Adevěrul, august 1900 (Anul 13, nr. 3956-3986)
1900-08-01 / nr. 3956
Anul XIII* No. 3956. FONDATOR ALEX. V. BELDIMAII Abonamente Un n Şase luni Trei Iun In ţară » * . I , . 30 lei 15 lei In strfti nâtate. . 50 „ 25 „ 8 lei 13 „ IO bani în toata ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechiu 20 bani Udiţia de seara Marţi 1 August 1900 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE •v. w Anunciurl ViBU pagina IV Lei, . . . 0.50 ban UI DURILII ZIARULUI ruda Sărindar 'TEIJSJFOI^, 11 ■SB ta iasă CĂTRE ŢARA! Cetăţeni! Evenimente grave stat pe cale a se produce. Am făcut tot ce ne-a stat prin putinţă ca să le Înlăturăm. Nu putem suferi ca vrednicia noastră de Stat liber şi de sine stătător să fie batjocorită. Pe fruntea pe care stau încă laurii de la Griviţa şi de la Plevna, guvernul bulgar alcătuit din asiatici şi din sălbatici cauta sa scuipe cu dispreţ. El schimbă ţara romînească în teatrul răzbunărilor sale banditeşti, el ne trimite ucigaşi ca să ne ucidă pe noi in ţara noastra, iar pe mormintul scumpelor noastre victime danţează ca şi canibalii danţul macabru. Putem noi, ca ţară independentă să tolerăm această obrăznicie, putem noi să ne mulţumim cu răspunsul obraznic al statului bulgar, putem noi, în sfîrşit, OSI ŞI CE S’AR INTIMPLA, să lăsăm nepedepsită batjocura ucigaşului Ferdinand şi a guvernului său ? .ţ Nu, de o mie de ori nu, căci am fi mişel, am pierde dreptul de a mai avea fruntea sus. Batjocura trebue spălată CU ORI ŞI CE PREŢ şi dacă cumva din întîmplare guvernul ar şovăi, noi, ţara, trebue sâînăm locul şi să ne facem datoria deplină şi fără de precupeţită lementul este solemn şi mare. Să uităm urile intestine, să uităm deosebirile de idei şi de sentimente să ne aducem aminte de un singur lucru: că sîntem ROifNI şi asupra numelui şi faimei noastre s’a aruncat batjocura. Dacă nu ne-am face datoria ne ar blestema strămoşii, dacă am lăsa insulta neştearsă ne-ar renega aceia cari ne au dat o ţară liberă şi independentă. Cu toţii darimiţi, ne avim decît un singur gînd, neţintind de cit înspre datoria ce avem de săvîrşit, sa mergem înainte. Guvernul să-şi facă datoria lui întreagă şi fără şovăire, şi din toate unghiurile ţârei nu va avea decît aprobare şi încurajare, căci, încă odată, cinstea ţărei este primejduita şi fiecare român este dator sa o apere. Cetăţeni! Fiţi gata* căci nu & şti© dac& inline im va suna ceasul cind vom fi chemaţi să ne facem datoria Banditizmul bulgar Comitetul macedonean, dacă vorbeşte cu unul din bulgarii oficiali, este asociaţiunea cea mai liniştită, cea mai patriotică, cea mi civilizată din Bulgaria Insuşî Saraffof iu scrisoarea adresată Adevărului îl compară cu Societa macedo-romînă,ori cu LigaCulturală. Bulgaria are interese patriotice în Macedonia şi comitetul macedonean se îngrijeşte de ele, face propagandă, face sacrificii băneşti şi de oameni pentru a întinde cultura bulgară în Macedonia. Acelaşi lucru îl fac şi romînii acolo şi pentru ce atîta ură şi furie contra acestei alcătuirii politice bulgare care întreţine docul sacru al patriotizmului şi al aspiraţiunilor neamului bulgar? Aşa ne vorbesc bulgarii, şi noi le admirăm obraznica lor duplicitate. Incontestabil că, dacă lucrurile s’ar petrece astfel, dacă acţiunea comitetului macedonean s’ar mărgini la înfiinţări de şcoli, la o mişcare culturală şi patriotică în Macedonia, şi dacă singurele arme pe cari le-ar întrebuinţa fie confirmea românilor de peste munţi. Oare un Benedict Iankso ori un leszenschy nu sínt mai primejdios! şi mai rau, făcători cauzei române din Transilvania de cît era Ștefan Mihăileanu cauzei bulgare din Macedonia . Apoi la noi s’au dus campanii violente — şi tocmai pe cestiunea naţională, o cestiune scumpă oricărui popor, dar nimeni nu s’a gindit că prin asasinat s’ar putea rezolvi cestiunea. Avem un sigur caz nenorocit, asasinarea lui G. G. Lahovary de către Nicolae Filipescu, dar acest fapt n’a găsit de cît dezaprobarea în toată ţara şi funeraliile ce s’au făcut victimei au dovedit că n’a fost român care să nu veştejească fapta ucigaşului. In Bulgaria, din potrivă, asasinatul a devenit o doctrină de stat, el este dogma la care se închină suveranul Bulgariei şi tocmai acesta este punctul de deosebire între un stat civilizat şi unul barbar. Bulgaria nu merită de a fi numit stat european şi, dacă geograficeşte este în Europa, el nu adepătări sălbatice din centrul Africei. Const, miletia turcilor, fie contra celor şi stadiul cultural al micelorlalte naţionalităţi concurente, ar fi vorba şi scrisul, dacă toate ar fi astfel, noi nu am ţivea nimic de zis. Din nefericire bulgarii nu pricep că îşi compromit cestiunea lor naţională cînd o pun sub patronagiul bandiţilor, cînd în loc de vorbă şi carte întrebuinţează pistolul şi cuţitul şi dirac rezolvă cu arma în mină şi ■bandlteşte cestiunî cari trebue de rezolvat pe alte căi mai purn sălbatice şi orientale. Şi noi romînii avem cesti-Uaî naţionale scumpe nouă. In prima linie avem aceea a fragilor din Transilvania. Acolo elementul romín este prigonit, fruntaşii mişcărei naţionale înfundă puşcăriile, a fi romín înseamnă a fi pus la o parte, a fi socotit ca duşman al patriei. Totuşi nu s’a auzit ca romînii să fi organizat vre-un complot pentru suprimarea cutărui ungur rau-voitor cauzei naţionale. Nici în România, nici In Transilvania nu s’a alcătuit comitete secrete cari cu pumnalul ori cu revolverul să rezolve ees Libertăţile publice Ne pre rău că Timpul se poartă necinstit cu noişi ne pune în spinare o interpretare a ziselor noastre cu totul alta decît aceea care reese din cele scrise de noi. Vorbind de reorganizarea poliţiei am zis că nu înţelegem aceasta în sensul restrîngerea libertăţilor publice. Şi ca să ne facem şi mai luminoasă idee, am adăugat: „Numai imbecilii cred că o priveghere a elementelor periculoase, a siguranţei statului şi a particularilor, trebue de făcut graţie unui sistem de guvernământ moscovit. Libertăţile publice cu cît sunt mai mari cu Mit siguranţa publică este mai uşor de păcit, dar pentru aceasta trebue de găsit şi oameni de meserie şi mijloace inteligente“. Pentru Timpul aceste cerinţe ale noastre să răstălmăcesc în chipul următor: Vorbind de punerea în aplicare a regulamentului asupra străinilor din 31 octombrie 1881, Timpul adaogă: „Ziarele au ridicat o chestiune căreia trebue să i se dea atenţiune şi nu stăm la îndoială că guvernul i-o va da şi va face tot ce va fi psibil, procedând cu energie. Credem a şti că deja se lucrează in acest sens, cu toate că Adevărul azi dimineaţă, schimbăndu-şi părerile, pare că nu-i mai convine măsurile contra vagabonzilor streini“ Polemica Timpului este necinstită pentru că noi nu am spus ceea ce pretinde oficiosul guvernului. E posibil însă ca sub zeflemeaua Timpului să fie o ameninţare pentru viitor de restrângere a libertăţilor publice şi în acest caz să fie sigur guvernul că vom şti să-i stăm în cale. - -- Bulgarii de odinioară şi bulgarii^de azi Romînia pămlnt sfînt pentru bulgari. — Aspiraţiile de odinioară. — Nemernicia bulgarilor de azi* mmmmmaajm Acum treî-sprezece ani, cunoscutul scriitor bulgar Zaharia Stoianoff, care a luat o parte activă in revoluţia rumeliată, a scris o carte intitulată «Zapiski po blgarskite vîztamea». In această carte dînsul pe larg povestește ce anume inrîurire a avut asupra desrobireî Bulgariei ospitalitatea Romîniei. Mai tirziu apoi, pe la 1887, acelaş Stefanoff, pe atunci deja preşedinte al Sobraniei din Sofia, a scris o proclamaţiune către poporul român, în care proclamă sus şi tare ţara noastră de pămînt sfint pentru bulgari, căci p’acest pămînt, sub scutul poporului romin, scria Stoianoff, «s’a plămădit libertatea bulgară, s’au educat şi s’au oţelit pentru luptă martirii Bulgariei». Şi in adevăr, mare dreptate a avut repausatul Stoianoff, îngenunchiînd şi sărutind pămîntul Rominiei, căci aci in ţara noastră s’au tipărit cărţi, broşuri, ziare şi proclamaţiunî, cari apoi se raspindeau cu miile de exemplare prin Bulgaria; aci, în ţara noastră, emigrantii bulgari se exercitau de a minui armele. Învăţa arta militară, aci, in ţara noastră, s’au adunat banii şi armele pentru desrobirea bulgarilor; aci, in fine, au trăit şi de aci au plecat Liutoen Caraweloff, Christa Boteff, Filip Toth, Ştefan Caradji, Racovski,etc. Toate aceste umbre sfinte pentru bulgari trebue să tresară azi de ruşine, privind nemernicia celor cari—drept recunoştinţă eternă către poporul român — au stropit pămîntul Irominiei cu singele sfint pentru naiul lui St. Mihăileanu î a învederat că, pentru ai imparţiali, nu trebue nici un moment să ne permitem a vesteji pe martira cauzei bulgăreşti de altă dată, pe oamenii mari ai Bulgariei, precum au fost Racevski, Liuben Caravelof şi alţii şi să nu-i comparăm măcar cu «vagabonţiî®, cu neehranimokovţi», cu asasinii infami precum sint actualii Saraffof & Co. Pe cînd trăia la Bucureşti Lisaben Caraweloff, iar la Rusciuc lucra N. Obretenof, in Romînia avea sediul săb comitetul central al revoluţionarilor bulgari. Iată tendinţele şi aspiraţiunîle politice ale acestui comitet precum ele au fost aşternute în programul acesta/ comitet central: :«1) Comitetul central revoluţionar bulgar are de scop liberarea Bulgariei prin calea revoluţiei morale şi a răscoalei înarmate. 2) Pentru a atinge scopul se admit toate mijloacele: propaganda, icendiarea, omor, etc. 3) Noi, bulgarii, voim să trăim in pace cu toţi vecinii — mai cu seamă însă cu sirbii şi muntenegrenii, cari simpatisează aspiraţiunîle noastre, asemenea şi cu romînii, cu cari soarta noastră este strâns legată, şi vom tinde a forma cu ei o iede,raţiune liberă. 4) Noi dorim (jeluiem) ca pămîntul locuit de bulgari să se ocirmnuiască bulgăreşte, adică conform cu moravurile, obiceiurile şi caracterul norodului bulgar, iară pămîntul locuit de romîni, sirbi, muntenegreni şi greci trebue să fie ocîrmuit conform cu caracterul poporului român, sirb, muntenegrean şi grec. 5) Fiecare norod să-şi apere libertatea sa şi să fie ocîrmuit după voinţa sa. Noî nu voim a rivni la ceea ce este altora, adică ce nu ne aparţine nouă. 6) Noî nu atingem cestiunea privitoare la drepturile istorice şi de aceea nu precugetăm de a şti la ce anume unitate cutare norod va voi să se alipească : la sirbi, bulgari, romînî sau greci, de aceea nici nu ridicăm cestiunea privitoare la graniţe». Ne oprim aci cu citaţiunea programului. Aceste şease paragrafe din vechiul program revoluţionar bulgar caracterizează pe deplin tendinţele şi aspiraţiunîle întemeietorilor libertăţei bulgare. * Aceste tendinţe, precum vedem, sunt in flagrantă contrazicere cu tendinţele bulgarilor de astăzî, precum în flagrantă contrazicere cu veneraţiunea de altă dată a martirilor lor pentru Romînia sunt asasinatele nemernicilor revoluţionari din actuala Bulgarie. Şi această părere nu este numai a noastră: sirbii, muntegrenii şi in deosebi ruşii da azi emit aceeaşi părere. Toate aceste popoare in literatura lor, înscrierile lor politice, etnografice şi sociale critică aspru caracterul poporului bulgar, modul lui de a grodi şi de a simţi, mai cu seamă sint implacabili ruşii in criticele lor, numind pe bulgari : ^,glapcii-iadrilieî». Şi, trebue să fim drepţi—şi ruşii, şi sirbii au mare dreptate. Q DIN FUGA CONDEIULUI Somi Nicu bulgarofil Pe cînd în toată ţara indignarea e unanimă în contra bulgarilor, cari în megalomania lor au devenit de o Îndrăzneală nebună, singur con Nicu Filipescu a riimas bulgarofil,—şi are de ce. Pentru dumnealui Bulgaria e o ţară ideală, este paradisul pe pămînt. Nicăei bandiţii şi asasinii nu sint mai In vază decît la Sofia, unde le sîab rezervate locurile cele mai de frunte şi o consideraţie neţărmurită. Aici au singur aşasin a devenit ministru şi presa tună şi fulgeră ca şi cînd s’ar prăpădi lumea. De aceea d. Filipescu a hotărît să ceară împămîntenirea în Bulgaria, unda are perspectiva să se sue chiarpe tron. In Sofia cea ferice Este locul de trăit, fredonează conu Nicu făcîndu-şî bagajele pentru a se duce în ţara omorîtorilor de oameni. Jovial al COTIJDIANE EI, AŞI ! Iepoca conjură publicul care n’o citeşte să nu ceară detalii asupra evenimentelor la ordinea silei... fiindcă Iepoca nu le poate da, de oarece devenit cu dublă zgardă şi toate’s acum pentru ea secrete de stat. D’aia Iepoca declară că nici nu-i trebuesc publicului ştiri mai interesante ca acele pe cari ie poate da ea, cu consimţimîntul poliţiei Ei, aşi! D. FLEVA Mai mulţi cetăţeni vor să intervie pe lîngă d. Fleva să vină să se pună în capul lor pentru a slăvi memoria rominu- lui macedonean Mihăileanu şi să dezaprobe asasinatele bulgărești. D. Fleva care a dus o campanie sistematică în chestia macedoneană nu poate să păstreze tăcerea în aceste momente. Intervenirea d-luî Fleva este indicată! O ANECDOTĂ E de actualitate. Cică un turc fuse apucat de o necesitate inexorabilă şi ne-avînd unde sî-o satisface s’a băgat într’o gîrlă şi a comis... infamia. Pînă să nu scoată capul din apă, simţi că pluteşte ceva de-asupră-i. Turcul, indignat, făcu următoarea reflexie : * — Bine bre, acu te făcuiți şi te şi urcaşi în capul meu! Cam aşa devine cazul şi între noi şi bulgari. Acum îi făcurăm şi se şi urcă în capul nostru. INC’O VORBA Romînia Magiunnă a căutat să-şi plaseze nişte acţiuni şi a dat un chix formidabil. Nici că -sa putea altfel, dat fiind că toate acţiunile Romînieî Magiune sînt»., depalsate ! Snop A se vedea în corpul ziarului „Răspunsul guvernului bulgar* precum şi amănunte interesante cu privire la agitaţiunile bulgăreşti şi la acţiunea parchetului şi a guvernului în această chestiune ftlBigiîBîiiliiiiiiiT'Tiii rSammmSmmmmimmSStt • CARNETUL MEU Unust lui Mihăileanu De patru-cinci zile ziarul La Roumanie a deschis o listă de subscripţie pentru aşezarea la Ateneu a unui bust al patriotului nostruŞtefan Mihăileanu, ucis de glontele bulgăresc. Mă aşteptam ca pînă a doua zi că văd acoperită suma necesară şi să văd figurîndpe listă pe toţi membrii marcanţi aipartidelor noastre. Cîtă decepţie! Sînt cinci zile de atunci şi abia sínt subscrişî vre-o 803 de lei din cam 200 ai d-lui Telia Ionescu, primul subscriitor. Asemenea rezultate sínt de natură a sugera triste reflexiunî asupra chipului în care se înţelege la noi patriotismul Prima condiţie a patriotismului e spontanaitatea în acţiune. La Paris cînd se anunţă o listă de subscripţie pentru ajutorarea sau glorificarea unui patriot, în trei ore ea se şi închide, deoare-ce suma prevăzută e în trecută. Intr’un caz ca acel al lui Mihăileanu Franţa întreagă ar fi cerut să participe la glorificarea nobilei victime. La noi, deşi un fost ministru, d-na Tache Ionescu, cu toate că a şi primit scrisori de ameninţare de la bulgari, subscrie cel dintăiu şi nu se teme că aceasta l’ar putea împedica să fie mîine ministru de externe—totuşi nimeni nu-i urmează exemplul. Trebue să admitem sau că toţi fac pe diplomaţii subţiri, sau că egoismul triumfă asupra patriotismului. Trebue să constatăm cu întristare că pînă astăzi şi guvern şi presă şi-a fi făcut datoria, lumea politică şi opinia publică însă nu și-au făcut-o încă. Nu vom mai face apeluri, spunem numai că ar fi o rușine ca pînă peste cîteva zile fondul pentru ridicarea bustului lui Mihăileanu să nu fie subscris. E. D. F. mhir m Gneşeftul cu cărţile didactice Necesitatea de a încheia. — Articolul 208. — Abuzuri şi călcuri de regulamente. — Specularea copiilor în cursul anului. — Cerem răspuns. Dorind să încheiu pentru moment seria articolelor mele privitoare la scîrbosul gheşeft ce se face cu cărţile didactice atît primare cit şi secundare, voiu mai vorbi încă azi de citeva călcări de regulament tot în această privinţă. Să nu se creadă însă că în afară de cele ce-am spus pînă acum şi de cele ce voiu vorbi azi n’aşî mai avea un maldăr respectabil de călcări de regulamente, de abuzuri şi de gheşeftării. Dar voiesc sa incheiu pentru moment seria articolelor mele în această privinţă, pentru puternicul motiv că am vorbit destul, că am tratat chestiunea mai din toate punctele de vedere şi că publicul acum este foarte curios să audă vorbind şi pe cei vizaţi, adică voeşte să asculte apărarea acuzaţilor. Şi noi suntem stăpîniţî, ca şi publicul de aceeaşi legitimă curiositate, de a auzi cum aceşti gheşeftari îşi justifică specula lor. De aceea, după articolul de azi, să dăm cuvintul autorităţilor respective, fie pentru a ne da explicaţiile cuvenite, fie pentru a ne comunica dispoziţiunile riguroase ce se impun pentru a se pune capăt gheşeftăriilor primare şi secundare. Deocamdată nu pot trece cu vederea nişte abuzuri cari se fac pe o scară foarte întinsă pe la liceele noastre, cu privire la art. 206 din regulamentul şcoalelor secundare. Aşa, în regulament, art. 206 prevede ca «In şedinţa plenară de la iunie conferinţa profesorilor şcoalei să fixeze lista cărţilor didactice cari vor fi introduse în acea şcoală fecundară în anul şcolar următor. Conferinţa să aibă în vedere următoarele norme : Să nu se oblige şcolarii a cumpăra mai multe manuale pentru aceeaşi materie; să nu se recomande pentru cursul inferior manuale în limbi străine; în nici un caz să nu se treacă pe listă cărţi cari nu sunt de absolută nevoie. Dacă pentru o materie va fi vre-un manual aprobat de minister, să nu se treacă în listă pentru acea materie decît unul din manualele aprobate». «Şi nici un caz nu se va permite ca un profesor să’şi facă cursul după text manuscris.) «Este interzis cu totul profesorilor şi maeştrilor să oblige pe şcolari de a maî cumpăra şi alte cărţi, caiete, blocuri de desemn, hărţi, requisite, etc. cari nu vor fi admise de conferinţa scoalei in sedinţa de la Iunie». * * ’ Ce frumoase disposiţiuni pe hârtie Dai’, pare că aceste rigori regulamentare sunt anume scrise pentru... a nu se aplica, de cît de ciţiva. In adevăr, mai nici la una din şcoalele secundare, nu s’a gindit nimeni pînă acum să formeze lista de crţi, sau — presupunînd că s’a format — nu s’a afişat nicăirî pînă acum pentru a lua cunoştinţă elevii cje ea din vreme, căci de sigur scopul legiuitorului care a hotărît ca lista de cărţi pentru anul următor să se facă in Iunie, a fost de a da copiilor putinţa de a-şi procura parte din cărţi chiar în cursul vacanţelor. Cit despre obligaţia de a nu face pe copil să cumpere mai multe manuale pentru aceeaşi materie, se face un mare abuz mai pe la toate liceele. Pentru limba Romînă, Franceză, ori Germană( • tot-d’a una copiii sunt nevoiţi să ia citi • trei şi chiar patru manuale, sub divers« forme : citire, compuneri, gramatică, etc. ) Mai mult, se dă d’din copiilor să curm pere s. ex. gramatica de Suchianu, dia s care se utilizează 7-8 foi, după care se aruncă această carte pentru a se introduce o altă gramatică. Cu privire la alegerea manualelor ai probate faţă cu cele neaprobate, regula ■ contrarie e la preţ ori de cîte crî e vor» i va de cartea unui prieten. , Partea cea mai scandaloasă însă este că se introduc în şcoală cărţi extrem de î voluminoase şi pentru că copiilor le este 3 peste putinţă de a face materia după ele, li se ordonă de a'şî face eî singuri rezumatele subiectelor, chinuindu-se acasă , de a rezuma cîte 5-6 foi, cit e tratat un subiect, intr’o pagină. Acest rezumat scriindu-1 într’un anume «caiet de rezumate», copilul îl memorizează. El, bine, d-lor, aceasta nu constitue facerea 3 cursului «după text manuscris ?» Nu est©' 2 ?eci ® călcare sfruntată a regulamentu‘ • * j ve fi zice că «nu*î obligaţi să 3 1 v • după manuscrisul-rezumat şi că el. au cartea^ după care pot învăţa, insă pentru a’i uşura memorizarea,fac rezumate.» i ^ Argumentaţia aceasta mi se pare stu- i pida. Uşor lucru e să dai copilului să rezumeze cite pagine ? Unii dintre profesori rezumează ei subiectele. In chippul acesta maî înţeleg uşurarea, dar să rezumeze copiii !? Dacă un subiect e ne-i voie a fi resumat, e dovadă că e scris pi ea pe larg şi deci cartea nu e bună. Se va obiecta că nu-i obligat profesorul să muncească in locul autorului spre a preface şi scurta subiectele. Atunci cum se pot obliga copiii la aceasta ? Un alt obiceiu murdar care se obişnueşte prinj unele licee: , Uni, Profesori — nomina odiosa fac colecta de cite 10 bani pe săptămi£ S' g,m,?asticâ. Pentru diverse caiete, ştiu ca la un liceu din Capital» se obişnueşte a se vinde elevilor — căm, de către profesori — bilete de teatru, de representaţii gimnastice, de concerte n f U de ur care nu cumpără cel puțin un bilet! sPatiul nL,-mi permite sa dau o lista — desi regulamentul e rigros.... pe ‘%artie - 0 listă de jT'ste Şcolare, foi, cîntece, aparate didactice, etc. etc. reprezentaţii, concert«' oboluri diverse, pentru a se' vedea prin a ce suma ajunge specularea elevilor de ‘^'0‘aMa. Despre toate ^heşefturile şi despre toate somnie de speculă, de altmintrelea autorităţile respective au destuii cunoştinţă, dar nu se face nimănui nimic, decit doar cind abuzivii sunt de părere politică contrarie cu guvernul săli cu direcţia şcoalei. . Acum sper că avem dreptul la un răspuns. Vom avea răbdarea de a aştepta argumentările şi explicaţiile celor la drept, precum şi măsurile ce se vor da în privinţa tuturor gheşeftăriilor. In caz cind nu vom obţine nici un ■ăspuns, în caz cînd toţi vor tăcea, aluzaţiunile noastre vor rămîne in picioare și nu va mai nevoie de cit de r A? v . r.H T *»v- •