Adevěrul, august 1898 (Anul 11, nr. 3248-3277)

1898-08-05 / nr. 3252

Anul XL- No. 3252. Abonamente Incep la 1 şi la 15 ale fie-cărei luni şi M plătesc înainte. Un an in ţară 30 lei , in străinătate 50 lei Şase luni 15 „ ■ 1 25 n Trei luni 8 „ »­­. 18 H Numărul IO Hani In străinătate 15 Bani Director Mercuri 5 August, 1898 Anuneiuri 8* primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vî-a ..... lei 0.50 bani i it V-a ..... „2. „ '• » IV-a . , » 2« ,I La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFON). 6 pagini la fie­care ediţie Un om fără hotărire Unul dintre bărbaţii de frunte ai partidului liberal este d. Eugen Stătescu, care, în ul­timele vremuri, s’a semnalat mai mult prin lipsa d-sale de energie, de­cit prin inteligenţa şi prin talentul ce nu-i lipsesc. D. Eugen Stătescu a slujit partidul liberal sub şefia lui Ion Brătianu, i-a făcut servi­cii, mai ales la începutul regi­mului brătienist, şi a lăsat mul­tora impresia că va juca un rol de căpetenie în conducerea viitoare a partidului. De cit d-sa, fiind slăbit fiziceşte, a pier­dut cu desăvirşire energia mo­rală. In ultimile vremuri, numele şi lipsa d-sale de energie au contribuit mult să menţie la guvern pe d. Dimitrie Sturdza şi să paralizeze acţiunile libe­ralilor disidenţi. D-sa a fost u­­tilizat cu multă dibăcie de că­tre d. Sturdza; disidenţii s’au lăsat a fi juca­ţi ca nişte copii, iar d. Stătescu, care îşi închi­­pue că contraface pe sfinxul politic, s’a uzat şi s’a demoneti­zat, cum e greu­ de închipuit. Iată un caz extraordinar al unui om politic, uzat în afară de guvern. De obicei, bărba­ţii politici se uzează, devin im­populari, pierd simpatiile, stind prea mult la guvern şi provo­­cînd prea multe nemulţumiri, din potrivă d. Eugen Stătescu a izbutit să se demonetizeze stind acasă, retrăgindu-se din viaţa politică, renunţînd la ori­ce activitate aparentă. Acum un an d-sa a fost a­­les preşedinte al Senatului, dar a refuzat această însărcinare, pretextind boala ; de atunci şi pină acuma n’a participat la nici un act politic, n’a luat o singură dată cuvintul în Senat, n’a apărut la nici un banchet, n’a trimis nici o scri­soare ziarelor, cel mult dacă s’a plimbat demonstrativ cu d. Alexandru Djuvara pe podul Mogoşoaei, şi cel mai mult da­că a prinzit tot aşa de osten­tativ, in compania d-lor Vasile Lascăr şi Em. Porumbaru. Cu toate acestea d. Eugeniu Stă­tescu s’a uzat zi cu zi, minută cu minută, în­tocmai ca acele organizme pe cari le ruinează treptat un toxic în doze mici. Faţă cu unii naivi, inerţia d-lui Stătescu trece drept a­­dincă combinaţiune politică, care va izbucni la timp şi spre uimirea tuturora; faţă de dizidenţi ea trece drept du­plicitate, faţă de opoziţia con­servatoare e considerată drept o atitudine potrivită pentru a estorca beneficii de la guvern. Iată avantajele nepreţuite ale nehotărîrei în politică. Pe nehotăriţî, unii îi bănu­­esc, alţii îi acuză, foarte puţini îi iubesc, dinşii la nimeni nu inspiră încredere. Dacă d. Stă­tescu ar trece, francamente, fie în gruparea guvernamentală, fie în gruparea disidentă, dacă cel mult s’ar retrage sincera­­mente din afaceri ca şi din po­litică, ar avea, cel puţin, o a­ titudine văzută, bucurîndu-se, poate, de mai mulţi duşmani, dar bucurîndu-se şi de mai multă stimă, de sigur. Const. C. Bacalbaşa. SATIRA POIATICA Diagnoze Nu este fără interes să arătăm de ce boale s’au­ căutat diferiţii membrii ai co­­lectivităţei, în cursul verei acesteia. In urma diagnozelor Stabilite s’au căutat: D. D. Sturdza de limbă, care s’a dete­riorat de atîta lins... unde a scuipat; D. Gogu Cantacuzino de bilă, care veci­nie e revărsată; D. Zaharia de mîna dreaptă, care e mai lungă de cit mîna stingă ; D. Stolojan de frică... ca să nu fie scos din minister; D. C. F. Robescu de melisenită și zaha­­rită, două boale incurabile, mai ales în a­­junul unor alegeri comunale. Și etc., etc., etc. Váz. Microbii şi d. Robescu Pe cînd d. Robescu bea „Mül­brunn“, „Sprudel“ şi alte izvoare, la Karlsbad, pe cînd d-sa face în Boemia planuri gigantice de cum să „traducă“ Capitala la viitoarele alegeri din Noembrie, microbii fe­brei tifoide îşi bat joc şi de izvoa­rele d-sale, şi de planurile d-sale, şi de „ traducerile “ d-sale. Febra tifoidă nu voieşte să se dea învinsă, cu toate sforţările u­­riaşe ale serviciului sanitar comu­nal, cu toate proiectele anonime şi misterioase ale d-lui inginer Radu, cu toate ingerinţele politice ale lui Zaharia. Febra tifoidă îşi face me­seria înainte, ştiind că, în ţara a­­ceastă, nu este frîu pentru făcătorii de rele, că un microb, ca şi un o­­cultist, îşi poate juca virgula după plac, că, în sfîrşit, atîta vreme cît va fi primar al Capitalei un C. F. Robescu, domnia febrelor va fi fără sfîrşit. D. Robescu poate fi sigur că toți microbii îi vor acorda voturile lor. ________Dragoș. Conflicfnl ausiro-ungar La Ischl.—Thun şi Bánffy.— Fede­raţia austriacă. Am vorbit la vreme despre neînţelege­rile ce au izbucnit între Austria şi Unga­ria. Aceste neînţelegeri au luat acum un caracter foarte violent şi stat pe cale să se prefacă într’un conflict ale căruia grave urmări nici nu se pot prevedea. De­oare­ce ambii prim-miniştrii, baronul de Banffy şi contele Thun nu s’au­ putut înţelege, au fost ambii siliţi să facă apel la monarch, la împăratul rege Frantz Io­­sef. Acesta însă a mai chemat ca să asiste la discuţiunile ce vor avea loc pe miniş­trii comuni, de externe Goluchowsky, de finanţe Kallay, precum şi miniştrii aus­triaci de finanţe dr. Kaizl, şi de comerţ dr. Baerenreite.* împăratul a ascultat argumentele contelui Thun, care cere neapărat ca să­ i se acorde un al douilea provizorat în ce priveşte a­­lianţa austro-ungară. Banffy, împins de opo­ziţia din Ungaria, şi de însuşi partidul său, cere, însă, ca, sau guvernul austriac să treacă tratatul prin Reichsrath, ceea ce după cum am arătat este imposibil, sau să­ i se permită lui ca să introducă pentru Unga­ria un regim vamal deosebit, ceea ce în nici un caz nu poate conveni Austriei, şi în special împăratului, care vede în această diviziune vamală, începutul sfîrşitului dua­lismului. De-altmitrelea, cu drept cuvînt Neue Freie Presse arată că, în faţa împăratului, se pre­zintă acum doi prim-miniştrii nepotriviţi în ce priveşte puterea lor de rezistenţă. Contele Thun, primul-ministru austriac, n’are nici un prestigiu: de germani e com­bătut şi de slavi nu e bine privit. Dacă ar cădea, nimeni nu s-ar plînge o lacrimă, nimeni nu i-ar ţine parte. Baronul Banffy, primul-ministru ungur, este spijinit în actualele sale demersuri nu numai de partidul sǎu şi de opoziţie, ci chiar de întreg poporul maghiar. El dacă ar cădea, întreagă Ungarie ar fi în picioare şi l’ar sprijini. * Pentru noi românii, conflictul austro-un­­gar este de mare importanţă. Guvernul ungar căută cu tot dinadinsul să se despartă de Austria, din cauză că, în această din urmă ţară, ideia federaliz­­mului cată să cîştige tot mai mult teren. Or ungurii se tem că, dacă vor mai rămî­­nea strîns uniţi cu Austria, ideia federaliu­­lui va prinde rădăcini şi în ţara lor, şi a­­tuncî s’a isprăvit statul naţional şi unitar maghiar. Românii in general, şi în special cei de peste munţi, au, deci, un interes ca dualiz­ Ediţia de seară varnt«« Capitularea lui Santiago Semnarea articolelor capitulaţiuneî de către generalii Torai, Shafter şi de către guvernatorul oraşului. mul să fie menţinut, de­şi e un fapt cert, că, dacă Ungaria s’ar despărţi de Austria, n’ar face de cît să amîne întru cît­va pu­ternicele agitaţiuni naţionale. Mai curînd sau mai tirziu, romînii, uniţi cu slavii din Ungaria, vor putea să dicteze tot aşa cum dictează cehii în Austria. Pol. CULISELE POLITICE Lupta pentru primărie La ordinea zilei tot lupta pentru primărie. Corifeii colectivişti discută grozav între ei, dar nu pot sâ ajungă la nici o înţelegere. Fie­care este preocupat de interesele personale. De aceea, este şi greu să poată ajunge la vre­o înţelegere. Şi această stare de lucruri este generală în Capitală ca şi în ju­deţe. Pe fie­care zi sosesc ştiri despre neînţelegerile din judeţe. După exem­plul de la centru, şi grupuleţele din judeţe au­ pornit acum asaltul, cre­­zînd şi ele că alegerile comunale sunt cel mai bun prilej ca să poată pescui în apă turbure. Cearta In judeţe In cele mai multe judeţe sunt ne­înţelegeri acute între unii fruntaşi guvernamentali şi prefecţi. Cel mai nostim exemplu ni-l dă însă Teleormanul. Acolo s’au format două grupuri, unul care recunoaşte de şef pe d. Oogu Cantacuzino şi altul care îl are de şef pe d. Din­. A. Sturdza. Cel de al doilea, după ce a guver­nat mult prin atot­puternicia lui Kiriţopolu, a fost învins şi d. Iberi­­chidi a fost nevoit să numească prefect pe d. Bildirescu, de­oare­ce acesta, împreună cu d-nii I. Proco­­piu, Agate Vasiliu etc., ameninţau că trec la d. Aurelian şi chiar se în­scriseseră unii dintre ei la „Drape­lul“. De alt­fel, asaltul era dat şi în consiliul de miniştrii de d. Oogu Cantacuzino. Acuma ţipă Kiriţopolu, dr. Ferrini, etc. Şi aceştia sunt libe­rali de baştină. „Voinţa“ dă însă un comunicat prin care anunţă că prefectul din Teleorman nu se va schimba, ori ce s’ar face, şi, deci, toţi liberalii să se supue. Asta i-a înfuriat şi mai mult pe nemulţumiţi: „De ce n’a dat aşa co­municat şi cînd făcea Bildirescu gă­lăgie ?“ Apoi, ca ce dă „ Voinţa“ comuni­cat ? D. Gogu Cantacuzino dă ade­sea prin „ Voinţa“ comunicate de cari miniştrii cei-l’alţi n’au habar. Şi, afară de asta, Kiriţopolu are de tovarăş pe d. Ghimpu, şi acesta are „Liberalul“. O să se încingă o păruială în presa liberală, acum în ajunul ale­gerilor, de o să-ţi fie mai mare dra­gul să stai să-i priveşti. Energia d-lui Sturdza Și, în această stare de lucruri, d-lui Sturdza i-a venit poftă să facă pe energicul. D-sa a spus că d. Faliade trebue să ia direcția alegerilor comunale, că d-sa trebue să pue mai presus interesele partidului. D. Sturdza­ a mai declarat in consiliu că nu In­­țe­lge să continua a guverna, dacă nu este ascultat. D-sa nu vrea sâ fie şef de p­srron şi fie­care să tragi in altă parte, după cum li dictează interesele personale. Isbucnirea d-lui Sturdza i-a cam impresionat pe cei faţă şi d. Faliade a ieşit foarte plouat de la consiliu. Dar tot nu s’a luat nici o ho­tărire. Rep. Stătescu & uils ! ? — sau : o nouă firmă politică — (Polemică drapelisto-ocultistă a­­propo de alegerile comunale). Drapelistul: Sîc, că n’aveţi pe cine pune în capul listei la alegerile comunale! Ocultistul : Aşî! Vă rezervăm o sur­priză numărul anut! Drapelistul: Ololeo ! O, să-l scoateţi pe Carada! Ocultistul: (şmecher). — Ași! Mai ceva ! Drapelistul: (intrigat).— Pe Nacu ! Ocultistul: (speculîndu-î curiozi­tatea). Nici. Drapelistul: (apăsat). —Atunci pe Pană Buescu. Ocultistul: P’ăla vi’l dăm d-voastră, că-î... băiat moderat! Drapelistul: (se ia bine pe lingă Oculti­st).—Ei pe cine, nene! Ocultistul: Ei, aşa dacă mă tai cu binele, mai că ţi-aş spune. Drapelistul: Ei, cine-i? O­cultistul : Babacu ! Drapelistul: (nedumerit).—Cum ? Ocultistul: (şmecher).—Babacu ! Drapelistul: (intrigat).—Nu înţeleg ! Ocultistul: Eî aşi! Te faci! Cum îţi spui­ eu: babacu!... A trimis pe fe­­cioru înainte şi acu vine şi babacu ! Drapelistul (trăsnit de un ideă, se indignează şi protestă):—Nu se poate ! Nu se poate ! E cu noi! V’a dat pe flu­­viu la Peterburg, dar el a rămas cu noi! Ocultistul: Ascultă-mă, moderatule! Eu îţi spui­ că babacu vine cu noi! Drapelistul: Şi eu îţi spuiu că nu ! Feciorul la voi şi babacu la noi—aşa în­­vîrteşte babacu lucrurile! Ocultistul: Ei, pui rămăşag, că e babacu cu noi ! Drapelistul: Pe trei tizane ! Ocultistul: Pe cinci! (Ambii întră la Kozmán şi rămăşa­gul a şi început. La al patrulea pa­ har, adversarii uită de pariu şi în­cep a-şî face confidenţe). Ocultistul (intim):— Ei ştii că ba­ba nu prea lasă să i se plătească tăcerea, nene ! Drapelistul. Curat firmă comercială: Stătescu & fils : «La tăcerea de aur!».. Ocultistul (cu haz):— Zâu aşa! Traîane, încă două tizane ! (In... tizano veritas !) Sulivan. CARNETUL 31 EU Noul director D. Haret a găsit persoana căreia să-i încredinţeze importantul post de di­­ctor general al teatrelor. Ace­a persoană este d. Petre Grădişteanu. A fost de maî multe ori vor ca ea d. Grădişteanu să ia acest post. Eu chiar am vorbit cu d-sa în această chestie, dar tot­deauna spunea că ar lua cu mare plăcere acel post, însă nu poate să dea Teatrului tot timpul necesar, de­oare­ce trebue să mun­cească ca să aibă cu ce trăi. Se în­ţelege: unui om cu gust artistic îi place şi să trăiască bine. Acum d. Grădişteanu a primit. Să sperăm că are disponibil şi timpul necesar pentru ca să se poată înhăma serios la treabă, cum spunea d-sa altă­dată că ar trebui s’o facă omul din capul Teatrului. Priceperea, gus­tul artistic şi mijloacele ca să fie un bun director nu-i lipsesc d-luî Gră­dişteanu. Chestia este: Mai are d. Grădiş­teanu dragostea, pe care o avea­­i cam două­zeci de ani, ca să ridici această instituţie ? Mai are energia ca să lupte pentru crearea unui re­­perto­ru original, ales, şi pentru for­marea unei trupe de elită ? Iată lucrurile pe cari trebue să le dovedească. Căci de, orî­ ce s’ar zice proverbul bătrînesc spune : Ochii văd, inima cere. Ce folos că nu-i putere. Dacă am fi luat acum zece ani Tran­silvania, ce n’ar fi făcut d. Grădiş­teanu la Sibiu! Dar acuma!? De, cine ştie, poate, dar trebue s’o do­vedească. Iată aşa e şi cu Teatrul, care şi el e un fel de Sibiu. Scriu aicea lucruri pe cari mulţi nu au să le înţeleagă, le scriu insă pentru d. Grădişteanu, cu cari am vorbit adesea atît despre profetele sale pentru Transilvania, cît şi despre cele de la Teatru. D-sa mă inţelege, cred, destul de bine. In sfîrşit, e o fericire că Teatrul încape pe mina unui om de gust, care s’a ocupat cu literatura şi a arătat tot-d’a­una o deosebită dragoste Tea­trului şi actorilor. Şi sînt sigur că d. Grădişteanu e hotărît să lucreze serios, căci alt­fel n’ar fi primit di­recţia. Eu îi urez succes. I. C. B. 0 Jtfţ­­ii I r';" Statistica Bucurestiunii —Anuarul statistic al Capitalei. — Biuroul statistic al Capitalei, de cînd este pus sub direcţia energi­cului domn Arbore, dă îmbucură­toare semne de viaţă. Dacă în ge­nere statisti­c la noi nu este la a­­cea înălţime pe care a atins’o în ţă­rile Europei occidentale şi chiar în Rusia, apoi să ne mulţumim cel pu­ţin că asupra Capitalei avem o sta­tistică mai amănunţită şi mai si­gură. Al d­ouilea anuar statistic, pe care primăria Capitalei­­l-a dat la iveală, conţine o materie foarte variată şi interesantă. * Anuarul acesta este o excelentă dovadă a progreselor făcute de biu­roul statistic sub conducerea d-lui Zamfir Arbore, şi de munca sîrgu­­incioasă şi conştiincioasă, pe care, alături de dînsul, au depus-o funcţi­onarii biuroului statistic. Din anuarul citat vom extrage, cele următoare cîte­va cifre, menite să ne arate Bucureştiul sub as­pectul său de mare oraş al Romî­­niei. După ultimul recensămînt, făcut în 1894, Bucureştiul are o populaţi­­une de 250,000 locuitori. In romanul sau „Le ventre de Paris“ Zola a arătat ce cantităţi e­­norme de hrană înghite imensul Pa­ris. Anuarul statistic al primăriei ne arată, în ce priveşte stomach­ul, că nici Bucureştiul nu se lasă mai pe jos. Populaţiunea capitalei României consumă anual opt,­spre zece mili­oane kilograme carne ceea­ ce însem­nează că fie­care locuitor consumă, în cursul unui an, 77 kilograme de carne. Bucureştiul mai înghite pe an 39 milioane kilograme de pîîne, ceea­­ce vine cite 204 kilograme de pîîne, pe cap de locuitor. * Proporţia de carne ce o consumă pe an fie­care bucureştean, îl pune pe acesta—în ce priveşte cetăţenii carnivori—printre primele ranguri. Dacă bucureştenii mai au dreptul de a cere să fie înrolaţi printre cel d’întîi în ce priveşte fumatul. Ei înghit cu nemiluita tutunul, şi, o dată cu dînsul, acea groaznică o­­travă, nicotină. Acelora, cari combat fumatul ca o primejdie pentru viaţa oamenilor, le dăm sfatul ca să-şi adune toate puterile înainte de a citi cifrele următoare, cari într’adevâr sunt re­lativ enorme: Populaţiunea Bucureştiului consu­nând pe an : 265 000 kilograme de tutun sau 13250000 pachete de tu­tun a cîte 20 grame, sau scoţînd în medie fie­care pachet cîte 40 bani, reiese că bucureştenii prefac în fum pe an cinci milioane trei sute de mii de lei. Dar, afară de tutunul din pachete, bucureştenii mai consumă 4.900.000 ţigări de frunză şi 47 milioane ţi­garete. Adaugaţi la aceasta că di­feriţi tineri şi bătrini, din Bucureşti trag anual pe nas 1710 kilograme de tabac, şi veţi înţelege foloasele mari pe cari, la rîndul ei, le trage regia monopolurilor din cetăţenii Ca­pitalei. ♦ In ce priveşte mişcarea în gările şi pe străzile Bucureştiului ea este foarte respectabilă. O idee despre această mişcare ne putem face, de pildă, din numărul călătorilor cari so­sesc pe fie­ce an în gările din Bu­cureşti. Numărul acesta se ridică la un milion ş­apte sute de mii, ceea ce însemnează că în Bucureşti sosesc numai cu drumul de fier—cei ce so­sesc cu trăsurile nu sunt număraţi— pe zi 4.659 călători. Afară de aceasta, mişcarea ce domneşte în Bucureşti se poate con­stata şi prin cifrele statisticei tram­­wayurilor. Iată ce ne spun aceste cifre : pe liniile tramwayului vechi s’au trans­portat într’un an de zile 7.717.000 persoane, iar pe acele ale tramwa­yului nou s’au transportat 5.500.000 persoane.

Next