Adevěrul, mai 1897 (Anul 10, nr. 2818-2845)

1897-05-01 / nr. 2818

"MB III «WSISMS»W^«^^ .yrsSSSWKWWBWfWeWWWWWWWW»*»*?«»'«^ Its, linie publică testamentul său făcut cu două ani în urmă şi prin care lăsa tot dome­niul său Chantilly, în valoare de mai multe milioane, Academiei Franceze. Aceasta îl ale­sese de membru al ei, încă din 1871, în lo­cul lui Montalembert, împreună cu toţi principii, şi ducele d’Au­­male a fost şters din cadrele armatei fran­ceze. Aceasta el n’a putut s’o uite nici o dată și, nu mai în numi de cit cu ocaziunea vizi­tei ța-ului, a declarat că nu poate participa la festivități, ca fiind un soldat degradat. Qan. ImpTBBmm şi Palavre (Din corespondenţa lui Chiţibuş cu cetitoarele sale). Catastrofa din Paris Toată lumea cunoaşte oribila dramă da la Bazarul de caritate din Paris. Cetind darea da scam­ă a acestei catastrofe, cîte notiţe nu poţi lua asupra omenire!! Omul, mai ales în aces­te circumstanţe, se arată dezbrăcat de forma­lismul şi ipocrizia socială. Intr’o parte vezi omul nepierzîndu şi sentimentele nobile şi al­­tiuiste, în altă parte, din potrivă, omul devine animalul sălbatec, uită toate conveninţele sociale şi aleargă nebun spre scăpare Ar trebui zeci de coloane ca să ilustrez zi­sele mele. In prima linie, în această nefericire, ura de clasă a dispărut. Clasa muncitoare, cind a vă­zut dezastrul, a uitat că in acest bazar erau numai fiicele şi nevestele celor bogaţi, a ex­ploatatorilor ei, şi nu s’a gindit de cît că a­­colo sint fiinţe omeneşti cari ard, ca altă dată creştinii pe rugurile cu cari Neron lumina Roma. Simpli uvmieri, s’au aruncat în flacărî şi au scăpat contese, marchize, baroane şi neveste de generali, intre ele era soţia gene­ralului Marchiz de Paliffet, fiorosul ucigător al parizienilor din timpul Comunei, şi cu teste acestea fiii celor ucişi la 1871 au sărit în a­­jutorul ei. Personalul inferior al hotelului „des Pa­lais“ a scăpat peste 150 de persoane prin o fereastră de la depozitul de carne, care dădea în spre locul viran în care se instalase Baza­rul de caritate. Pe de altă parte, cîte scene de sălbătecie ! O Doamnă de-abia ajunge la fereastra salva­toare ; este epuizata de osteneală şi emoţiune, flăcările deja au cuprins-o, fustele îi ard. O sforţare numai, şi este scăpată! De o dată însă o mînă viguroasă o trage înapoi: e o altă femeie mai voinică, car® o aruncă de­parte, intrînd ea pe fereastră şi strigîndu-i: „Fie­care pe­ntru sine“. Nefericita n’a mai pu­tut scăpa, flăcările au cuprins o cu desăvâr­şire şi în cîte­va momente a fost consumată de foc. Au fost scene duioase şi nobile. E o ne­poată şi bunica sa. Aceasta voieşte să-şi scape „copila“ şi o sileşte să fugă la mai în­­tâi­. Nepoata însă refuză să plece. Ea îşi îm­preună braţele în jurul grumazului „Eudi­­cheta şi moartea le-a găsit îmbrăţişate.... Un părinte îşi scapă pe una din copilele sale şi aleargă în flăcări să-şi găsească şi pe a doua. Părintele şi fiica au fost găsiţi morţi mînă în mînă.... Şi cîte.... cîte nu sînt scene de asemenea nature, nobile sau barbare, sălbatice sau pline de devotament!.... Cînd primejdia se apropie, omul se dezbracă de toate sentimentele împrumutate : firea săl­batecă rămîne cu simţirea de fiară, natura nobilă, în mijlocul morţei, încă îşi păstrează însuşirile de om. Chiţibuş. Atacul de la Arta (De la­ corespond, particular al „Adeveruluî“) Arta 22 Aprilie. Trei zile de cînd populaţiunea creştină din Epir continuu trece podul din Arta. Nu a ră­mas în Epir nici un suflet creştin. Cruzimile şi măcelurile săvîrşite de armata turcească sînt teribile. In timpul ci­ Grecii chiar nu au atacat. Turcii au năvălit prin satele din munţi şi au omorît şi jefuit. Vinerea trecută a fost ultimul atac contra fortăreţei Pentepigadia, in urma căruia Grecii au trebuit să se retragă, cu pierderi foarte mari, aşa că la momentul de faţă armata tur­cească se află la o îndepărtare de două ore de Arta. Azi dimineaţă, la orele 4, s’a dat sem­nalul de alarmă şi cu întreaga armată, am ieşit la podul de peste rîul Arachtos, unde stăm şi în momentul cînd vă ser­iu­ aceste rînduri. De la orele 6 se aude bubuitul tunurilor flo­tei elene care bombardează Preveza. Vapoa­rele cari bombardează sunt: Árkádia şi Ba­­silisa Olga şi alte 3 topitoare. După informaţiunea ce o am din izvor si­gur, armata greacă cari se află concentrată la podul de peste Arta, în număr de peste 20,0­00, va face un asalt şi aceasta va fi ul­tima încercare în Epir. Credem însă că vom reuşi să alungăm Turcii din Epir. Barbariile turceşti O foarte rea impresiune a făcut ştirea că o companie grecească fiind făcută prizonieră, a fost toată decapitată, iar capetele soldaţilor au fost în­fipte in vîrful baionetelor şi aşa Turcii ’şi-au­ fă­cut intrarea în Pentepigadia. Intre prizonierii omo­­rîţi se află şi un corespondent englez, fiul consu­lului Brother. Turcii nu dali nici o importanţă tratatelor in­terna­ţionale privitoare la spitale, ci omor tot ce le iese în cale: bolnavi, răniţi, etc.. Fanatismul lor e atît de mare, în­cît întrece cu mult entuziasmul desfăşurat pe stradele Atenei de poporul grec. Dacă nu vom reuşi de a învinge p­e Turci prin asaltul de acum, atunci Grecia a pierdut războiul. Comandanţii şi ofiţerii greci umblă toţi cu feţele posomorite, ceea­ ce descurajează mult pe soldaţi. lipi­a Arta este foarte bine întărită şi ideia de a ocupa partea turcească şi podul a fost foarte fericită, căci pe unde ar fi putut să se refu­gieze bieţii creştini, dacă podul era în mina Turcilor ? In capul podului din­spre partea grecească a Artei se află un arbore care are o periferie de 23 de me­tri şi dinapoia căruia sunt aşezate două mitralieze îndreptate asu­pra punctului celui mai înalt al podului, aşa că în momentul cînd Turcii ar încerca a trece podul, mitraiiezele vor începe funcţionarea. Arta turcească e părăsită de locuitori, ca­sele stai­ goale şi vitele cari au rămas în­chise la plecarea Turcilor, au fost găsite de Greci, moarte. Aşteptăm c­e nerăbdare atacul şi toţi au speranţă că Grecii vor învinge. ISl­reea De­li­asm­ara. " CRONICĂ" Ciuperca Naţională Primăvara ! Primăvara sireacă ! Odată cu hotărirea D l ul P. D. Aurelian de a se hotărî să dea la iveală o gazetă care să susţină vederile grupului D-sale, D. Mi­­liţă a luat şi Dumnealui hotărirea ca să scoată o nouă Ciupercă Naţională, nu care să combată pe a lui Domnu Aurelian şi care să se vîndă foarte ieftin : cinci parale bune. De­o­cam­dată vestea apariţiunei mărfei pe piaţa Bucuureştiuluî nici n’a scăzut nici n'a sporit valoarea rentei. Totuşi D. Mitiţă o ter­a decis ca să facă marţ pe toată lumea cu organul, care, după cum pretind intimii Dumnealui, nu face cinci parale... Aşa, direcţiunea gazetei va fi încredinţată lui Domnu Palladi, unul dintre cei mai deli­caţi bărbaţi din ţara lui Hilles. Prim-radactor va fi numit, Domnu Berechet, cârciumar cu scuipat la... furcă şi cetăţean padina. Redactorul va fi ales dintre cei mai ener­gici birja­r neîntors... de la principiile libe­rale în cari s’a născut în ţara ungurească, de unde va trebui să-i fie obîrşia. Restul personalului va fi complectat dintre vechii comisari, ipocomisari, agenţi secreţi şi alte distinse persoane din corpul sergenţilor de oraș. Dacă mî-ar fi spus toate astea D. Vasils Lascar, nu tog-ași fi dat osteneala să le înre­gistrez... parol­­ Bac. Depeşils „Adevărului“ DE PE CÎMPUL DE LUPTĂ — Servietă telegrafic particular — Stylide, 29 Aprilie, orele 11 jumi. noaptea. Smolenitz se prepară să facă cu trupele sale o recunoaştere spre Gura, localitate situată între Domo­kos şi Vel­estin­o. Turcii se coboară în mare număr din Velestino spre Damokos, unde o luptă decizivă este aşteptată din­­tr’un moment într’altul. Populaţiunea speriată fuge din Damokos în’ inte­riorul Greciei. Pol. CONDIŢIUNILE DE PACE — Serwieio teiffigrasfio particular — Vilma, 30 Aprilie, ora 1 noaptea Condiţiunea de pace impusă de Poartă, ca Grecia să-i dea flota cufrisată ca zălog pînă la plata indemnizărei de războiți, nu va fi primită cu nici un­­preț de Rusia și Anglia. Spitz. JOUI 1 MAI 1S9? ESCADRA GRECEASCĂ — Serviciu telegrafia particular — Styliile, 29 Aprilie, oreia 12 noaptea. După intrarea trupelor turcești în Volo, escadra de cuirasate grecească a primit ordin să bombardeze tru­pele inimice. In acest moment, cuirasatul fran­cez Fronde împreună cu cuirasatul italian Vesuino, şi alte cuirasate en­gleze, au ieşit înaintea flotei gre­ceşti, notificind comandantului ei, că bombardarea îi este interzisă ,şi că o singură bombă aruncată asupra oraşului Volo va fi considerată ca un caz de război­. Aşa fiind, escadra cuirasată a fost silită să se retragă în baia Ilalmy­­ros, unde se află și escadra torpi­­loarelor de sub comanda principelui George­ Pol. ÎNCHEIEREA” ARMISTIŢIULUI — Serviciu telegrafic partieenassr — Atena, 30 Aprilie, ora 1 noaptea Asta-ef. »a ţinut o coi»ferinţă a amb­i^a­­d’ifilor la care a participat şi ministrul grec Hku­ țtdi*. Prin oraş #’.* răspîndi­t şti­rea că in aceas’ă ca firinţă s’a h­otărtt Incheioea unuî armistiţiu pe 15 zile, la o­­re ar fi aderat deja şi Poarta. Se aşteaptă semnarea preliminărilor de pace. SOSIREA GARIBALDIENILOR — Serviciu telegrafic psirticulas* — Stylide, 30 Aprilie, ora I noaptea. Aci au­ sosit două vase de război pe cari se­ afla Ricciotti Garibaldi împreună cu voluntarii săi. Se vor îndrepta mai întîî spre Lamia şi apoi vor pleca la Domokos. Pol. TURB­URĂRILE DIN ARTA — pervid­ă telegrafic particular — Arta, 29 Aprilie, orele 11 juni, noaptea. Aci e mare turburare. Mulţimea e­­normă a creştinilor epiroti,­ fugiţi de groaza Turcilor, umple toate dru­murile. Mizeria şi foamea bîntuiesc în mod îngrozitor. Printre refugiaţi domneşte mare nemulţumire. In mulţimea grămădită aci, a iz­bucnit epidemia tifosului. gj Mircea INTENŢIUNILE GRECILOR — Servissu telegrafic particular —­ Viena, 29 Aprilie, orele 12 noaptea. In taberele din Domokos domneşte o mare activitate. Grecii se fortifi­că în toată graba. Un ordin de zi al prinţului moş­tenitor Constantin spunea că Grecii vor rezista ori şi­cărui atac din partea Turcilor şi­ vor lua în mod energic ofensiva! In acest scop, cavaleria greacă a şi început să facă marşuri de recu­noaştere. Inaintind prea mult spre a-şi da mai bine seama de mişcările trupe­lor turceşti, corespondenţii ziarelor vieneze din lagărul grecesc au fost prinşi de Tarei. Spitz. E C OU R I — Nicăieri nu se poate învăţa mai bine mersul pe bicicletă de­cît în noua şcoală, în locul acoperit al Stabilimentului vlocipedic, din strada Academiei No. 24, unde se pri­mesc şi ori­ce reparaţiuni de biciclete, avînd un atelier special organizat. Bicicletele Ho­lul sînt cele mai recomanda­bile, ca eleganţă şi soliditate încercată. ’ 1118 — Societatea de medicină veterinară din Bucureşti va ţine şedinţă ordinară în ziua de 1 Mai, la orele 8 p. m., în localul şcoalei superioare de medicină veterinară. Ordinea zilei: 1) D. St­amatescu : Un rezul­tat sp­eecial al maternizărilor. 2) Motaş : A­­nomalie a arterei dorsale. 3) Continuarea discu­ţiunei asupra proiectului de organizare al serviciului veterinar. —Institutul de astronomie din Capitala a pus în practică nouile instrumente astronomice so­site zilele acestea din Paris. — Şcoala de ofiţeri din Capitală care se află actualmente în ascursiune topografică la Iaşi, se va înapoia în Capitală săptămina vii­toare.­­ La 15 Mai se va deschide la şcoala de ar­hitectură din strada Teilor, o expoziţie a lucrărilor executata de către elevii şcoalei. Expoziţia pre organizată, de D. Păşeanu, directorul şco­lei, intrarea va fi liberă. Amintim cetitorilor, că la 1 M.­iuii „Adevărul“ începe să publice noul roman Valsul bărbaţilor apărut în Paris de cîte­va zile şi deja aproape epuizat. Demisiiunea ministerului ungur — Serviciul telegrafic al „ Adevărului“ — Viena, 30 Aprilie, ora 1 luni, noaptea. Aci s’a răspîndit ştirea că ministerul un­­guresc a depus prin D. Banfy demisiunea sa în mîinile împăratului. Propunerea făcută de Badeni ca tratatul dintre Austria și Ungaria, actualmente în rigoare, să fie prelungit pe un termen de 10 ani, a fost respinsă fără discuţie de către guvernul unguresc.* Din pricina situaţiei interne foarte neli­niştitoare, bursa a fost slabă, neîncheiîndu­­se de cît puţine afaceri. Spu­s. mm DIN PITEŞTI (Corespondenţă particulară a „Adevărului“) Prefect bătăuş In ziua de 26 Aprilie, convocîndu-se consi­liul judeţean de Argeş, s-a întîmplat un fapt regretabil din partea prefectului D. Manoles­­cu. Acesta a sărit asupra consilierului jude­ţean şi alegător în colegiul I anume Niţă Cheorghe, incultîndu - şi lovind­u-i, pentru mo­tivul că consilierul Niţă Cheorghe nu s’a scu­lat de pe scaun la intrarea prefectului în sala şedinţelor. Toţi consilierii au protestat la contra a­­cestei barbarii săvirşite de prefect. Suspendarea şedinţei Şedinţa a fost suspendată, de­oare­ce con­silierii au părăsit sala. De către consilierul bătut s’a reclamat D lui ministru de interne şi D lui procuror general. Acuma se poate vedea ce fel de om e acela care se află în capul judeţului:—un continuu­ provocator de scandaluri şi discordii între ce­tăţeni şi administraţie. De cît vinovaţi de a­­ducerea acestei persoane ca prefect, sînt nu­mai cetăţenii, cari au trebuit să aleagă pe un Dimancea deputat. fittsi­sbalarea administraţiei la toată administraţia nu găseşti de­cît prie­teni, rude şi protejaţi de ai D-luî Manolescu. Ca şef al poliţi­i, este iarăşi un venetic, care toată ziua stă pe 10, cluburi, iar noaptea la Cate-Chautaut, iaşind conducerea poliţiei pe mina unui individ izgun­it din alte slujbe ca incapabil. Acesta e directorul poliţiei, care la rîndu-i nu dă pe la slujbă de­cît la trei zile odată. Cine voiește sa­­ vază, îl poate găsi în stra­da Stiubeiu, într’un local public, fă­cînd cafea la gura sobei. Acest individ care răspunde la numele de Petrescu, este finul lui Dimancea. Moartea caporalului Hădisiescu Cu privire la moartea caporalului I. Ră­­dulescu, ministerul de războifi a delegat pe căpitanul Stancîovicî, raportor pe lingă con­siliul de războifi al corpului II de armată, ca să ancheteze faptul. La anchetă, D. loc.-colonel Spiroiu si o parte din ofițeri au­ declarat că au văzut scri­soarea lăsata de victimă, scrisoare a cărei e­­xistenţă a fost tăgăduită de colonelul Rădu­­lescu. Căpitanul Stancîovici a fost delegat de mi­nister a ţine socoteală şi de opiniunea pu­blică. S’a constatat că publicul este contra aces­tui barbar colonel, învinovăţîndu-l de sinuci­derea caporalului Rădulescu. Provocare la du’tel Colonelul Rădulescu, pentru a scapa de a­­tacurile presei şi a afla cine i corespondentul din localitate care ţine „Adevărul“ în curent cu isprava D-sale,­­i pus pe ofiţerii din regi­ment a provoca la duîel pe un’căpitan în re­tragere. S’au şi prezintat la acesta vre-o 4 o­­fiţerî cerîndu i socoteală pentru faptele de­nunţate în contra colonelului Rădulescu- Că­pitanul a refuzat însă a se bat®, declarînd că nu este corespondentul D-voastră. Ofiţerii cau­tă acuma a-1 lovi mişeleşte. aslgsirar eai wleasă Căpitanul în retragere a cerut D-luî procu­ror ioeal asigurarea vieţei. După cum vedeţi, colonelul Rădulescu este vinovat şi cerem D-lui ministru de războiu a publica în „Mo­nitor“ rezultatul anchetei, declaraţiunile mar­torilor şi ordinul de zi pentru ştergerea de pe tabloul de avansare a victimei. Ştiri telegrafice (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Romine“) Canea, 20 Aprilie.— Două vapoare gre­ceştii confiate vor imbunca rutine 400 de soldaţi la Platonia. S­fin, 29 Aprilie.— Ştirea dată de zia­rele străine şi care zice că B­ugaria ar fi rec­­lem­at pe ofiţerii bulgari cari urmează cursurile academice în Rusia, este fialsă. R­ăzboiul greco-turc intervenţia puterilor (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Române“) Hota puterilor1.—Răspunsul lare­­cie*.—Declaratîs italiei. Hora puterilor Constantinopol, 29 Aprilie. — Intr’o întru­nire ce aui avut ambasadorii azi, aceştia au schimbat cîte­ va idei asupra mediaţiunei ce­rută de Grecia. Cu toate astea nu s’a luat nici o hotărîre, de­oare­­ce cîţi­va ambasadori n’au primit încă instrucţiuni. Răspunsul Greciei Atena, 29 Apri­le. — Nota puterilor a first remisă la 4 ore şi jum. de dimineaţă. Această notă declară că puterile sînt gata să ofere mediaţiunea lor in vederea de a obţine un armistiţiu şi de a aplana difi­cultăţile exigente actualmente între Grecia şi Turcia, cu condiţia ca guvernul elen să declare că va proceda la rech­emarea trupe­lor şi­­ din insula Creta, că va adera în mod formal la autonomia Cretei şi că primeşte fără rezerve sfaturile ce-i vor da puterile în interesul păc­ei. Guvernul elen a răspuns îndată printr’o declaraţie, ţinînd seamă cu desăvirşire de cererile notei. Guvernul a comunicat armatei oferta de meditiţiune. Roma, 291 Aprilie.­..Camera deputaţilor“ — Ministrul afacerilor streine declară că toate puterile au­ propus mediaţiunea lor Greciei, care a primit-o credincios politicei concertu­lui european, de care acum, mai puţin de­cît ori-cînd, nu are motiv de a se depărta. Gu­vernul ia parte la acesta negocieri şi, ani­mat de acest spirit bine-voitor de împăciuire către Grecia, care a dictat purtarea sa, îşi va da toate silinţele pentru ca prin media­­ţiune şi printr’o pace onorabilă, să se pună capăt unei situ­a­ţi­uni, care, în interesul Eu­ropei şi al civilizaţiei, nu s’ar putea pre­lungi fără primejdii noul şi grave. Declaraţia Italiei Condiţii un­e de pace (Serviciul telegrafic al „Agenţiei Române“) Viena, 29 Aprilie.— Se anunţă din Constantinopol Corespondenţei politice că în cercurile guvernamentale pre­valează ideea de a face să se plă­tească de Grecia o indemnitate de razboiu prin anuităţi garantate de veniturile Tesaliei și cari să­ formeze baza unui nou împrumut turcesc pentru a plăti cheltuielile de răz­boia. Se consideră ca inevitabilă o mo­dificare a frontierei tesalice. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 76 PE DRUMUL CRIMEI Partea a treia PE MARGINEA CRIMEI XI Maria-Tereza îl privia cu înduioșare, iar privirea ei spunea lui Milberg ceea ce Mil­berg gîndea: — Acesta nu-î vinovat !.. Era ne­folositor să-l întrebe, de­oare­ce gîcia că Chariot era gata să-șî verse inima. Magistratul îi zise cu blîndețe: — Ai multe lucruri să-mi povestești, nu-i așa, copilul meu ? — Oui! da, multe, multe, D-le, zise Char­iot printre suspine. — Nu te teme de mine, căci îți sînt prie­ten. Băiatul atunci își povesti viața-i întreagă. Nu ascunse nimic, nici încercările de a găsi de lucru, nici furturile de găini nici jefuirea de la generalul Auberpin. Totuși se apără. Nu fusese vinovat pînă la capăt, in ziua aceea Bertina veghia asupra Iui ca, un înger păzi­tor, si-1 scosese din noroiul în care zăcea. Povesti intrarea lor la Piatra-de-Marmoră, la buna și blinda Maria-Tereza, viața lor li­niștită şi fericită, cînd credeau că isprăviseră cu necazurile. Apoi apăruse Boroville. Comi­sese o greşală el, Chariot, întrodu­cîndu-1, dar era oare­cum obligat. Poliţia urmărea pe ban­dit şi dacă l-ar fi prins, blestematul ar fi a­­cuzat pe Cherlot de complicitate. Voise să-l scape, ca să se scape şi pe dînsul. Și se ştie cum s’au mai întors lucrurile. Făcuse pe Bertina ca să fugă fiind­că ştia că copila va fi pusă la închisoare sub acuza­­ţiunea pe care o lansase în potrivă-î Mabil­­lot, şi poate pentru că ar fi fost bănuită de complicitate cu Boroville. Și după ce povesti totul, mai zise: — Acuma, D-le, știi tot, absolut. Nici chiar Bertina, dacă ar fi aci, nu ţi-ar putea spune mai mult. Am fost foarte nenorociți.— Faceţi cu noi tot ce poftiţi ! Magistratul ascultase povestirea lui Chariot fără să-l întrerupă nici o­dată ,şi fără să slă­bească din ochi trăsăturile feţei lui Chariot. Copilul acesta nu minţea! Şi Milberg se simţia cuprins de milă, faţă cu atîtea mizerii şi atîta curaj ’ _ Cred, zise, tot ce mi-am povestit. Sînt convins că eşti un băiat vrednic şi cinstit, căruia nu i-a lipsit de­cît puțină afecțiune. Chariot începu să plîngă din nou. — Oh ! D-le! ce bine-mi fac vorbele D-tale ! — De­ci am toată încrederea în declara­țiile D-tale, dar sînt nevoit să te rețin. ’ — In arest, nu- i așa ? zise Chariot, cu ca­pul în jos. — In arest. — Și nu se va termina cu atît, adăugă tînărul cu o deosebită amărăciune. Fiind­că Boroville are să treacă la Curtea cu jurați, de sigur că au să mă aducă și pe mine a­colo... cicr dacă n’am fost complice cu el cînd a asasinat pe bătrînul Violaines și pe grădinar, l-am ajutat cel puțin în afacerea de la Villa... — Da, zise magistratul cu bunătate; de­cît dacă informațiile ce am să culeg îmi vor confirma spusele D-tale, voi fi stărui pentru D-ta... și nu vei fi condamnat.... — Ad­evărat. D-le, adevărat ? — D­a, da, fii sigur. — Dar pe urmă, D-le, pe urmă ce o să de­­vin ? Cine­va voai voi să mă primească ?... Nimeni... — Ai încredere, Chariot, căci că nu te voia părăsi. — Mulțămesc, D­le, mulțămesc! Și numai de cît, izbit de o idele, zise: — Dar Bertina ?... Aveţi s o protejaţi și pe dînșiî, mi i așa?' Da, da. Va fi de ajuns s’o vedeţi... Ah ! lm­i pare rău­ acuma că am lăsat-o să plece !... — Poate știi unde e ! Ar fi mai bine să iui vagabonut­ze la înt­u­jjhii­. — Trebuia să mă a­ș te­pte... la colțul pă­dure!... D­­a, stupină, știi unde, zise către Ma­ria-IVre­za. —­­Vrei să te duci s’o cauți ? — Da, ’da... însoțește ! te rog, zise magistratul către Maria. Chariot și femeia plecară împreună. Ajungînd în pădure, Chariot zise: — Acolo e. Și alergă spre un arbore lingă care stătea în timpul vereî ca să aștepte pe Bertina. Nu era nimeni însă. Chariot strigă: — Bertina, Bertina, sînt eu, Chariot! Nici o voce nu răspunse însă. Pădurea era pustie. — Bertina n’a venit încă, zise dezolat. Să mai așteptăm, stăpîna, măcar cîte­va minute. — Da, da să așteptăm, copilul meu. Maria-Tereza se gîndea la Lietta. Așteptară. Din cînd în cînd Chariot striga. Vecinie aceiași tăcere. Nu putea să-și explice această întîrziere. — Bertina trebuie să fi auzit că venea ei să mă aresteze și și va fi zis că ar fi inutil să mai vie la întîlnire. De sigur că a fugit. In adevăr aşa se și întîmplase. Bertina văzuse tot ce se petrecuse în pă­­tul și cuprinsă de groază intră în pădure în care se afundă, mergînd repede cu inima în­ghețată de groază. Iat-o din nou pe drumuri, rătăcind la in­timidare. Și era departe, foarte departe pe cînd o chema prienul ei, așa că nu-1 auzi. Chărlot și cu Maria Tereza se întoarseră la Piatra de­ Marm­oră. Milberg începuse a se îngriji de lipsa lor îndelungată. In sfirșit iată-i, dar fără Bertina. — A plecat, D-le, a plecat, zise Chariot. Unde o să se ducă ea fără mine ? — Nu te dispera, îî zise Milberg, căci a­­vem s’o găsim noi. Chariot nu fusese închis în pivniță, de­oare­ce Milberg nu voia ca să se întîlnească cu Boroville. II închiseră într’o odaie de serviciu cam întunecoasă, unde Chariot, zdrobit de atîta o­­boseală și atîtea emoțiunî, adormi greu­. Milberg dădu ordin’ să se vestească jan­darmeria. Era să plece cînd Maria-Tereza se apro­pie de dînsul în curte. — Așa­dar, îi zise, nu faci nimic pentru dînsul ?’ Dînsul era Boroville, dar nici nu îndrăznea să-i rostească numele. — Ce pot să fac ? — Bă nu ști­­i. Caută ! E fiul D-tale, Henri! Ești vinovat! Nu se poate să-l sacrifici așa. Vaî! tot ce mî vei spune nu ,poate de­cît să mî sporească remuşcările și durerea. — E oribilă situația aceasta ! — Și mai teribilă e situația ce-mî creîază greșala trecutului mrfi. — Dumnezeule ! Doamne ! zise Maria. Și se depărta, zdrobită, încovoindu-se sub lovitura ce o izbise. Milberg plecă. Dar acest om și această femeie puteau ea să se depărteze unul de altul, gîndurile lor însă ex-afl comune. Fie­care urmărea în minte, trista călătoria pe care avea s’o facă Boroville și la al cărei capăt se afla eșafodul. Maria-Tereza n’a voit să se culce. Stătu lingă cadavrul bătrînuluî Violaines rugîndu se pentru omul acela care în viața lui n’a avut nici­odată milă de dînsa. In acelașî timp se gîndea și la Boroville, care era închis alături de dinsa. Eşi din casă şi ascultă plimbarea monotonă a lui Blaise, care păzea dinaintea pivniţei, înlocuind pe Valentin. Şi ei, tot aşa precum îi trecuse şi lui Mil­berg prin minte, îi veni gîndul de invaziune. Dar, ca Milberg, se cutremură cugetînd la tot răul pe care l-ar putea face omenirei Bo­­roville lăsat în libertate. Da, de cît omul acesta era fiul ei ! Şi pe cînd se muncea cu tot felul de gîn­­duri în privinţa chipului cum ar face să scape Boroville şi cu scrupulele cari o impiedicau, văzu pe Jean Violaines îndreptîndu se spre locuința tatălui sǎu. am»). ­• . . fi

Next