Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)
1899-12-08 / nr. 3728
Anul XH — No 3728. fondator AJLEX. V. REMUMAJIU Abonamente Un an Sau !». Tratata , In țară.....................SO leî In o'iTÎiin&i'fitie. . 60 „ 16 lei 25 „ Un număr vechiu bani HO 8 Iei ÎS IO bani în toata țara JI5 „ „ străinătate Mercur!8 Decembrie tSvsU Ol It KOTOR 1*01 JT IG COAST. Ml UE Anun eiuri -v. Linia pagina 1T Lei. . . . . •* • • SL— BIROURILE ZIARULUI tl-Siraia SAiinda TMLEFOy fisiunea militară romina m transvaal fi..' ' Un impozit mizerabil Guvernul a mers şi mai departe în chestia zahărului decît credeam. Proiectul de lege depus de d. general Manu loveşte zahărul cu un impozit de 30 de bani de chilogram, nu de 15 cum am spus eri. Cu alte cuvinte preţul zahărului — cel mai util obiect de consumaţie după pline—va fi de aci înainte de 1 leu 35 pina la 1 leu 40 ehilogramul! Sărăcimea este pusă aproape în neputinţă de a consuma zahăr, această substanţă care, după ultimele cercetări ştiinţifice, e tot aşa de trebuincioasă organizmului ca şi carnea, ca şi pîinea. Şi de ce comite guvernul acest criminal atentat la punga contribuabililor şi la sănătatea populaţiei? Cu scopul de a creia noi resurse pentru budgetul dezechilibrat pe care-l avem? Nu. Dacă ar fi pentru asta şi încă n’ar fi permis să se ia hrana din gura lumei ca să îmbuibeze cu lefuri grase şi cu diurne scandaloase înaltul cler, prefecţii, sub-prefecţii, inspectorii de toate culorile, etc., şi să se îmbogăţească politicianul veros!, agenţii electorali şi mercenarii condeiului, unii cu antreprize scandaloase ,luate prin licitaţii pătate de fraudă, alţii cu fonduri secrete. Piuă ce guvernul nu va tăia udget tot ce e lux, tot trece peste trebuinţele urgente, tot ce e sinecură, favoare, etc., el n’are dreptul să pue noi impozite. Contribuabilii sunt în drept să reziste în contra acestui jaf mizerabil, în contra acestui sistem hoţesc de a înfiinţa impozitele cele mai mizerabile înainte de a se realiza economiile necesare. Dar nici măcar aceasta n’o face guvernul. Nu pentru trebuinţele budgetare pune el 30 de bani bir pe chilogramul de zahăr, ci pentru a umple pungile a cîtorva fabricanţi din pungile tuturor, fără ca un singur bani să ramîie in casa statului din noul impozit. Ascultaţi, oameni buni, ce se proiectează . Dacă consumaţia zahărului va fi la anul de 15 milioane de chilograme şi producţia de 30, guvernul, plătind fabricanţilor prima de 15 bani pe chilogramul produs, va avea un deficit în budget de 1,250000 de lei. Ca să scape de acest deficit, el pune 30 de bani bir pe chilogram, ca să aibă de unde plăti prima. Dacă, din cauza birului prea urcat va scădea consumaţia, ceea ce e absolut sigur, iar producţia se va urca mereu din cauza primei, vom ajunge peste un an la următorul rezultat: consumaţie 10 milioane de chilograme, —produs din bir 3 milioane de lei; producţie în fabrici 40 de milioane de chilograme, — prima de plătit 6 milioane de lei. Prin urmare peste un an guvernul va fi nevoit ori să suprime prima scandaloasă, ori să mai pue încă 30—40 de bani impozit nou pe chilogramul de zahăr. Unde mergem cu sistemul acesta? Ţara e datoare să se revolte ca un singur om şi să dea jos această mafie conservatoare care ne duce, prin jaf, la ruina cea mai desăvîrşită. I. Teodorescu *■■■*■>* vwA.WVbVvvv»^’«»» DIN FUGA CONDEIULUI Un bir progresiv Inteligenţa parlamentarilor conservatori nu mai cunoaşte margini. Se spune că unii dintre ei au de gînd să propue ca birul pe lefuri să crească în mod progresiv. De exemplu : de la 100 lei pînă la 200 3 la sută; de la 200 la 500 5 la sută; de la 500 la 800 7 la sută; de la 800 la 1000 10 la sută; de la 1000 la 1500 30 la sută; de la 1500 la 2000 50 la sută, etc., etc. Cu chipul acesta cine are 1500 lei lunar va primi numai 1050 dacă i se vor scădea 30 la sută, iar cel ce are 2000 lei va primi numai 1000 după ce i se vor scădea 50 la sută. De unde rezultă că, graţie inteligenţei conservatoare, cel cu 2000 lei leafă va fi mai prost plătit decît cel cu 1500 Vax. Cine e ce vină ? A Romînia Jună, organul care a văzut ziua cu pretenţia de a civiliza presa şi de a reforma moravurile noastre politice — nu rîdeţi! — se plînge într’un lung articol pentru că Adevărul a numit-o «organ independent al d-lui Filipescu“ ! Adică de ce se plînge Romînia Jună ? Din prima zi a existenţei sale acest organ a găsit de cuvinţă ca, ne tam ne sam, să ne atace cu violenţă şi cu vorbe insultătoare luînd, în acelaşi timp, tot ne tam ne sam, apărarea d-lui Filipescu. întrebăm clar: ce stricasem noi pînă la ceasul acela Romîniei June şi pentru care nevoe acest ziar a luat, în mod demonstrativ, apărarea d-nuluî Filipescu ? Ceva mai mult, în graba sa de a lua apărarea d-luî Filipescu, organul reacţionar Romînia Jună, pe lingă o necuviinţă colegială, spune şi un mare neadevăr. Romînia Jună a afirmat că Adevărul, care astăzi numeşte pe d-l Filipescu asasin şi spadasin, i-a luat cu căldură apărarea,ţ’ra a doua zi după nenorocitul duel cu Gheorghe Lahory. Aceasta e o minciună. Colecţia Adevărului este de faţă şi dacă cei de la organul reacţionar vor găsi un singur articol, o singură notiţă, un singur cuvînt în sensul celor afirmate de dînșii, vom cere scuze. Dar dacă nu !... NOUILE IMPOZITE Impozitul asupra zahărului. - Ceea ce nu se impune. — Economiile. - Marea calamitate prin care trecem nu inspiră guvernului gindurî bune și idei juste. In loc să atace cu francheța cauzele răului cari sint lefurile prea mari ale unora, cheltuelile prea luxoase cu lucrările publice, un prea mare număr de slujbaşi la unele servicii, risipa cu fondurile secrete, diurnele scandaloase, etc., guvernul menţine aceste cauze de ruină şi ne pune pe toţi să contribuim în mod nedrept ca să susţinem un budget absurd şi mic. In acelaşi timp impozitele cele nouă sunt de cea mai odioasă natură şi aşezate anapoda. Cel mai mizerabil din ele este, fără îndoială, impozitul asupra zahărului, fiindcă mie vorba numai de a nedreptăţi cîteva milioane de consumatori săraci cari vor plaţi egal cu cei bogaţi, dar de a da şi foloase scandaloase, de a preia un monopol în favoarea a cîţiva fabricanţi. Ni se scumpeşte cel mai însemnat obiect de consumaţie fiindcă i-a plăcut guvernului Sturdza să comită o enormă greşală economică. Ţara întreagă ar trebui să protesteze cu energie in contra acestui jaf odios. De alt-mintrelea noul impozit e menit să dea roade dezastroase. Consumaţia restringindu-se forţamente, statul pierzind venitul vămilor de la zahăr, rendementul impozitului va fi anulat de aceste două cauze, ba încă nici nu va ajunge să se acopere prima fabricanţilor. In adevăr, consumaţia care nu va fi, la anul, decit de maximum 15 milioane de chilograme, va furniza guvernului, prin taxa de 15 bani de chilogram, numai prima pentru 15 milioane de chilograme. Dacă fabricanţii vor produce 30 de milioane de chilo, cum e foarte probabil, restul primei va trebui luat din budget, adică ţara va trebui să plătească fabricanţilor încă 1.250.000 de lei, ceea ce înseamnă că noul impozit asupra zahărului va fi în realitate de 39 de bani de pictogram, fără absolut nici un profit pentru budget. Nu putem tolera cu nici un preţ o asemenea monstruozitate, un asemenea jaf în favoarea a cel mult zece oameni.* Pentru a face faţă primei, guvernul va fi nevoit să impue nu numai cafeaua, dar şi alte obiecte de consumaţie de prima necesitate. O greşală atrage alta, şi din inichitate in inichitate ţara va fi împinsă la revoluţie.* Statul trebue să renunţe deci la acest impozit brigandagiu. Iî rămîn moştenirile, cari trebuese impuse mai mult de cît s’a protetat, alcoolul, hirtia de ţigară, toate obiectele de lux, tutunul fin, etc. De aci să-şi scoată resursele dacă vrea să fie echitabil, precum şi din serioase economii asupra lefurilor mari, diurnelor, fondurilor secrete, slujbaşilor inutili, etc.* Pentru a se vedea ce risipe se comit cu slujbele de favoare pe când slujbaşii utili slnt puşi la un greu impozit, voi da aci un paragraf dintr-o scrisoare pe care am primit-o din Iaşi. Iată-l : „La externatul de fete din Iaşi, pentru a se căpâtui mai multe protejate de ale marelui elector al acelui oraş, s’au creat anul acesta la clasele divizionare mai multe catedre, prin împărţirea în două ori trei a vechilor catedre. Astfel că pentru 38 ore de ştiinţî, matematecă, franceză şi filozofie în loc să fie 8 profesoare cite cu 12 ore şi 201 lei lunar, sunt 7 profesoare ciit cu 4 on 5 ore şi câte cu 135 lei pe lună fiecare. In acest chip s’a încărcat budgetul cu 342 Iei lunar, ori cu 4004 lei anual. „Să comparăm această sporire in budget cu venitul pe care va da statulul taxa de 5 la sută la acel externat și să vedem la ce încheiere vom ajunge. „Budgetul anual al externatului, fără sporirea de care vorbim, pentru cele 24 de profesoare unele definitive, altele supli - Impozitul asupra cafelei. — •Jaf In averea publică. — O propunere v nitoar», unele pentru obiecte principale altele pentru obiecte secundare, ar fi cam de vreo 50 000 lei. „Taxa de 6 la sută aplicată la această sumă aduce statului un venit de 2500 lei anual Care e insă suma pe care o pierde statul prin împărţirea a 36 ori de clasă la 7 profesoare ? E de 4004 lei anual ! „Prin urmare la externatul din Iaşi venitul pe căare îl aduce statului taxa nedreaptă de 3 la sută nu ajunge să plătească risipa zadarnică pe care o face guvernul pentru a -i căpătui favoritele. „De-abia venitul produs de reţinerea de 5 la sută la liceul Naţional din Iaşi, de pildă, unde budgetul anual e de peste 80.000 lei egalează suma cu care e frustrat statul la externatul din Iaşi. „Şi acesta e desigur numai unul din nenumăraţi la cazuri de acest fel cîte vor fi existînd în această ţară !...* Vă place ! Voi reveni asupra chestiei impozitelor şi cu alte detaii pe cari mi le furnizează numeroşii mei corespondenți. Ad. Sepeşile nopţei (De la corespondenţii noştri speciali) Chamberlain Londra 6 Decembrie Avonul despre demisionarea d-lui Chamberlain, ministrul coloniilor, este neîntemeiat. — John Orleans contra lui Meyer Paris 6 Decembrie Toate ziarele publică servarea contra lui Arthur Meyer adresată de ducele d’Orleans ducelui de Luynes, Emil. Portul Burgas Sofia 6 Decembrie O mare senzaţie aprodus articolul apărut, ca Rowoje Wremjan care cere ca Rusia să ocupe portul Burgas. Presa opoziţionistă spune că prinţul Ferdnand a şi tratat cu colonelul Iepadziu despre cedarea acestui port Rusiei. — D. II îi zi)oul Noul trupe Londra 6 Decembrie Aci domneşte credinţa că mai multe regimente indiene vor pleca spre Africa de sud. — John. Planul lui Buller Londra, 6 Dec. Generaliseimnl Beller a forţat trecerea râului Tajpaîa atunai fiUpâ ordine exprese venite din Irondra. Aousn Duller va reaîiaa insă pl&nul eau ; după sosirea noallor trupe va amenința prin Jacobsdal Or&njal fi nici eapî calarea vre-une! localități asediate de buri nu-1 va face să renunțe la acest plan. — John. Presa francezA Paris (»Decembrie Presa îl atacă violent pe Chamberlain acuzîndu-1 că a schimbat misiunea Angliei făcînd dintr’însa tulburatoarea păcei generale.—Enni. Presa germana Berlin 6 Decembrie Ziarele discută în mod demn înfrîngerea englezilor. Presa agrară dorește făţiş Engliterei nenorociri și mai mari încă decît cele de pînă acum.—Memphis COTIDIANE RENTA DIN BRAŞOV încă o chestie cu care actualul guvern ciocoiesc a crezut că va putea înşela ţara! Cu toate manoperile celor mai dibaci dintre conservatori, cu toate şoaptele agenţilor subalterni şi devotaţi, cu toate notiţele strecurate prin gazetele de aci şi de dincolo, chestia rentei n’a făcut nici un singur pas înainte. Ba, ce e mai grav, e vorba ca renta să fie deservită în mina guvernului unguresc. In adevăr, atîta ar mai trebui. BANCHERI DECORAŢI Regele, drept recunoştinţă faţă de bancherii cari ne-au înlesnit ultimul împrumut, a decorat pe mai mulţi dintre aceştia. întrebăm: oare generalul Manu va fi şi dînsul decorat pentru că a aşteptat timp de 6 luni ţară ca să facă împrumutul ? Ar fi şi păcat dacă nu i s’ar da o decoraţie. Dacă omul n’a putut primi una în timpul războiului pentru independenţă, să o primească măcar acum. DIVINITĂŢI MODERNE D-l Nicu Xenopolu ţine la Ateneu o conferinţă intitulată Divinităţi moderne. Pentru unii subiectul ar putea provoca nedumiriri, dar pentru noi lucrul e lămurit. Divinităţi moderne! Cam altele dacă nu d-nii Nicu Filipescu şi Take Ionescu ? AŞA DA! Unii confraţi—mi se pare că noi între cei d’întîiu— au relevat lipsa de oratori guvernamentali în Senat. Se pare, însă, că ne-am înşelat cu toţii. Ziarele guvernului anunţă că din partea majorităţei va vorbi d-l Pantelescu !!! O să ne întrebaţi că: cine-i dînsul? Iar noi o să vă răspundem ridicînd din umeri. CADOURI . De Crăciun guvernul vine cu două cadouri pentru ţară : impozitul de 5 la sută şi impozitul pe zahăr. Cu alte cuvinte guvernul acesta vrea să amărască pe romîni în mod irevocabil. Nici zahăr ca să-şi mai îndulcească românul amarurile nu-i mai iasă acest minister de la Klatina. Stop. CARNETUL MEU Pentru artişti De cîtva timp se arată o mare solicitudine pentru actori. Ministrul instrucţiunei publice împreuna cu direcţia generală a teatrelor a făcut un strălucit angajament d-rei Bărscscu, admirabila artistă dramatică, şi a pus in condiţii excepţionale pe cei doi primi artişti ai teatrului Naţional d-na Arisika Romanescu fi d. O. Nottara. JEu voi aplauda in tot-d’a-una ori-ce ajutor s’ar da artiştilor şi dacă voi adăoga ceva, apoi nu va fi nici un cuvînt contra măsurei luate, ci pentru lărgirea ei. Şi pentru că e vorba de răsplata muncei şi a talentului atrag atenţia d-lui ministru al instrucţiunei publice şi a direcţiunei generale a teatrului asupra următorului fapt: Bătrâna şi foarte talentata artistă d-na Fang Vlădicescu, care a muncit cu un remarcabil talent atâţia ani pentru teatru şi a fost aproape singura artistă de mare talent pe care aui văzut-o prrovinciile noastre se află foarte serios bolnavă şi in neputinţa de a mai putea juca. Eri am primit o scrisoare de la bătrânul artist d. Vlădicescu prin care im! anunţa această veste inplacută şi inii cereatA i vin in ajutor îmi îndeplinesc dlar o datorie aducând ştirea la cunoştinţa celor m putinţă de ai veni un ajutor şi sper că atât d. ministru al instrucţiuntei cât şi direcţiunea generală a teatrelor se vor ocupa să găsească mijlocul prin care să se dea bătrânei şi suferindei artiste mijloacele absolut necesare pentru ca să și trăiască bătrânețele. I. O. B. AFACEREA JESCHEK Mecihizitoriul procurorului Continuînd în numărul precedent cu publicarea rechizitorului în aceasta afacere, s’au putut vedea de acolo partea de răspundere şi penalităţile ce sa cuvin inculpaţilor AL Mazolla şi Iosef Aronovici. Să arătăm astăzi acelaşi lucru şi pentru inculpaţii Alcibiade Teologu, En. Catalano, de Ioria, Al. Teofilatos şi Pericle Theofilatos,— şi cu aceasta isprăvim interesantul rechizitoriu al procurorului de Brăila. Iată în adevăr cum glăsueşte asupra acestora rechizitoriul : Alcibiade Teologa In ceea ce priveştepe Alcibiade Teologu. — Contra acestui prevenit, s’a deschis acţiune publică prin rechizitoriul No... pentru faptul de complicitate în acest fals în acte de comerciu, — şi în adevăr, din instrucţia făcută în cauză, rezultă pînă la evidenţă această complicitate. însuşi prevenitul mărturiseşte că a primit cecurile de la Iosef Aronovici, şi le-a dat lui Aristide Teofilatos, dînsul şi cu Mazzola corespunzînd cu Al. Teofilatos, şi fiind oamenii săi de încredere. Tot dînsul declară, că sub numele de „Ştefănescu“ se ducea la Hotel Moldavia la Galaţi, "unde primea telegramele ce le expediau încasatorii cecurilor din străinătate — fapt pe care-l confirmă şi Mazzola cum şi chelnerul Dunker. Dînsul în urma primirei acestor telegrame, fuge din ţară la Athena, unde se afla Aristide Theofilatos, şi întîlnindu-i îi cere bani, dar acesta nu-i poate da, întru cît banii se aflau la fratele sau Periile, la Bruxelles, — atunci pleacă din Athena după a treia zi, umblînd fugar prin mai multe orașe sub numele de Aristide Condili, — și în cele din urmă se reîntoarce la Constantinopol. Aci, printr’un amic al său Al. Garbis pe care-1 trimete la Athena, încearcă din nou a lua bani de la Al. Theofilatos, care nu-l poate da întru cît erau depuşi la Pericle cei mai mulţi. In acest timp e prins şi arestat de consulatul român din Constantinopole şi înaintat aci, asupra lui găsindu-se toate scrisorile schimbate cu Garbis. Din cele ce preced, rezultă în destul că dînsul s’a făcut culpabil de delictul da complicitate în falsificarea actelor de comerţ, cu bună ştiinţă ajutînd şi înlesnind săvîrşirea lui,—şi dar urmează a fi pus sub urmărire cu aplicarea art. 49,51 şi 125 c. p. En. Catalano, de Xorio fi Ar. Theofilatos In ceia ce priveşte pe Enrico Caalano, Fortunato de Iorio şi Aristide Theofilatos.—Prin rechizitoriul nostru introductiv n-ral..., s’a deschis acţiune publică contra acestor inculpaţi, pentru faptul că cu bunăvoinţă s’au servit cu cecuri falsificate, fapt prevăzut şi pedepsit de art. 126 c. p. Din istoricul ce am făcut afacere, rezultă că aceşti inculpaţi sunt cei ce au operat în străinătate lovitura băncei Jeschek prin îndrăzneţul furt săvîrşit in prejudiciul ei. In adevăr, rezultă din declaraţiunile întregului personal al hotelului Westminster din Paris, cărora li s’au arătat fotografiile lui Enrico Catalano şi Ariatide Theofilatos, că acele portrete sunt ale foştilor lor pasageri înscrişi la hotel sub numele de C. Agata şi E. David,— persoane carii au încasat cecurile falsificate la Paris, Anvers şi Rotterdam, —iar cell’alt sub numele de Francisco Cianid, a încasat 3500 lire sterlina la Londra, cell’alt cec falsificat. Casa de bancă din Londra plătind acel cec, a numărat suma în hărtie monedă engleză şi din aceşti bani dînsul dînd lui Aristide Theo- filatos, acesta a trimis amantei sale de aici Roza Rozenberg, două bancnote englezești, ce le-a schimbat chiar la casa Jeschek de aci diij^ localitate,— și în urma cercetărilor, făcute, s'a dovedit că numerile da ordine ale acestor bancnote, sunt din cele plătite la casa „London Ranthing comp.“ după cum rezultă din■ arătările d-lui jude-instructor..... . Ceva mai mult, însuși Theofilatos cînd s’a dus la Atena, a schimbat, la banca Ionică asemenea bancnote, ce i s’au dat de Fortunato Ionio. . . și dar din cele ce preced, rezultă că ■ faptele ce li se impută sunt pe deplin constatate şi urmează a fi puşi sub urmărire cu aplicarea art. 126 C. P. . Cum aceşti inculpaţi sunt în străincătate, Aristide Theofilatos a fost arestat la Atena, iar ceilalţi inculpaţi sunt în Italia, şi cu toate cercetările făcute de poliţia din Paris, deşi au fost găsiţi, nu s’a putut aresta, făclnd parte din banda numită „MAFIA*, de care nici un poliţist nu se poate apropia. Pericle Theofilatos In ceea ce priveşte în fine pe ultimul inculpat Pericle Theofilatos.— Contra acestui inculpat prin rechizitoriul nostru introductiv No..., am deschis acţiune publică pentru faptul de tăinuire. In adevăr, rezultă din declaraţiunile prevenitului Al. Theologu că banii ce s’au încasat de inculpaţi i-au depus la acesta, fapt ce se coroborează cu declaraţia ce i-a fâcut-o Aristide Theofilatos cînd s’a dus la Atena a’i cere bani, trimiţind şi pe amicul sau Gabris. De altfel această arătare a prevenitului Teologu se bazează şi pe unele acte emanate de la însuşi inculpatul Pericle, căci din dosarul lui de corespondenţă rezultă că a scris unei amante că de se va întîmpla vre’o nenorocire, să ia cele 20 hîrtii iar celelalte să le dea hă Nicu (Teofilatos, Nemed),— şi mai departe. ...dacă cineva te intreaba de bani, spune că nu ştii nimic, că nu te ocupi de afacerile mele. Apoi din raportul agentului poliţienesc din Paris, Houber, rezultă că cei trei inculpaţi au fos la dînsul la Bruxelles, fapt ce confirmă că inculpatul, de conivenţă cu cei l’alţi inculpaţi, a primit de la dînsul bani ce proveneau din furt. De altmintrelea şi împrejurările în caii s’a pertractat acest îndrăzneţ, furt, ne face a crede că în planul ce s’a făcut cu săvîrşirea lui, trebue a se prevede persoana căreia să i se încredinţeze banii, şi în urmă să se înpartă între toţi cei ce au luat parte la comiterea lui, întrucît operaţiunile se fac în diverse oraşe. Acea persoană era inculpatul Pericle, fratele unuia din inculpaţi, care şi prin poziţiunea sa socială de vice-consul le inspira încredere»! Deci şi asupra acestuia urmează PnnnnpQp'p I I iii nIaI»*n I I UL I UUuiU opresei re* De multe ori am auzit o frază : presa de astăzi nu mai este presa de altă dată, nu mai avem ziare, nu mai avem o publicistică politică. Aceste doleanțe mi-au sugerat ideia ca să spun cîteva cuvinte asupra presei romînești de atîta timp de cînd îmi pot aminti. Presa mai marilor noştri a avut o superioritate și o inferioritate asupra noastră. Superioritatea acelei prese din trecut a fost — nu l-aşi putea zice morală — dar o superioritate de temperament politic. In presa de acum 20—30 de ani injuria era întîlnitâ mai rar, pasiunea cît de profundă, exprimată dacă nu cu mai multă cumpătare, cel puţin cu o mai mare rezervă de expresii supărătoare, cu un cuvînt presa de atunci, precum se spune astăzi, nu înjura. Lucru neînţeles: pînă acum 15 ani partidele noastre politice erau despărţite prin mai multe deosebiri organice, prin idei, prin tradiţiuni, totuşi duşmănia dintre ele nu era atît de aparentă precum este astăzi cînd, după mărturisirea tuturor observatorilor superiori, principiile celor două partide de guvernămînt sînt aproape identice. Presa politică dovedeşte acest adevăr. Nici o dată un trecut precum’de vre-o 12 ani încoace, ziarele partidelor de guvernămînt n’au fost atît de înflăcărate, atît de veninoase, atît de nemăsurate în limbagiu. Dacă din acest punct de vedere cei dinaintea noastră ne-au fost superiori, din punctul de vedere teehnic nici comparaţie. Ziarul din trecut, ziarul pînă înainte de rezbelul pentru independenţă nici nu era un ziar în înţelesul modern. Era mai mult o tribună politică, o revistă de care se slujea partidul politic spre a-şi susţine şi vulgariza părerile, de aceea în afară de cîtava articole politice ziarul nu cuprindea decît foarte puţine telegrame din străinătate, cîteva fapte diverse, un foileton şi, după aceea, o vastă umplutură. Pentru vechiul ziar politic foarfecile lucrau cu o mare activitate, de asemeiea şi traducătorul; rubricile originale erau absente, informaţiunile lucru necunoscut, cel mult dacă la pagina I-a întîlneai o rubrică în care se înregistrau cîteva fapte ale zilei. Iată de ce ziarul romînesc era foarte puţin răspîndit, tiragiul de abia ajungea la 3000 exemplare pentru cel mai răspîndit, ziariştii erau puţin şi prost plătiţi, mijloacele de propagare ale ziarului aproape nule. Acela care a făcut cea d’intrio reformă în presă, acela care a modernizat mai intriu ziarul romînesc a fost actualul administrator al Independenţei Române d-nul Emile Gabi. Gazeta sa L’Orient apărută în timpul războiului din 1877—78 era o gazetă de format mic — n-nul 6 sau 8 — decît, era o gazetă de informaţiuni. Gazeta fiind străină şi neputinduse ocupa — la fel cu toate cele- l’alte ziare romîneşt!— de polemica politică, fatalmente a trebuit să ia calea cea-l’altă. Rubrica informaţiunilor pentru întîia dată a apărut în ziarele d-lui Gabi, în L’Orient mai intiiu, în L’Independance Roumaine după aceea. Ziarele pămîntene s’au arătat multă vreme refractare, ele n’au voit să renunţe la bunele şi vechile lor deprinderi, la formatul lor, la rubricile lor, la foarfecile lor. Al doilea ziar nou, cu o fizionomie deosebită, a fost Universul d-luî Cazzavilan. Foaia aceasta a fost eea d’întîifl foae populară, foste potrivită pentru ca să răspîndiascâ gustul chitului, în toate straturile populaţiuneî. Neocupîndu-se de politică aproape de loc, dar publicînd multe, foarte multe știri din străinătate, acest organ s’a putut răspîndi şi deveni o foae populară, dacă nu au ziar cu autoritate în lumea politică. A treia etapă în reforma gazetăriei rorameșri o reprezintă Drepturile omului, ziarul socialist nedoctrinar apărut la 1884. Drepturile omului a provocat, în sfîrşit, conversiunea întregei prese romîneşti. Drepturile omului a introdus In ziaristica romînă , articolul politic (revista) iscălit şi cu titlu, varietatea articolelor pe pag. I-a, rubrica informaţiunilor la pag. IlI-a, cronica umoristică, cronica parlamentară vioae şi cu aprecieri etc. etc. Insă Drepturile omului, neavînd la spate un capital de susţinere, a narit, lucru extraordinar pe vremea aceea de şi avea un tragiu de 3000 exemplare zilnic. Această moarte prematură a fost cauza că el nu s'a putut bucura de rodul inovaţiunilor făcute. Curînd după aceea două ziare, unul conservator, Epoca, cel’alt democrat, Lupta, au operat încă odată o transformare în fizionomia gazetăriei noastre. Cu Epoca şi cu Lupta se inaugurează era violenţei fără de margine în presă. De acuma polemiele ating un diapazon necunoscut pînă atunci, ziarul devine un tocsin, o trîmbiţă de alarmă, un apel la revoltă; el numavorbeşte, el ţipă şi în fiecare zi toarnă şi toarnă neîncetat materii inflamabilă peste patimile în ebubiîţiune. Dar Lupta prin condeiul lui Gheorghe Panu a introdus o notă originală în presa romînească. In afară de partea pur polemică şi în afară de violenţe, Lupta este Intîiul organ politic care aruncă în public un mare număr de idei, le discută, le întoarce pe toate feţele şi deprinde clasa cultă, cel puţin cu discuţiunea teoretică a atitor probleme cari interesează viaţa statului... Pentru întîia oară în Lupta s’au tratat în mod ştiinţific — nu numai s’au enunţat în mod superficial, cum se face de obiceiu — atîtea chestii: impozitele, regimul vamal, reforma electorală, etc., etc. Pot spune că din punct de vedere intelectual Lupta a culminat în secolul nostru dezvoltarea intelectuală a presei romîneşti. Ultima etapă o reprezintă incontestabil Adevărul. Dacă din punct de vedere al idoloi acest ziar poate fi contestat de unii şi de alţii, nimeni nu poate tăgădui că acest organ a făcut sforţări uriaşe spre a răspîndi ziarul politic şi pentru a realiza o operă interesantă : un ziar care să fie totodată şi un răspînditor de ştiri, dar şi un ziar politic apreţuit în cercurile Imnei intelectuale. Adevărul este primul organ politic care a introdus ilustraţia pe toate paginile, a dat o mare dezvoltare serviciului de reportaj modernizîndu-l, a inaugurat dinpreună cu Universul serviciul telegrafic particular, a introdus corespondenţa zilnică din provincie, etc. Cine priveşte înapoi, cine a putut urmări propăşirea presei romîneşi numai de la 1875 şi pînă astăisi, rămîne uimit de atîta schimbare. Pe la 1879-80 cînd am intrat în presă tiragiul cel mai mare,un ideal, erau 3000 exemplare zilnic ; astăzi cu 5000 exemplare un ziar stă prost şi este incapabil ca să se menţie în concurenţă cu celelalte organe răspîndite. Astăzi ziarele, pentru a sta bine, trebuie să aibă de la 8000 în sus, iar cele cari stau foarte bine trec de multe ori peste 50.000. Dacă din punctul de vedere terial şi al technicei presa noastră nu mai lasă atîta de dorit, este un alt punct asupra căruia trebuie d£ acuma inzistat. Ziarul romînesc tre«{;| buie înălţat din punctul de privire ] moral, trebuie adică ca presa să devie în adevăr o putere în stat »pen^ tru ca şi ziarele romîneştî să capete autoritatea mare de care se bucură ziarele din străinătate. Pentru atingerea acestui scop este nevoie : 1) să dispară — precum de atîtea ori am spus-o — limbajul extrem de violent şi extrem de injurios ; 2) să se ridice multe din sarcinele materiale exagerate cari apasă asupra gazetelor; 3) presa să fie slujită numai de ziarişti profe-sionişti consacraţi carierei şi cinstind cariera; 4) partidele politice să renunţe o dată pentru totd’auna la tristul lor obicei de a întreţine o presă a căreia singură menire să fie: insultarea şi calomniarea adversarului precum şi înjosirea presei în general. Dară partidele politice ar vroi, ce ‘ exemplu binefăcător n’ar da ele şi la ce mare progres al presei n’ar contribui! Eă încă n’am perdut speranţa Că voiu vedea şi ziua aceea. Com3t. Q, "nualbat* !