Adevěrul, decembrie 1897 (Anul 10, nr. 3018-3044)

1897-12-04 / nr. 3021

ANUL. X No. 3091 Abonamente Incep lk­­­ți IB al* fle-d­ral luai ti «a pUto.o inainkat D an in tari 30 lai. In atrâin&ta»« 50 la* Saae luni 15 H N­ vt Sfi M «Trei luni 13 Numărul 10 bani In strâin&tate 15 bani _____ ______________________________________. \ JL - - ", RfO­cția J Director politic: ALEX. V. BELDIMANU I plsia^ LZÎT^ÎIV Z 1 PAGA0IUL BĂNCEÎ NAȚIONALE (TELEFON Ko. 23). j ~ PASA01XJX. BANCEI NAJIUNNALIE (TtLCFON Ho. 25). ItufUtiA de aftftrâ Să t« lerești Romín« de oală strein în casă V. Alexandri. JOUI 4 DECEMBER 1897 Anunciuri ■a primes­c direct la Administ­raţia ziarului Lfara pagini Vl-a . • • • lei 0.50 bani V-a 1V-* - 2. • • ■ n Z La un mare număr de linii se fac reducții din tarif * Numărul 10 bani Un număr vechii! 20 bani ■BgaSSSKlil!__LITM" 1 ...J.] ...! 11. ‘gg—111111■-----—siegEBSglBg-■ ■ pagini la fie­care ediţie Discuţia răspunsului la mesagiu ­n contra duelului De patru moţionată, cu zile capitala e e­­drept cuvint, de tragicul deznodămint al due­lului Lahovary-Filipescu. Societatea s’a deşteptat de o­­dată din amorţeala şi indife­renţa ei, parlamentul s'a revol­tat, polemica violentă a reapă­rut in presă, partidele politice s’au sculat mai furioase ca ori­cind, pentru a se sfişia de­asu­pra unui cadavru. In sfirşit parlamentul a ajuns să puie degetul pe rană şi, a­­ici la Senat cit şi la Cameră, s'a prezentat din iniţiativă par­lamentară un proiect de lege prin care se pune o stavilă se­rioasă barbarului duel. O lege în contra duelului este o necesitate faţă cu tendinţa unora de a înrădăcina şi la noi un obicei­ practicat de către o infimă minoritate ; o lege în contra duelului e cu atit mai bine venită la noi, cu cit ea nu va avea să lupte cu moravuri tradiţionale, nici să intre în con­flict cu opiniunea publică. In alte ţări, in adevăr, bin­­tuite de flagelul duelizmului, s’au luat măsuri serioase în po­triva întilnirilor pe teren, fie pe cale parlamentară, fie prin de­crete ale suveranilor. In Anglia, ţară prin excelenţă bravă şi min­dră, duelul a fost cu desăvirşire oprit, nu numai pentru civili, dar încă şi pentru militari. In Anglia fie­care o­­fensat trebuie să meargă îna­intea tribunalului pentru a cere satisfacţie, iar militarul care in­fringe legea şi trimete un car­tel este imediat pus la reformă. In Germania, această ţară mi­litarista, cu o oştire plină încă de tradiţia cavalerizmului, due­lul intre ofiţeri a fost interzis printr’un ordin expres al îm­păraţul­ui, dar se execută cu toată străşnicia, aşa că infracţiunile sunt aspru pedepsite. Prin urmare, dacă în ţări cu tradiţie şi cu o puternică a­­ristocraţie militară, precum An­glia şi Germania, interzicerea duelului a fost admisă, ar fi ab­surd să credem că în ţara noas­tră blindă şi rurală, o aseme­nea lege ar întimpina împotri­vire. Duelul a fost osîndit în toate vremurile, cugetători însemnaţi au arătat cit este el de absurd, în Franţa, unde duelul se menţi­ne încă în moravuri, găsim e­­dicte, de acum două şi trei sute de ani, cari îi interzic formal. Astă­zi toţi cei ce apără lupta prin duelare se reazămă pe ar­gumente atit de şubrede, în cit îţi fac milă. Eri chiar, citeam în „Timpul“ un articol care trata despre du­elul Lahovary-Filipescu, In care, printre alte argumente, se cita cîte­va rinduri dintr'un autor care a scris asupra scrimei, d. Emile André. Nu mă ocup de cazul spe­cial la care se referă autorul articolului, insă m’am minu­nat în­tot-d’auna de lipsa funda-legea ca și ordinele înalte mentală de logică a acelora cari admit duelul. Pentru d-nii aceş­tia un Emi­l André oare­care, un domn care a avut buna-voinţă să scrie asupra duelului, fără să fi primit de la nici o putere un asemenea mandat, e mai res­pectat, mai mult crezut şi mai cu sfinţenie ascultat de dueluii, de cît este respectată legea care, iu definitiv, este o emanaţiune legitimă a forţelor sociale. Emile André, Chateauvillard şi mai ştiu eu care, nu pot fi cercetaţi de­cât pentru amă­nuntele technice ale luptei, dar cind e vorba de principii­ în sine, de motivaţia duelului, nu preoţii acestui cult barbar pot fi crezuţi pe cuvint. Dar sint unii cari vorbesc de onoare şi de satisfacerea ei. Adică aceia îşi închipuesc că d. Nicu Filipescu, de pildă, a­­vea mai puţină onoare acum o săptămină, cind nu se bătuse încă cu nefericitul George La­­hovary, de cît are acuma după ce s’a bătut ? Const. C. Itacalfrasa. RAT­IR­A POLITICA Mascalţosul cerşetor Un individ anume Roberto Fa­va, venit în ţară cu bricege, foarfeci, belciuge şi altele, per incaragiare l ’industria, signore, du­pă ce s’a îmbuibat cu colecte, fonduri patriotice, şi subvenţiuni române, acum a poftit la pa­pricaşul unguresc. Cînd mascalionul a înţeles că în Romî­­nia s’a înţercat bătaia şi ei prostia romi­­nească faţă de mercenarul fără talent, s’a cam deşteptat, atunci şi-a luat frumuşel pro­dusul serbărilor date pentru dînsul, la sumă de lei 3.200 şi a plecat spre bell­a Italia de unde face propuneri ruşinoase guvernu­­lui unguresc. Să sperăm că Ungurii vor fi mai deştepţi de­cît noi şi că vor trimite pe mascalion să-­şi desfacă marfa aiurea. Til Pentru cei mici D. Djuvara şi-a făcut cunoscut presei proectul soi de reorganizare a magistratu­­rei. Nu vom vorbi azi de­cît de lipsa de interes care o pune pentru personalul inferior al Curţilor şi Tribunalelor. Dacă, în ade­văr avem nevoe de buni şi integri judecă­tori, avem tot aşa de mare nevoe şi de gre­fieri capabili şi onorabili, de arhivari con- Incioşi. Pentru aceasta m­ai trebue ca funcţiunile de cari vorbim, să fie în adevăr rentabile să poată ispiti pe cri tineri cari vor să-şi facă o carieră. Din nefericire, ori şi cine ştie că în chipul în cari este retribuit personalul grefelor şi archivelor, e grei de a se recruta oameni capabili şi cu garanţii de­ onorabilitate■ Să luăm exemplul grefierilor de la Cabinetele judecătorilor de instruc­ţiune. Ei sunt retribuiţi cu 120 de zi pe lună. Un om care primeşte leafă «unui copist, este pus într’o funcţiune de încredere, are secretul instrucţiunei şi pe mina­rui se dau corpurile de delicte şi de multe ori bani. Sărăcia este adesea râd-afătuitoare. Cei ce primesc aceste funcţiuni sînt băefi săraci şi pe Ungă că nu văd nici o perspectivă, apoi sunt supuşi la toate tentaţiunile. Aceste posturi cu încredere treime dar să fie mult mai bine plătite pentru a face ca spre ele să se îndrepteze tineretul care do­reşte să'şi facă o tab­eră onorabilă. La, acest lucru n'a gândit d. ministru al justiţiei şi noi credem că rdă­m făcut. De altmintrelea mai este timp ca să o facă. C. M. Duelul Fillp©«scu-lLa!i©vary Sala de la Societatea de gimnastică unde a avut loc duelul sínt gata ori-cînd să încrucişase spadei«. Blazonescu: Cu toate astea sínt exem­ple. Prinţul de Sagan, provocat... Oboropulo : Prinţul de Sagan — he ! Prinţul de Sagan—hm! Apoi ştim noi nobleţă franţeză ce a devenit... Blazonescu : Mâ iartă, nobleţă fran­ceză e şi azi depozitara cavalerizmului cruciaţilor...­­ Oboropulo : Apoi da... Cruciaţii, hm Ştiu... Evul meziu! Da (D. Oboropulo roşeşte până in vârful urechilor) Mais ca, ce n’est plus la mêm­e chose aujourd’ hui! Hm ! Blazonescu: Da, dar Andrée şi Cha­teauvillard... Oboropulo: Las’că-i cunoaştem noi... Blazonescu : (înţepat) O fi fiind rude cu d-ta... Oboropulo : Dom’le ! Rudele mele... Blazonescu: (ironic) Rudele matale sunt de sigur printre cruciaţi... Oboropulo: Nu te întinde, dom’le d’apoi crucea şi dum..... Blazonescu : (ironic) Nu-ţi spuneam eu că d-ta te cobori din cruciaţi... Oboropulo : Se vede că d-ta cauţi o provocare... Blazonescu: Pardon, noi sîntem din­tre boerii ţărei... Oboropulo: (zăpăcit) Cum, cum ? Dar... noi ? Blazonescu: D-voastră, cam de pe la Obor... Oboropulo : (violent) Aaal Dom’le!.. Blazonescu : (cu nobleţă) Dom'le, şter­­ge-ţî nasul, dar bagă de seamă şi nu ţi-l mai sufla în degete.... Oboropulo: (exasperat) Auzi ?! Cho­coiu venetic! O să’nvăţ eu la ’mnealui ce e manieră şi onor la om!.. Hullván Onorii parvesitarul — Dialog cu simbolizai fi en tendinţă. — Blazonescu : A te bate pentru că aşa ţî-e capriciul, înseamnă a Înjosi, a com­promit* duelul, care trebu* si râmînâ su­mai în serviciul onoare!! Oboropule: Nu înţeleg onoarea cum o înţelegi d-ta, dom’le ! Onoarea car* va să zică ambiţul omului și eu elad ia’« ataca cine­va la ambițul m*fi, vir spanga într’însul! Scurt! Blazonescu : E de văzut insă în es anume împrejurări onoare* poala A con­siderată ca atinsă, așa ca să de* loc ia o eşire pe teren. Oboropulo: Omul da curaj nu în­treabă de împrejurări; el ten bate d* cite­ ori e provocat. A mi răspunde unei provocări, e o lașitate. Blazonescu: Dar daci nu există nici un motiv de duel ? Oboropulo: Nu admit aceasta. (își suflă nasul intră degete). Cavaleri] Generalul Fellcens A fost însărcinat cu ancheta în „Aface­rea Dreyfus Esterhazy”. In această caria, a avut o misiune foarte delicată, dată fiind oscitaţia care cuprinsese întreaga opinie frö­hlich din Franţa. Se ştie că în urma raportului sătă, ma­iorul Esterhazy a fost trimes înaintea tt»și consiliu de război, Iași. Legea Constans O circulară.— Sfirşitul instrucţi­unei secrete.— Advocaţi fi acuzaţi. Cetitorii îşi vor aminti lesne, c* e Constans. Este acea lege care a fost votată de parlamentele franţuzeşti şi prin e**e se pune capăt instrucţiei secrete. Da mai sasât timp ar­­fi trebuit să apară legea în k®sá­torul oficial al republice!, dar piuă k pro­mulgare a trecut cîtă­va vreme, de­oare­ce ministrul de justiție a adresat o «insulară procurorilor generali asupra chipului sum trebuie aplicată legea nouă, circulară, e* es asemenea se publică acum în Journal of fiaiei. Primul punct al circulă­rii azistă asupra faptului, că imediat după primul interogator apărătorul poate comunica cu clientul căă, de la această hotarire în nici un cas nu trebuie să se depărteze cine­va. Advocatul primeşte după cererea sa de la judecătorul de instrucţie adeverinţă că a luat asupră­­şi apărarea acuzatului, şi această adeverinţă este suficientă, pentru ca advocatul să co­munice cu acuzatul. Arestul secret nu trebuie să fie mai lung de­cît de zece zile, în cazuri excepţionale de două­zeci, şi se poate aplica numai a­­celor deţinuţi cari nu sunt depuşi în celule. Judecătorii de instrucţie trebuie să prive­­gheze numai ca închişii să nu comunice cu­ o­laltă. In genere ministrul de justiţie re­comandă autorităţilor cea mai mare indul­genţă faţă cu acuzaţii, care după lege sunt nevinovaţi, cită vreme n’a fi fost condamnaţi încă, şi cari nu trebuie izolaţi de restul lu­­mei, tocmai pe cînd, în situaţiunea cea mai critică, au nevoie de sprijinul şi de conso­larea rudelor şi amicilor lor. Legea Constans ar trebui să fie intro­dusă şi la noi. Multe judecăţi nedrepte s’ar evita, şi mulţi nenorociţi, cari astăzi umplu închisorile, ar fi putut deveni membri utili societăței dacă instrucția secretă nu­­i-ar fi făcut să declare lucruri neexacte. Pol. Răspunsu­l la mesagiu Se va mulţumi parlamentul să facă o slugarnică parafrază la me­­sagiul regal ? — atunci, de­sigur e păcat de fie­care cuvint şi mai ales de fie­care ban cheltuit cu asemenea dezbateri. De ar fi însă să se răspundă la mesagiul regal, amintindu-se ade­văratele griji ale ţărei pentru inte­resele şi demnitatea ei naţională, atunci de­sigur multe paragrafe am avea de intercalat . Primul ar fi referitor la situaţiu­nea mizerabilă şi unică a elemen­tului român din Macedonia, faţă de succesele celor­l­alte naţionalităţi. Al doilea ar fi referitor la fai­moasa decorare a lui Jeszenszky. Al treilea ar fi referitor la con­secvenţele vizitei de la Pesta. Al patrulea ar fi referitor la si­linţele ce-şi dă în genere guvernul în direcţia reformelor interne. Să vedem întru căt parlamentul liberal va accentua cel puţin ten­dinţa de a vorbi Coroanei de adevă­ratele aspiraţiuni ale ţărei. Satura CULISELE POLITICE Discuţia răspunsului la mesagiu Azi începe la Senat, şi peste cite­va zile la Cameră, discuţia asupra răspun­sului la mesagiu. Discuţia anului acesta va fi intere­santă nu din punctul de vedere al i­­deilor pe cari au­ să le supuie oratorii, nici prin lupta dintre cele două partide istorica, ci prin atitudinea drapeliştilor faţă de guvern. Cu ocazia acestei di­scu­ţi tini se va lămuri situaţia partidu­lui Isitorai. Iha Senat L» Senat au aă vorbe&seu din par­tom ârapeliştilw d-nfa C&sieseu-Co­­măneanu, V. A. Ure&b* şi, probabil, d. P. CrădişUsima. Două cestu­mi »A aâ fie ridicat» și anume: a) Atitudine*guvernatul în chestia naţională. b) Depărtarea guvernului de pro­gramul pe care partidul l-a afişat in întrunirea de la Iaşi. . Şi bazaţi pe aceste două chestiuni drapeliştii vor susţine că ei formea­ză partidul liberal, iar aceia cari stau la guvern in numele partidului, sunt numai nişte uzurpatori. La Cameră La Cameră au să vorbească d-nii V. Lascar, B. St. Delavrancea şi Porumbaru. Drapetiştii în consfătuirile pe cari le-au­ avut zilele acestea, au stăruit ca să vor­bească în numele lor şi d. C. Dumitre­­scu-Iaşi. Acesta a declarat însă că e bolnav,—este într’adevăr foarte răguşit— dar dacă va fi mai bine pînă în ziua discuţiunei generale, va lua cuvîntul. D. P. S. Aurelian se codeşte pînă a­­cum să vorbească. D-sa a declarat că nu e obişnuit să vorbească la mesagiu. Şi această declaraţie face parte din nesfîrşitul lanţ al tacticelor de cami u­­zează fostul prim-ministru. In Cameră, ca şi în Senat, se vor dis­cuta atitudinea guvernului în chestia na­ţională şi conducerea guvernului fără ca să se ţie seama de programul partidului. Discuţie academică Discuţia de la mesagiu va fi insă pur academică. Drapeliştii au luat hotărîrea să se mărginească numai la discur­suri, dar să nu pue nici un para­graf nou­. Ei se vor abţine la votul adresei in total, astfel ca să dove­dească că nu susţin actualul guvern, dar nici nu înţeleg să răstoarne guvernul. Cu alte cuvint­e, drapeliştii împing la o împăcare cu guvernul. ttep. A se vedea în corpul ziaru­lui amănunte interesante cu privire la testamentul lui G. Em. Lahovary şi la mersul in­strucţiei în afacerea procesu­lui Filipescu etc. CARNETUL MEU Duelurile La ordinea zilei este chestia due­lurilor. Ar­e splendidă colecţia de observaţii pe care ar putea-o face cu această ocazie. Sunt unii cari profită de acest duel, cu deznodămint nenorocit, pen­tru a pune in discuţie o chestie per­sonală, alţii cari vor să ucidă un ad­versar politic, alţii cărora le zboară prin cap glorii şi virtuţi cavalereşti şi in sfârşit alţii, care pun, in mod obiectiv, in discuţie duelul. Natural că din moment ce admiţi duelul trebue să suporţi o serie ne­sfârşită de consecinţe neplăcute. Pe teren se pot petrece o mulţime de incidente pe cari nimeni nu poate să le prevadă ca să le împiedice. Temperamentul luptătorilor, dis­poziţia lor momentană, abilitatea ma­estrului de teren, etc. etc., contri­­buesc, in mod hotărâtor, la desno­­dământ. Şi cind ai aface cu oameni, poţi să întâlneşti şi luptători răi, dis­puşi să dea lovituri mortale, cum poţi întîlni şi de aceia cari preferă să se lase a fi loviţi, de­cît să lo­vească el. Prin urmare, cind admiţi duelul este absurd să discuţi şi să te înfu­rii de rezultatele lui nenorocite. Şi eu nu vorbesc aci de nici un caz anume, vorbesc de duel în ge­neral şi ca partizan al interzicerei duelului. Mai întîi­, nu văd cum eşire­a pe teren ar salva onoarea. Dovada cu­­ragiului de a te bate cu arma nu în­semnează că eşti un om onorabil. Toţi tilbarii au curagiul luptei, a­­ceasta nu inseamă că ei sunt ono­rabili. Curagiul pe teren e o chestie de educaţie. Te-ai pregătit pentru arme, natural că nu o să mai ai acea im­presie puternică pe care o dă teama de necunoscut. Să admiţi duelul numai pentru ca­zurile grave ? Dar cine te hotăreşte? In asemenea materii mijloacele pe jumătate nu sunt la locul lor. Ori admiţi duelul, ori îl interzici. Aşa se pune chestia. Ei bine, cum nu mai trăim în vre­mea cind fie­care om se pregătea de mic ca să'şi apere onoarea cu sabia şi cum noi ne pregătim cu totul alt­fel pentru apărarea onoarei şi avem cu desăvirşire altă părere despre o­­noare de­cît cel vechi, duelul nu mai poate să fie tolerat, câci el nu mai e impus de moravurile noastre. Să cerem dar măsuri pentru in­terzicerea duelului. L­a PACEA TURCO-GEEACâ — Textul definitiv semnat la Constantinopol. — După multe strădănieți pacea turco­­greacă a fost sigilată printr’un tratat definitiv. «Adeverul», care a dat o atit de mare întindere războiului dintre im­periul otoman și regatul elin, crede că face bine, reproducind aci după «Poli­tische Correspondenz», textul tratatului definitiv, care formează actul final al ultimei drame sângeroase ce s’a jucat în peninsula balcanică. * Iată tratatul in traducere exactă: Art. I conţine pe lingă formularele o­­bicinuite şi descrierea amănunţită a frontierei noui. II. Grecia va plăti Turciei, conform cu prescripțiile pacei preliminare, o in­dem­nizare de război de patru milioane pfunzi turcești. 10. Evacuarea Tesaliei se va face con­form cu prescriptiunile hotărite de art. VI al preliminărilor. Ea se va face în timp de o lună incepînd din acel mo­ment, in care puterile ar considera de împlinite condiţiunile de pace prevă­zute in ultimele două alineate ale art. II si in care se va fi stabilit timpul pu­blicare! împrumutului destinat platei îndemnizăreî. Modalitatea evacuărei’si a predărei localităţilor evacuate in mii­­nile autorităţilor greceşti, se va stabili de către delegaţii ambelor părţi inte­resate, cu concursul delegaţilor marilor puteri. IV. Prizonierii vor fi predaţi de am­bele părţi după ratificarea tratatului a­­cesta. V. Ambele părţi vor acorda o amnes­­tie complectă tuturor persoanelor com­promise in evenimentele, cari au pre­cedat sau au­ urmat declaraţiunea de război. VI. Aceia dintre supuşi ai fie­căruia dintre ambele state, cari se află într’o stare normală faţă cu legile civile şi criminale, vor putea ca şi in trecut să locuiască şi să se m­işte liberi pe teri­toriul celui-l’alt stat. Fie­care dintre cele două părţi contractante, işî rezervă dreptul să oprească intrarea, pe terito­riul lor, supuşilor celuî-l’alt stat, cari au suferit condamnări corecţionale, sau cari au­ fost expulzaţi din pricina an­tecedentelor lor. In asemenea cazuri ambasadele respective vor fi dinainte incunoştinţate. * Musulmanii cari locuesc în Tesalia, sau sint de origină tesaliaţi, fie că au căpătat incetatenirea elină in baza con­­venţiunei de la 12 Mai 1884, sau nu, vor fi liberi să emigreze sau să se sta­bilească in Turcia. Aceia cari au căpă­tat naţionalitatea grecească, vor fi liberi ca in timp de trei ani de la schimbul ratificaţiunilor acestui act, să opteze pentru naţionalitatea otomană, printr’o petiţiune adresată autorităţilor compe­tente. Toţi aceşti imigranţi vor rămî­­nea deplini stapini pe toate averile mo­bile sau imobile ce le-ar avea în Gre­­cia. Aceleaşi avantagii se acordă din reciprocitate acelor persoane, cari locu­iesc pe ter­itoriul retrocedat acum Tur­ciei. Persoanele sau comunităţile cari ar avea averi in Tesalia, vor avea drep­tul să treacă frontiera, pentru a îngriji de aceste averi, fără ca să li se poată pune in astă privinţă vre-o piedecă. A­­celeaşî avantagii se vor acorda acelor persoane, cari locuesc in sau sunt ori­ginari din Tesalia, precum şi reprezen­tanţilor instituţiunilor şi comunităţilor, cari au­ averi pe teritor­iile x­ etr­ocedate imperiului otoman. VIII. Grecia va plăti Turciei, pentru despăgubirea persoanelor­ cărora armata greceasca le-a cauzat pagube, suma de o sută de mii pfunzi turcești. Plata a­­cestei sume se va face odată cu aceea a indemnizărei de război. IX. Fără ca in principiu să se atingă im­unităţile şi privilegiile, pe cari Grecii ca şi supuşii altor state, le-au avut îna­inte de război, se vor face aranjamente speciale intre Grecia şi Turcia, pentr­u a evita abuzul de prer­ogative consulan­e, pentru a impedeca oprirea mersului re­gulat al justiţiei şi pentru a proteja in­teresele supuşilor otomani şi străini în neînţelegerile lor cu supuşii greci, in­­cluziv falimentele. Pina la face­rea aces­tor aranjamente, consulii greci în Tur­cia, şi cei otomani in Grecia, vor exe­cuta funcţiunile lor administrative pe aceiaşi bazâ ca înainte de război. In ce priveşte procesele ce s’ar ivi intre su­puşii greci şi otomani, acelea cari se judecau înaintea declarărei războiului in faţa tr­ibunalelor, se vor trata şi în viitor, după regimul care domina îna­intea războiului. Acele afaceri cari s’au i vit abia după declarar’ea războiului, se vor trata după principiile dreptului eu­ropean, în baza tratatului lui’co­sti’l de la 26 Februarie 1898. * X. Stipulaţiunile convenţiunei de la 24 Mai­ 1881 privitoare la cedarea Te­saliei se menţin, exceptind acele cari

Next