Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-27 / nr. 3334

Marți 27 Octombrie 1898 Dînsul e în stare să rivalizeze cu ori şi­ce teolog catolic, şi are propriile sale teorii istorico-teolo­­gice.­­ Actualmente Huysmans scrie un nou roman,­­dar nu se ştie nimic despre subiect şi nici dacă e la în­ceput sau la sfirşit. Misterios şi tăcut, Huysmans pare că trăeşte într’o altă lume, iar nu în frumosul și zgomotosul Paria. Este decorat cu legiunea de o­­noare pentru merite.....­birocratice. O. A. I. IMPRESIUNI­ si PALAVRE a (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Nuanţe de toamnă In lumina galbenă a unui arţar pălit de toamnă, mă las senzaţiilor dulci ce’mi dă mirosul pătrunzător al frunzelor de curînd desprinse., ciripitul stins al unei păsărici ascunsă în frunza rară şi tremurătoare a unui plop... albul atingător al florilor de dumitriţe, ce se încălzesc la soare, cres­cute snopurî-snopuri... Florile albe ! Nu ştiu ce simt la vederea florilor albe, dar m’aşî uita la ele mult, mult... Aşa par’că ceva curat şi liniştit mi se adînceşte în suflet, par’că mi se face lumină dulce în gînd. Şi lacu’i plin de foi uscate. Pe apă fu­­mară, o raţă albă, în mers molatic, lasă dungi argintii strălucitoare.. Pe de­asupra pomilor se destinde un cer albastru, albastru şi plin de soare, pe care se desemnează ca o ţesătură delicată, îm­pletitura de ramuri fine a unui vîrf de gle­­diera... sălcii despodobite, purtînd rare şu­viţe ruginite.. Peste flori albastre de ar­­ghirate, veştede, cu ramurile culcate­, pi­cură o pl­ae azurie de frunze de salcîm. Şi pe cînd privirea mi se desfăteazâ prinsă în farmecul şi căldura nuanţelor de toamnă, gîndul zadarnic cată dezlegarea unei întrebări ce mă urmăreşte de o vre­me... Eu nu cred în destin, faptele în viaţă se urmăresc aşa întîmplător şi nu’mî dau seama: de ce unora le stă atît noroc în cale şi altora de loc ? In drumul vieţei mi-a eşit de atîtea ori eu sec şi de atîtea ori m’am ferit să se prindă de mine ideea că sînt nenorocoasă, dar de un cîrd de vreme prea n­ult m’au îndrăgit relele, nu știu ce să cred. — Ge zici, Chiţibus, ai putea da un răspuns între­­bărei mele ?...* O zi de toamnă rătăcită printre ultimele zile ale lui Decembrie. Pădurea ruginită pluteşte în raze dulce, călduţe, raze ce dau viaţă copacilor înalţi şi arăto­s. Printre ramuri pătrund lumini roşiatice şi din foc în loc mreaja deasă de crîngî se sparge lăsînd să se întrevadă crîmpeie albastre din cerul mătăsos şi cald. De sub nămeţ de frunze uscate, răvăgite, în picioa­re se ridică un miros dulce, moleşitor. Ici colea petice de muşchi de un verde crud­es la căldură, făcîndu-şî loc prin frunzişul doborît. Vrejuri nesfîrşite de ederă se încolăcesc puternic în susul copacilor. In marginea drumului ce taie pădurea puii albi stan­s prinşi de mărăcini­ deşi,­teste un pîriit se­cat, un pod părăginit, pe ale cărei bîrne putrede, înverzite, stau prinse mănunchiuri de bureţi. Şi frunza codrului foşneşte încet-încet, atingător, ca şoapte depărtate de izvoare... Din poalele pădure! se vede în vale podul pest Olt şi malul nisipos, îmi adus aminte că pe nisipul malului am scris un nume drag pe atunci. Săpat in pînza albă, netedă, de nisip fin, strălu­citor în soare, dulcele şirag de litere da viaţă întregului pustiu­... Departe la marginea oraşului, în bătă­tura circiumei, zoreşte hora. Se văd scli­pind în soare cămăşi în fluturi, cuvelci ţe­sute în fireturi... se aud cobza şi vioara ţiganilor aprinşi în cîntec... Bonta, făcut într’un timp de aproape un an de zile prin revizorii şcolari şi prin învăţătorii săteşti, cari au­ fost ajutaţi în cercetările lor de primari, de preoţi, de oamenii mai în vîrstă de prin sate, de familiile şi de rudele celor căzuţi în razboiu. „Cu numele ostaşilor din fie­care comună s’a tipărit cîte un tablou în mai multe e­­xemplare, cari s’au aşezat în toate şcoa­­lele şi bisericile comunei respective. Ta­bloul, tipărit pe hîrtie şi lipit pe carton gros, cuprinde pa margini, de o parte şi de alta, în formă de coroană şi în culori naturale, două ghirlande, una de laur şi alta de stejar. Coroana este legată în par­tea de jos cu o panglică tricoloră, iar în artea de sus, la îmbinarea celor două ghirlande, sunt aşezate două steaguri na­ţionale, prinse în ghiare dn vulturul ro­­mînesc, care-şî ia avîntul. „In mijlocul coroanei sínt tipărite cu li­tere mari şi compacte numele ostaşilor cu gradul şi cu regimentele sau batalioanele din cari au făcut parte. „învăţătorilor s’afi dat ordine ca să ca­ute în toate ocaziunile să întipărească în mintea şi în inima şcolarilor numele os­taşilor din comuna lor, arătîndu-le vitejia ce au­ desfăşurat întru apărarea patriei. Nu­mele acestea să le fie scumpe şi să fie mîndria comunei lor. „Preoţilor s’au­ dat de asemenea ordine de prea sfinţii mitropoliţî şi episcopî, ca să pomenească numele ostaşilor din paro­­chiile lor la sfintele slujbe bisericeşti." Revista pulicaţiunilor Eroii războiului de Indepedență. în vol. în 8 de 132 de pagini. Editura mi­nisterului instrucţiune! publice. Tip. Carol Gobi. Sub acest titlu, ministerul instruc­ţiunea publice şi al cultelor a scos de sub tipar un frumos volum, cuprizînd numele ostaşilor morţi în războiul nostru de nea- Urnare, aşezaţi după judeţe şi comune. Iată ce citim în prefaţa acestei lucrări: .Adunarea numelor acestor ostaşi s’a In­tere-Arte­Stiinţ© Mai mulţi pictori francezi dintre cei cu un talent incontestabil s’au consti­tuit in societate sub numele de Uniu­nea artistică ruso-franceză şi cu sco­pul de-a organiza la Moscova şi Peters­burg expoziţiunî după cari ruşii să poată constata şi aprecia puterea şi mă­reţia artei franceze contimporane. * Doctorul Alexandre Pilliet, şef al la­boratorului de clinică chirurgicală de la spitalul Charité din Paris şi conser­vator al muzeului Dupuytren, a murit. El lasă in urma sa, ca vice-preşedinte al societăţei de biologie şi membru al societatei anatomice, numeroase lucrări asupra patologiei țesăturilor și anato­miei patologice. Din Slatina (Corespondenţă particulară a „Adevărului“) Situaţia politică Frigurile politice, de­o­cam­dată co­munale, au­ început şi la noi. Consiliul actual comunal, compus din elemente extraordinar de eterogene, precum: circ­umarî, băcani, croitori, boiangii, cojocari, hangii, militari şi avo­caţi, este aprope să -şi dea sfirşitul şi prin urmare lupta pentru succesiune la mica noastră primărie este deja des­chisă. Pretendenţii Oferta şi cererea sint deschise: moş Teacă, actualul primar anume Dobri­­ceanu, care in timpul de cînd este pri­mar nu a făcut alt­ceva de­cit a inau­gurat în primărie sistemul de cazarmă zieiad că nu ţine seamă de acele legi civile, provocînd ast­fel cele mai mari nemulţumiri intre cetăţeni, astăzi in­­voacă pe paşopt—stagiul unei vieţi în­tregi de meş­tec­e in partidul liberal— şi cere a fi menţinut la primărie. Senatorul Zăgănescu pe de altă parte, văzînd indiferenţa şi puţinul interes ce ii acordă puternicii zilei, indiferenţă legitimată de starea culturală şi mate­rială a sa proprie, năzueşte şi d-sa a fi ales la primărie. In acest scop d-lui, cugetind in mintea sa că s’ar putea opune autorităţei d-luî Tache Protopo­­pescu şi jucîndu-şi ultima­ carte, simu­lează simpatii printre membrii partidu­lui conservator, al căror concurs 11 şi speră în caz cînd conservatorii nu vor pune lista. Se fac conservatorii Conservatorii nu sunt decişi plnă în prezent a pune listă, ne-avind încă pri­mit avizul leaderilor lor şi ne-avind nici cu cine se consulta, de­oare­ce presupuşii lor şefi nu locuiesc în mij­locul lor şi, ca să vină, se tem de chel­­tueli zadarnice. Administraţia se află şi dinsa in mare încurcătură, de­oare­ce îi lipsesc cu desăvirşire oamenii cu cari să com­­ —■ -»-■ ........ Un bucureştean pe zi Adelina Langeais-Măr­culeacu D-na Ad. Langeais-Mărculescu este so­ţia cunoscutului actor d. C. Mărculescu şi o veche actriţă. D-sa a debutat in tea­trele din provincie şi apoi s’a angajat la Teatrul Naţional. Fiind in acest teatru, a depus şi examene la conservator. S’a distins in unguroaica din Femeile noastre. A mai jucat in Voivodul țiganilor, Doctorul fără voie, Onoarea, Deputatul tatei, etc. Fie. plecteze o listă atît de mică. D. C­­rintineanu, singurul în care ar putea spera administraţia, nu poate complecta lista de­cit cu elemente conservatoare, cu cari d-sa afirmă că ar putea face o bună gospodărie, pe cind cu liberalii se teme să nu fie compromis. Iată dar în ce încurcătură stăm aci in ajunul viitoarelor alegeri comunale. Pair. CRONICA Flaeratul la teatru Este drept să se fluere o piesă la teatru ? Unii răspund că da, fiind­că publicul este suveran in judecata sa ; alţii însă, din diferite motive, susţin că nu. Acum cite­va zile s’a jucat pe scena unui teatru din Berlin, pentru prima oară, o piesă de Halbe întitulată Cu­ceritorul. Piesa a căzut şi publicul i-a făcut autorului zgomotoase manifesta­­ţiuni ostile. Cu privire la acestea, re­dacţia unui ziar a făcut o anchetă şi cunoscutul dramaturg Ludwig Fulda, care a serbat atitea succese, a răspuns la cestiunea : este drept să se fluere o piesă rea , prin următoarea scrisoare . „Mă întrebaţi asupra părerei mele cu privire la manifestaţiunile ostile din teatru. Oare mai poate exista vre­o îndoială în astă privinţă ? Se înţelege că nu, şi de a­­ceea mă tem chiar ca nu cum­va răspunsul meu să fiu taxat ca părtinitor. Căci, care dramaturg poate rămîne indiferent cînd vede că o operă dramatică este întîmpinată cu arme, cărora nu este expusă nici o altă artă, nici o altă muncă intelectuală. De si­gur că publicul este un judecător suveran. Dramaturgul însuși invită publicul ca să-și dea părerea asupra operei sale, s’o aplaude sa fi s’o condamne. Dară publicul ar trebui să acorde cel puţin dramaturgu­lui acelaşi drept pe care’l acordă justiţia chiar şi ucigaşilor, aceştia au dreptul de a’şi spune cuvîntul fără ca să fie întrerupţi şi chiar cînd sînt condamnaţi nimeni nu-şî bate joc de dînșiî. Cu stimă Ludwig Fulda". Perfect de acord. lutter. FEL DE FEL Un caz de linşaj. — In comuna Werschitz din Ungaria, s’a produs un caz de linşaj. Un romin Alexa Lazar, atins de monomanie religioasă, intîlni ducîndu-se la biserica din Wer­­schitz, un copil citind evanghelia. «Piîne sau moartea!» strigă el, şi, fara a aş­tepta răspunsul, omori pe copil cu o lo­vitură de secere, apoi Își continuă li­ . niştit drumul. Un jandarm, martor al omorului, îl aresta însă îndată şi’l în­chise în casa comunală, punindu’l în fiare. «Din ordinul lui Dumnezeu, re­petă de mai multe ori monomanul, am ucis acest copil». Mai tirziu mulţimea, aţiţată de părinţii victimei, sfărimă u­­şile închisoare! şi, cu toată opunerea jandarmilor, omori la rindu’l pe crimi­nal, mutilindu’l oribil cadavrul. * Statistică şcolară.—Ca să’şî facă ori­cine o ideie maî mult sau măi puţin exac­tă de extensiunea învăţăm liftului superior în Franţa, dăm cite­va cifre privitoare la numărul studenţilor pe anul şcolar 1897-98 din facultăţile şi cele­l’alte şcoli de învăţămînt de superior france­ze . in anul şcolar 1897-98 se aflau în Franţa, frecventind facultăţile şi cele­­l’alte­ şcoli de învăţămînt superior, 28.782 studenţi, dintre cari 27.911 băr­baţi şi 871 femei. Ţările străine erau reprezentate prin 1.784 studenţi, dintre cari 1.492 bărbaţi şi 292 femei. Pari­sul singur poseda 11. 467 studenţi şi 400 studente, ceea­ ce reprezintă aproa­pe jumătate din cifra totală pentru Franţa. Cele mai multe inscripţiuni le avea şcoala de medicină, anume 3.971; şcoala de drept compta pe 3.635 ins­­cripţiuni, apoi veneau literele cu 1.679 inscripţiuni, farmacia, ştiinţele, etc., etc. Buletin atmosferic Institutul Meteorologic Bucureşti, 5 Noemb. st. n., 12 ore ziua înălţimea barometrică la 0°.755.3 Temperatura a­erului 16°0 Vîntul: aproape liniştit. Starea cerului: acoperit. Temperatura max. de ieri : 19°. Temperatura minimă de astăzi:—9°. Temperatura la noi a variat între 22° şi—3° Temperatura destul de ridicată mai ales în Muntenia, unde la Giurgiu a ajuns la 22 grade. In Moldova de sus şi unele localităţi de munte a plouat puţin; ploaia continuă în unele părţi. La­ Bucureşti au fost numai picături. Ceaţă groasă la Galaţi, Sulina, Brăila. Barometrul care scăzuse, a crescut puţin în Moldova cu 2 mm. in mijlociu­. In Muntenia s’a coborit prea puţin. Astăzi timp închis şi umed. Barometrul se co­boară încet. CARNETUL JUDICIAR Chemare In faliment Calichenberg a chemat în declarare de faliment pe Tinichebaum, pentru că nu i-a plătit nişte poliţe ajunse la scadenţă. La ziua înfăţişărei Tinicheabaum se ca­­pără în chipul următor: — Chimerţ fac chimerţ şi inchi di vi­nuri, am vinuri buni albi şi negri, di doi, di trei, di cinci şi pînă la zeci ani di vechi. Da’ dacă fac chimerţ, nu pot si faci declarat falit, finchi ghişeft nu-i al meu, ghişeft al lu d-nu Zuckernberg; marfa e a lui, pruvalia lui, rafturi a lui, vasi a lui, toate a lui, chişlig­ a lui. La mine plăteşte numa leafa. Pentru astă, adică pintru că nu-s nighistor, ci numa sluga la nighistor cu una suta di lei pi lună leafă, cer si rispingeţî cirerea di fa­liment. — Dar polițele le-ai iscălit d-ta? — Scălit, scălit, da’ ci are aface? Eu nu sint nighistor și numai nighistoriî poate să fii declarat. In urma acestui răspuns al defendă­­rului, avocaţii intră în scenă şi după lungi dezbateri tribunalul hotărăşte să se citeze martorii cu cari să se dove­dească dacă Tinichenbaum face comerţ pe seama lui, ori e numai prepusul lui Zuckernberg. La înfăţişarea următoare vin martorii. Cel d’întîiu ascultat e Solomon Iţiisohn. La întrebările puse de preşedinte, a­­cesta răspunde: — Iu cunosc pe Tinicheabaum, il cu­nosc di dimult, di chind era mic mic di tot. iu cunosc pe el di pi cînd era în pintece la masa. Preşedintele se uită la martor curios, bănuind că nu-î în toate minţile. Acesta se grăbeşte să răspunză, ca să împrăş­tie bănuelile preşedintelui. —­ Da, da, fu cunoscut pe mama lui chind era în poziţie cu el şi atunci nu pot să zic ehe l-am cunoscut pe el? Da. da. Şi finchi cunosc pe el aşa bine, ştiu şi ce faci. — Ce ştii? ■— Ştiu ca chimerţu di vinuri este a lu­i. Zuckernberg şi Tinichenbaum e numai sluga la el. Apoi martorul continuă să depue o jumătate de ceai pe acelaşi ton. Din de­poziţiile lui şi a altora doi se constată următoarele: Zuckembeerg, foarte bogat şi foarte şiret, face diferite negustorii pe nume străine. Intre altele are şi o prăvălie de băuturi spirtoase. Aci, ca la toate cele­l’alte daraveri ale lui, a pus un om de pae, pe Tinichenbaum, pe numele căruia figurează prăvălia şi care iscăleşte poli­ţele; banii însăşi încasează regulat Zuc­kernberg. Aşa că Zuckernberg ştie să tragă fo­loasele, în vreme ce Tinichenbaum se a­­lege numai cu ponoasele. După ce termină de ascultat martorii şi după ce ascultă un ceas pledoariile avocaţilor, tribunalul se retrage să deli­bereze. Cosdeia MEISSTO — Luni, 26 Octombrie 1806 — Conferinţele d-lor Muşoiu şi Zosîn în sala Amiciţiei. Spectacole Teatrul Naţional. — Orele 2 p. m­.­ Doctorul fără voie şi La Gălimăneşti, o­­rele 8 seara: Noaptea furtunoasă şi Oda la Eliza Teatrul Bulevard. — Două repre­­entaţii, una ziua la orele 2 şi alta seara la orele 8, cu întreaga trupă de Varietăţi. Teatrul Hugo. — Teatru de varietăţi: Liane de Vries, Quartet vocal-instrumental. Lucie Worthé, jongleur Braka, sextet Ha­­rissons, etc. Sala Alcazar.—Teatru de varietăţi: Sala Fark­as. — Teatru de varietăţi Adevăr»­l In curînd va apare Almanachsul «AdeT&rnlnî » cu un conţinut foarte bogat şi variat atingind toate cunoştinţele generale de cari veri-cine are nevoe in ocupaţiunile sale zilnice, Almaanachul va fî frumos tipărit pe hîrtie velină, avînd pe coperta sa o ilustraţiune artistic lucrată in străină­tate, şi luxos tipărită în culori. Preţul usm exeiagl. va S­us US, LEU Publicitatea în almanach prezintînd un interes deosebit pentru comercianţi şi industriaşi, reclamele ce va conţine Alm­anachul aAdeverului­ vor fi culese şi tipărite cu îngrijire pentru a izbi chiul şi a ţinti privirea asupra lor. Preţul unei pagini este de lei 60­­ » luni, pag. » » » 35 » unui sfert » » » » 25 Domnul Schulder, cunoscutul agent de publicitate, este singurul însărcinat cu serviciul publicităţii pentru Almanachul Adevărului, strada Madona-Dudu şi alte străzi la­terale jocurile de cărţi şi alte jocuri de hazard oprite de lege.’Cafenelele a­­cestea s’au schimbat în adevărate tri­pouri, unde se adună derbedeii, beţivii şi pungaşii şi fac nopţi albe. Ar fi bine ca poliţia să se intereseze mai de a­­proape. La 26 octombrie se deschide stagiu­nea Teatrului Naţional din Craiova, cu Despot-Vodă de Alexandri. Rolul lui Despot a fost­ încredinţat d-luî P. M­­­eculan­, societar. Repertoriul teatrului este deja stabilit şi într’o viitoare co­respondenţă vom da atît numele socie­tarilor şi gagiştilor pentru dramă şi operetă, cum şi piesele principale ce se vor reprezenta în această stagiune. A apărut Soda ilustrată No. 42 Conținînd ca supliment gratuit o drăguţă Pelerina de restssină 20 bani exemplarul. Cor. Huşi Craiova (Corespondenţă particulară a „Adevărului“) Situaţia politică.—Diverse Odată cu deschiderea expoziţiei regio­nale şi premiarea tuturor expozanţilor— liberali bine­înţeles, — a spectacolului cu alergările de cai şi a banchetului o­­ferit de mai mulţi comercianţi şi in­dustriaşi d-lui deputat Romanescul, ad­ministraţia locală speră că cetăţenii au înţeles importanţa liberalilor şi alege­rea acestora­ la comună. Conservatorii însă cunosc partea fină a acestei afaceri şi înţeleg bine că ce­tăţenii ştiu că binele făcut acum de li­berali va dispare îndată ce se vor vede­a stăpini pe comună, va dispare tot atita de iute ca şi pavilioanele de scinduri ale expoziţiei regionale. Pînă acum liberalii n’au stabilit încă definitiv lista candidaţilor la nici un co­legiu comunal şi greutăţile acestea se fac de înşişi fruntaşii liberali. In schimb, conservatorii şî-aui stabilit candidaţii, in ultima lor şedinţă intimă ţinută la d. Economu. Iată şi lista candidaţilor: colegiul I: Ulise Boldescu, N. Economu, Şt. I. Pleşea, N. N.­Popp, Tom­a Maroeneanu, C. D. Dumitrescu, N. P. Guran şi dr. Cernătescu ; colegiul II: N N. Coandă, George Tirnoveanu, N. Dimoviceanu, A. Variam, I. D. Grecescu, St. Rusă­­nescu şi dr. I. Atanasescu. Punctul principal asupra căruia nu se Înţeleg liberalii e dacă trebue să pue în fruntea colegiului I pe d. Ro­­manescu sau pe d. avocat Stănescu. In ori­ce caz, conservatorii zic că : «libe­ralii se ceartă pentru blana ursului din pădure». Acum, cînd s’a înfiinţat in Craiova o secţiune de agenţi secreţi pentru su­­praveghearea siguranţei publice, ne miră că se tolerează mai multor cafenele din Diverse f^ţirî teatrale Marţi se va da pentru prima oară Căsătoria lui Figaro de Beaumarchais, cu d. V. Toneanu în rolul principal. * D. V. Leonescu a scris o nouă come­die care poartă titlul Crai de ghindă. * La Operă s’au început repetiţiile cu orchestra la opera Aida de Verdi. Re­petiţiile le conduce noul șef de orche­stră. Din Cimpulung’ (Corespondenţă pârtie, a Adevărului) Alegerea sa la consiliul jude­ţean. — Diverse La 15 Octombrie, cind a fost convo­cat în sesiunea ordinară, — consiliul general al judeţului Muscel, revenit de­sigur iu fârâ-vre-un motiv la ade­văratele-i sentimente conservatoare, a ales in birou pe următoarele persoane cu unanimitate de voturi: d-nul G. I. Georgescu, preşedinte : C. G. Vlădescu şi D. I. Negulici, vice-preşedinţi: Nae Costea şi P. Gheorghiu, secretari. Toţi aceştia sunt conservatori, ca şi întreg consiliul general, care este ales in 4895. Alegerea d-luî G. I. Georgescu ca preşedinte, in ajunul alegerilor comu­nale, prezintă o mare importanţă pen­tru conservatorii din localitate, căci d­-sa este unul din membrii marcanţi al partidului conservator din judeţul Muscel şi alegerea sa mai ales însem­nează un avertisment la adresa colec­tiviştilor, dat chiar de acei consilier judeţeni cari altă dată se pretaseră la combinaţiile şi marafeturile prefectului G. Nicolau. Diversa Duminecă 48 c., pe la ora 5 p. m., maî mulţi copii din mahalaua ţigănieî* jucindu-se pe lingă un foc ce făcuseră intr’o curte, în scopul de a se exersa pentru focul de Si-Medru, unul din ei, o fetiţă de vre-o 5 ani a locuitorului Ilie Ion Ţitu, se apropie prea mult de foc şi i se aprinseră hainele. O mătuşă a ei, care spăla rufele in apropiere, vă- FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL* 252 VADUVIOARA ROSAI de Henri Demesse Partea a patra Opt­spre­zece ani în urmă XVIII La fermă „Da, da, 11 ani în mină. „Va trebui să asculte de mine, vreau ca să dispară, și va dispare, ea, de unde nu... Un îndoit fulger sclipi din ochii arendașului. — Fii prudent, domnule Martinet, rise abatele, fereşte-te.­­ „Cu un ţopîrlan ca acela cu care o să aveţi a face, e bine să se pă­zească cine­va. — Aşi! Nu e nimic de temut. Se poate el împotriva mea? „Nimic. „De cînd eu, contra Joi, pot face totul. — Fără îndoială. „Şi cu toate astea, îţi-o repet pă­­zeşte-te, repetă d. Berthier. El se întrerupse, apoi, după o scurtă pauză, reluă: — Mi­ se pare c’a umblat cine­va în curte. — Da! replică moş Martine. Nu poate fi alt­cine­va de­cit omul nostru. „Veniţi, domnule abate, intraţi aci. Preotul se sculase repede. Arendaşul, după ce deschise o uşă. Introduse pe d. Berthier într’o mică încăpere învecinăte cu sala cea mare. — Acolo veți auzi tot ce o să se vorbească aci, domnule abate, zise moş Martinat. „Nu trebue ca nemernicul să bă­nuiască prezența d-tale aci. „Prin urmare să nu te arăţi în nici un caz. — Fii liniştit. Arendaşul trase în­dărătul său ușa, care rămase crăpată. Era și timpul, căci Felicien Gi­rard intrase în sală. El cunoştea ferma, căci venise a­­colo de atîtea ori. Şi întunerecul nopței, licăreala luminare­ care lumina sala, îl că­lăuzise îndată de cum intrase în curte. — Bună seara, Martinet, zise­­ el luînd loc. „Uf! ce căldură ! Sunt topit, dar știu, chiar topit. — Bună seara, Girard, bună sea­ra ! răspunse arendaşul. „Te așteptam. „Am primit bilețelul d-tale, care mi-­ ai trimes ca răspuns la scri­soarea mea. „Sunt foarte vesel c’ai înțeles că era în interesul d-tale ca să răs­punzi la apelul meu. Felicien Girard era palid. Părea neliniştit. F.Tamina cu luare aminte pe a­rendaşul, şi privirea lui aţintită chioriş asupra interlocutorului său, îi dedea o fizionomie de ceapcîn. Cit despre moş Martinet el pă­rea foarte liniştit. Fizionomia lui avea expresiunea de bonomie obicinuită. — Haide, Martinet, zise Girard, vino drept la scop, te rog. „Spune-mi ce ai să’mi spui. Să nu pierdem timp în discuții nefo­lositoare. „Mă grăbesc să mă duc a­casă. — Oh! se brodește taman bine, că și eu vreau să isprăvesc mai iute. „De foarte mult timp aştept mo­mentul acesta. *— Te ascult. Moş Martinez, care rămăsese în picioare, privi ţintă pe interlocuto­rul său. Apoi, ca voce sonoră, bine tim­brată, începu ast­fel: — Scrisoarea mea a trebuit să te surprinză. „De­şi puţin explicită numai, spunea însă destule lucruri pentru ca să’ţi dai seama că se petrece ceva. „Şi dovada că ea şi-a produs efectul este că ai răspuns la ape­lul meu. „Bine ai făcut. „Sínt vesel că nu m’ai silit să întrebuinţez contra d-tale nişte mij­loace de rigoare. „Eu nu sínt pentru zgomot; nu’mi place scandal. „Nu vreau ca justiţia să se o­­cupe de afacerile mele. Sunt de pă­rere că este mai bine să’şi spele cine­va rufele murdare între patru ochi. „De aceea am vrut să’ţî vorbesc aci, fără martori, pentru a’ţi pune în vedere voinţele mele exprese. „Va fi tot-d’a­una timp să proce­dez cum ştiu, dacă va fi absolută nevoie. Dar sper... la ceva mai mult, sunt sigur că n’o să ajungem acolo. „Eşti un tîlhar hotărît, faptul e sigur , dar eşti deştept, şi, prin ur­mare, vei înţelege că nu e bine de glumit cu un om ca mine, care sunt înarmat contra’ţî, bine înarmat, îţi garantez, şi dispus să mă servesc de armele mele, dacă va fi absolut nevoie. Girard înțelese că era expus la un mare pericol. Totuși rămase liniştit, in apa­rență. El răspunse: — Urmează înainte... Asta e nu­mai un preambul... puţin cam lung. „Acum vino la fapt. — Uite c’ajung şi la fapt. „Cu un cuvînt, îţi voiu spune totul. „Eu îţi cunosc trecutul. „Ştii ce ai făcut de opt­spre­zece ani şi pînă astăzi. Am probele tu­­turor crimelor ce le-ai comis. — Aşi ! In adevăr ? „Şi aceste crime... — La ce ar folosi ca să le înşir? „Ştii ce ai făcut. „Iacă o dată, am probe. — Ce probe ? Atunci moş Martinet, cu răceală, scoase din portofoliul său un teanc de hîrtie. — Aceste scrisori ale doctorului Hargand, scrise cu cîte­va minute înaintea moartei sale, zise el. „Aceste scrisori ale Iui Biribi, complicele d-tale, devenit baronul de Castigliano, și care fu executorul operelor d-tale. Ori­cît de tare era el, Girard to­tuși se tulbură. —Am aci cu ce să te bag în puș­cărie, reluă Martinet, și cu ce să te fac să înfunzi ocna, unde te ai gă­si în tovărășia unor tâlhari cari, probabil, au făcut mai puține tîlhării ca tine. „Dar, ți-am spus-o deja, nu vreau scandaluri. „Dacă consimţi să asculţi de mine, justiţia nu va interveni con­tra’tî, din faptul meu. „Vei fi liber şi te vei duce în altă parte ca să te spînzure acolo, ceea­ ce ţi­ se va întîmpla, sper. — Şi ce’mi porunceşti? Să ve­dem ? Moş Martinet, surprins da a ve­dea că Girard nu se apăra, nu în­cerca să ştie cum, prin ce mijloc el, Martinet, își procurase actele pe cari le recunoscuse foarte bine, își aduse aminte de ceea ce-i zisese Berthier și, prin urmare, se pozia cu foarte mare băgare de seamă. „Ce surpriză îmi rezervează el ? se întrebă Martinet. El răspunse : — Este fapt că, de opt­spre­­zece ani, o torturezi pe aceea care, din nenorocire, poartă numele d-tale. „Prin urmare faci să sufere și pe fiică-sa, copila lui Filip de Lussy și a Denizei. (Va urma) . Y 1* -f V A m

Next