Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)

1899-12-08 / nr. 3728

Anul XH — No 3728. fondator AJLEX. V. REMUMAJIU Abonamente Un an Sau !­». Trat­­ata , In țară.....................SO leî In o'iTÎiin&i'fitie. . 60 „ 16 lei 25 „ Un număr vechiu bani HO 8 Iei ÎS IO bani în toata țara JI5 „ „ străinătate Mercur!­8 Decembrie tSvsU Ol It KOTOR 1*01 JT IG COAST. Ml UE Anun eiuri -v. Linia pagina 1T Lei. . . . . •* • • SL— BIROURILE ZIARULUI tl-Siraia SAiinda TMLEFOy f­isiunea militară romina m transvaal fi..' ' Un impozit mizerabil Guvernul a mers şi mai de­­parte în chestia zahărului de­cît credeam. Proiectul de lege depus de d. general Manu lo­veşte zahărul cu un impozit de 30 de bani de chilogram, nu de 15 cum am spus eri. Cu alte cuvinte preţul zahărului — cel mai util obiect de consumaţie după pline­—va fi de aci îna­inte de 1 leu 35 pina la 1 leu 40 ehilogramul! Sărăcimea este pusă aproape în neputinţă de a consuma za­hăr, această­ substanţă care, după ultimele cercetări ştiinţifice, e tot aşa de trebuincioasă orga­­nizmului ca şi carnea, ca şi pîinea. Şi de ce comite guvernul a­­cest criminal atentat la punga contribuabililor şi la sănătatea populaţiei? Cu scopul de a creia noi resurse pentru budge­tul dezechilibrat pe care-l avem? Nu. Dacă ar fi pentru asta şi încă n’ar fi permis să se ia hrana din gura lumei ca să îmbuibeze cu lefuri grase şi cu diurne scandaloase înaltul cler, prefecţii, sub-prefecţii, inspec­torii de toate culorile, etc., şi să se îmbogăţească politicianul veros!, agenţii electorali şi mer­cenarii condeiului, unii cu an­treprize scandaloase ,luate prin licitaţii pătate de fraudă, alţii cu fonduri secrete. Piuă ce guvernul nu va tăia udget tot ce e lux, tot­­ trece peste trebuinţele ur­gente, tot ce e sinecură, fa­voare, etc., el n’are dreptul să pue noi impozite. Contribua­bilii sunt în drept să reziste în contra acestui jaf mizerabil, în contra acestui sistem hoţesc de a înfiinţa impozitele cele mai mizerabile înainte de a se realiza economiile necesare. Dar nici măcar aceasta n’o face guvernul. Nu pentru trebuinţele bud­getare pune el 30 de bani bir pe chilogramul de zahăr, ci pentru a umple pungile a cîtor­­va fabricanţi din pungile tu­turor, fără ca un singur bani să ramîie in casa statului din noul impozit. Ascultaţi, oameni buni, ce se proiectează . Dacă consumaţia zahărului va fi la anul de 15 milioane de chilograme şi producţia de 30, guvernul, plătind fabrican­ţilor prima de 15 bani pe chi­­logramul produs, va avea un de­ficit în budget de 1,250000 de lei. Ca să scape de acest deficit, el pune 30 de bani bir pe chi­logram, ca să aibă de unde plăti prima. Dacă, din cauza birului prea urcat va scădea consumaţia, ceea ce e absolut sigur, iar produc­­ţia se va urca mereu din cauza primei, vom ajunge peste un an la următorul rezultat: consu­maţie 10 milioane de chilograme, —produs din bir 3 milioane de lei; producţie în fabrici 40 de milioane de chilograme, — pri­ma de plătit 6 milioane de lei. Prin urmare peste un an gu­vernul va fi nevoit ori să su­prime prima scandaloasă, ori să mai pue încă 30—40 de bani impozit nou­ pe chilogramul de zahăr. Unde mergem cu sistemul acesta? Ţara e datoare să se revolte ca un singur om şi să dea jos această mafie conser­vatoare care ne duce, prin jaf, la ruina cea mai desăvîrşită. I. Teodorescu *■■■*■>* vwA.WVbVvvv»^’«»» DIN FUGA CONDEIULUI Un bir progresiv Inteligenţa parlamentarilor conservatori nu mai cunoaşte margini. Se spune că unii dintre ei au de gînd să propue ca birul pe lefuri să crească în mod progresiv. De exemplu : de la 100 lei pînă la 200 3 la sută; de la 200 la 500 5 la sută; de la 500 la 800 7 la sută; de la 800 la 1000 10 la sută; de la 1000 la 1500 30 la sută; de la 1500 la 2000 50 la sută, etc., etc. Cu chipul acesta cine are 1500 lei lunar va primi numai 1050 dacă i se vor scădea 30 la sută, iar cel ce are 2000 lei va pri­mi numai 1000 după ce i­ se vor scădea 50 la sută. De unde rezultă că, graţie inteligenţei conservatoare, cel cu 2000 lei leafă va fi mai prost plătit de­cît cel cu 1500­­ Vax. Cine e c­e vină ? A Romînia Jună, organul care a văzut ziua cu pretenţia de a civiliza presa şi de a refor­ma moravurile noastre politi­ce — nu rîdeţi! — se plînge în­­tr’un lung articol pentru că Ade­vărul a numit-o «organ independent al d-lui Filipescu“ ! Adică de ce se plînge Romînia Jună ? Din prima zi a existenţei sale a­­cest organ a găsit de cuvinţă ca, ne tam ne sam, să ne atace cu vio­lenţă şi cu vorbe insultătoare luînd, în acelaşi timp, tot ne tam ne sam, apărarea d-lui Filipescu. întrebăm clar: ce stricasem noi pînă la cea­sul acela Romîniei June şi pentru care nevoe acest ziar a luat, în mod demonstrativ, apărarea d-nuluî Filipescu ? Ceva mai mult, în graba sa de a lua apărarea d-luî Filipescu, or­ganul reacţionar Romînia Jună, pe lingă o necuviinţă colegială, spune şi un mare neadevăr. Romînia Ju­nă a afirmat că Adevărul, care as­tăzi numeşte pe d-l Filipescu asa­sin şi spadasin, i-a luat cu căldură apărarea,ţ’ra a doua zi după nenoro­citul duel cu Gheorghe Lahory. A­­ceasta e o minciună. Colecţia Adevărului este de faţă şi dacă cei de la organul reacţio­nar vor găsi un singur articol, o singură notiţă, un singur cuvînt în sensul celor afirmate de dînșii, vom cere scuze. Dar dacă nu !... NOUILE IMPOZITE Impozitul asupra zahărului. - Ceea­ ce nu se impune. — Economiile. - Marea calamitate prin care trecem nu inspiră guvernului gindurî bune și idei juste. In loc să atace cu francheța cauzele răului cari sint lefurile prea mari ale unora, cheltuelile prea luxoa­se cu lucrările publice, un prea mare număr de slujbaşi la unele servicii, ri­sipa cu fondurile secrete, diurnele scan­daloase, etc., guvernul menţine aceste cauze de ruină şi ne pune pe toţi să contribuim în mod nedrept ca să sus­ţinem un budget absurd şi m­ic. In acelaşi timp impozitele cele nouă sunt de cea mai odioasă natură şi aşe­zate anapoda. Cel mai mizerabil din ele este, fără îndoială, impozitul asupra za­hărului, fiind­că mi­e vorba numai de a nedreptăţi cîte­va milioane de con­sumatori săraci cari vor plaţi egal cu cei bogaţi, dar de a da şi foloase scandaloase, de a preia un monopol în favoarea a cîţi­va fabricanţi. Ni se scumpeşte cel mai însemnat obiect de consumaţie fiind­că i-a plă­cut guvernului Sturdza să comită o e­­normă greşală economică. Ţara întreagă ar trebui să protesteze cu energie in contra acestui jaf odios. De alt-m­intrelea noul impozit e me­nit să dea roade dezastroase. Consumaţia restringindu-se forţamente, statul pierzind venitul vămilor de la zahăr, rendementul impozitului va fi anulat de aceste două cauze, ba încă nici nu va ajunge să se acopere prima fabricanţilor. In adevăr, consumaţia care nu va fi, la anul, de­cit de maximum 15 mi­lioane de chilograme, va furniza guver­nului, prin taxa de 15 bani de chilo­gram, numai prima pentru 15 mili­oane de chilograme. Dacă fabricanţii vor produce 30 de milioane de chilo, cum e foarte probabil, restul primei va trebui luat din budget, adică ţara va trebui să plătească fabri­canţilor încă 1.250.000 de lei, ceea ce înseamnă că noul impozit a­­supra zahărului va fi în realitate de 39 de bani de pictogram, fără absolut nici un profit pentru budget. Nu putem tolera cu nici un preţ o asemenea monstruozitate, un ase­menea jaf în favoarea a cel mult zece oameni.* Pentru a face faţă primei, guvernul va fi nevoit să impue nu numai cafeaua, dar şi alte obiecte de consumaţie de prima necesitate. O greşală atrage alta, şi din inichitate in inichitate ţara va fi împinsă la revoluţie.* Statul trebue să renunţe deci la acest impozit­ brigandagiu. Iî rămîn moşteni­rile, cari trebuese impuse mai mult de cît s’a protetat, alcoolul, hirtia de ţi­gară, toate obiectele de lux, tutunul fin, etc. De aci să-şi scoată resursele dacă vrea să fie echitabil, precum şi din se­rioase economii asupra lefurilor mari, diurnelor, fondurilor secrete, slujbaşilor inutili, etc.* Pentru a se vedea ce risipe se comit cu slujbele de favoare pe când slujbaşii utili slnt puşi la un greu impozit, voi­ da aci un paragraf dintr-o scrisoare pe care am primit-o din Iaşi. Iată-l : „La externatul de fete din Iaşi, pentru a se căpâtui mai multe protejate de ale marelui elector al acelui oraş, s’au creat anul acesta la clasele divizionare mai multe catedre, prin împărţirea în două ori trei a vechilor catedre. Ast­fel că pentru 38 ore de­ ştiinţî, matematecă, franceză şi filozo­fie în loc să fie 8 profesoare cite cu 12 ore şi 201 lei lunar, sunt 7 profesoare ciit cu 4 on 5 ore şi câte cu 135 lei pe lună fie­care. In acest chip s’a încărcat budge­tul cu 342 Iei lunar, ori cu 4004 lei anual. „Să comparăm această sporire in bud­get cu venitul pe care­­ va da statulul taxa de 5 la sută la acel externat și să vedem la ce încheiere vom ajunge. „Budgetul anual al externatului, fără spo­rirea de care vorbim, pentru cele 24 de profesoare unele definitive, altele supli­ - Impozitul asupra cafelei. — •Jaf In averea publică. —­­ O propunere v nitoar», unele pentru obiecte princip­al­e altele pentru obiecte secundare, ar fi cam de vre­o 50 000 lei. „Taxa de 6 la sută aplicată la această sumă aduce statului un venit de 2500 lei anual Care e insă suma pe care o pierde statul prin împărţirea a 36 ori de clasă la 7 profesoare ? E de 4004 lei anual ! „Prin urm­are la externatul din Iaşi veni­tul pe căare îl aduce statului taxa nedreaptă de 3 la sută nu ajunge să plătească risipa za­darnică pe care o face guvernul pentru a -­i căpătui favoritele. „De-abia venitul produs de reţinerea de 5 la sută la liceul Naţional din Iaşi, de pildă, unde budgetul anual e de peste 80.000 lei egalează suma cu care e fru­strat statul la externatul din Iaşi. „Şi acesta e de­sigur numai unul din nenumăraţi la cazuri de acest fel cîte vor fi existînd în această ţară !...* Vă place ! Voi reveni asupra chestiei impozite­lor şi cu alte det­aii pe cari mi le fur­nizează numeroşii mei corespondenți. Ad. Sepeşile nopţei (De la corespondenţii noştri speciali) Chamberlain Londra 6 Decembrie Avonul despre demisionarea d-lu­i Chamberlain, ministrul coloniilor, este neîntemeiat. — John­ Orleans contra lui Meyer Paris 6 Decembrie To­ate ziarele publică serv­­area contra lui Arthur Meyer adresată de ducele d’Orleans ducelui de Luynes, Emil. Portul Burgas Sofia 6 Decembrie O mare senzaţie a­­produs articolul apărut, c­a Rowoje Wremjan care cere ca Rusia să ocupe portul Burgas. Presa opo­ziţionistă spune că prinţul Fer­­dnand a şi tratat cu colonelul Iepadziu despre cedarea acestui port Rusiei. — D. II îi zi)­o­­ul Noul trupe Londra 6 Decembrie Aci domneşte credinţa că mai multe regimente indiene vor pleca spre Africa de sud. — John. Planul lui Buller Londra, 6 Dec. Generalise­imnl Beller a forţat tre­cerea râului Tajpaîa atunai fiUpâ or­dine exprese venite din Irondra. A­­ousn Duller va reaîiaa insă pl&nul eau ; după sosirea noallor trupe va amenința prin Jacobsdal Or&njal fi nici eapî calarea vre-une! localități asediate de buri nu-1 va face să re­nunțe la acest plan. — John. Presa francezA Paris (»Decembrie Presa îl atacă violent pe Cham­berlain acuzîndu-1 că a schimbat mi­siunea Angliei făcînd dintr’însa tul­­buratoarea păcei generale.—Enni. Presa germana Berlin 6 Decembrie Ziarele discută în mod demn în­­frîngerea englezilor. Presa agrară dorește făţiş Engli­­terei nenorociri și mai mari încă de­cît cele de pînă acum.—Memphis COTIDIANE RENTA DIN BRAŞOV încă o chestie cu care actualul guvern ciocoiesc a crezut că va putea înşela ţara! Cu toate manoperile celor mai dibaci dintre conservatori, cu toate şoaptele a­­genţilor subalterni şi devotaţi, cu toate notiţele strecurate prin gazetele de aci şi de dincolo, chestia rentei n’a făcut nici un singur pas înainte. Ba, ce e mai grav, e vorba ca renta să fie deservită în mina guvernului unguresc. In adevăr, atîta ar mai trebui. BANCHERI DECORAŢI Regele, drept recunoştinţă faţă de ban­cherii cari ne-au înlesnit ultimul împru­mut, a decorat pe mai mulţi dintre a­­ceştia. întrebăm: oare generalul Manu va fi şi dînsul decorat pentru că a aşteptat timp de 6 luni ţară ca să facă împru­mutul ? Ar fi şi păcat dacă nu i s’ar da o de­coraţie. Dacă omul n’a putut primi una în timpul războiului pentru independenţă, să o primească măcar acum. DIVINITĂŢI MODERNE D-l Nicu Xenopolu ţine la Ateneu o conferinţă intitulată Divinităţi moderne. Pentru unii subiectul ar putea provoca nedumiriri, dar pentru noi lucrul e lă­murit. Divinităţi moderne­! Cam­ altele dacă nu d-nii Nicu Filipescu şi Take Ionescu ? AŞA DA! Unii confraţi—mi se pare că noi între cei d’întîiu— au relevat lipsa de oratori guvernamentali în Senat. Se pare, însă, că ne-am­ înşelat cu toţii. Ziarele guver­nului anunţă că din partea majorităţei va vorbi d-l Pantelescu !!! O să ne întrebaţi că: cine-i dînsul? Iar noi o să vă răspundem ridicînd din umeri. CADOURI . De Crăciun guvernul vine cu două ca­douri pentru ţară : impozitul de 5 la sută şi impozitul pe zahăr. Cu alte cuvinte guvernul acesta vrea să amărască pe romîni în mod irevocabil. Nici zahăr ca să-şi mai îndulcească românul amarurile nu-i mai iasă acest minister de la Klatina. Stop. CARNETUL MEU Pentru artişti De cît­va timp se arată o mare solici­tudine pentru actori. Ministrul instrucţiu­­nei publice împreuna cu direcţia generală a teatrelor a făcut un strălucit angajament d-rei Bărscscu, admirabila artistă drama­tică, şi a pus in condiţii excepţionale pe cei doi primi artişti ai teatrului Naţional d-na Arisika Romanescu fi d. O. Nottara. JEu voi aplauda in tot-d’a-una ori-ce a­­jutor s’ar da artiştilor şi dacă voi adăoga ceva, apoi nu va fi nici un cuvînt contra măsurei luate, ci pentru lărgirea ei. Şi pentru că e vorba de răsplata muncei şi a talentului atrag atenţia d-lui ministru al instrucţiunei publice şi a direcţiunei ge­nerale a teatrului asupra următorului fapt: Bătrâna şi foarte talentata artistă d-na Fang Vlădicescu, care a muncit cu un re­marcabil talent atâţia ani pentru teatru şi a fost aproape singura artistă de mare ta­lent pe care aui văzut-o prrovinciile noastre se află foarte serios bolnavă şi in neputinţa de a mai putea juca. Eri am primit o scri­­soare de la bătrânul artist d. Vlădicescu prin care im! anunţa această veste inpla­cută şi inii cerea­tA­ i vin­ in ajutor îmi îndeplinesc dlar o datorie aducând şti­rea la cunoştinţa celor m putinţă de ai veni un ajutor şi sper că atât d. ministru al instrucţiuntei cât şi direcţiunea generală a teatrelor se vor ocupa să găsească mijlocul prin care să se dea bătrânei şi suferindei artiste mijloacele absolut necesare pentru ca să și trăiască bătrânețele. I. O. B. AFACEREA JESCHEK Mecihizitoriul procurorului Continuînd în numărul precedent cu publicarea rechizitorului în acea­­sta afacere, s’au putut vedea de a­­colo partea de răspundere şi penali­tăţile ce sa cuvin inculpaţilor AL Mazolla şi Iosef Aronovici. Să ară­tăm astăzi acelaşi lucru şi pentru inculpaţii Alcibiade Teologu, En. Ca­talano, de Ioria, Al. Teofilatos şi Pericle Theofilatos,— şi cu aceasta isprăvim interesantul rechizitoriu al procurorului de Brăila. Iată în ade­văr cum glăsueşte asupra acestora rechizitoriul : Alcibiade Teologa In ceea ce priveşte­­pe Alcibiade Teologu. — Contra acestui prevenit, s’a deschis acţiune publică prin re­chizitoriul No... pentru faptul de com­plicitate în acest fals în acte de co­­merciu, — şi în adevăr, din instruc­ţia făcută în cauză, rezultă pînă la evidenţă această complicitate. însuşi prevenitul mărturiseşte că a primit cecurile de la Iosef Arono­­vici, şi le-a dat lui Aristide Teofila­tos, dînsul şi cu Mazzola corespun­­zînd cu Al. Teofilatos, şi fiind oa­menii săi de încredere. Tot dînsul declară, că sub nu­mele de „Ştefănescu“ se ducea la Hotel Moldavia la Galaţi, "unde pri­mea telegramele ce le expediau în­casatorii cecurilor din străinătate — fapt pe care-l confirmă şi Mazzola cum şi chelnerul Dunker. Dînsul în urma primirei acestor telegrame, fu­ge din ţară la Athena, unde se afla Aristide Theofilatos, şi întîlnindu-i îi cere bani, dar acesta nu-i poate da, întru cît banii se aflau la fratele sau Perii­le, la Bruxelles, — atunci plea­că din Athena după a treia zi, um­­blînd fugar prin mai multe orașe sub numele de Aristide Condili, — și în cele din urmă se reîntoarce la Con­­stantinopol. Aci, printr’un amic al său Al. Garbis pe care-1 trimete la Athena, încearcă din nou a lua bani de la Al. Theofilatos, care nu-l poa­te da întru cît erau depuşi la Pe­ricle cei mai mulţi. In acest timp e prins şi arestat de consulatul român din Constantinopole şi înaintat aci, asupra lui găsindu-se toate scrisorile schimbate cu Garbis. Din cele ce preced, rezultă în de­stul că dînsul s’a făcut culpabil de delictul da complicitate în falsifica­­rea actelor de comerţ, cu bună ştiinţă ajutînd şi înlesnind săvîrşirea lui,—şi dar urmează a fi pus sub ur­mărire cu aplicarea art. 49,51 şi 125 c. p. En. Catalano, de Xorio fi Ar. Theofilatos In ceia ce priveşte pe Enrico Ca­­alano, Fortunato de Iorio şi Ari­stide Theofilatos.—Prin rechizitoriul nostru introductiv n-ral..., s’a des­chis acţiune publică contra acestor inculpaţi, pentru faptul că cu bună­voinţă s’au­ servit cu cecuri falsifi­­cate, fapt prevăzut şi pedepsit de art. 126 c. p. Din istoricul ce am făcut aface­re­, rezultă că aceşti inculpaţi sunt cei ce au operat în străinătate lo­vitura băncei Jeschek prin îndrăz­neţul furt săvîrşit in prejudiciul ei. In adevăr, rezultă din declaraţiunile întregului personal al hotelului West­minster din Paris, cărora li s’au a­­rătat fotografiile lui Enrico Catalano şi Ariatide Theofilatos, că acele por­trete sunt ale foştilor lor pasageri înscrişi la hotel sub numele de C. Agata şi E. David,— persoane carii au încasat cecurile falsificate la Pa­ris, Anvers şi Rotterdam, —iar cel­­l’alt sub numele de Francisco Cianid, a încasat 3500 lire sterlina la Lon­dra, cel­l’alt cec falsificat. Casa de bancă din Londra plă­­tind acel cec, a numărat suma în hărtie monedă engleză şi din aceşti bani dînsul dînd lui Aristide Theo-­­ filatos, acesta a trimis amantei sale de aici Roza Rozenberg, două banc­note englezești, ce le-a schimbat chiar la casa Jeschek de aci diij^ localitate,— și în urma cercetărilor, făcute, s'a dovedit că numerile da ordine ale acestor bancnote, sunt din­ cele plătite la casa „London Ran­­t­hing comp.“ după cum rezultă din­■ arătările d-lui jude-instructor..... . Ceva mai mult, însuși Theofilatos cînd s’a dus la Atena, a schimbat, la banca Ionică asemenea bancnote,­ ce i s’au dat de Fortunato Ionio. . . și dar din cele ce preced, rezultă că ■ faptele ce li se impută sunt pe de­plin constatate şi urmează a fi puşi sub urmărire cu aplicarea art. 126­­ C. P. . Cum aceşti inculpaţi sunt în străin­c­­ătate, Aristide Theofilatos a fost arestat la Atena, iar cei­l­alţi incul­paţi sunt în Italia, şi cu toate cer­cetările făcute de poliţia din Paris, de­şi au fost găsiţi, nu s’a pu­tut aresta, făclnd parte din banda numită „MAFIA*, de care nici un poliţist nu se poate apropia. Pericle Theofilatos In ceea ce priveşte în fine pe ul­timul inculpat Pericle Theofilatos.— Contra acestui inculpat prin rechi­zitoriul nostru introductiv No..., am deschis acţiune publică pentru fap­tul de tăinuire. In adevăr, rezultă din declaraţiu­nile prevenitului Al. Theologu că banii ce s’au încasat de inculpaţi i-au depus la acesta, fapt ce se coroborează cu declaraţia ce i-a fâcut-o Aristide Theofilatos cînd s’a dus la Atena a’i cere bani, trimiţind şi pe amicul sau Gabris. De alt­fel această arătare a pre­venitului Teologu se bazează şi pe unele acte emanate de la însuşi in­culpatul Pericle, căci din dosarul lui de corespondenţă rezultă că a scris­­ unei amante că de se va întîmpla vre’o nenorocire, să ia cele 20 hîrtii iar cele­lalte să le dea hă Nicu (Teofilatos, Nemed),— şi mai departe. ...dacă cine­va te intreaba de bani, spune că nu ştii nimic, că nu te ocupi de afacerile mele. Apoi din ra­portul agentului poliţienesc din Pa­ris, Houber, rezultă că cei trei in­culpaţi au fos la dînsul la Bruxelles, fapt ce confirmă că inculpatul, de conivenţă cu cei l’alţi inculpaţi, a primit de la dînsul bani ce proveneau din furt. De altmintrelea şi împrejurările în caii s’a pertractat acest îndrăzneţ, furt, ne face a crede că în planul ce s’a făcut cu săvîrşirea lui, trebue a se prevede persoana căreia să i­ se încredinţeze banii, şi în urmă să se înpartă între toţi cei ce au luat parte la comiterea lui, întru­cît ope­raţiunile se fac în diverse oraşe. Acea persoană era inculpatul Pericle, fratele unuia din inculpaţi,­­ care şi prin poziţiunea sa socială de vice-consul le inspira încredere»! Deci şi asupra acestuia urmează PnnnnpQp'p I I iii nIaI»*n I I UL I UUuiU opresei re* De multe ori am auzit o frază : presa de astăzi nu mai este presa de altă dată, nu mai avem ziare, nu mai avem o publicistică politică. Ace­ste doleanțe mi-au sugerat ideia ca să spun cîte­va cuvinte asupra pre­sei romînești de atîta timp de cînd îmi pot aminti. Presa mai marilor noştri a avut o superioritate și o inferioritate asu­pra noastră. Superioritatea acelei prese din trecut a fost — nu l-aşi putea zice morală — dar o superi­oritate de temperament politic. In presa de acum 20—30 de ani inju­ria era întîlnitâ mai rar, pasiunea cît de profundă, exprimată dacă nu cu mai multă cumpătare, cel puţin cu o mai mare rezervă de expresii supărătoare, cu un cuvînt presa de atunci, precum se spune astăzi, nu înjura. Lucru neînţeles: pînă acum 15 ani partidele noastre politice erau des­părţite prin mai multe deosebiri or­ganice, prin idei, prin tradiţiuni, to­tuşi duşmănia dintre ele nu era a­­tît de aparentă precum este astăzi cînd, după mărturisirea tuturor ob­servatorilor superiori, principiile ce­lor două partide de guvernămînt sînt aproape identice. Presa politică dovedeşte acest adevăr. Nici o dată un trecut precum’de vre-o­ 12 ani în­coace, ziarele partidelor de guvernă­mînt n’au fost atît de înflăcărate, a­­tît de veninoase, atît de nemăsurate în limbagiu. Dacă din acest punct de vedere cei dinaintea noastră ne-au fost su­periori, din punctul de vedere teeh­­nic nici comparaţie. Ziarul din trecut, ziarul pînă îna­inte de rezbelul pentru independenţă nici nu era un ziar în înţelesul mo­dern. Era mai mult o tribună poli­tică, o revistă de care se slujea par­tidul politic spre a-şi susţine şi vul­gariza părerile, de aceea în afară de cîta­va articole politice ziarul nu cuprindea de­cît foarte puţine tele­grame din străinătate, cîte­va fapte diverse, un foileton şi, după aceea, o vastă umplutură. Pentru vechiul ziar politic foar­­fecile lucrau cu o mare activi­tate, de asemei­ea şi traducătorul; rubricile originale erau absente, informaţiunile lucru necunoscut, cel mult dacă la pagina I-a întîl­­neai o rubrică în care se înre­gistrau cîte­va fapte ale zilei. Iată de ce ziarul romînesc era foarte puţin răspîndit, tiragiul de abia a­­jungea la 3000 exemplare pentru cel mai răspîndit, ziariştii erau pu­ţin şi prost plătiţi, mijloacele de propagare ale ziarului aproape nule. Acela care a făcut cea d’intrio re­formă în presă, acela care a mo­dernizat mai intriu ziarul romînesc a fost actualul administrator al In­dependenţei Române d-nul Emile Gab­i. Gazeta sa L’Orient apărută în timpul războiului din 1877—78 era o gazetă de format mic — n-nul 6 sau 8 — de­cît, era o gazetă de informaţiuni. Gazeta fiind străină şi neputindu­­se ocupa — la fel cu toate cele- l’alte ziare romîneşt!— de polemica politică, fatalmente a trebuit să ia calea cea-l’altă. Rubrica informaţiu­­nilor pentru întîia dată a apărut în ziarele d-lui Gab­i, în L’Orient mai intiiu, în L’Independance Roumaine după aceea. Ziarele pămîntene s’au arătat multă vreme refractare, ele n’au voit să renunţe la bunele şi vechile lor deprinderi, la formatul lor, la rubricile lor, la foarfecile lor. Al doilea ziar nou­, cu o fiziono­mie deosebită, a fost Universul d-luî Cazzavilan. Foaia aceasta a fost eea d’întîifl foae populară, fos­te potri­vită pentru ca să răspîndi­ascâ gu­stul chitului, în toate straturile populaţiuneî. Neocupîndu-se de politi­că aproape de loc, dar publicînd multe, foarte multe știri din străină­tate, acest organ s’a putut răspîndi şi deveni o foae populară, dacă nu au ziar cu autoritate în lumea poli­tică. A treia etapă în reforma gazetă­riei roram­eșri o reprezintă Dreptu­rile omului, ziarul socialist nedoctri­nar apărut la 1884. Drepturile omului a provocat, în sfîrşit, conversiunea întregei prese romîneşti. Drepturile omului a in­trodus In ziaristica romînă , articolul politic (revista) iscălit şi cu titlu, varietatea articolelor pe pag. I-a, ru­brica informaţiunilor la pag. IlI-a, cronica umoristică, cronica parlamen­tară vioae şi cu aprecieri etc. etc. Insă Drepturile omului, neavînd la spate un capital de susţinere, a narit, lu­cru extraordinar pe vremea aceea de şi avea un t­ragiu de 3000 e­­xemplare zilnic. Această moarte pre­matură a fost cauza că el nu s'a putut bucura de rodul inovaţiunilor făcute. Curînd după aceea două ziare, u­­nul conservator, Epoca, cel’alt de­mocrat, Lupta, au operat încă odată o transformare în fizionomia gaze­tăriei noastre. Cu Epoca şi cu Lup­ta se inaugurează era violenţei fără de margine în presă.­ De acuma polemiele ating un dia­pazon necunoscut pînă atunci, ziarul devine un tocsin, o trîmbiţă de a­­larmă, un apel la revoltă; el numa­­vorbeşte, el ţipă şi în fie­care zi toarnă şi toarnă neîncetat materii inflamabilă peste patimile în ebubiî­­ţiune. Dar Lupta prin condeiul lui Gheor­ghe Panu a introdus o notă origi­nală în presa romînească. In afară de partea pur polemică şi în afară de violenţe, Lupta este Intîiul organ politic care aruncă în public un ma­re număr de idei, le discută, le în­toarce pe toate feţele şi deprinde clasa cultă, cel puţin cu discuţiunea teoretică a atitor probleme cari in­teresează viaţa statului... Pentru întîia oară în Lupta s’au tratat în mod ştiinţific — nu numai s’au enunţat în mod superficial, cum se face de obiceiu — atîtea chestii: impozitele, regimul vamal, reforma electorală, etc., etc. Pot spune că din punct de vedere intelectual Lup­ta a culminat în secolul nostru dez­voltarea intelectuală a presei romî­­neşti. Ultima etapă o reprezintă incon­testabil Adevărul. Dacă din punct de vedere al i­­doloi acest ziar poate fi contestat de unii şi de alţii, nimeni nu poate tăgădui că acest organ a făcut sfor­ţări uriaşe spre a răspîndi ziarul po­litic şi pentru a realiza o operă in­teresantă : un ziar care să fie tot­o­­dată şi un răspînditor de ştiri, dar şi un ziar politic apreţuit în cercu­rile Imnei intelectuale. Adevărul este primul organ politic care a introdus ilustraţia pe toate pa­ginile, a dat o mare dezvoltare servi­ciului de reportaj modernizîndu-l, a i­­naugurat dinpreună cu Universul ser­viciul telegrafic particular, a introdus corespondenţa zilnică din provincie, etc. Cine priveşte înapoi, cine a pu­tut urmări propăşirea presei romî­­neş­i numai de la 1875 şi pînă a­­stăisi, rămîne uimit de atîta schim­bare. Pe la 1879-80 cînd am intrat în presă tiragiul cel mai mare,un ideal, erau 3000 exemplare zilnic ; astăzi cu 5000 exemplare un ziar stă prost şi este incapabil ca să se menţie în concurenţă cu cele­l­alte organe ră­­spîndite. Astăzi ziarele, pentru a sta bine, trebuie să aibă de la 8000 în sus, iar cele cari stau foarte bine trec de multe ori peste 50.000. Dacă din punctul de vedere terial şi al technicei presa noastră nu mai lasă atîta de dorit, este un alt punct asupra căruia trebuie d£ acuma inzistat. Ziarul romînesc tre«{;| buie înălţat din punctul de privire ] moral, trebuie adică ca presa să de­vie în adevăr o putere în stat »pen^­­ tru ca şi ziarele romîneştî să capete­­ autoritatea mare de care se bucură ziarele din străinătate. Pentru atingerea acestui scop este nevoie : 1) să dispară — precum de atîtea ori am spus-o — limbajul ex­trem de violent şi extrem de inju­rios ; 2) să se ridice multe din sar­­cinele materiale exagerate cari a­­pasă asupra gazetelor; 3) presa să fie slujită numai de ziarişti profe-­­­sionişti consacraţi carierei şi cinstind cariera; 4) partidele politice să re­nunţe o dată pentru tot­d’a­una la tristul lor obicei de a întreţine o pre­să a căreia singură menire să fie: insultarea şi calomniarea adversaru­lui precum şi înjosirea presei în ge­neral. Dară partidele politice ar vroi, ce ‘ exemplu binefăcător n’ar da ele şi la ce mare progres al presei n’ar contribui! Eă încă n’am perdut speranţa Că voiu vedea şi ziua aceea. Com3t. Q, "nualbat* !

Next