Adevěrul, decembrie 1897 (Anul 10, nr. 3018-3044)
1897-12-04 / nr. 3021
ANUL. X No. 3091 Abonamente Incep lkți IB al* fle-dral luai ti «a pUto.o inainkat D an in tari 30 lai. In atrâin&ta»« 50 la* Saae luni 15 H N vt Sfi M «Trei luni 13 Numărul 10 bani In strâin&tate 15 bani _____ ______________________________________. \ JL - - ", RfOcția J Director politic: ALEX. V. BELDIMANU I plsia^ LZÎT^ÎIV Z 1 PAGA0IUL BĂNCEÎ NAȚIONALE (TELEFON Ko. 23). j ~ PASA01XJX. BANCEI NAJIUNNALIE (TtLCFON Ho. 25). ItufUtiA de aftftrâ Să t« lerești Romín« de oală strein în casă V. Alexandri. JOUI 4 DECEMBER 1897 Anunciuri ■a primesc direct la Administraţia ziarului Lfara pagini Vl-a . • • • lei 0.50 bani V-a 1V-* - 2. • • ■ n Z La un mare număr de linii se fac reducții din tarif * Numărul 10 bani Un număr vechii! 20 bani ■BgaSSSKlil!__LITM" 1 ...J.] ...! 11. ‘gg—111111■-----—siegEBSglBg-■ ■ pagini la fiecare ediţie Discuţia răspunsului la mesagiu n contra duelului De patru moţionată, cu zile capitala e edrept cuvint, de tragicul deznodămint al duelului Lahovary-Filipescu. Societatea s’a deşteptat de odată din amorţeala şi indiferenţa ei, parlamentul s'a revoltat, polemica violentă a reapărut in presă, partidele politice s’au sculat mai furioase ca oricind, pentru a se sfişia deasupra unui cadavru. In sfirşit parlamentul a ajuns să puie degetul pe rană şi, aici la Senat cit şi la Cameră, s'a prezentat din iniţiativă parlamentară un proiect de lege prin care se pune o stavilă serioasă barbarului duel. O lege în contra duelului este o necesitate faţă cu tendinţa unora de a înrădăcina şi la noi un obicei practicat de către o infimă minoritate ; o lege în contra duelului e cu atit mai bine venită la noi, cu cit ea nu va avea să lupte cu moravuri tradiţionale, nici să intre în conflict cu opiniunea publică. In alte ţări, in adevăr, bintuite de flagelul duelizmului, s’au luat măsuri serioase în potriva întilnirilor pe teren, fie pe cale parlamentară, fie prin decrete ale suveranilor. In Anglia, ţară prin excelenţă bravă şi mindră, duelul a fost cu desăvirşire oprit, nu numai pentru civili, dar încă şi pentru militari. In Anglia fiecare ofensat trebuie să meargă înaintea tribunalului pentru a cere satisfacţie, iar militarul care infringe legea şi trimete un cartel este imediat pus la reformă. In Germania, această ţară militarista, cu o oştire plină încă de tradiţia cavalerizmului, duelul intre ofiţeri a fost interzis printr’un ordin expres al împăraţului, dar se execută cu toată străşnicia, aşa că infracţiunile sunt aspru pedepsite. Prin urmare, dacă în ţări cu tradiţie şi cu o puternică aristocraţie militară, precum Anglia şi Germania, interzicerea duelului a fost admisă, ar fi absurd să credem că în ţara noastră blindă şi rurală, o asemenea lege ar întimpina împotrivire. Duelul a fost osîndit în toate vremurile, cugetători însemnaţi au arătat cit este el de absurd, în Franţa, unde duelul se menţine încă în moravuri, găsim edicte, de acum două şi trei sute de ani, cari îi interzic formal. Astăzi toţi cei ce apără lupta prin duelare se reazămă pe argumente atit de şubrede, în cit îţi fac milă. Eri chiar, citeam în „Timpul“ un articol care trata despre duelul Lahovary-Filipescu, In care, printre alte argumente, se cita cîteva rinduri dintr'un autor care a scris asupra scrimei, d. Emile André. Nu mă ocup de cazul special la care se referă autorul articolului, insă m’am minunat întot-d’auna de lipsa funda-legea ca și ordinele înalte mentală de logică a acelora cari admit duelul. Pentru d-nii aceştia un Emil André oarecare, un domn care a avut buna-voinţă să scrie asupra duelului, fără să fi primit de la nici o putere un asemenea mandat, e mai respectat, mai mult crezut şi mai cu sfinţenie ascultat de dueluii, de cît este respectată legea care, iu definitiv, este o emanaţiune legitimă a forţelor sociale. Emile André, Chateauvillard şi mai ştiu eu care, nu pot fi cercetaţi decât pentru amănuntele technice ale luptei, dar cind e vorba de principii în sine, de motivaţia duelului, nu preoţii acestui cult barbar pot fi crezuţi pe cuvint. Dar sint unii cari vorbesc de onoare şi de satisfacerea ei. Adică aceia îşi închipuesc că d. Nicu Filipescu, de pildă, avea mai puţină onoare acum o săptămină, cind nu se bătuse încă cu nefericitul George Lahovary, de cît are acuma după ce s’a bătut ? Const. C. Itacalfrasa. RATIRA POLITICA Mascalţosul cerşetor Un individ anume Roberto Fava, venit în ţară cu bricege, foarfeci, belciuge şi altele, per incaragiare l ’industria, signore, după ce s’a îmbuibat cu colecte, fonduri patriotice, şi subvenţiuni române, acum a poftit la papricaşul unguresc. Cînd mascalionul a înţeles că în Romînia s’a înţercat bătaia şi ei prostia rominească faţă de mercenarul fără talent, s’a cam deşteptat, atunci şi-a luat frumuşel produsul serbărilor date pentru dînsul, la sumă de lei 3.200 şi a plecat spre bella Italia de unde face propuneri ruşinoase guvernului unguresc. Să sperăm că Ungurii vor fi mai deştepţi decît noi şi că vor trimite pe mascalion să-şi desfacă marfa aiurea. Til Pentru cei mici D. Djuvara şi-a făcut cunoscut presei proectul soi de reorganizare a magistraturei. Nu vom vorbi azi decît de lipsa de interes care o pune pentru personalul inferior al Curţilor şi Tribunalelor. Dacă, în adevăr avem nevoe de buni şi integri judecători, avem tot aşa de mare nevoe şi de grefieri capabili şi onorabili, de arhivari con- Incioşi. Pentru aceasta mai trebue ca funcţiunile de cari vorbim, să fie în adevăr rentabile să poată ispiti pe cri tineri cari vor să-şi facă o carieră. Din nefericire, ori şi cine ştie că în chipul în cari este retribuit personalul grefelor şi archivelor, e grei de a se recruta oameni capabili şi cu garanţii de onorabilitate■ Să luăm exemplul grefierilor de la Cabinetele judecătorilor de instrucţiune. Ei sunt retribuiţi cu 120 de zi pe lună. Un om care primeşte leafă «unui copist, este pus într’o funcţiune de încredere, are secretul instrucţiunei şi pe minarui se dau corpurile de delicte şi de multe ori bani. Sărăcia este adesea râd-afătuitoare. Cei ce primesc aceste funcţiuni sînt băefi săraci şi pe Ungă că nu văd nici o perspectivă, apoi sunt supuşi la toate tentaţiunile. Aceste posturi cu încredere treime dar să fie mult mai bine plătite pentru a face ca spre ele să se îndrepteze tineretul care doreşte să'şi facă o taberă onorabilă. La, acest lucru n'a gândit d. ministru al justiţiei şi noi credem că rdăm făcut. De altmintrelea mai este timp ca să o facă. C. M. Duelul Fillp©«scu-lLa!i©vary Sala de la Societatea de gimnastică unde a avut loc duelul sínt gata ori-cînd să încrucişase spadei«. Blazonescu: Cu toate astea sínt exemple. Prinţul de Sagan, provocat... Oboropulo : Prinţul de Sagan — he ! Prinţul de Sagan—hm! Apoi ştim noi nobleţă franţeză ce a devenit... Blazonescu : Mâ iartă, nobleţă franceză e şi azi depozitara cavalerizmului cruciaţilor... Oboropulo : Apoi da... Cruciaţii, hm Ştiu... Evul meziu! Da (D. Oboropulo roşeşte până in vârful urechilor) Mais ca, ce n’est plus la même chose aujourd’ hui! Hm ! Blazonescu: Da, dar Andrée şi Chateauvillard... Oboropulo: Las’că-i cunoaştem noi... Blazonescu : (înţepat) O fi fiind rude cu d-ta... Oboropulo : Dom’le ! Rudele mele... Blazonescu: (ironic) Rudele matale sunt de sigur printre cruciaţi... Oboropulo: Nu te întinde, dom’le d’apoi crucea şi dum..... Blazonescu : (ironic) Nu-ţi spuneam eu că d-ta te cobori din cruciaţi... Oboropulo : Se vede că d-ta cauţi o provocare... Blazonescu: Pardon, noi sîntem dintre boerii ţărei... Oboropulo: (zăpăcit) Cum, cum ? Dar... noi ? Blazonescu: D-voastră, cam de pe la Obor... Oboropulo : (violent) Aaal Dom’le!.. Blazonescu : (cu nobleţă) Dom'le, şterge-ţî nasul, dar bagă de seamă şi nu ţi-l mai sufla în degete.... Oboropulo: (exasperat) Auzi ?! Chocoiu venetic! O să’nvăţ eu la ’mnealui ce e manieră şi onor la om!.. Hullván Onorii parvesitarul — Dialog cu simbolizai fi en tendinţă. — Blazonescu : A te bate pentru că aşa ţî-e capriciul, înseamnă a Înjosi, a compromit* duelul, care trebu* si râmînâ sumai în serviciul onoare!! Oboropule: Nu înţeleg onoarea cum o înţelegi d-ta, dom’le ! Onoarea car* va să zică ambiţul omului și eu elad ia’« ataca cineva la ambițul m*fi, vir spanga într’însul! Scurt! Blazonescu : E de văzut insă în es anume împrejurări onoare* poala A considerată ca atinsă, așa ca să de* loc ia o eşire pe teren. Oboropulo: Omul da curaj nu întreabă de împrejurări; el ten bate d* cite ori e provocat. A mi răspunde unei provocări, e o lașitate. Blazonescu: Dar daci nu există nici un motiv de duel ? Oboropulo: Nu admit aceasta. (își suflă nasul intră degete). Cavaleri] Generalul Fellcens A fost însărcinat cu ancheta în „Afacerea Dreyfus Esterhazy”. In această caria, a avut o misiune foarte delicată, dată fiind oscitaţia care cuprinsese întreaga opinie fröhlich din Franţa. Se ştie că în urma raportului sătă, maiorul Esterhazy a fost trimes înaintea tt»și consiliu de război, Iași. Legea Constans O circulară.— Sfirşitul instrucţiunei secrete.— Advocaţi fi acuzaţi. Cetitorii îşi vor aminti lesne, c* e Constans. Este acea lege care a fost votată de parlamentele franţuzeşti şi prin e**e se pune capăt instrucţiei secrete. Da mai sasât timp arfi trebuit să apară legea în k®sátorul oficial al republice!, dar piuă k promulgare a trecut cîtăva vreme, deoarece ministrul de justiție a adresat o «insulară procurorilor generali asupra chipului sum trebuie aplicată legea nouă, circulară, e* es asemenea se publică acum în Journal of fiaiei. Primul punct al circulării azistă asupra faptului, că imediat după primul interogator apărătorul poate comunica cu clientul căă, de la această hotarire în nici un cas nu trebuie să se depărteze cineva. Advocatul primeşte după cererea sa de la judecătorul de instrucţie adeverinţă că a luat asuprăşi apărarea acuzatului, şi această adeverinţă este suficientă, pentru ca advocatul să comunice cu acuzatul. Arestul secret nu trebuie să fie mai lung decît de zece zile, în cazuri excepţionale de douăzeci, şi se poate aplica numai acelor deţinuţi cari nu sunt depuşi în celule. Judecătorii de instrucţie trebuie să privegheze numai ca închişii să nu comunice cu olaltă. In genere ministrul de justiţie recomandă autorităţilor cea mai mare indulgenţă faţă cu acuzaţii, care după lege sunt nevinovaţi, cită vreme n’a fi fost condamnaţi încă, şi cari nu trebuie izolaţi de restul lumei, tocmai pe cînd, în situaţiunea cea mai critică, au nevoie de sprijinul şi de consolarea rudelor şi amicilor lor. Legea Constans ar trebui să fie introdusă şi la noi. Multe judecăţi nedrepte s’ar evita, şi mulţi nenorociţi, cari astăzi umplu închisorile, ar fi putut deveni membri utili societăței dacă instrucția secretă nui-ar fi făcut să declare lucruri neexacte. Pol. Răspunsul la mesagiu Se va mulţumi parlamentul să facă o slugarnică parafrază la mesagiul regal ? — atunci, desigur e păcat de fiecare cuvint şi mai ales de fiecare ban cheltuit cu asemenea dezbateri. De ar fi însă să se răspundă la mesagiul regal, amintindu-se adevăratele griji ale ţărei pentru interesele şi demnitatea ei naţională, atunci desigur multe paragrafe am avea de intercalat . Primul ar fi referitor la situaţiunea mizerabilă şi unică a elementului român din Macedonia, faţă de succesele celorlalte naţionalităţi. Al doilea ar fi referitor la faimoasa decorare a lui Jeszenszky. Al treilea ar fi referitor la consecvenţele vizitei de la Pesta. Al patrulea ar fi referitor la silinţele ce-şi dă în genere guvernul în direcţia reformelor interne. Să vedem întru căt parlamentul liberal va accentua cel puţin tendinţa de a vorbi Coroanei de adevăratele aspiraţiuni ale ţărei. Satura CULISELE POLITICE Discuţia răspunsului la mesagiu Azi începe la Senat, şi peste citeva zile la Cameră, discuţia asupra răspunsului la mesagiu. Discuţia anului acesta va fi interesantă nu din punctul de vedere al ideilor pe cari au să le supuie oratorii, nici prin lupta dintre cele două partide istorica, ci prin atitudinea drapeliştilor faţă de guvern. Cu ocazia acestei discuţi tini se va lămuri situaţia partidului Isitorai. Iha Senat L» Senat au aă vorbe&seu din partom ârapeliştilw d-nfa C&sieseu-Comăneanu, V. A. Ure&b* şi, probabil, d. P. CrădişUsima. Două cestumi »A aâ fie ridicat» și anume: a) Atitudine*guvernatul în chestia naţională. b) Depărtarea guvernului de programul pe care partidul l-a afişat in întrunirea de la Iaşi. . Şi bazaţi pe aceste două chestiuni drapeliştii vor susţine că ei formează partidul liberal, iar aceia cari stau la guvern in numele partidului, sunt numai nişte uzurpatori. La Cameră La Cameră au să vorbească d-nii V. Lascar, B. St. Delavrancea şi Porumbaru. Drapetiştii în consfătuirile pe cari le-au avut zilele acestea, au stăruit ca să vorbească în numele lor şi d. C. Dumitrescu-Iaşi. Acesta a declarat însă că e bolnav,—este într’adevăr foarte răguşit— dar dacă va fi mai bine pînă în ziua discuţiunei generale, va lua cuvîntul. D. P. S. Aurelian se codeşte pînă acum să vorbească. D-sa a declarat că nu e obişnuit să vorbească la mesagiu. Şi această declaraţie face parte din nesfîrşitul lanţ al tacticelor de cami uzează fostul prim-ministru. In Cameră, ca şi în Senat, se vor discuta atitudinea guvernului în chestia naţională şi conducerea guvernului fără ca să se ţie seama de programul partidului. Discuţie academică Discuţia de la mesagiu va fi insă pur academică. Drapeliştii au luat hotărîrea să se mărginească numai la discursuri, dar să nu pue nici un paragraf nou. Ei se vor abţine la votul adresei in total, astfel ca să dovedească că nu susţin actualul guvern, dar nici nu înţeleg să răstoarne guvernul. Cu alte cuvinte, drapeliştii împing la o împăcare cu guvernul. ttep. A se vedea în corpul ziarului amănunte interesante cu privire la testamentul lui G. Em. Lahovary şi la mersul instrucţiei în afacerea procesului Filipescu etc. CARNETUL MEU Duelurile La ordinea zilei este chestia duelurilor. Are splendidă colecţia de observaţii pe care ar putea-o face cu această ocazie. Sunt unii cari profită de acest duel, cu deznodămint nenorocit, pentru a pune in discuţie o chestie personală, alţii cari vor să ucidă un adversar politic, alţii cărora le zboară prin cap glorii şi virtuţi cavalereşti şi in sfârşit alţii, care pun, in mod obiectiv, in discuţie duelul. Natural că din moment ce admiţi duelul trebue să suporţi o serie nesfârşită de consecinţe neplăcute. Pe teren se pot petrece o mulţime de incidente pe cari nimeni nu poate să le prevadă ca să le împiedice. Temperamentul luptătorilor, dispoziţia lor momentană, abilitatea maestrului de teren, etc. etc., contribuesc, in mod hotărâtor, la desnodământ. Şi cind ai aface cu oameni, poţi să întâlneşti şi luptători răi, dispuşi să dea lovituri mortale, cum poţi întîlni şi de aceia cari preferă să se lase a fi loviţi, decît să lovească el. Prin urmare, cind admiţi duelul este absurd să discuţi şi să te înfurii de rezultatele lui nenorocite. Şi eu nu vorbesc aci de nici un caz anume, vorbesc de duel în general şi ca partizan al interzicerei duelului. Mai întîi, nu văd cum eşirea pe teren ar salva onoarea. Dovada curagiului de a te bate cu arma nu însemnează că eşti un om onorabil. Toţi tilbarii au curagiul luptei, aceasta nu inseamă că ei sunt onorabili. Curagiul pe teren e o chestie de educaţie. Te-ai pregătit pentru arme, natural că nu o să mai ai acea impresie puternică pe care o dă teama de necunoscut. Să admiţi duelul numai pentru cazurile grave ? Dar cine te hotăreşte? In asemenea materii mijloacele pe jumătate nu sunt la locul lor. Ori admiţi duelul, ori îl interzici. Aşa se pune chestia. Ei bine, cum nu mai trăim în vremea cind fiecare om se pregătea de mic ca să'şi apere onoarea cu sabia şi cum noi ne pregătim cu totul altfel pentru apărarea onoarei şi avem cu desăvirşire altă părere despre onoare decît cel vechi, duelul nu mai poate să fie tolerat, câci el nu mai e impus de moravurile noastre. Să cerem dar măsuri pentru interzicerea duelului. La PACEA TURCO-GEEACâ — Textul definitiv semnat la Constantinopol. — După multe strădănieți pacea turcogreacă a fost sigilată printr’un tratat definitiv. «Adeverul», care a dat o atit de mare întindere războiului dintre imperiul otoman și regatul elin, crede că face bine, reproducind aci după «Politische Correspondenz», textul tratatului definitiv, care formează actul final al ultimei drame sângeroase ce s’a jucat în peninsula balcanică. * Iată tratatul in traducere exactă: Art. I conţine pe lingă formularele obicinuite şi descrierea amănunţită a frontierei noui. II. Grecia va plăti Turciei, conform cu prescripțiile pacei preliminare, o indemnizare de război de patru milioane pfunzi turcești. 10. Evacuarea Tesaliei se va face conform cu prescriptiunile hotărite de art. VI al preliminărilor. Ea se va face în timp de o lună incepînd din acel moment, in care puterile ar considera de împlinite condiţiunile de pace prevăzute in ultimele două alineate ale art. II si in care se va fi stabilit timpul publicare! împrumutului destinat platei îndemnizăreî. Modalitatea evacuărei’si a predărei localităţilor evacuate in miinile autorităţilor greceşti, se va stabili de către delegaţii ambelor părţi interesate, cu concursul delegaţilor marilor puteri. IV. Prizonierii vor fi predaţi de ambele părţi după ratificarea tratatului acesta. V. Ambele părţi vor acorda o amnestie complectă tuturor persoanelor compromise in evenimentele, cari au precedat sau au urmat declaraţiunea de război. VI. Aceia dintre supuşi ai fiecăruia dintre ambele state, cari se află într’o stare normală faţă cu legile civile şi criminale, vor putea ca şi in trecut să locuiască şi să se mişte liberi pe teritoriul celui-l’alt stat. Fiecare dintre cele două părţi contractante, işî rezervă dreptul să oprească intrarea, pe teritoriul lor, supuşilor celuî-l’alt stat, cari au suferit condamnări corecţionale, sau cari au fost expulzaţi din pricina antecedentelor lor. In asemenea cazuri ambasadele respective vor fi dinainte incunoştinţate. * Musulmanii cari locuesc în Tesalia, sau sint de origină tesaliaţi, fie că au căpătat incetatenirea elină in baza convenţiunei de la 12 Mai 1884, sau nu, vor fi liberi să emigreze sau să se stabilească in Turcia. Aceia cari au căpătat naţionalitatea grecească, vor fi liberi ca in timp de trei ani de la schimbul ratificaţiunilor acestui act, să opteze pentru naţionalitatea otomană, printr’o petiţiune adresată autorităţilor competente. Toţi aceşti imigranţi vor rămînea deplini stapini pe toate averile mobile sau imobile ce le-ar avea în Grecia. Aceleaşi avantagii se acordă din reciprocitate acelor persoane, cari locuiesc pe teritoriul retrocedat acum Turciei. Persoanele sau comunităţile cari ar avea averi in Tesalia, vor avea dreptul să treacă frontiera, pentru a îngriji de aceste averi, fără ca să li se poată pune in astă privinţă vre-o piedecă. Aceleaşî avantagii se vor acorda acelor persoane, cari locuesc in sau sunt originari din Tesalia, precum şi reprezentanţilor instituţiunilor şi comunităţilor, cari au averi pe teritoriile x etrocedate imperiului otoman. VIII. Grecia va plăti Turciei, pentru despăgubirea persoanelor cărora armata greceasca le-a cauzat pagube, suma de o sută de mii pfunzi turcești. Plata acestei sume se va face odată cu aceea a indemnizărei de război. IX. Fără ca in principiu să se atingă imunităţile şi privilegiile, pe cari Grecii ca şi supuşii altor state, le-au avut înainte de război, se vor face aranjamente speciale intre Grecia şi Turcia, pentru a evita abuzul de prerogative consulane, pentru a impedeca oprirea mersului regulat al justiţiei şi pentru a proteja interesele supuşilor otomani şi străini în neînţelegerile lor cu supuşii greci, incluziv falimentele. Pina la facerea acestor aranjamente, consulii greci în Turcia, şi cei otomani in Grecia, vor executa funcţiunile lor administrative pe aceiaşi bazâ ca înainte de război. In ce priveşte procesele ce s’ar ivi intre supuşii greci şi otomani, acelea cari se judecau înaintea declarărei războiului in faţa tribunalelor, se vor trata şi în viitor, după regimul care domina înaintea războiului. Acele afaceri cari s’au i vit abia după declarar’ea războiului, se vor trata după principiile dreptului european, în baza tratatului lui’costi’l de la 26 Februarie 1898. * X. Stipulaţiunile convenţiunei de la 24 Mai 1881 privitoare la cedarea Tesaliei se menţin, exceptind acele cari