fi ultima încercare în Epir. Credem însă că vom reuşi să alungăm Turcii din Epir. Barbariile turceşti O foarte rea impresiune a făcut ştirea că o companie grecească fiind făcută prizonieră, a fost toată decapitată, iar capetele soldaţilor au fost înfipte in vîrful baionetelor şi aşa Turcii ’şi-au făcut intrarea în Pentepigadia. Intre prizonierii omorîţi se află şi un corespondent englez, fiul consulului Brother. Turcii nu dali nici o importanţă tratatelor internaţionale privitoare la spitale, ci omor tot ce le iese în cale: bolnavi, răniţi, etc.. Fanatismul lor e atît de mare, încît întrece cu mult entuziasmul desfăşurat pe stradele Atenei de poporul grec. Dacă nu vom reuşi de a învinge pe Turci prin asaltul de acum, atunci Grecia a pierdut războiul. Comandanţii şi ofiţerii greci umblă toţi cu feţele posomorite, ceea ce descurajează mult pe soldaţi. lipia Arta este foarte bine întărită şi ideia de a ocupa partea turcească şi podul a fost foarte fericită, căci pe unde ar fi putut să se refugieze bieţii creştini, dacă podul era în mina Turcilor ? In capul podului dinspre partea grecească a Artei se află un arbore care are o periferie de 23 de metri şi dinapoia căruia sunt aşezate două mitralieze îndreptate asupra punctului celui mai înalt al podului, aşa că în momentul cînd Turcii ar încerca a trece podul, mitraiiezele vor începe funcţionarea. Arta turcească e părăsită de locuitori, casele stai goale şi vitele cari au rămas închise la plecarea Turcilor, au fost găsite de Greci, moarte. Aşteptăm ce nerăbdare atacul şi toţi au speranţă că Grecii vor învinge. ISlreea Deliasmara. " CRONICĂ" Ciuperca Naţională Primăvara ! Primăvara sireacă ! Odată cu hotărirea D l ul P. D. Aurelian de a se hotărî să dea la iveală o gazetă care să susţină vederile grupului D-sale, D. Miliţă a luat şi Dumnealui hotărirea ca să scoată o nouă Ciupercă Naţională, nu care să combată pe a lui Domnu Aurelian şi care să se vîndă foarte ieftin : cinci parale bune. Deocamdată vestea apariţiunei mărfei pe piaţa Bucuureştiuluî nici n’a scăzut nici n'a sporit valoarea rentei. Totuşi D. Mitiţă o tera decis ca să facă marţ pe toată lumea cu organul, care, după cum pretind intimii Dumnealui, nu face cinci parale... Aşa, direcţiunea gazetei va fi încredinţată lui Domnu Palladi, unul dintre cei mai delicaţi bărbaţi din ţara lui Hilles. Prim-radactor va fi numit, Domnu Berechet, cârciumar cu scuipat la... furcă şi cetăţean padina. Redactorul va fi ales dintre cei mai energici birjar neîntors... de la principiile liberale în cari s’a născut în ţara ungurească, de unde va trebui să-i fie obîrşia. Restul personalului va fi complectat dintre vechii comisari, ipocomisari, agenţi secreţi şi alte distinse persoane din corpul sergenţilor de oraș. Dacă mî-ar fi spus toate astea D. Vasils Lascar, nu tog-ași fi dat osteneala să le înregistrez... parol Bac. Depeşils „Adevărului“ DE PE CÎMPUL DE LUPTĂ — Servietă telegrafic particular — Stylide, 29 Aprilie, orele 11 jumi. noaptea. Smolenitz se prepară să facă cu trupele sale o recunoaştere spre Gura, localitate situată între Domokos şi Velestino. Turcii se coboară în mare număr din Velestino spre Damokos, unde o luptă decizivă este aşteptată dintr’un moment într’altul. Populaţiunea speriată fuge din Damokos în’ interiorul Greciei. Pol. CONDIŢIUNILE DE PACE — Serwieio teiffigrasfio particular — Vilma, 30 Aprilie, ora 1 noaptea Condiţiunea de pace impusă de Poartă, ca Grecia să-i dea flota cufrisată ca zălog pînă la plata indemnizărei de războiți, nu va fi primită cu nici unpreț de Rusia și Anglia. Spitz. JOUI 1 MAI 1S9? ESCADRA GRECEASCĂ — Serviciu telegrafia particular — Styliile, 29 Aprilie, oreia 12 noaptea. După intrarea trupelor turcești în Volo, escadra de cuirasate grecească a primit ordin să bombardeze trupele inimice. In acest moment, cuirasatul francez Fronde împreună cu cuirasatul italian Vesuino, şi alte cuirasate engleze, au ieşit înaintea flotei greceşti, notificind comandantului ei, că bombardarea îi este interzisă ,şi că o singură bombă aruncată asupra oraşului Volo va fi considerată ca un caz de război. Aşa fiind, escadra cuirasată a fost silită să se retragă în baia Ilalmyros, unde se află și escadra torpiloarelor de sub comanda principelui George Pol. ÎNCHEIEREA” ARMISTIŢIULUI — Serviciu telegrafic partieenassr — Atena, 30 Aprilie, ora 1 noaptea Asta-ef. »a ţinut o coi»ferinţă a ambi^ad’ifilor la care a participat şi ministrul grec Hku țtdi*. Prin oraş #’.* răspîndit ştirea că in aceas’ă ca firinţă s’a hotărtt Incheioea unuî armistiţiu pe 15 zile, la ore ar fi aderat deja şi Poarta. Se aşteaptă semnarea preliminărilor de pace. SOSIREA GARIBALDIENILOR — Serviciu telegrafic psirticulas* — Stylide, 30 Aprilie, ora I noaptea. Aci au sosit două vase de război pe cari se afla Ricciotti Garibaldi împreună cu voluntarii săi. Se vor îndrepta mai întîî spre Lamia şi apoi vor pleca la Domokos. Pol. TURBURĂRILE DIN ARTA — pervidă telegrafic particular — Arta, 29 Aprilie, orele 11 juni, noaptea. Aci e mare turburare. Mulţimea enormă a creştinilor epiroti, fugiţi de groaza Turcilor, umple toate drumurile. Mizeria şi foamea bîntuiesc în mod îngrozitor. Printre refugiaţi domneşte mare nemulţumire. In mulţimea grămădită aci, a izbucnit epidemia tifosului. gj Mircea INTENŢIUNILE GRECILOR — Servissu telegrafic particular — Viena, 29 Aprilie, orele 12 noaptea. In taberele din Domokos domneşte o mare activitate. Grecii se fortifică în toată graba. Un ordin de zi al prinţului moştenitor Constantin spunea că Grecii vor rezista ori şicărui atac din partea Turcilor şi vor lua în mod energic ofensiva! In acest scop, cavaleria greacă a şi început să facă marşuri de recunoaştere. Inaintind prea mult spre a-şi da mai bine seama de mişcările trupelor turceşti, corespondenţii ziarelor vieneze din lagărul grecesc au fost prinşi de Tarei. Spitz. E C OU R I — Nicăieri nu se poate învăţa mai bine mersul pe bicicletă decît în noua şcoală, în locul acoperit al Stabilimentului vlocipedic, din strada Academiei No. 24, unde se primesc şi orice reparaţiuni de biciclete, avînd un atelier special organizat. Bicicletele Holul sînt cele mai recomandabile, ca eleganţă şi soliditate încercată. ’ 1118 — Societatea de medicină veterinară din Bucureşti va ţine şedinţă ordinară în ziua de 1 Mai, la orele 8 p. m., în localul şcoalei superioare de medicină veterinară. Ordinea zilei: 1) D. Stamatescu : Un rezultat speecial al maternizărilor. 2) Motaş : Anomalie a arterei dorsale. 3) Continuarea discuţiunei asupra proiectului de organizare al serviciului veterinar. —Institutul de astronomie din Capitala a pus în practică nouile instrumente astronomice sosite zilele acestea din Paris. — Şcoala de ofiţeri din Capitală care se află actualmente în ascursiune topografică la Iaşi, se va înapoia în Capitală săptămina viitoare. La 15 Mai se va deschide la şcoala de arhitectură din strada Teilor, o expoziţie a lucrărilor executata de către elevii şcoalei. Expoziţia pre organizată, de D. Păşeanu, directorul şcolei, intrarea va fi liberă. Amintim cetitorilor, că la 1 M.iuii „Adevărul“ începe să publice noul roman Valsul bărbaţilor apărut în Paris de cîteva zile şi deja aproape epuizat. Demisiiunea ministerului ungur — Serviciul telegrafic al „ Adevărului“ — Viena, 30 Aprilie, ora 1 luni, noaptea. Aci s’a răspîndit ştirea că ministerul unguresc a depus prin D. Banfy demisiunea sa în mîinile împăratului. Propunerea făcută de Badeni ca tratatul dintre Austria și Ungaria, actualmente în rigoare, să fie prelungit pe un termen de 10 ani, a fost respinsă fără discuţie de către guvernul unguresc.* Din pricina situaţiei interne foarte neliniştitoare, bursa a fost slabă, neîncheiînduse de cît puţine afaceri. Spus. mm DIN PITEŞTI (Corespondenţă particulară a „Adevărului“) Prefect bătăuş In ziua de 26 Aprilie, convocîndu-se consiliul judeţean de Argeş, s-a întîmplat un fapt regretabil din partea prefectului D. Manolescu. Acesta a sărit asupra consilierului judeţean şi alegător în colegiul I anume Niţă Cheorghe, incultîndu - şi lovindu-i, pentru motivul că consilierul Niţă Cheorghe nu s’a sculat de pe scaun la intrarea prefectului în sala şedinţelor. Toţi consilierii au protestat la contra acestei barbarii săvirşite de prefect. Suspendarea şedinţei Şedinţa a fost suspendată, deoarece consilierii au părăsit sala. De către consilierul bătut s’a reclamat D lui ministru de interne şi D lui procuror general. Acuma se poate vedea ce fel de om e acela care se află în capul judeţului:—un continuu provocator de scandaluri şi discordii între cetăţeni şi administraţie. De cît vinovaţi de aducerea acestei persoane ca prefect, sînt numai cetăţenii, cari au trebuit să aleagă pe un Dimancea deputat. fittsisbalarea administraţiei la toată administraţia nu găseşti decît prieteni, rude şi protejaţi de ai D-luî Manolescu. Ca şef al poliţii, este iarăşi un venetic, care toată ziua stă pe 10, cluburi, iar noaptea la Cate-Chautaut, iaşind conducerea poliţiei pe mina unui individ izgunit din alte slujbe ca incapabil. Acesta e directorul poliţiei, care la rîndu-i nu dă pe la slujbă decît la trei zile odată. Cine voiește sa vază, îl poate găsi în strada Stiubeiu, într’un local public, făcînd cafea la gura sobei. Acest individ care răspunde la numele de Petrescu, este finul lui Dimancea. Moartea caporalului Hădisiescu Cu privire la moartea caporalului I. Rădulescu, ministerul de războifi a delegat pe căpitanul Stancîovicî, raportor pe lingă consiliul de războifi al corpului II de armată, ca să ancheteze faptul. La anchetă, D. loc.-colonel Spiroiu si o parte din ofițeri au declarat că au văzut scrisoarea lăsata de victimă, scrisoare a cărei existenţă a fost tăgăduită de colonelul Rădulescu. Căpitanul Stancîovici a fost delegat de minister a ţine socoteală şi de opiniunea publică. S’a constatat că publicul este contra acestui barbar colonel, învinovăţîndu-l de sinuciderea caporalului Rădulescu. Provocare la du’tel Colonelul Rădulescu, pentru a scapa de atacurile presei şi a afla cine i corespondentul din localitate care ţine „Adevărul“ în curent cu isprava D-sale,i pus pe ofiţerii din regiment a provoca la duîel pe un’căpitan în retragere. S’au şi prezintat la acesta vre-o 4 ofiţerî cerîndu i socoteală pentru faptele denunţate în contra colonelului Rădulescu- Căpitanul a refuzat însă a se bat®, declarînd că nu este corespondentul D-voastră. Ofiţerii caută acuma a-1 lovi mişeleşte. aslgsirar eai wleasă Căpitanul în retragere a cerut D-luî procuror ioeal asigurarea vieţei. După cum vedeţi, colonelul Rădulescu este vinovat şi cerem D-lui ministru de războiu a publica în „Monitor“ rezultatul anchetei, declaraţiunile martorilor şi ordinul de zi pentru ştergerea de pe tabloul de avansare a victimei. Ştiri telegrafice (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Romine“) Canea, 20 Aprilie.— Două vapoare greceştii confiate vor imbunca rutine 400 de soldaţi la Platonia. Sfin, 29 Aprilie.— Ştirea dată de ziarele străine şi care zice că Bugaria ar fi reclemat pe ofiţerii bulgari cari urmează cursurile academice în Rusia, este fialsă. Războiul greco-turc intervenţia puterilor (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Române“) Hota puterilor1.—Răspunsul larecie*.—Declaratîs italiei. Hora puterilor Constantinopol, 29 Aprilie. — Intr’o întrunire ce aui avut ambasadorii azi, aceştia au schimbat cîte va idei asupra mediaţiunei cerută de Grecia. Cu toate astea nu s’a luat nici o hotărîre, deoarece cîţiva ambasadori n’au primit încă instrucţiuni. Răspunsul Greciei Atena, 29 Aprile. — Nota puterilor a first remisă la 4 ore şi jum. de dimineaţă. Această notă declară că puterile sînt gata să ofere mediaţiunea lor in vederea de a obţine un armistiţiu şi de a aplana dificultăţile exigente actualmente între Grecia şi Turcia, cu condiţia ca guvernul elen să declare că va proceda la rechemarea trupelor şi din insula Creta, că va adera în mod formal la autonomia Cretei şi că primeşte fără rezerve sfaturile ce-i vor da puterile în interesul păcei. Guvernul elen a răspuns îndată printr’o declaraţie, ţinînd seamă cu desăvirşire de cererile notei. Guvernul a comunicat armatei oferta de meditiţiune. Roma, 291 Aprilie...Camera deputaţilor“ — Ministrul afacerilor streine declară că toate puterile au propus mediaţiunea lor Greciei, care a primit-o credincios politicei concertului european, de care acum, mai puţin decît ori-cînd, nu are motiv de a se depărta. Guvernul ia parte la acesta negocieri şi, animat de acest spirit bine-voitor de împăciuire către Grecia, care a dictat purtarea sa, îşi va da toate silinţele pentru ca prin mediaţiune şi printr’o pace onorabilă, să se pună capăt unei situaţiuni, care, în interesul Europei şi al civilizaţiei, nu s’ar putea prelungi fără primejdii noul şi grave. Declaraţia Italiei Condiţii une de pace (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Române“) Viena, 29 Aprilie.— Se anunţă din Constantinopol Corespondenţei politice că în cercurile guvernamentale prevalează ideea de a face să se plătească de Grecia o indemnitate de razboiu prin anuităţi garantate de veniturile Tesaliei și cari să formeze baza unui nou împrumut turcesc pentru a plăti cheltuielile de războia. Se consideră ca inevitabilă o modificare a frontierei tesalice. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 76 PE DRUMUL CRIMEI Partea a treia PE MARGINEA CRIMEI XI Maria-Tereza îl privia cu înduioșare, iar privirea ei spunea lui Milberg ceea ce Milberg gîndea: — Acesta nu-î vinovat !.. Era nefolositor să-l întrebe, deoarece gîcia că Chariot era gata să-șî verse inima. Magistratul îi zise cu blîndețe: — Ai multe lucruri să-mi povestești, nu-i așa, copilul meu ? — Oui! da, multe, multe, D-le, zise Chariot printre suspine. — Nu te teme de mine, căci îți sînt prieten. Băiatul atunci își povesti viața-i întreagă. Nu ascunse nimic, nici încercările de a găsi de lucru, nici furturile de găini nici jefuirea de la generalul Auberpin. Totuși se apără. Nu fusese vinovat pînă la capăt, in ziua aceea Bertina veghia asupra Iui ca, un înger păzitor, si-1 scosese din noroiul în care zăcea. Povesti intrarea lor la Piatra-de-Marmoră, la buna și blinda Maria-Tereza, viața lor liniștită şi fericită, cînd credeau că isprăviseră cu necazurile. Apoi apăruse Boroville. Comisese o greşală el, Chariot, întroducîndu-1, dar era oarecum obligat. Poliţia urmărea pe bandit şi dacă l-ar fi prins, blestematul ar fi acuzat pe Cherlot de complicitate. Voise să-l scape, ca să se scape şi pe dînsul. Și se ştie cum s’au mai întors lucrurile. Făcuse pe Bertina ca să fugă fiindcă ştia că copila va fi pusă la închisoare sub acuzaţiunea pe care o lansase în potrivă-î Mabillot, şi poate pentru că ar fi fost bănuită de complicitate cu Boroville. Și după ce povesti totul, mai zise: — Acuma, D-le, știi tot, absolut. Nici chiar Bertina, dacă ar fi aci, nu ţi-ar putea spune mai mult. Am fost foarte nenorociți.— Faceţi cu noi tot ce poftiţi ! Magistratul ascultase povestirea lui Chariot fără să-l întrerupă nici odată ,şi fără să slăbească din ochi trăsăturile feţei lui Chariot. Copilul acesta nu minţea! Şi Milberg se simţia cuprins de milă, faţă cu atîtea mizerii şi atîta curaj ’ _ Cred, zise, tot ce mi-am povestit. Sînt convins că eşti un băiat vrednic şi cinstit, căruia nu i-a lipsit decît puțină afecțiune. Chariot începu să plîngă din nou. — Oh ! D-le! ce bine-mi fac vorbele D-tale ! — Deci am toată încrederea în declarațiile D-tale, dar sînt nevoit să te rețin. ’ — In arest, nu- i așa ? zise Chariot, cu capul în jos. — In arest. — Și nu se va termina cu atît, adăugă tînărul cu o deosebită amărăciune. Fiindcă Boroville are să treacă la Curtea cu jurați, de sigur că au să mă aducă și pe mine acolo... cicr dacă n’am fost complice cu el cînd a asasinat pe bătrînul Violaines și pe grădinar, l-am ajutat cel puțin în afacerea de la Villa... — Da, zise magistratul cu bunătate; decît dacă informațiile ce am să culeg îmi vor confirma spusele D-tale, voi fi stărui pentru D-ta... și nu vei fi condamnat.... — Adevărat. D-le, adevărat ? — Da, da, fii sigur. — Dar pe urmă, D-le, pe urmă ce o să devin ? Cineva voai voi să mă primească ?... Nimeni... — Ai încredere, Chariot, căci că nu te voia părăsi. — Mulțămesc, Dle, mulțămesc! Și numai de cît, izbit de o idele, zise: — Dar Bertina ?... Aveţi s o protejaţi și pe dînșiî, mi i așa?' Da, da. Va fi de ajuns s’o vedeţi... Ah ! lmi pare rău acuma că am lăsat-o să plece !... — Poate știi unde e ! Ar fi mai bine să iui vagabonutze la întujjhii. — Trebuia să mă aș tepte... la colțul pădure!... Da, stupină, știi unde, zise către Maria-IVreza. —Vrei să te duci s’o cauți ? — Da, ’da... însoțește ! te rog, zise magistratul către Maria. Chariot și femeia plecară împreună. Ajungînd în pădure, Chariot zise: — Acolo e. Și alergă spre un arbore lingă care stătea în timpul vereî ca să aștepte pe Bertina. Nu era nimeni însă. Chariot strigă: — Bertina, Bertina, sînt eu, Chariot! Nici o voce nu răspunse însă. Pădurea era pustie. — Bertina n’a venit încă, zise dezolat. Să mai așteptăm, stăpîna, măcar cîteva minute. — Da, da să așteptăm, copilul meu. Maria-Tereza se gîndea la Lietta. Așteptară. Din cînd în cînd Chariot striga. Vecinie aceiași tăcere. Nu putea să-și explice această întîrziere. — Bertina trebuie să fi auzit că venea ei să mă aresteze și și va fi zis că ar fi inutil să mai vie la întîlnire. De sigur că a fugit. In adevăr aşa se și întîmplase. Bertina văzuse tot ce se petrecuse în pătul și cuprinsă de groază intră în pădure în care se afundă, mergînd repede cu inima înghețată de groază. Iat-o din nou pe drumuri, rătăcind la intimidare. Și era departe, foarte departe pe cînd o chema prienul ei, așa că nu-1 auzi. Chărlot și cu Maria Tereza se întoarseră la Piatra de Marmoră. Milberg începuse a se îngriji de lipsa lor îndelungată. In sfirșit iată-i, dar fără Bertina. — A plecat, D-le, a plecat, zise Chariot. Unde o să se ducă ea fără mine ? — Nu te dispera, îî zise Milberg, căci avem s’o găsim noi. Chariot nu fusese închis în pivniță, deoarece Milberg nu voia ca să se întîlnească cu Boroville. II închiseră într’o odaie de serviciu cam întunecoasă, unde Chariot, zdrobit de atîta oboseală și atîtea emoțiunî, adormi greu. Milberg dădu ordin’ să se vestească jandarmeria. Era să plece cînd Maria-Tereza se apropie de dînsul în curte. — Așadar, îi zise, nu faci nimic pentru dînsul ?’ Dînsul era Boroville, dar nici nu îndrăznea să-i rostească numele. — Ce pot să fac ? — Bă nu știi. Caută ! E fiul D-tale, Henri! Ești vinovat! Nu se poate să-l sacrifici așa. Vaî! tot ce mî vei spune nu ,poate decît să mî sporească remuşcările și durerea. — E oribilă situația aceasta ! — Și mai teribilă e situația ce-mî creîază greșala trecutului mrfi. — Dumnezeule ! Doamne ! zise Maria. Și se depărta, zdrobită, încovoindu-se sub lovitura ce o izbise. Milberg plecă. Dar acest om și această femeie puteau ea să se depărteze unul de altul, gîndurile lor însă ex-afl comune. Fiecare urmărea în minte, trista călătoria pe care avea s’o facă Boroville și la al cărei capăt se afla eșafodul. Maria-Tereza n’a voit să se culce. Stătu lingă cadavrul bătrînuluî Violaines rugîndu se pentru omul acela care în viața lui n’a avut niciodată milă de dînsa. In acelașî timp se gîndea și la Boroville, care era închis alături de dinsa. Eşi din casă şi ascultă plimbarea monotonă a lui Blaise, care păzea dinaintea pivniţei, înlocuind pe Valentin. Şi ei, tot aşa precum îi trecuse şi lui Milberg prin minte, îi veni gîndul de invaziune. Dar, ca Milberg, se cutremură cugetînd la tot răul pe care l-ar putea face omenirei Boroville lăsat în libertate. Da, de cît omul acesta era fiul ei ! Şi pe cînd se muncea cu tot felul de gînduri în privinţa chipului cum ar face să scape Boroville şi cu scrupulele cari o impiedicau, văzu pe Jean Violaines îndreptîndu se spre locuința tatălui sǎu. am»). • . . fi