Adevěrul, noiembrie 1897 (Anul 10, nr. 2988-3017)

1897-11-26 / nr. 3013

Mercuri , Noembrie 1897 c aprinsese nu numai străzile cari afi fost teatrul ciocnirilor, ci şi acele În­vecinate , şi panica nu cuprinsese numai pe locuitorii evrei, ci şi pe Cei creştini, cari ziceau: „lîngă lemne uscate, ard şi lemne umede“.... şi se temeau ca nu cum­va să li se spargă şi lor geamurile. Seara linişte s’a făcut. Spiritele se potoliseră şi lumea întru-cît nu găsise că e mai bine sâ’şi păzească locuinţele, a plecat în spre centru spre a privi la urmările zilei... Spectator. IMPRESIUNI şi PALAVRE bete după devastare E o glumă copilărească, ori o devastare in toată regula­? Banda de copii Înarmată va beţe lungi şi duuind cu ei bucăţi de sto­fe, haine, cravate, voieşte să apuce spre bulevard. E însă oprită şi se scoboară în fugă pe calea Victoriei in jos. In hanul Zlătari ferestrele urne şi banda tot în goană se îndreaptă spre strada CaroL * Intru pe strada Lipscani. Ar părea că a trecut o am­ată străină. Din galantare curge marfă într’o amestecătură haotică de obi­ecte şi de culori. Pe jos numai sticle şi din loc în loc gardişti şi jandarmi cari păzesc Uşile sparte. In această dramă, sînt şi note vesele. In cîte­va galantare de modiste, cite O pălărie incă se vede atîrnată, doare care a scăpat de această inundare omenească. « Din Lipscani intru în strada Decebal. O tipografie îşi deschide uşa şi fereastra ei văduve de obloane şi în lăuntru totul este în neorinduială, totul st’âr­mat... In Bărâţie mul­ţimea a uşurat sarcina primăriei şi a dârî­­mat aproape nişte brutării sau simigerii, nu se mai cunosc în adevăr ce au fost. Uşile şi ferestrele sunt scoase cu toc cu tot şi zi­dăria a căzut odată cu lemnăria. • In Văcărești e lugubru. Fie­care îmi ese înainte să mi spuie ce îi s’a făcut. —Un om mort, în strada din vale, îmi strigă mulțimea. Mă îndrept, spre o stradă laterală, aproape neluminată, și mă opresc în drep­tul unei case în care se zice că e mortul. Ferestrele sunt sparte. Cîte­va luminări ca la mort. In patul de lingă fereastră un corp omenesc. Mă informez şi aflu că aici este un copil bolnav de meningită şi că devastatorii nu l’au cruţat de emoţiunile acestea teribile. * Intru pe stradele laterale. E o tăcere de moarte. Ferestrele nu mai au geamuri, dar capete drăguţe de copii zgribuliţi privesc plini de curiozitate şi frică, în stradă. Către a­­ceste fiinţe nenorocite se îndreaptă simpatia mea. Sunt aşa de tinere, aşa de fragede şi au avut de suportat acâste teribile scene vor dormi în frig, vor şuferi poate de foame şi, curioşi ca toţi copiii, vor întreba pe pă­rinţii lor: —■ Dar de ce, tată, ne-au spart geamurile? Mă întorc. Lumea umple străzile. Toţi comentează incidentele zile. Ce impresiune însă generală pot avea ? E că mulţi nu -şi dau seamă de gravitatea acestor scene şi cum omul civilizat trebue să roşească faţă de cele întâmplate... S’a început repararea galantarelor. Dul­gherii bat scânduri mari în locul geamurilor. Cum după luptă se îngrop cadavrele, tot aşa şi după devastare se îndreaptă pină la Un punct răni făcut. Chiţibuş Ştiri teatral© Astă seară la Teatrul Naţional se va reprezenta Mariera de Carmen Sylva. Regina va asista la reprezentaţie. Spectacolul se va sfîrşi cu Bolnavul închipuit de Moliere. « La 29 Noembrie se va reprezenta la Teatrul Naţional Dama cu camelii, în beneficiul d-nei Aristitza Romanescu. # La Teatru­l Naţional s’a pus în repeti­ţie Moşii, comedie într’un act de d-na Ion C. Bacalbaşa. In această piesă joacă d-na M. Ciucu­­rescu, d-ra Pepi Moor şi d-nii Ion Pe­­trescu, V. Toneanu şi P. Liciu. * Sîmbătă a debutat la Bulevard Yamata Tiero. M MM Este n­ein tărcaţi bună şi are voce plă­cută. Dar succesul rfimine tot­al admirabile, artiste Blanche Lescaut. In surind va sosi la teatrul Bulevard încă o renumită cîntăreaţâ pariziană: ni-lle Gieter.* Zilele acestea a teat In București cu­noscutul impresar: A. Glaser. D-sa a ve­nit ca să facă contractele necesare pen­tru reprezentaţiile trupei cu d-ra Marcelle Josset. „ Duminică ziua s’a dat la Ateneu con­certul d-şoarei Aurelia Clonca. Inconte­stabil, d-şoara Aurelia Clonca are un ta­lent extraordinar, insă fac râu părinţii că o pun să dea concerte. Se prăpădeşte fata cu asemenea emo­­ţiuni. Să se gîndeascâ părinţi­ el la sta­rea în care a ajuns violonistul Huber­­mann. E prea copilă încă d-ra Cionca pen­tru ca să poată rezista emoţiunilor pe cari le produce prezentarea în public. Trebue lăsată să se formeze d-ra Cionca, care va deveni fără îndoială o artistă ex­traordinară, și apoi să apară in concerte publice. Violonistul d. Hartzer e de asemenea un artist de talent CRONICA maffia Acest cuvânt este foarte cunoscut în Sicilia ; el desemnează o asociaţiune de ajutor mutual pentru cazurile in cari e vorba de a lovi în legi şi morală, cînd e vorba de a comite vre-un asasinat, de a falsifica un testament sau de a împiedica mersul unui proces criminal... Asociaţiunile numite Maffia îşi recru­tează membri­ din toate păturile sociale şi sînt foarte temute de poporul sicilian. Iată cîte­va anecdote cari dovedesc cum lucrează Maffia: Intr’o zi un baron sicilian primi o scri­soare ameninţătoare, prin care se încerca să i se escrocheze o sumă de bani. Ba­ronul, ca om deştept, nu s’a adresat po­liţiei, ci unui domn din societatea înaltă, despre care credea că e membru al Maffieî. Acesta­­ dădu o scrisoare către un judecător de pace dintr’o localitate de munte, judecătorul îi dădu o scrisoare către un prea sfînt părinte, iar acesta îl recomandă la trei şefi de briganzi. De aci înainte baronul n’a mai avut de ce se teme. Alt­fel s’au petrecut lucrurile cu baro­nul Avrigo. Intr’o zi sosiră la moşia a­­cestuia şase carabinieri, sari îl arestară faţă cu servitorii săi. Familia baronului fu încunoştiinţaţi că ceî şase carabinieri erau falşi şi că baronul nu va fi eliberat de cît în schimbul unei sume de 120000 lire. Suma se plăti. Cîte­va sâptămînî mai tirziu, falşii carabinieri au fost prinşi şi s’a găsit la dînşii o socoteală asupra chipului cum au fost împărţiţi banii. Cei 6 pseudo-carabinieri luaseră cîte 2000 lire, 8000 lire s’au cheltuit cu uniformele și echipamentul, iar restul de 100.000 lire a dispărut, nu se ştie unde. Inter FEL DE FEL Asasinarea anul cizmar. — Un cizmar din Londra, care locuia pe Castle street și care se numea Auguste Bros­sette, supranumit bătrînul francez, a fost asasinat săptămîna trecută. Se crede că făcea parte din mai muite cluburi stră­ine. Circulă zgomotul că a fost omorît după îndemnul uneia din aceste asocia­­ţiuni. Acum cîtă­va vreme, un individ a ve­nit să cumpere din prăvălia lui, şi ciz­marul a fugit în data lui strigînd: .Nu-l lăsaţi să vie după mine, el mă omoară“. Faptul acesta face să se creadă că nu este vorba de o crimă ordinară. • Furt însemnat.— Marţea trecută, un individ îmbrăcat elegant a intrat să vizi­teze casa lui Dante, din Florenţa. După plecarea sa, gardian C­easel ob­servară dispariţia unui exemplar din Di- Un bucureştean p® ii Catm Leeu Incapabil ori «om­plice al neorindaelilor cari au dezonorat Capitala Duminica trennte Ort ana ori alta, U a’a cerut dauiaiunea ori a dat-o de bună voe, ea • recanoaştere­a incapacitated sale. Ilustraţi an ea naaatri at­i arată firi barbă. Această înfăţişare dorim de actualitate dacă în adevăr a fost rol de către guvern, pentru a-l face să plătească el gloaba. Per. vina Comedie, ediţia din 1700, care are o valoare considerabilă. Hoţul e căutat cu activitate. IMn­ Hotoşani (Corespondenţa particulară a­­Adevărului’’) Situaţia poliţiei. — Aducem apel.— Comisiunea de bani t­neri. — Diverse. Liberalii d’aci stat într’o luptă continuă. D. Arapu, prefectul jude­ţului, în unire cu vernescanui, caută prin toate mijloacele să scoată pe d. UUea de la primărie. D. UUea însă nu se lasă mai pe jos şi caută cu ori­ce preţ să se susţină în po­ziţia sa. Cearta aceasta între libe­rali ţine de mai bine de un an de zile şi totuşi nu se poate şti cine va triumfa. Ceea ce e sigur însă , că, dacă va triumfa­­. Arapu, locuitorii comunei vor avea de suferit, de oare­ca partizanul acestuia, ajungând la primărie, va căuta să nimicească tot ce d. Urea a făcut. Aducerea apei Mult timp lupta a fost numai în­tre culise, dar ea deveni făţişă cu ocazia :aducere­ apel“. D. Arapu e jignit pentru că tocmai d. Ulea, ad­versarul sau, va aduce un asemenea serviciu şi de aceea caută prin toate chipurile ca licitaţia să nu fie apro­bată de ministerul de interne. In a­­cest scop d. Arapu a lansat pro­teste cari, prin groaza comisarilor, au fost iscălite de mulţi, iar d-sa s’a prezintat la d. Ferichide, căruia i-a arătat situaţia din Botoşani şi i-a cerut să nu aprobe licitaţia. Prin a­­ceasta d. UUea ar căpăta un vot de blam şi ast­fel ar fi silit să demi­sioneze. Coraisisnea Se Ingineri D. Ferichide chiama pe d. UUea la Bucureşti. Acesta dă pe faţă mi­nistrului uneltirile prefectului, pre­cum şi paguba ce ar suferi comuna dacă licitaţia nu s’ar aproba. Arată apoi că e o ruşine ca liberalii în­­şi­şi să se mănînce între ei şi cere pentru ca să dovedească că apa din izvorul Bucecea e bună şi suficientă, să se numească o­­‘comisiune de trei ingineri cari, printr’un raport deta­liat, sâ-și dea părerea. In comisiune 2 Intri un inginer din partea prima­rului, d. Sevianu, altul din partea prefectului, d. Avramescu, iar din partea ministerului e numit d. Radu. Diverse La I6 Decembrie se va judeca procesul Buzoianu-Canş. Dezbaterile promit să fie interesante. » Preţul griului a scăzut şi primăria nu crede necesar ca şi preţul plinei să fe scăzut. Oare n’a sosit încă momentul ? * Evreii vor ţinea ’n curind o întru­nire publică pentru a înfiinţa o so­cietate a­­izraeliţilor pâmînteni.* CsrespoaSest CARNETUL JUDICIAR Batale latre Joben» Dintr’o sală de şedinţă a Curţei de a­­pe­ ies doui jobenaţi, Cosmetic şi Odico­lon. Amîndoui bărbaţi levenţi, cu ţăcălit in oarbie, îmbrăcaţi după jurnal ca nişte oameni civilizaţi şi cu dare de mină. Cosmetic este radios, se vede că toate îi merg in plin . Odicolon din potrivă es­te sora, burzului. N’apucă să se închiza bine uşa in urma lor şi Odicolon apucă pe Cosmetic de braţ, spumndu’i cu glas poruncitor: — Stai! Cosmetic se oprește şi cu cel mai în­geresc zîmbet pe buze întreabă pe Odi­colon : — Ce-i, won eher? In acel moment două palme formida­bile vuiră subt bolţile salei paşilor pier­duţi, două palme aplicate cu sete şi mă­iestrie pe obrajii pudraţi ai dulcelui Cos­metic de cître acrul Odicolon. — Să te învăţi minte să -mi mai faci şi ci­ne în proces, îi spune Odicolon ca explicaţie­­ palmele date. La acestea Cosmetic răspunde : — Tiens, miserable ! Şi cu o lovitură de baston face sâ zboare departe jobenul adversarului. _ Imediat bastonul lui Odicolon se în­vârteşte şuerînd prin aer şi izbeşte cu a­­tîta putere că îi îndeasă lui Cosmetic jo­benul pină peste ochi, în vreme ce Odi­colon strigă cu glas înfundat, chip sâ nu auză toată lumea: — Na, tîlharule, să te saturi ! îmi faci şicane să ai vreme să papi tot şi si nu mai rămîie nimic pentru mine. Şi de aci o mulţime de arie graţiozi­­tăpi de felul acestora se schimbă între beligeranji. Poate că ar fi ajuns departe cu aceste manifestaţii de dragoste, dacă n’ar fi in­tervenit cîp­va cunoscuţi sâ ’i despartă , poate că, dacă ar fi fost nişte mitocani, ar fi ajuns la secţie ; ei însă, ca oameni civilizaţi, s’au despărţit cu demnitate pro­­vocîndu-se la duci. •d­oamne fereşte, să n’ajungă la moarte de om! Şi cu toate acestea, pîriă mai zilele trecute erau cei mai buni prieteni, nu se putea să dea cu ochii unul de altul, şi să nu se pupa în bot. Insă o ticăloa­să de rudă cu cava parale, geloasă de dulcea lor prietenie, s’a apucat să moară şi să le lase moştenirea. Din pricina moş­tenire! se mănîncă ca cîinii. Al dracului mort, știți că le-a făcut-o ! Coodela Revista publicaţiunilor Dodelee d’Artistes, album inedit în culori da Boc. H. Simonia, editor. Pariz. 5 lit. Exem­p. Ce poate fi mai delicios de­cît desem­nările lui Boc, pietonii vieţei pariziene, «ifiilor şi moravurilor moderne. De astă dată, Boc ne transportă în lumea artei. El ne zugrăveşte multiplele tipuri de femei cari servesc de modele pictorilor şi sculptorilor. In aceste superbe planşe de un ireproşabil desemn şi colorit, nu ştim ce să admirăm : ilustraţiunea sau cuvîntul de spirit ce o întovărăşeşte. Ori­ce iubitor de artă va voi să aibă pe masa sau albumul lui Bac, Modele* d'artistes. Ib depozit In Sala noastră de depeși. MEMENTO — Narţi, 16 Noembrie, 1897 —­­ La Cameră complectarea comisiunilor.­­ La Senat interpelarea d-lui P. P. Carp, asupra vandalizmelor de Duminică. Spectacole Teatrul Naţional.­­ Marioara de Carmen Sylva.—Bolnavul închipuit de Mo­hora. Teatrul Hugo. — Debutul Fred şi Rich, excentrici, John Lind, Hermandez, a­­crobaţi. Gaspard şi Neva, duet francez. Um­phry, Gaston-Trio, clowni muzicali. Men­­dosza, Les Diez’s, quartet francez capur­­hique . The Two Risley’s, excentricî; suro­rile Richter, duet german, etc. Teatrul Boulevard. — Debutul Yamata Tiero, supranumită privighetoarea indiană ; Emma Didier, chanteuse des fieurs ; Mrs. Gyka, Jongleuse; Mr. Brau, equilibrist non plus ultra, Soeurs de Raday, danseuses: Will’s Hames-Trio. Debutul Blanche Les­­caut, Fagette, Hilarys-Tordant, Batignolles, și întreaga trupă. Careul Langer: —­­n fie­care seam reprezentație cu program schimbat. Caii înt­eresați de celebrul dresor Hütteman Sala Bragradiru: Concertul orches­trei Oscar Pursch. Café Boulevard: Orchestra Wein­berger. Caféa Naționala­: Concertul orchestrei Rubinstein. Litere-Arte-Ştiinţe Pictorul englez E. A. Waterloo a fost ales preşedinte al marei societăţi engleze: „Society of Painters in Water Colours“, adică a aquareliştilor englezi. Am anun­ţat că la acest post era să fie ales cu­noscutul pictor Herkommer. O mică statistică a universităţilor din Germania ne arată că universitatea din Wuerzburg are 1425 studenţi înscrişi ; cea din Jena: 632 şi cea din Lipsea: 3064. IMii lBîrlad (Coresp. particulară a „Adevĕrului). O conferinţă. — Diverse După cum am anunţat, Duminică, d. Varlam G­hi­ţes­cu şî-a dezvoltat conferinţa despre „cîrma balonului.“ Trecînd peste partea istorică a ba­­loanelor, conferenţiarul a intrat de-a dreptul în amănunţimile subiectului său, arătînd feluritele sisteme de ch­­­inuire a baloanelor, în ce constau şi din ce se compun. După aceea face sâ se priceapă ce este holiem şi cari sînt mişcările ei în aer şi apă. Asemenea descrie in mod amă­nunţit toţi motorii cunoscuţi pînâ astăzi şi spune că cel mai de seamă este bateria electrică alcătuită din pi­lele Bunsen. Fâeînd o comparaţie intre deosebitele sisteme de cîrmu­­ire a baloanelor şi sistemul d-sale, d. Ghiţescu trece la invenţia sa şi lămureşte teoria pe care’şî o bazea­ză. In urină înălţă un mic balon în­cărcat cu hidrogen fabricat de d-sa şi făcu cu el mai multe mişcări în sala conferinţei. Conferenţiarul a fost viu­ aplaudat de către prefect şi alte persoane aflate de faţă. Diverse In oraş, la liceul Codreanu, s’a declarat un caz de febră tifoidă, e­­pidemie care de alt­fel bîntuie şi prin cîte­va comune rurale, cum e Săl­­ceni. Afară de febră tifoidă, comu­nele din judeţul nostru mai sunt bin­­tuite şi de alte boli, precum anghina difterică, pojarul, tusa convulzivă, etc. In zilele de 10 şi 17 Noembrie s’au­ simţit în oraşul nostru două cutremure de pămînt, ambele insă de durată scurtă.* Zilele trecute niște făcători de rele au sfărîmat lacătul de la casele co­merciantului Vasiliu și pătrunzînd în lâuntru, au furat tot ce au găsit mai de seamă, precum haine, bijuterii. -Adevărul insa, Hoții n au putut pină în ziua de azi. Coresp. VIAŢA B UC URI EST EA­NA Patru zile de petrecere 1. Prima zi a fost inaugurarea noului Circ, sub direcţiunea d-lui Langer: elita întreagă a societăţei bucureştene a asistat la această pri­mă reprezentaţiune şi incinta era înţe­sată de lume aşa că nu se mai găsea un scăunaş ! Printre artişti sînt cîţi­­va care merită aprobarea publicului, de pildă d-ra Blanche, o nostimă şi lină câlăreaţă, dl. Hütteman, care pre­zintă cal în libertate şi dl. Alexan­dru, un bun călăreţ, azistat de cele­brul clown Harrison, care are darul de a escita risul azistenţei. Am zărit prin aglomeraţiunea de dame ce se afla acolo, pe d-na Zoe Cos­­sesco-Comăneanu, d-na C. Hiott, d -na I. Mitilinea, d-na C. Arion, d-na Zoe Paciurea cu d-na Zoe Sutzu, d-na Alex. G. Florescu, d-soara I. Laho­­vary, d-na G. Vernescu, d-na Chri­­soveloni etc., etc. 2. A doua zi, s’a celebrat la pri­mărie căsătoria civilă a d-şoarei E­­caterina Sturdza cu dl. Locotenent Şerban G. Cantacuzino, în cea mai mare intimi­tate, însă de la 4 la 7 ore a fost una din cele raai strălu­cite primiri la otelul particular al d-nei Ecaterina şi al d-lui Gheorghe Cantacuzino. Tot ce posedă Bucu­reştii ca aristocraţie şi înaltă bur­ghezie, circula prin lucioasele şi splendidele saloane: boerime prin nume, boerime prin renume şi pozi­­ţiune socială. D-na Ecat. G. Cantacuzino purta o rochie „Marie Stuart“ de faille al­­bastru-electric, cu frânge de aur şi acoperită de cele mai sclipitoare bri­liante; D-na Teodor Vâcărescu, ro­chia de catifea neagră, pe care erau desinate flori în relief, de catifea multicoloră; d-na Şerban G. Canta­­cuzino, mireasă în rochie gris­ad­er de o mare eleganţă ; d-na Ana G. Lahovary, rochie de satin albast,re­deschis; d-na Zoe G. Sutzu un keap­­seake încadrat într-o rochie gris­­frange Fornarini; d-na Elena Gr. Cerchez, în rochie de tulie veneţiană mauve, iscălită Paquin, sublimă ima­ginaţie; d-na Maria N. Sutzu, în mo­ire Pompadour; d-na N. Butculescu în gris; d-na Chrissoveloni în catifea roşie; d-na Ecaterina Florescu, în al­bastru, d-na Constanța Cantacuzino, d-na Zoe Sturdza, d-na Elena C. Sturdza, d-na Gh. Miclescu, d-na Ma­ria N. Cerchez, d-na Alex. G. Flo­rescu, în faille și mătase portocalii, d-na M. Marian, d-na C. C. Arion, d-na Irina G. Cantacuzino, d-na Eu­­frosina Alex. Ghika, d-na Se. Varka, d-na Maria N. Brâiloi, d-na Maria A. Berendel, d-na Maria Negruzzi, d-na El. Ferekyde, d-na Poroineanu, d-na Cocorescu, d-na Eraclie Arion, d-soarele Z. A. şi M. Arion, d-na A. P. Ghika, d-na Gr. Olănescu, d-na V. Lascar, însoţite de soţii d-lor. Şam­pania curgea ca un riit de aur şi de veselie; s’au ridicat toasturi şi orale de fericire. Tatăl miresei, D. Sturdza- Micloşeni cu d-na, Dr. Gh. Cantacu­zino cu d-na Ecaterina Cantacuzino martorii mirelui ; d-nul Gr. Cantacu­zino şi d. Gl. Mano, d. Dimitrie Stur­dza şi d. Scarlat I. Ghika, martorii d-şoare, Ecaterina Sturdza, formau o adunare pentru primirea felicitărilor şi omagiilor. Târziu, după şeapte ore, lumea porni spre casă unii din­­du’şî rendez-vous pentru a doua zi la prinzul de familie, alţii pentru ba­lul de Sîmbătă şi nunta religioasă de Duminică. FOITA ZIAR. „ADEVfiRUb No. 41 PAUL d’Aigioîont Partea întiia Uşii £ X3LO ni & XII Confruntarea „Am voit mai bine să aştept cînd ■feţi fi singur. „Dar, cum dimineaţa nu s’a putut, hotărîsem să vin la d-voastră seara. £ — Această hotărâre n’a fost exe­cutată, nn’i aşa? Simplu, cu acelaşi accent da a­­* văr, Grațian răspunse: — Nu, și am sâ vă spun motivul: cînd m’am întors acasă, așa pe la turn, ca să dejunez, am găsit un bi­lețel în care scria că persoana, de care v’am vorbit adineauri, era grav bolnavă, și că prezența mea Ragă dînsa era urgentă. „Am mîncat în grabă și am placet. „Intr’adevâr, fusese lovită da ua atac de influenţă, care, pentru mo­ment, se ţinea la cap şi putea să degenereze în friguri cerebrale. M’am aşezat la căpătîiul ei, cu două călu­găriţe şi n’am părăsite de el, cînd medicul mi-a răspuns de ea, şi a­­nume astă-seară pe la patru şi ju­mătate. „In aşa triste împrejurări, crede­­ți-mă că nu m’am gîndit să citesc gazetele. — Delicatețea d-voastre vă per­mite să ne spuneți nomei® persoanei pe care ați îngrijit-o atît? Grațian se opri timp de o secundă apoi zise: — Dacă’i nevoe!.....Jiu pot să vă refuz. E o „demi-mondenă* căreia îi se zice, Muselină-Albâ, dar adevă­ratul el nume e: Bertha Ferdem­­bach. — E o Germană ? — Nu, e Alsaciană. — După­ ce v’ap întors acasă, ce aţi făcut ? — Am luat dia întîmplare „Le Temps*, v’am mai spus-o. Eram mort de oboseală, din cauza a două nopți albe. M’am Întins pe divan, şi m­’ara apucat sâ «iţesc mal mult naşm­ali­­ceşte, de cît ea interes. „De-odat& cehă mal dădură de faptul­ divers în chestiune. „Tulburarea mea a fost din cale afară de mare. Aa cârti tn picioare și n’am mai avut de o singură idee : să plea. — Credeți că emanata d-voastră s’ar fi sinucis sau a fost omorîtă ? —Sinucisă, d-zeule, dar pentru ce? „Laura era cea mai fericită femee de pe pămînt. „Adora pe fratele mefi. In ultima noastră întreţinere chiar, mi-a spus cită stimă, cîtă admiraţiune avea pentru bărbatul acesta care n’are nici-un cusur, şi a cărui inteligenţă, nobleţă, distincţiune se considera mai presus de orî­ce. „Averea ei era imensă. „Tot ceea ce putuse să viseze sau sâ dorească în cursul existenţei sale era lucru săvîrşit. „Ceva mai mult, marchiza de Plas­­sis Saint-Luc nu era romanţioasă. „Onestă, inteligentă şi practică, se mulţumea cu fericirea care ’i era hă­răzită. „Şi trebue să adaog, că • găsea îndestulătoare. D. Lemarchand fn recunoscător lui Graţian că vorbea ast­fel de fiica-sa A dedea caracterului ei arţăgos, dar drept, această supremă justiţie. Totul! d. Jean­ el nu se lăsă sâ n« impresionat de omul pe care -1 avea in față. Din potrivă, această inteligență de primul rând punea tn mişcare toate instinctele lui de luptător, de Mari­­dio mai veșnic gata de luptă. — Aţi amenințat de mai multe ori pa cumnata d-voastră, zise el pe un ton precis, oare­cu un neprietenos. Contele de Plessia deschise mari ochii săi negri. — Eu­­...,răspunse el, dar pentru ce, d-zeule, ași fi făcut-o ? — Ați fost auzit. — De oameni de bună-credință, adaose d. Lemarchand. — S’au înșelat, declară Grațian, fără să se mînie. — „Bagă de seamă !...Bagă de seamă!“ ați fi zis d-nel de Pressis Saint-Luc. Buzele contelui avură un mic tre­mur, dar ne­observat de nimanî. Dar de-odatâ, el se reculese, ca şi cum căuta in fundul memoriei gale şi zise : — Aveţi dreptate, domnule pro­­curor, şi d-voastră, domnule. „Da, e adevărat, am pronunţat a­­ceste cuvinte. — Ah !­.făcu magistratul trecîndu’l prin ochi o lucire de fulger. Contele reluă : — Iată cum. Explicasem pe larg Laurel toată chestia cu Ranvier-il, și cum socoteam eâ lucrul valora sâ fia luat în seamă, am adâogat: Dacă trâgânez! prea mult, bagă de seamă. — Nu s’a auzit numai atît! —Afirm totuși că textual aceste au fost cuvintele pe cari le-am rostit. Procurorul nu inzistă. Dar după cîte­va momente, d. Le­­m­archand scoase din portofelul sau o hîrtie cocoloșită, și zise: — Iată o scrisoare pe care aţi scris-o spre a anunţa pe fiică-mea de sosirea d-voastră. Aceste rânduri de asemeni cuprind o amenințare formală. — Dați-mî voe să o citesc, zise contele. — Cu plăcere. I se dădu hirtia desfăcută. In timp de o secundă, pe care d. Lemarchand și procurorul o găsiră lungă ca un veac, Grațian rămase cu hîrtia în mină, cu ochii aplecați, cu obrazul nemișcat, de părea că a murit. In sfîrșit, ridică în sus capul și răspunse : — E într’adevăr o ameninţare în această scrisoare, și iată care: dacă nu’mi îndeplineam ambiţiunea de a avea situaţiunea pe care o doream la Saint-Denis, intenţiunea mea for­mală era să primesc direcţiunea u­­neî bogat© uzini care se fondează în Filadelfia. Propunerile pe care mi le fac pa­­tronii Butter-ii, şi de a căror dovadă o am la Paris, sunt considerabile. Şi d-voastră trebue să ştiţi bine ce ar fi însemnat, dacă aşi fi primit. „La început am refuzat, ca să nu vă produc o mare supărare, şi pentru­­că nu voiam să părăsesc Parisul şi Franţa. „Laura însăşi era de părere că a primi în America această situaţiune care mi se oferea, ar fi fost rău pen­tru d-voastră, dar şi pentru ea. „Prea îl iubesc pe frateie meu ca să nu fi jertfit, atît Iul, fe acel sale cît şi d-voastră, Interesele mele cele mai mari. „Cu toate astea, văzînd pe Laura că era neclintită în hotărîrea eî și că nu părea dispusă a’mî satisface dorințele i-am zis, ba chiar i-am­ scris această frază: „Bagă de seamă, nu știi unde poate să împingă dez­nădejdea pe un om de caracterul ipeit“. „Deznădejdea ta’ar fi adus de si­gur la primirea propunerilor Ameri­canilor. Nici d. Lemarchand, nici procuro­rul n­u ridicară vre­ o obiecţiune. La­­ta nu mai era de faţă spre a confirma sau a discuta zisele cum­natului ei,—şi explicaţia lui Graţian, d­in cele mai dibace, părea de crezut. Numai lui Servian, care, de cînd se întorsese, asculta pe Graţian şi’l observa cu băgare de seamă, fără să pronunţe nic­ un cuvînt, că tre­cuse cam multă vreme pînâ să gă­sească contele această explicaţie. (Va urma) No. 41 "F5 U IV psn­teu prsiu­m­ la foiţa No. 41 din romanul Ucigaşt­l misterios Acest bon lu­at din ziar şi adre­­at ziarului Adevărul, dai drept la unul din premiile înşirate în pag. V-a

Next