Adevěrul, ianuarie 1900 (Anul 13, nr. 3751-3775)
1900-01-05 / nr. 3751
■SÖUL BET mai drept, este tentă. 1901, iii în îsle oă biniri se bancă remiînlector îtiilor o , exid de ne nit intr’o ameă vată de cel budnoate a la coată crestrării, a- Dar zitiv,—n’au cu ce achita mandate mici de mult în suferinţă, trăesc au jour le jour cum dă D-zeii, şi sporesc budgetul viitor cu 14 milioane, pornind de la unul care va da minimum 38 de milioane deficit ! Sint nebuni! Sint de legat! Sint de zvirlit, fără judecată, intr’un puţ părăsit ! Dar ţara trebue să-şi vie in fire. Dacă intirzie, i se va intimpla in curind cea mai tragică aventură, pe lingă care cele trecute vor fi floare la ureche. 1. Reodoreecu. DIN FUGA CONDEIULUI Criza, la palat La balul de la palat era obiceiu ca in tot-d’a-una, in bufeturile da sus, să se servească, pe lingă băutura răcoritoare, şi şampanie. Anul acesta lacheii palatului declarau tutulor invitaţilor : — Nu este şampanie, domnilor... din cauza crizei. O altă nostimadă este că anul acesta nu s’a invitat la balul de la palat, un fost funcţionar la ministerul de externe, reputat a fi mare găman... Şi aceasta probabil tot din cauza crizei. Part. Atragem atenţia cititorilor asupra articolului intitulat Situaţia în Galaţi ce-l publicăm in pagina a IlI-a a numărului nostru de azi. In acest articol, scrie de o pană competentă, se arată sub adevărata ei lui»TMA n bună parte din starea de Boala d-luî Gantacuzino—un moment dramatică-a degenerat intr’o adevărată fai’să. In ziua de Duminică12 Decmbrie, d. Cantacuzino are la palat un leşin după unii, după alţii un atac de apoplexie, in sfirşit după mulţi coservatori guvernamentali un momnt de pierdere a raţiune!. — Adevenit in ziua de Marţi dimineaţa anunţă în termeni foarte vagi accidentul şi mediat la ediţiile de seară ale ziarelor cuinoase, dezminţiri furioasa şi indignate curg contra noastră şi ca o dovadă că primul-ministru n’a fost decit pasager indispus, se anunţă că d-sa a primt în audienţă maî mulţi prefecţi, între cari pe prefectul de Dolj, şi că a doua zi Miercuri va lucra cu regele. A doua zi d. Gantacuzino n’a lucrat cu regele, iar amicii intimi ai guvernului, iţi declaraţi misterios la ureche că «nababul e sfirşit». In acest răstimp deşi «primul ministru merge spre bine», el nu a putut apare nici la Senat, nici la Cameră, nici la palat. Tocmai după închiderea corpurilor legiuitoare primul-ministru s’a dus să vadă penge şi apoi a plecat la Floreşti, iar Epoca anunţa că i-a rămas «puţină slăbiciune in picioare». In tot răstimpul boaleî, in culisele politice, circulau diferite versiuni şi in special aceea că d. Gantacuzino, sau va fi nevoit să se retragă cu totul din politică, sau va fi numit in cazul cel mai bun ministru fără portofoliu. Odată plecat, depeşile de la Floreşti ne spun că primul-ministru face acolo primblări pe zăpadă in jachetă şi de-odată in ajunul anului nou, ni s’a vestit că d-şi soseşte în Bucureşti... însănătoşit. A dispus a rămîne ministru fără de portofoliu. — Dacă aşi face aceasta, s-ar spune in adevăr că sint un ministru decorativ, că sint bolnav, şi eu d. dar că sint foarte sănătos. A plecat la Floreşti in priv un moment, apoi s’a grăbit să se intoarcă in Bucureşti tocmai ca să dsedească că nu este de loc bolnav. Cum s’a lucrat fără de pi-cauţiuni poftitorii ministerului de interni, azi, se văd păcăliţi. Înainte, de sigur, Gantacuzino, ar fi primit să lase inernele şi să rămie ministru fără de jortofoliu, acum insă îi este cu neputinţă, aşa că nici măcar remaniarea Ministerială anunţată după anul nou nu va fi posibilă, afară dacă unul din actualii miniştri nu se va sacrifica pentu a face loc d-lui Panu şi nu vedem cine ar fi dispus să facă jertfa portofoliului. Acestea toate ne dovedesc^câ ’ n viespar de intrigi este in jurul carnetuluî, cum nu se respectă nimic, nici măcar boala unui om bătrin, cum si voit a se profita de un accident si in sfirsit—si aici este lucrul nosim—cum ceea ce aproape se căpătase—si misterul de interne—acum se poate considera ca pierdut, de oarece procedarea faţă cu primul ministru, l’a făcut pe acesta să deschidă ochii şi ci protestele contra acelora cari il îmbolnăvise de arinele, îl scosese din uz ca pe o simjlâ rublă ştearsă. Aceasta nu va să zică in difinitiv că lucrurile nu se vor aranja, totul este posibil la Dumnezeu şi in ţira romînească. Ceea ce a arătat Epica şi anume că d. Cantacuzino va cere un concediu de o lună, şi interviiwul publicat in Timpul, poate să fie i un baron de încercare, ori noate hiar nn !stia romînă în parlamentul austriac BOALA D-LUI CANTACUZINO — Tragi-comedie nu ind multe acte si mai ales tablouri . • 'iii î Cu tO' • * • SCO «..î — Generalul Warren a trecut rîul Tugela. — John. COTIDIANE CUM RAMINE? Epoca anunţă că d. preşedinte al consiliului, nefiind pe deplin restabilit, va avea nevoe de un concediu de o lună. Noi regretăm serios această boală, de cit, cum rămîne cu dezminţirile de pînă ori ale presei oficioase şi apoi pentru ce s’a grăbit d. Neniţescu ca să demisioneze de la interne şi cum să explicăm numirea d-lui Luca Elefterescu... amicul, — ca să-i zicem aşa. — al d-lui Take Ionescu ? Aud ?... BALUL CURTEI Ziarele guvernamentale ne spun că s’a petrecut de minune la balul palatului. Intr’adevăr, petrecerea trebue să fi fost minunată; de cit, ce trebue să gîndească cei d’afară ? Ce trebue să gîndească cei cărora li s’au scăzut lefurile, cei cu șapte biruri pe spinare, cei fără lemne, cei fără pîine ? La palat s’o fi petrecut da minune; de cit in țară ce fel de petrecere să fi fost ? BA BINE CĂ NU? D. Fleva n’a rămas mulţumit de modul cum lucrează comisiunea instituită pentru expoziţia din Paris, în acelaşi timp d. Fleva a constatat că onor. comisariat s’a distins maî mult prin sinecurile ce a provocat de cît prin activitate folositoare. Cam tirziu constată d. Fleva toate acestea, insă... maî bine tirziu decît nici o dată. Mulţi bani o mai costă pe biata ţară şi această expoziţie din Paris. Stop CHESTIA. ZILEI ■#* O impertinenţă MIŞCAREA ROMINILOR IN CHESTIA IANCU Reînvierea mişcărei naţionale.—Măsurile guvernului unguresc In chestia Iancu.—Romînii achitaţi.—Doi martiri.—Confisfindului—Insulta!—Mişcarea printre romini. ție pende imment ailict de ninisiramal reonoarea i condus pe cea istoriei și hal răstantă ade admini- Tu Albini de pușcat. dtfel vor UC llluuumvuvui jlviDCU« bud e ni cazîn îi. Si mnării I, etc. 0 me rt ci n ai fer, car pv ari 1 d aa c trii dup 1 ce lităţi 4 !Î g' furi afir: i pi Aceste considerente, deşi sunt exacte totuşi ni se pare că o naştere în familii moştenitorului tronului este un fapt intereant—căci regii şi principii sint şi ei muiitori—pildă avem in boalele greu sufirite de principele Ferdinand şi de * uriaşul său micul principe Carol. Aşe , flint, nu se ştie nici odată ce soartă aşteaptă pe cel nou născut. Politica ţăreî esti legată dar de naşterea soţiei moştenitoruluî tronului şi obiceiul urmat pina anm şi la noi ca şi în alte ţări, esti I ca naşterea să fie făcută în ţară, ca ac- 11 de naştere să fie redactat de consilii de miniştri, ca întru cit-va să fie în control al ţăreî în privinţa acestei . r.şterî. Se putea apoi ca în loc de o fiică, anul născut să fi fost un fm şi in aceste cî interesul era să fie vădit, pentu că a aist copil era să fie şi el moştenitorul pizumptiv al tronului, la caz cind cei “ daaintea lui s’ar stinge. ă Toate aceste considerente—şi intre alte şi zgomotele cari au circulat asupra inţelegerilor din familia princiară—erau ? dnatură să hotărască pe moştenitorul î, uuluî să decidă ca naşterea principels Maria să se iaca in ţară, aşa cum ee statornicit obiceiul şi cum ctre practa constituţională. Lucrul acela nu e î făcut şi oamenii politici văd n el o nişală din cele mai curioase ai mai fţin explicabile. spus că ar fi bine să rămînă fără portofoliu şi in acest caz lupta de la interne ar fi fost intre d. Take Ionescu şi general Manu. Cum acesta din urmă, încolţit de opoziţie ca incapabil, voia să nu pară că dezertează de la postul periculos, era speranţă ca să fie convins să rămină acolo şi în acest caz d. Take Ionescu lua internele. Cind s’a intimplat accidentul de la palat, s’a crezut că-i momentul să scape de Nabab şi cu toţii s’au repezit sâ-l convingă că e grav bolnav, că este obosit şi că este mai prudent ca să se retragă. Şi pe cind i se ţinea acest limbagiu, miniştrii răspundeau ei înşişi zgomotul că nababul este sfirşit, crezind că aceste ştiri vor avea efectul să-l facă să joace rolul bolnavului fără voc. Mai fin, mai pişicher,*d. Take Ionescu lucra in chip foarte discret, impingind pe generalul Manu ca să inziste asupra retragerei d-luî Cantacuzino din viaţa politică. * In primul moment, fireşte, d. Cantacuzino s’a speriat şi a consimţit la ori şi ce. Cind insă s’a întremat, cind şi-a dat seama ce zice lumea, Ce scriu gazetele şi ce pretind înşişi colegii săi, a început să protesteze contra acreditarea acestui zgomot, şi a declarat categoric că este sănătos şi că nu este de loc Paris, 31 ianuarie Lumea politică se empă mult de cearta izbucnită intre faimosul fost preşedinte de secţie a Curtea de casaţie, d. Quesnay de Beaurepaire, şi fostul ministru' r, razboiu, cunoscutul antidreyfusis", d. Cavaignac, Quesnay de Beaurepai atacă in mod extrem de violent pivCavaignac. Cauza este refuzul acestuia de a candida la deputăție aăturî cu d. de Beaurepaire, motivîidu-și refuzul cu argumentul că Mi vroește să vateme republica mergtnd mină în mină cu d. de Beaurepaire. — Emil. HAMERON?Ii pe pe cimpul de răsboiu Londra, 3 Ianuarie Comandantul suprem al armatei din Africa de Sud, generalul lord Roberts, a depeșat că nimic nu e schimbat pe cîmpul de luptă. Londonezii sunt foarte agitaţi din cauza lipsei de știri. — Generalul Wood a ocupat teritoriul Zoutpans al republicei Orangelui, rurale, şi să se instaleze nu numai pentru a folosi băneşte citora, dar încă pentru a trimite insulte întregei prese româneşti ! Întrebăm, prin urmare stăruitor, cu ce drept Comitetul Ligei culturale patronează afişe comerciale în cari se afirmă că România Jună* este singurul ziar naţionalist ? Ce fel? pină în ziua apariţiunei Romînieî June nu exista nici un ziar naţionalist în această ţară ! Ce fel ? dacă d. Aurel Popovici n’ara venit de peste graniţă ca să mănînce la Capşa cozonacul exilului, noi ceştialţi romîni din Rominia, n’ara avut sentimente şi conştiinţa naţională ? Cum, nici Voinţa Naţională, nici Timpul, nici Constituţionalul, nici Drapelul, nici Dreptatea, nici Lndependance Roumaine, nici Epoca, nici Universul, nici La Roumanie, nici Secolul IIX, nici Adevărul, nu sînt ziare romîneşti şi numai organul d-luî Aurel Popovici este ?... Ce vrea să zică această insultă generală aruncată presei româneşti şi cum a ertat comitetul Ligei culturale această neruşinată speculă? Şi faptul e cu atit mai grav cu cit d. Mihail Vlădescu, preşedintele Ligei, este în acelaşi timp şi acţionar la «Romînia Jună». Atita pentru astăzi. Adunul fond pentru a se ridica un monument marelui erou al revoluţiei de la 1848, lui Iancu, luptătorul neobosit şi nobil al cauzei tuturor naţionalităţilor apăsate. Toate ziarele au făcut apeluri. In curind s’au adunat 10.000 de lei şi subscripţiile urmau. Era un mare entuziasm pretutindeni. Toată lumea aştepta cu nerăbdare ziua ridicărei acestui monument pe mormîntul de la Cehea, patria lui Horia, unde eroul de la 1848 doarme somnul de veci sub un stejar străvechiu căruia bătrînii îi zic Gorunul lui Horia. * Dar lucrul acesta nu putea fi pe placul ungurilor, pe cari Iancu i-a combătut cu atita succes. Fiecare simțea in mod vag că o infamie trebuea să se intîmple. Ministrul de atunci al internelor era un anume Perczel, un vrăjmaș jurat al rominilor deja prin atavism, fiind nepotul faimosului general Perczel, care a condus şi el trupele răzvrătitoare ale maghiarilor antidinastici de la 1848 cari vroiau să estirpeze orice suflet nemaghiar în ţară. Acest ministru a fabricat în contrazicere flagrantă cu legile ţăreî şi cu principiile de drept rmanitate, un ucaz baribn^acesca *n care intre* Dar un valoros cunoscător şi al dreptului, şi al legilor, şi al Istoriei, d. d-l Amos Frăncu din Sibiîi, unul din cei mal neobosiţi luptători aî cauzei naţionale şi din ce! mai iubiţi şefi ai rominilor, a redactat un apel către ministerul de interne, care a făcut o enormă senzaţie. Apelul a eşit in broşură, după ce s-a publicat prin Tribuna din Sibiu, şi constitue cea mai admirabilă pagină istorică asupra lui Iancu şi a luptelor de la 1848 duse de romini în contra asupritorilor lor. Ministrul Perczel fu nevoit să-şi dea un blam sie însuşi, să anuleze ucazul mizerabil şi ilegal prin care se confiscase fondul monumentului Iancu, precum şi hotărirea judecătorească prin care se condamna administratorii lui.» In loc să-şi pue sacul cu cenuşă in cap, în urma acestei dări înapoi ruşinoase, în urma acestei recunoaşteri oficiale că fuseseră mizerabili, barbari şi ilegali, ungurii au plănuit o nouă mişelie şi au şi pus-o la cale. Faimosul poliţai politic Veszenszky Sándor a fost însărcinat cu aducerea la îndeplinire a mişelescului plan, ca ennziştii în a nrnvn ne mîrmni«ti*nd pe administratie or llă Tea,on vorde inpescepentru i suileîăzu intru că, placi). ta nu adora•ovoacă r. i auzit c Agata . . "i. i: •eşti! ?;ii 1-soarai -sa pet s’a hoit loscutaj Bonier,! Si curioşii ctrifele ii ,'tistelii teama să vie loc aştepe iaş t. 1 Naţional din Bucureşti, va da litere prezentafii la Ploeşti şi Iaşi. LaVşî juca primele reprezentaţii in serie 1 si 9 Ianuarie, apoi celel’alte a fi 12. 9 sigur că şi în aceste oraşe i se vi a aceeaşi strălucită primire ce i s’re in Bucureşti. ipă atitea veşti înveselitoare vine Ra tristă. Pe la jumătatea luneî 1 Tărie d-ra Bârsescu ne părăseşte loju a se duce cu o trupă germană ainstantinopole, unde va da o serie biprezentaţii, iar în luna Septembrie, cu o trupă germană, va face unon în America. «America ! e aşa departe, cine ştie ,lună veţi mai revedea. Marea ! Ah,4!» /■rei Bârsescu, care are de mult doi să joace în America, i se pare a» ! că dueîndu-se in America cine ce are să se întimple, ce schimbare data sa. ar dacă nu ar fi atit de impresioilă şi n’ar avea aşa imaginaţie boi şi mai ales dacă nu şi-ar comunica reside atit de uşor, ar putea să fie iţă ? Se înţelege că nu. e aici rezultă insă un singur lucru r: că d-ra Bârsescu ască la jumătate, tru un timp indelui o vom putea revede Noem' sa ir it ‘ '»i măgulitoare pentru dramaturgii noştri. D-ra Bârsescu mai voeşte insă ceva: voeşte să meargă cu o trupă romina la Paris in timpul expoziţiei şi să dea acolo o serie de reprezentaţii, jucind citeva piese originale în cari figurează costumul rominesc vechin şi modern. Ideea aceasta este splendidă şi ar trebui atit d. ministru al instrucţiune! publice cît şi direcţia generală a teatrelor să’şî dea toate silinţele ca s’o realizeze. Cum spuneam şi aita dată, dacă e un merit să arătăm lucrările deţinuţilor din penitenciarele noastre, apoi cred câ am face tristă figură cind ne*am prezenta numai cu acea artă rudimentară, şi cind s’ar putea spune că in ţara rominească artiştii sint .^numai ocnaşii. Pentru moment cam aşi ne prezentăm, fiindcă, trebue s’o recunoaştem, la nimic nu s’a dat atita importanţă, in pregătirile ce iau făcut pentru expoziţia de la Paris, ca la lucrările deţinuţilor din penitenciare. Acuma motivul îl cunoaştem: a fost la penitenciare un om harnic şi inteligent care a făcut tot ce se putea face. La Bele-arte au fost mai mult intrigi şi o colosală netrebue să fim neîncrezători nici in cel’alţi actori aî noştri. Noi nu vedem trupele străine ce ne vin din Paris, Viena şi Berlin Avem cîţiva artişti foarte buni şi cind vor pregăti un repertoriu restrîns pentru Paris, să fim siguri că vor produce acolo o excelentă impresie. Şi nu poate să fie nici un moment mai favorabil pentru o asemenea întreprindere ca timpul expoziţiei. Materialiceşte întreprinderea nu poate să păgubească, să avem deci încredere in artiştii noştri şi să luăm măsuri ca să se ducă la Paris să arate femei că avem şi noi o artă şi o literatură a noastră. Se înţelege că pentru această întreprindere trebuesc ceva baiu. Eu cred că dacă s’ar face un apel la public s’ar găsi imediat sumele necesare. Lumea de la noi are să înţeleagă frumuseţea ideeî, importanţa intreprindereî şi sint convins că marele public nu se va teme de rezultatul pe care il va da trupa noastră in frunte cu d-ra Agata Bărsescu Dar să ne dăm bine seama că dacă e vorba să se facă aşa ceva apoi trebue făcut in condiţii serioase şi pregătit lucrul din vreme, nu misdrebat in uină. Pină pe la 15 Ianuarie o să meargă lucrurile tot aşa : piese spectaculoase, feerii şi farse. Sinzeana şi Pepelea nu s’a putut da, deoarece încă nu e bine studiată. Foarte bine a făcut direcţia că a aminat-o. Cind se hotărăşte un teatru să dea asemenea piese, trebue să le dea in excelente condiţiuni. Dar chestia este că nu văd nimic nou. Un an foarte sărac, care se scurge fără nici un entuziasm, fără nici o curiozitate măcar. Şi după cit ştim in cartoanele direcţiei sint citeva piese nouă ce ar putea să se joace. Auzisem într’o vreme că se va reprezenta Domniţa Olena a d-luî Cosmovici. Ce-i cu această piesă ? In definitiv, a stat destul la carantină. * • Pentru moment avem teatru pe strade, Irozii şi vicleimul, ce înfăţişează începuturile teatrului nostru, misterele reprezentind viaţa lui Christ, închinarea magilor, etc. Văzind aceste jocuri primitive, cine îşi poate închipui că ele înfăţişează prima încercare de teatru, şi că de la ele au pornit artisticele şi somptuoasele rervrezentafii.ni teatrale ?tiior şi exibiţiilor teatrale. Şi au trecut secole pină cind teatrul să treacă în miinile profane şi să ia acea întindere extraordinară care a făcut din el o artă specială, arta cea mai complicată şi care impresionează mai mult. Deşi grecii vechi ajunsese la genialele opere ale lui Sophocles şi Euripid, şi romanii avusese pe Plaut, Terenţiu şi Seneca, totuşi francezii, italienii, germanii etc. o iau iarăşi de la început, încep tot cu misterele şi se mărginesc în teatrul misterelor secole întregi. Imitarea teatrului gr ce produce o întreaga revoluţie, este o epocă nouă, ca şi cum atunci ar fi fost creiată tragedia. La noi abia sunt vreo şaptezeci de ani de cind începe o mişcare teatrală. N’am avut pină la începutul secolului de cît irozii, vicleimul şi rari caraghioşi cari ne veneau din Constantinopole. In jurul nostru exista de secole un teatru serios. Franţa, Anglia, Italia, Spania şi Germania produsese toate acele lucrări geniale ce fac şi azi cea mai strălucită parte a literaturii dramatice şi totuşi la noi nu se ştia nimic. La 1833 abia se traduc cîteva piese din franţuzeşte—Molière, Fiacine şi Gorpină la noi. Curînd după aceea d-nii Ilasdeu şi Urechiă se fac campionii teatrului romantic şi d-lor ţin scena mai mult timp. Irozii şi vicleimul tot mai trăesc insă, deşi se înţelege in condiţii mult mai rele. Viaţa lor este restrînsă la mahalale. Cine mai primeşte azi irozii sau vicleimul ? îmi aduc aminte că acum vre-o 25 de ani încă însemnau ceva irozii. Acei cari ii jucau, aveau costume luxoase şi puneau oare care îngrijire în jocul lor. Irozii erau primiţi în toate casele şi li se pluteau unul sau doi galbeni. Acuma şi cintecele şi jocul s’au uitat. Nici steaua nu mai e Stea, nici ei, eleimul, vicleim, dar nici irozii, irozi. Intr’o vreme, d. N. Bănulescu, cunoscutul profesor de cint şi diriginte al corului ceremonial, se ocupa să scrie toate cintecele de stea, vicleim şi irozi, pentru ca să rămie, deoarece în gura poporului începuse să se altereze şi chiar să se piardă. Nu ştiu dacă d. Bănulescu şî-a realizat hotărirea; n’am văzut nimic tipărit. Ar face însă un real serviciu literature! noastre dacă ar