Adevěrul, iulie 1897 (Anul 10, nr. 2872-2900)

1897-07-01 / nr. 2872

MARTI 1 IULIE 1897 brăţişate de „netre mere* (muma noastră) numai ele primesc diferite daruri aduse din străinătate.* Copilele, văzînd că mergerea la bi­serică e un titlu de laudă, declară că vor să meargă cu toatele la biserică Intre copilă şi călugăriţă se încinge la asemenea ocazii, după D. Filip, cam următorul dialog: — Da’ ce vrei să faci, copila mea, ce vrei ? — Vreau să mă duc şi eu la bise­rică, „ma soeur“. — Imposibil! Maică-ta nu voieşte. Fata stăruie să meargă, călugăriţa se opune; fata se roagă—şi din toată inima, sărmana ; călugăriţa îi spune atunci că trebuie să întrebe pe superioară. După «te­va minute se întoarce de la aceasta , ia de mină și o duce la superioară, dare, cum o vede, o sărută pe frunte o dezmerdă și cu multă dragoste o în­treabă: — Vrei sa mergi la biserică ? — Da, „ma mere“. — Dară D-ta știi că mama D-tale nu vrea să mergi la biserica noastră? — Da, „ma mare“. — Apoi cînd va afla mama D-tale ? — Dar mama mea n’are să știe nici­odată. — Cum ? apoi n’ai să’î spui ? — Nu, „ma miere !“ — Chiar dacă te-ar întreba? — Chiar dacă m’ar întreba. Copila devine favorita surorilor şi a superioarei; este însă pierdută pentru am fie şi mai ales pentru ţară. Cu a­cest chip au fost călug­rite multe fete, pil­ii ales cu averi, pentru ca aceasta să ţnacă în stăpînirea bisericei sau a vre­unei mănăstiri catolice. * In sf­r­şit, autorul broşurei „Misiunea­ecoalelor catolice în Romînia“ ne arată cum­ se atacă naţionalitatea în şcoalele călugăriţelor. ’ Studiul istoriei romîneşti e un lucru necunoscut prin aceste şcoli, iar eroii istoriei noastre naţionale, Ştefan cel Mare şi Mihai Bravu, sunt consideraţi ca nişte şefi de bandă şi trataţi în con­secinţă. Recomandăm cu tot dinadinsul bro­şura în cestiune. O recomandăm mai ales părinţilor cari cr­d că aduc un poate folos şi copiilor şi societăţei lor, încredin­ţînd creşterea odraslelor lor că­lugăriţelor catolice. Strat ÎMPRESÎUNI şi PALAVRE Pe drum Compartimentul este plin. Doi nemţi, dacă n’o fi avînd cusur, vorbesc despre Întreprinderi şi de-o fabuloasă moşte­nire, un Domn cu mustăţi mari citeşte Adeverul. L’a luat de la început, de l« Articolul amicului Costache Bacalbaşa, şi pînă la Ploeşti nu isprăvise încă cele Şase pagini. M’iun simţit mîndru de tot dă dau colaboraţiunea mea la un ziar atît de bine făcut şi plin de materie. Că tot citeşti, citeşti şi nu mai ispră­veşti. In colţul cel mai depărtat start două călugăriţe catolice. Haina neagră, pe piept spînzură o cruce, în cap două a­­ripi de pînză scrobită albe ca zăpada, iar părul acoperit de un fel de scufp creaţă care merge pînă la începutul franţeî. Femei tinere, trei­zeci de ani cel mult, vestigiile unei frumuseţe veştejite la întunericul mănăstirei, ca şi faţa lor fie o paloare de moarte. Cite odată un­­d­in ele îşi dă niţel capul pe spate, în­chide ochii şi mie îmi pare că am îna­inte o femeie pe patul morţii. Şoptesc cuvinte pe cari nu le aud, au gesturile discrete, se pare că nu ştiu ce le în­conjoară, că în lăuntrul lor este con­centrată întreagă-le viaţa. Şi eu mă gîndesc la aceste tinereţe pierdute în zadar, jertfite unui D-zeu care, de-ar fi, nu putea cere celibatul­ui cuget la enorma luptă dintre corp şi suflet, îmi închipuiesc pe aceste doua fiinţe în adevăr călugăriţe prin „voca­ţiune“. Sunt boli mintale, psihice şi din­­tr’acestea face parte şi mania religioasă , posibil dar ca aceste două femei s nu fi cunoscut pe alt amant de­cît pe Crist, să nu aibă ţinta a vieţui de­cît sacrificarea corpului. Cită energie însă le-a trebuit ca să învingă neînvinsul. Cerinţa teribilă a firei. Ce nopţi gro­zave trebuie să fie acelea cînd natura se revoltă, cînd patimele colcăie, cînd ele fac din om o fiară. Îi iau cugetarea, bunul simţ şi ruşinea! A trebuit ca cre­dinţa să fie covîrşitoare pentru ca să înfrîngă pornirea eternă fără care tre­buie perpetuată şi care, pentru a-şi a­­lunge această ţintă, a pus în animal pa­tima cea mai puternică. Din luptă, femeia a ieşit Învingătoare. Priviţ-o însă şi vă convingeţi cît a su­ferit şi cum s’a oferit întocmai ca o floare lipsită de apă şi de soare. Daţi-le acestor două călugăriţe apa şi soarele dragostei şi faţa ii se va înviora, ochii vor relua strălucirea de altă dată, floa­rea veştedă de azi va îmboboci şi va­ apare in toată splendoarea nature­ şi a superbei eflorescenţi. Dar cine ştie, toate acestea sînt în­chipuiri de idealist! Se poate ca din patimi firea să fi fost învingătoare şi că toate aceste aparenţe de sfinţenie să nu fie de­cît o dibace prefăcătorie... ....Acestea îmi trec prin minte, pe cînd nemţii cu cusur vorbesc despre a­­faceri, pe cînd Domnul cu mustăţi lungi citeşte încă Adevărul şi pe cînd glasul discret al celor două călugăriţe de abia se distinge ca un murmur uşor, în urui­tul trenului care şerpuieşte pe margi­­nele pline de prăpăstii ale Prahovei. Sinaia, 27 Iunie. Chiţibuş. CRONICA O Închisoare in Belgia Vorbiam în cronica de ieri de închi­sorile celulare. Aşi dori să descriu azi — pe scurt, fi­reşte, cît îngăduie aceste mici cronici— nchisoarea celulară din Libge (Belgia, pe care am vizitat’o cu de-amănuntul. Ne-am dus cu toţii, studenţii, într’o zi după prînz cu profesorul nostru de drept criminal, D. Thiry. Impresia ce mi-a făcut vizita aceasta a fost cu adevărat puternică: închisoarea e o galerie lungă. De a­­mîndouă părţile, la distanţe egale şi pe lava­caturi, sînt uşi mici de fier. Aces­tea sînt celulele. Intrăm la un cond­e­­lat. Profesorul îi ceru vele să-l vizităm celula. Îşi aruncă repede capuşonul de pînză pe ochi ca să nu-l vedem la faţă şi ne zice simplu: „poftim“. Celula e de vre­o trei metri şi ceva, în ea se află un pat care ziua se stringe şi se face masă, spălător şi o gura de hazna în care banditul arunca tot şi care totuşi nu miroase de fel. Pe masă e lucrul lui—acela făcea pungi de hîr­­tie cîte­va cărţi şi un crucifix în pe­rete. Viaţa lui şi-o face osînditul In aceas­tă celulă. Din ea iese numai ca să se plimbe un ceas pe zi într’o grădină mi­că, ca să se ducă la biserică, la şcoală. In mica capelă a Inchisorei am văzut o madonă de o rară frumuseţă. Peste tot numai culori vii şi vesele. Pe tali­a neagră de alături de altar se aflau pre­cepte morale. Pentru cei nesupuşi sin pedepse mai grele, pentru cei cari se poartă bine sunt răsplăţi: cărţi, tutun, voia de a lucra la bucătărie, la spălăto­rie, etc. Mîncarea din care am gustat era prea bună: cartofi amestecaţi cu alte legume şi o pîine neagră. Ne aflam acolo tocmai cînd soseau cazan­­e m­oi, pline şi cari raspindiau un miros plă­­tit. Osîndiţii însărcinaţi cu împărţirea mîncărei alergau de colo pîna colo pe la uşile de unde, prin nişte deschizături pătrate, se întindeau mniinile afară. Pri­veliştea era fantastica, căci cei cari îm­­părţiau aveau capuşoanele pe ochi. Pă­­reau nişte umbre prin sala mare în care lumina abia mai cădea prin geam­uriie de sus. Se lasa seara. Radu Prelea. DIN R.-SAR­AT (Corespondenţă part. a „Adevărului“) O banda de hoţi — Prinderea ho­ţilor.—Dispariţia primarului. O bandă de hoţi In comuna Vîlcele exista de cît­va timp—sub patronagiul primarului Gh. Popescu —o numeroasă bandă de tîlhari, cari furau vitele şi caii locuitorilor din judeţ şi chiar din judeţele învecinate. La sub-prefectura din Balta Albă s’au primit dese­ori plîn­geri în contra aces­tei bande de hoţi, compusă din Gheor­­ghe Voicu, N. Buzatu, Dumitru Enache, Simion Teodor, Anghelache Lupu, Ta­ke D. Pîrvu şi Manele D. Pîrvu. Banda aceasta fura vite şi le aducea primarului; în urmă vitele erau vîn­­dute, iar banii îi împărţeaul între ei. Prinderea hoţilor Un alt tîlhar din comuna Gubanca, anume Neagu Martinescu, fura cai de Un bucureştean pe zi Loeot—colonel C. Z. Bitierescu Icoană fidelă a ofiţerului german, D. Io­­eot,-colonel Boierescu, comandantul regimen­tului de infanterie No. 6 (Mihai­ Viteazu) din Capitală, face parte dintre cei mai in­teligenţi şi mai mulţi ofiţeri superiori ai noştri. A fost mult timp director al școalei militare din Craiova. In calitate de comandant de regiment, e de o severitate exemplară, dar nici o data nu-i nedrept. Lesne iertător față de soldat, nici o dată nu permite greșeli ofițerilor.— Căci - zice colonelul—soldatul face armata... find­că trebuie s’o facă, pe c And ofițerul își scoate plinea printr'insa. In zilele din urmă era să fie mutat la G.­­Lung, dar regele, care îl simpatizează foarte mult, s’a opus la hotărîrea D-lui general Berendel. Locot.-colonel foarte tî­­ndr, comandantul reg. 6 va urca, de sigur, cele mai înalte trepte ale ierarchiei militare. Particularități.— Are o comandă pu­­ternică și.... o figură frumoasă. Rug. prin părţile Moldovei şi-l aducea apoi tot în Vîlcele şi îi preda primarului. Sub-prefectul plăşei Balta Albă, un om energic şi curagios, reuşeşte—deşi cu multă greutate şi punîndu-şi chiar vii­ţa în pericol—a pune mîna pe tîl­hari, ajutat fiind de şe­ful secţiei jan­darmilor rurali de la Balta Albă. Dispariţia primarului Primarul, revocat din funcţiune, de frică a fugit din comună. Sub­prefectul Teodoru, venind în co­muna Vîlcele, a descoperit şi alte hoţii­n sarcina primarului. Tîlharii au fost prinşi în urma unui furt săvîrşit în judeţul Govurlui, unde, mite alte vite, au furat şi doi ca­­ne gri de la D. N. Pencovici, cari, în ziua de 25, au fost liberaţi proprieta­rului în urma unei adrese a judecăto­rului de instrucţie, Dud. OFICIALE In magistratură s’au făcut urmă­toarele numiri şi permutări : D. G. A. Drăghici, actual judecător de instrucţie la tribunalul Iaşi, a fost permutat în aceeaşi calitate la trib. Il­fov, în locul D-lui Ion C. Oteteleşanu, ■urnit judecător sindic la acelaşi tribu­nal, în locul D-lui Hagiopol. D. Lazăr Bădescu,actual jude sindic la trib. Prahova, a fost permutat în ace­­­ași calitate la trib. Buzau, în locul D lui Eugeniu Vincior, numit judecător a ocolul 2 Buzau, în locul D lui Al. M Nicolau. D. P. Hagiopol, actul judecător sin­dic la trib. Ilfov, a fost permutat în aceeaşi calitate la trib. Prahova, în locul D-lui Lazăr Bădeacu. D. M. C. Iorgulescu, actual judecă­tor sindic la trib. Constanţa, a fost permutat în aceeaşi calitate la trib.Te­­onei, în locul D-lui Al. loan. D. Chr. Georgescu, actual procuro la tribunalul Constanţa, a fost numi judecător sindic la acelaşi tribunal, în locul D lui M. C. Iorgulescu. D. G. Boteanu, actual procuror de secţie la trib. Iaşi, a fost numit pro­­uror la trib. Constanţa, în locul D-lui Chr. Georgescu. D. Irimia Gheorghiu, actual procu­ror la trib. Ialomiţa, a fost permutat în aceeaşi calitate la trib, Putna. D. Stelian Bonea, actual judecător la ocolul Curtea-de-Arges, a fost numit procuror la trib. Ialomiţa, în locul D-lui Irimia Gheorghiu. D. N. Ştefenescu, actual judecător la ocolul Herţa (Dorobei), a fost permutat în aceeaşi calitate la ocolul Curtea-de-Ar­­geş, în locul D lui Stelian Bonea. D. I. N. Bănescu, actual ajutor la judecătoria Olt, judeţul Olt, se numeşte judecător la Joconul ’ Herţa (Dorohoî), în locul D-lui N. Ştefănescu. D. G. Constantinescu, actual ajutor la judecătoria ocolului 1 Caracal, a fost numit judecător la ocolul Dămieneşti (Roman), în locul D-lui I. Dimitrescu. D. Al. Nicolau, actul judecător la o­­colul 2 Buzau, a fost permutat în a­­ceeaşi calitate la ocolul 2 Ploieşti, în locul D-lui Octav Turculeţ. D. Sava Christescu, actual judecător la ocolul Ianca (Brăila), a fost permu­tat în aceeaşi calitate la ocolul 2 Brăila, în locul D-lui I. G. Florian. D. Ovidiu Burcă, actual judecător la ocolul Olteţu (Vîlcea), a fost permutat în aceeaşi calitate la ocolul Ianca, în locul D-lui Sava Christescu. D. D. Lăceanu, actual ajutor la ju­decătoria ocolului Dragăşani (Vîlcea), a fost numit judecător la ocolul Olteţu, în locul D-lui Ovidiu Burcă. D. C. D. Barzon a fost numit ajutor la judecătoria ocolului Drăgășani, în locul D-lui D. Lăceanu. D. Aurel Varlam a fost numit ajutor la judecătoria ocolului Olt, în locul D lui I. N. Bănescu. Fel de fel Sinucigaş fără noroc.­Zilele acestea se prezintă la un oficiu poliţienesc din Viena un individ şi se recomandă : Leo­pold Pinker, „candidat de sinucidere î călătorie“. După această recomandare scoase din buzunar un revolver încar­cat cu şase focuri şi declară comisa­rului că arma refuză să se descarce. Revolverul i se scoase repede din mina S'a dovedit că Pinker fuseae nebun, în­chis într'o casă de sănătate, dar pus a­poi în libertate ca remediat. Comisia a avizat pe rudele nenorocitului ca să se prezinte spre a-1 lua în primire sau a’l duce din nou într’o casă de sănătate poscării ruseşti.—Preşedintele repu­blictri franceze, voind să facă un cadofi unui colonel rusesc, anunţă pe acesta prin ambasada franceză din Petersburg că-î trimete un butoiaş cu coniac. Bu­toiaşul a mers bine pînă la frontiera ru­sească; cum a trecut însă peste aceasta, a dispărut fără a fi lăsat vre-o urma Regele Siamului a trimis unui muzi­cant rus, care a compus un imn siamez, o lădiţa de argint plină de ţigări. Lă­diţa, plus conţinutul ei au ajuns bine pînă la frontiera rusească; trecînd însă peste aceasta, au dispărut ca prin mi­nune. Astea sínt boscării rusești. Quadriplă sinucidere. — In ultimul timp numărul sinuti serilor a crescut la Paris în mod spăîmîntător. Acum cîte­­va zile patru femei s’au sinucis cu oxid de cărbune. Aceste patru femei sínt: Marechal, croitoreasă de veste, 24 ani ; Lucia Rovinei, 19 ani, avea un atelier în care acupa 30 lucrătoare. Sens noi, mamă a t­rei copii, şi Emiie Chio, de 26 ani, care de mai multă vreme avea re­laţion­ cu un artist. Toate patru fe­maeile au căutat moartea fiind­că ai­ fost părăsite de bărbaţii la cari ţineaţi Lamvwd». Litere- Art­e- Şt­iinţe Cu privire la marele critic dane Georg Brandes, un cunoscut ne tri­mite următoarea notiţă: Brandes este de două luni bolnav şi starea sa este actualmente foarte gravă. Nu există nici o speranţă că eminentul critic îşi va putea părăsi în curînd patul de su­ferinţă. Totuşi, medicii n’au pierdu încă ori­ce speranţă. La Roma s’au făcut experienţe cu telegraful fără sîrmă al lui Marconi, un tînăr în vîrstă de 22 ani. La ministe­rul marinei italiene s’au făcut expe­rienţe în modul următor : un aparat era situat la etagiul I, cel l’alt ap­ara la etagiul al III lea. Ambele aparate nu erau legate prin nici o sîrmă, ci e­rau despărţite prin zidurile şi podelele fiu A?3­ te B. C. U. „M. EI.” celor­ l’alte etpgeVlte lâ^ltegiu*, s’a transmis e­­tedegrazn#"lâ'"Vill0____ jos. Marconi declară că în invenția sa s’a servit de studiile făcute de un în­vățat german, Hertz, mort prea de tim­puriu. La Fiîadelfîa a avut loc un concert coral monstru. S’a inaugurat noua sală a societăței corale, sală care a costat 170.000 franci. La concert a cîntat un cor de 6000 persoane. In sală erau 8000 de spectatori.• Un tînăr învăţat italian, dr. Sana­­relli, a descoperit baccilul frigurilor galbene. Baccilul se găseşte în stom­ahul bolnavilor şi produce o otravă pu­ternică. Aceasta omoară cu sigura­n animalele cărora li se administrează. Serul găsit de dînsul pentru a combat, boala l-a numit „Serum anti’amargi“. ADEVĂRUL RegulameistulD-lu­i Poni A fost ministru.— Regulamen­tul.—S’a încurcat singur.— Să speram. In sfîrşit, s’a făcut experiență și cu un regulament școlar alcătuit de D. Poni. Fostul ministru de instrucţie reu­şise să-şi facă o teribilă reputaţie ca om priceput în ale şcoalei. Cind o venit pentru prima oară la minis­tr­in guvernul conservator, a fost a­proape impus de curentul opiniuna publice. Vorbise în contra legei D-lui Ma­ior­escu și captivase lumea. Na făcut nimic ca ministru. Toat lumea s’a grăbit să-l scuzeze. — Ce are a face, Poni e singurul om capabil să fie ministru al instrucţiunei publice, dar ce voiai să facă dacă nu stat la minister de cit cite­va săptă­­mînî. Asta î-a slujit pentru că î-a dat posibilitatea să mai fie odată mi­nistru. D. Sturdza era aşa de convins că D. Poni e singurul om capabil să puie învăţămîntul pe baze solide, că s’a luptat cu tot partidul, a făcut chestie personală din numirea D-lui Poni la instrucţie. A fost ministru In sf­rşit, a fo­­­st pentru a dous oară ministru. Şi de­riadul acesta i fost un an. Dar tot a avut tim­­pul să sî arate concepţiunile şi i­­deile de reorganizare a învăţâmîn­tului. Şi, dacă nu ar fi alt­ceva, D. Poni a lăsat regulamentul privitor la şcoalele particulare. Am spus mai sus că D. Sturdza avea mare ideie de D. Poni. Lu­­crul se ex­lica. Au am­îndoi ace­laşi temperament şi­ place să în­şire continuu la cifre pe hărtiuţe, pe cari le numesc date statistice să se ocupe da chiţibuşuri şi să se piardă în amănunte. D. Poci n’a făcut nici o lege, dar regulamente cîte’poftiţi. R­gu­lamentul pentru şcoalele particu­lare ne zugrăveşte admirabil pe autor. Regulamentul Regulamentul pentru şcoalele par­ticulare s’a experimentat anul acesta. Ei bine, toată lumea—şi cei de la mi­nister şi cei însărcinaţi să exami­neze şi profesorii de la şcolile parti­culare şi părinţii şi elevii—şi-a pier­dut socotelile. Regulamentul D-lin Poni e un fel de labirint cu tot fe­lul de intortocheturi şi sucituri, mici, scurte şi injuste. Şi, ce e mai nostim regimul, cato­­nele şi inflexibilul bărbat dovedeşte prin regulamentul său că ştie foarte bine să-şi apere interesele şi să le uie în acord cu interesele superioare ale invăţămîntului. Aşa, D. Poni, care este interesat la institutele unite din Iaşi, a luat prin regulamentul său toate măsurile po­sibile și imposibile ca să protejeze tocmai cele mai rele institute parti­culare. Ast­fel, prin regulamentul D-sale se prevede că certificatele școalelor par­ticulare, după ce examenele se fac de comisii numite de minister, nu sunt valabile pentru a se înscrie elevii in şcoalele statului, ci numai pentru a se prezintă la bacalaureat. Adică un elev care a făcut un an la şcoalele particulare e silit să ră­nite tributar al acestor şcoli pînă ce ajunge la bacalaureat. Alta. Un elev rămas corigent la un in­stitut nu poate să dea examen la an­ institut. Ba, ceva mai mult, un elev dintr’o şcoală particulară rămas re­petent nu poate să meargă să re­pete anul în altă şcoală particulară. Adică, poate un părinte să se con­vingă că vina e a profesorilor şcoa­lei că copilul î-a rămas repetent, el nu poate să-l ducă la altă şcoală. Pentru­ ce aceasta ? Evident că nu­­mai pentru a se protege şcoalele, că, dacă se intimplă la şcoală să rămiie mulţi corigenţi, lumea îngrijată să nu o poată părăsi. S’a încurcat singur. Dar e nostim faptul că însuşi D Poni, autorul acestui faimos re­gulament, s’a încurcat în el şi nu l’a aplicat conform literei lui. Aşa, ni se scrie din Iaşi că D. Ponu a trecut, ca preşedinte al co­­m­isiuniei de examinare, peste maî multe prescripţii ale regulamen­tului. S’a convină şi D-sa că regula­mentul prevede o serie nesfîrş­­ft 1» chiţibuşuri ridicule, cari nu au nici un rost latr’ad­văr, dacă comisiile exa­­m­intoare s’ar ţine strict de regu­lament, le ar trebui numai pentru recerea notelor în matricole maî bine de două săptămînî. Aşa regulament mai rar. Să sperăm Să sperăm că membrii şi in spe­cial preşedinţii comisiilor examina­toare cari au asistat la examenele şcoalelor particulare din ţară vor face rapoarte amănunţite şi vor a­­trage atenţia D-lui ministru asupra inconvenientelor regulamentului D-lui Poni. Să mai sperăm că D. Spiru Ha­­ret, deşi este un a­­er ego al D-lui Poni, totuși va schimba regu­lamentul predecesorului D-sale, Rep. Pentru gospodine Vin de casă.— Luaţi. 450 grame de zahsr, 25 grame de harpeiu, 8 foi de portocal, o jumătate de pahar de oţet, mestecaţi zil­nic cu un baston şi după a cincea zi, adstogaţî 2 linguriţe mici de caramel, puneţi apoi totul în bute­lii, strecurînd lichidul printr’o bucată de pînză. Scuturaţi buteliile şi apoi culcaţi-te. După opt zile vinul e bun de băut. QasSr. MILITARE Elevii şcoalei de oficeri ieşiţi sub­­loccotenenţî pe ziua de 1 Iulie au fost ast­fel repartizaţi: Aleman Nie. reg. 17 Mehedinţi, Ari­­tonovicî Ar reg. 18 Roman, Amstasiada G. reg. 33 Tulcea, Bădescu Rad. reg. 25 Rahova, Basarabe sau reg. 2 călăraşi, Kendescu Nie. reg. 13 Ş­etea­n cel mare, Be­ceanu Gh. reg. 3 Olt, Bileiurescu D. r. 11 călăraşi, Bobicescu G. reg. 6 R.­Sărat, Călugăru I. reg. 2 Viloea, Bo­tez Diculescu r. 2 roşiori, Ciol­an G. reg. 25 Prahova, Ghiţes­su D. reg. 20 Teleorman, Candiani Gr. r. 1 Roşiori, Ciutescu Aur reg. 21 Teon­eî. Călăto­­rescu C. r. 11 călărași, Constantinescu Tr. reg. 3 Olt, Constant­inescu N. reg. 5 Vlaşca, Gimpi­eanu C. r. 1 Roşiori, Constandache Gr. bat. 5 vînători, Cris- FOIŢA ZIARULUI ADEVERUL VALSUL 46 BĂRBAŢILOR Partea a doua Copilul adoptiv HI Micuţul avea o figură slabă şi de o albeaţă stranie... Ochii îi erau roşii nedormiţi... Cărnurile moi... Se simţea şi in acest scorp fraged viaţa nu era tocmai robustă... — Sărman micuţ! sărman micuţ ! murmură cu dulceață tînăra mamă fără copii.­Și, adresîndu-se către Grosse-Caisse: — Dă mi toate amănuntele posibile *SiJtxrs p&răsireî copilului... — Pe legea mea, dragă Doamnă, nu pot să adaug mare lucru la ceea­ ce ți-am spus ieri... Dacă sărmana mea prietenă n’ar fi murit, v'ar fi putut da toate informaţiunile... Dar ea e moartă.. Ceea­ ce ştiu e că i se făgăduise defunc­tei o mare sumă de bani pentru a se Însărcina cu creşterea copilului... — Cum ? — Nu ştiu. De altmintrelea, faptul a­­cesta n’are o aşa de mare importanţă. I s’o fi făgăduit toată averea regilor de pe pămînt... Dar ce folos !... n’a pri­mit nimic! — Cel puțin ţi-a vorbit de omul care l-a adus acest copil ? Fără să se gîndiască mult, Grosse Caisse zise: — Da, da, mi-a vorbit... In urmă, observă că a comis o pros­tie... și-și mușcă buzele... Sabina întrebă: — Cum era acest om ?... De astă dată, Grosse-Caisse își cal­culă cuvintele: — Nici înalt, nici scund, mai mult slab, cu an acer ipocrit... Numele lui, firește, nu mi l'a spus, și, de alt-fel, prietena mea n’a văzut pe omul acela de cît o dată... Era îmbrăcat bine, dar nu ca un Domn din lumea mare... Prie­tena mea îmi spunea că el avea mai mult aierul unui mijlocitor...un fel de om pe care îl­­'însărcinase alt­cineva, ca, în schimbul unei sume de bani, să facă acest comision... După cum se vede, comedianta o brodise bine. Și înţelese aceasta din faptul că Sa­bina părea că se gîndeşte, comparînd, fără îndoială, în spiritul său, portretul ce i se descrisese cu acela al lui Marc Roux. Puncte de asemănare erau. Cu toate astea, inima Sabinei nu-și îndesi bătăile. Nu resimția de­cît o milă­­adîncă pentru această cre­atură, dar o milă banală, mila pe care toate femeile o încearcă la vederea unui copil bolnav, rău îngrijit și pe care moartea îl ame­nință. Se îndoia. După cîte­va minute: — Cînd necunoscutul a venit la a­­mica D-tale, copilul ce aducea ’trebuie să fi fost înfășat în scutice foarte fine, în dantele de preț... Aceste scutice pur­tau o monogramă... Ele au fost, de­si­gur, conservate... Ar fi o probă... un mijloc de a putea recunoaşte... Arăta­­ţi-­ni-le... — Da, Doamnă, ceea­ ce spui e prea adevărat... Sărmana mea prietenă însă, pe de o parte neavînd bani şi, văzînd că ceea­ ce i se făgăduise nu i se mai dă, iar pe de alta fiind ea însăşi bol­navă şi avînd nevoie de medicamente, a vînd­ut scuticele şi dantelele... la un negustor oare­care... Sabina persistă în îndoială... Cu toate astea, ea sărută pe mica cre­atură... Şi această sărutare îi potoli plînsul; găsise aceasta prea dulce, fără în­doială. Şi Sabina îşi zicea: — Oare să I Iau cu mine, aşa de nesigură cum sînt ? Nu ştiu dacă e co­pilul meu... dar îl scap cel puţin de o moarte apropiată, îl scap de mizerie­, şi se poate ca mai tîrziu întîmplarea­­să-mi arate adevărul adevărat... Pentru un copil aruncat în mijlocul tuturor mizeriilor, ea scotea pe un al­tul dîntr'o mizerie omorîtoare.« Strînse pe micuț cu mai multă pu­tere la sîn. — 11 iau, zise... Va fi fericit lingi mine... Iți voi trimite, azi chiar, re­compensa îngrijirilor D-tale... — Un lucu, zise Grosse-Caisse, nu-ți știm adresa... și eu iubesc pe părăsita ăsta... Nu vreau să-l pierd așa, într’o oră, fără să ştiă măcar ce se va alege de dînsul... Aşi voi să am știri despre el... Sabina se temu de o cursă. — Nu, dacă iau copilul acesta, apoi el e pi­rdut pentru­­ ta, pierdut pen­tru tot-d’a­una.. și, dacă într adevăr te interesezi de el, apoi îți voi trimete știri ori de cîte ori vrei... — Dar dacă vei dispare și nu voi mai auzi vorbindu-se de D-ta ? Sabina scoase un portofoliui. — Ține, zise, aci e un mic compt... și tot de­odată dovada că nu sînt o aventurieră... — Ce e 'n portofelu-ăsta ? — Aproape o mie de franci... — Și mi făgăduiești ?... — Mîîne vei primi... Ochii comedianei străluciră şi dege­­tele-i tremurau numărînd hîr’tiile de bancă. — Acum poţi lua copilul, buna şi scumpa mea Doamnă, îl poţi lua... Am încredere... Dacă m’am temut puţin, a fost fiind­că iubesc pe mititel... ’ mila, înţelegi.. mila... Şi Grosse-Caisse își șterse ochi cu un colț al rochiei, de­şi numai de­plina nu plîngea comedians. Sabina se îndreptă spre uşă cu u­şoara-i greutate 'n brațe. Dar, în momentul cînd dispărea, se auzi un strigăt sălbatec in fundul ca­merei. Augustina Aubert năvălia după Sa­bina. Grosse-Caisse îngălbeni de mînie. Voi să oprească pe cea­l­altă, dar Augustina o îmbrînci. — Laaă-mă ’n pace... Știă bine că nu sunt bogată... Știă bine că n’am prea multă­­iubire maternă pentru acest copil, că am dorit adesea să moară, pentru că-i credeam o povară prea grea... Poți să crezi ce vrei, mi­e tot una... Dar nu pot să văd cu voi­) ■a şi să aud spunîndu-mi-se că n’o să­­m­aî văd nici odată... Nu, nu... voiesc mai bine să fie nenorocit cu mine, di cît fericit cu voi... Iată, nici o dată, dar nici o dată n’am simţit ca acum o însemnează să fii mamă... Acuma ştifi . Ei bine, îţi jur, de-acum înainte voi fi mai bună de cum am fost pînă acum iţi jur... îţi jur... şi-mi voi schimba viaţa, voi munci... Voi munci ca altă data, mă voi apuca de vechia mea meserie de spălătoreasă. Şi vărsa lacrimi adevărate. Sabina, mişcată, turburată peste mă­sură, nu înţelegea nimic. Augustina își șterse ochii... — Ești o nesocotită... o proastă ! îî șopti Grosse-Caisse la urechie. — Se poate, zise cea­l’altă cu putere, dar tu n'ai avut copii... tu nu știi cît am suferit eu mai adineauri, cînd dama aceasta se alia aici... Și întoreîndu se către Sabina: — Nu înţelegi, văd bine... Trebuie să te desluşesc... Grosse-Caisse a aflat ieri că eşti în căutarea unui copil... Ea a avut ideia să se adreseze mie ca să-ţi procur unul... Am voit să facem o afacere, pricepi ? Şi a inventat o po­veste întreagă, profitînd de informaţiu­nile ce i-ai dat, de naivitatea şi de durerea­­ tale... Copilul pe care-1 ţii în braţe nu e al D-tale, pentru că eu îi sînt mamă... Dă-mi-1, Doamnă, şi iar­­tă-mă... Şi ia ţi banii înapoi. Nu sînt tocmai delicată... şi, cu toate astea, a­­ceşti bani mă înspăimîntă... simt că mi ar arde degetele. Sabina îi înapoia copilul. — I­al, sărmană copilă... Și Grosse-Caisse, furioasă și zăpă­cita, zise: — Rau, foarte rău că m’am [putut înșela... Dar Grosse-Caise nu părea că se că- H­ște de ce a făcut. Vremea remușcă­­ril’or trecuse pentru ea. In momentul acesta n’avea de cît o ideie. Și această ideie o traducea în­­t'un singur cuvînt. Arătînd micul por­­ofoliu al Sabinei, zise­­ ^ — Dar banii ? Sabina luă portofoliul şi-l întinse Augustineî: — Ia-1­­ ta. Nu-ţî fie frică. Aceasta nu te poate face să roşeşti. Cu banii ce-ţî ofer vei putea îngriji copilul şi-ţi vei căuta de lucru dacă stăruiește încă in curagioasa hotărîre. — Oh !­­da, Doamnă, oh ! da, îţi jur-Grosse-Caisse înălţă din umeri. Sabina sărută pentu ultima dată co­pilul. — Sărman copil ! murmură dînsa, Sărman copil! Și ieşi încet, gînditoare, zdrobită la ideia că, poate, și al său era bolnav, palid, slab, aproape de moarte, ca a­cesta. Și se ruga în gînd: — Doamne, aibi milă de el !... O asemenea aventură se produse de mai multe ori. Dar, instruită prin experiență, ^ Sa­bina descoperi» cursa numai­de cît. (Va urma) *

Next