Adevěrul, decembrie 1900 (Anul 13, nr. 4079-4106)

1900-12-08 / nr. 4085

ggssssa Politica financiară şi cea externă , D. Carp a făcut la Senat o declaraţie care ni se pare cea mai importantă din multele pe cari le a făcut, adesea cu o mare francheţă. Nici de data aceasta francheţa nu s-a lipsit. D. Carp a afirmat că un pu­ternic sindicat financiar străin a oferit guvernului consolida­rea nenorocitului împrumut de 175 de milioane, şi acoperirea def­­itului de 43 de milioane, în schimbul cesionarei mine­lor statului, a serviciului ma­ritim, etc., dar că d­na a refu­zat categoric, de­şi condiţiile pur financiare erau bune, pen­tru că n’a vroit să primească şi o altă cerere a sindicatului, privitoare la atitudinea politică externă a României. IA Carp speră că şi cei ce-l vor urma proceda la fel. Rezultă deci că sindicatul misterios era ori francez, ori englez. Noi credem că mai cu­­rind a trebuit să fie francez, căci astăzi singură Franţa dis­pune de capitaluri libere. Ce a putut să ceară acest sindicat din punct de vedere politic? Desigur ca o degajare a Rominiei de.,politica triplei a­­imnţe,­l­u e probabil să fi mers pînă la alipirea noastră la du­bla alianţă, ci numai pînă la inaugurarea unei politice neu­trale, independente. D. Carp a refuzat pe motiv că aceasta ne ar împiedica li­bertatea noastră politică. Se dovedeşte deci, incă odată, că­ străinătatea dispune de for­ţele noastre militare şi econo­mice, de puterea noastră polli­­tc­­ă, prin subjugarea noastră financiară. Politica externa a Rominieî a fost şi este orien­­t­­a şi încate pată de politica stupidă financiară ce s’a urmat, ca­re nea dat legaţi de miini şi­ de picioare acelui stat­ ai căruia bamb­­ri au­ fost dispuşi să satisfacă pornirile noastre spre lux şi risipă. Pină acum a profitat Germanul, adică tri­pla­ alianţă. Astăzi, văzindu-ne ajunşi la aman, dubla alianţă: a încercat să ne subjuge ea, să şterpelească din mina Ger­maniei o situaţie cîştigată prin 25 de ani de împrumuturi a­­cordate României. Libertatea pe care o reclamă d. Carp e un moft. Ea înseam­nă numai fidelitatea clinească a ţarei jugului politic şi econo­mic al triplei alianţe. înde două juguri, d-sa preferă jugul cu care ne-am­ deprins. Zicem a­­ceasta ca să fim bine înţeleşi că nu poate fi vorba de liber­tatea politicei noastre externe. D. Carp a voit să ne inşele, fie că şi d-sa s’a înşelat sau nu. In politică, mai ales in cea internaţională, sentimentul nu j­acă nici un rol, ci numai in­teresul şi sila. Ţările înţelepte, cu finanţe solide, cu o economie naţională bine echilibrată, fie ele şi miei, se conduc după in­teres. Cele cu finanţele ruinate şi cu economia naţională deze­chilibrată, fie ele şi mari, merg după, sila după cum le ordonă creditorii de peste graniţă. Ca­zul nostru e cel din urmă. Graţie nechibzuinţei politi­­cianilor, a risipei banului pu­blic, a dezvoltare! uriaşe a funcţionarizmuluî şi a favori­­tizmulrî, graţie relei gospodă­rii private a clasei dominante, suntem astă­zi la cheremul că­mătarilor germani. Ei ne dic­tează linia de conduită, ei ne determină, in mod absolut, acea libertate a politicei externe de care ne vorbeşte d. Carp. Să fie deci ştiut că sîntem aşa de strîn­şi legaţi de camăta germană în cit nici cind un sindicat francez ne oferă să ne scape de faliment, nu putem primi. Dar chestia e prea impor­tantă pentru a putea fi epui­zată, într'un singur articol.­De­clarația d-luî Carp ne impune să mai revenim. Vom face-o în curind. Conflicte cu BiîSgafîa -Cu regret constata cit nici im «VHijS­s«. deputat,­ că nici un senator nu s­e crede dator a intreba pe ex­celența sa ministrul nostru de externe, despre stadiul in care a ajuns conflictul cu Bulgaria ? In prima­ zi, d.­­Marghiloman, am­ con­statat cu plăcere că a fost energic și vrednic. D sa a cerut Bulg­ariei urmărirea bandiţilor din comitetul macedonean.. Ni s’a răspuns că probele nu sunt sub­­c­tente. Le-am trimes­ o­­ ordonanţă definitivă şi o deriziune a Curţeî cu juraţi din Bucu­reşti prin care Sarafoff şi toţi complicii săi erau osindiţî la deosebite protepse. De atunci nu mai ştim nimic despre soarta reclamaţiunilor noastre .juste, căci la noi lu­nil a. intrat .în tăcere, guvern şi opoziţiune parcă. stau­ complici intr'o tăcere condamnabilă. Toată lumea tace ca şi cind ruşinea este. cunoscută, ca şi cînd ara renunţat să cerem satisfacţie Bulgari­i. S’ar zice că depeşile din străi­nătate cari­­vesteau ca un fapt îndepli­nit umilirea noastră sint exicte, se ba­zează pe adevăr. Şi pe cînd acest luc­r trist se ade­vereşte, bandiţii macedoneni işî dubleazi energia şi cutezanţa, de­clara că la pri­măvară vor pune tot Orientul in flăcări şi, unind vorba cu fapta, ucid la Salonic pe doctorul grec Sakelarios, iar contra şcoaleî comercia­c­romina încearcă ţin atentat cu d­namită, din fericire nereuşit. Toate aceste presupuneri sunt triste. Ar fi în adevăr deznădăjduitor lucru cu tot zgomotul făcut in chestiunea complo­turilor bulgăreşti să se isprăvească prin o osîndire ridicolă pentru bulgari şi cu ruşinea Rominieî, de a fi eşo din acest conflict umilită şi ruşinată. E natural ca am dori ca să ne înşe­lăm, dar toate aparenţele, vai ! sînt pen­tru a ne face să credem că umilirea este un fapt îndeplinit. ... -------—• • 1. Teodorsson. bagiul obicinuit diplomatic, şi cu toate acestea in ambele noastre parlamente nu se atinge această chestiune de­cit in mod trecător, cum ai atinge gre­şeala politică de mult uitată a unui politician. Aceasta-i de neiertat, şi să nu ne mirăm cind miine vom fi de batjocură la bulgari, cărora ar fi tre­buit să le dăm o lecţie pe care să n’o poată uita uşor. Se va zice : chestiunea financiară ne preocupă atîta în­cît nu mai avem vreme să ne gîndim la alt­ceva. I­. Carp a spus cu drept cuvint la Senat: ,Să nu se uite că un stat are îndato­riri cărora nu se poate sustrage.“ Apoi pare susţinerea creditului moral al statului nostru nu e cel puţin tot atît de necesară ca şi a creditului finan­ciar ? E de regretat deci că in jurul unei chestiuni ca aceea a neînţelegere! cu Bulgaria, chestiune relevată şi de me­­sagiă, s’a făcut atît de puţină discu­ţie In cit par’că îţi vine să crezi intr’o conspiraţie a tăcere!. Pentru menţi­nerea prestigiului nostru ca stat, par­lamentele sînt datoare să re­vie cît mai repede asupra acestei regretabile erori. Ad. anul XIII— No. 4085. FONDA TOP. flLUEX. V. Abonameitic Un an Sase iutei Trei luni Taolei 15 lei ~ 8 le­ tu stiSinătate, . 50 „ 25 „ 18 „ 1© bani si» toată. tara 15 străimsitate 99 99 Un Hwsuăd' vechiu 20 bani In ța ră . UUl^ftU ssM^maw DIRECTOR POLITIC T. M­ILLE A nunciuri fini» pagina IV Lei......................0,50 ban I ii 0! n * •• •• . * •• 2.­— ,, BIRGUltlfaEp&lA FIULUI 51 —S tjpA fla ' 5*'a r i n «5 a r — jM'pi'j "T"; ' \ _____ In fine acum se poate orienta toată lumea asupra situațiunei gu­vernului față de Cameră. Discuțiunea mesagiuluî a limpezit foarte bine aceasta situație, a dat ocazie fie­cărei grupări politice şi fie-cărei personalităţi să-şi arate atitudinea faţa de guvern. D. P. P. Carp şi miniştrii juni­mişti par absolut indiferenţi faţă de atitudinea Camerei care nu este ju­nimistă şi rămîne ca, la nevoe, s’o stăpînească d. Nicu Filipescu, care a adus pleiada de prinderi în Adu­nare. Dar acel care a încercat cele mai crude decepţii în Camera actuală, e de­sigur micul dictator, căci a rămas cu un număr infim de partizani şi a reuşit să împartă Camera în diferite grupuleţe mai mult personal ostile d-lui Filipescu de­cît guvernului. Prin urmare atit junimiştii cît şi elementul conservator din cabinet nu mai pot astăzi conta pe con­cursul necondiţionat al Camerei a căreia majoritate este, fără îndoială, de partea dizidenţelor conservatoare grupate în jurul d-lor Take Ionescu, G. Panu, Lahovary, Disescu, gene­ral Manu, etc. * D. P. P. Carp, preşedintele con­siliului, a văzut la discuţia mesaju­lui că majoritatea Camerei e parti­zană a politicei d-luî Take Ionescu. Proba aceasta s’a făcut în chip stră­lucit şi ar fi a se nega realitatea dacă s’ar susţine contrariul. In ziua cînd d. Nicu Filipescu va eşi din stricta rezervă pe care o are faţă de d. Take Ionescu, guvernul va fi pus cu siguranţă în minoritate şi e foarte posibil ca aceasta să se întâmple şi cu ocazia votărei legilor d-lui Maiorescu. Deci guvernul nu poate conta pe Cameră, ci depinde de d. Take Io­­­nescu dacă va mai voi să facă pe mamelucul în... expectativă. Dacă însă mamelucul acesta va vorbi de pildă şi la legile d-luî Ma­iorescu cum a vorbit la mesagiu, apoi de sigur că aceste legi vor rămînea în cartoanele Adimârei. Situaţia d-lui Take. Ionescu e dar foarte lămurită în Cameră, mai cu seamă după ultimul. ..său ..discurs. E reacîensi autorizat' al majorității și dacă guvernul,'' sau nai bine zis d. Filipescu, ar vedea posibilitatea unor nani alegeri, n’ar ezita un mo­ment să dizolve Camera pentru a scăpa de mamelucî ca d. Take Io­­nescu. Neputînd fi vorba însă de dizol­vare, guvernamentalii spun că d. Filipescu va fi silit să cedeze, să 30 închine înaintea mamelucilor și să le facă locul cuvenit în cabinet. De aci zvonul că d.­ Take Ionescu va lua în curind internele. Ca d. G. Panu iar sfn­t perfect lămurite lucrurile. Gruparea radicală e reconstituită în jurul şefului ei, nimeni nu l’a părăsit. Din contra, toţi s’au mani­festat făţiş în parlament că urmează şi vor urma politica d-lui Farm, fără a părăsi da­o­cam dată parti­dul şi fără a putea fi trataţi ca dez­­asimilaţi sau dezertori. Şi s’a văzut, zilele acestea, ca forţă morală şi combativă este d-nii G. Panu, Mihail Vlădescu, Alexan­dru Bădărăiu, Al. Râşcanu, Ghibă­­nescu şi cei­ l’alţi radicali din Ca­meră. La cel d’intîiu atac al şefului toţi au­ strîns rîndurile, toţi au reînoit declaraţiunile de devotament, toţi au făcut zid în jurul d-lui Panu şi gata sunt să înfrunte ori­ce luptă. Pilda este înălţătoare şi a făcut, asupra Camerei un efect admirabil, efect care de­sigur se va simţi în toate partidele noastre politice. Dar generalul Manu ? Fostul preşedinte al consiliului nu mai e nici... mameluc. E un simplu „dezertor culpabil“, după părerea d-lui Filipescu. D. general Manu nu vrea să ştie de acest guvern, nici de fuziune, şi a ţinut să vorbească ca regele să afle că şi d-sa, un fidel- servitor al tronului, e contra guvernului actual. Cu aceste elemente, cari conduc azi majoritatea Camerei, guvernul nu va putea s’o ducă de cît numai dacă leaderii mameluci vor fi clemenţi. La cel d’intîiu conflict fie între Cameră şi guvern, fie între d. Fili­­pescu şi d. Take Ionescu, fie între Cameră şi d. Maiorescu, totul se va sparge în capul micului dictator şi atunci va fi învins pentru multă vreme. D. N. Filipescu simte bine că are să cadă foarte curind pa al treilea plan în partidul săli, dar ar preferi ca aceasta să nu­ se întîmple cît va sta la putere, ci mai bine în opozi­ție. Indiscret. I ii I I.'/ i^»ii9­ wnirt?ri~~':'''ii j ------­D!N FU SA CQsWEJULUl Gadavrals d-lui Filipescu E­rfii­ să ucizi un om, chiar cînd acest­­ e C3 şi dezarmat, nn ce ponto bina tino pe picioare. E­rau prntru iâ-ţi i­i n­­sul la purtare şi creziiSr'’pîfSfurfîun'ea de a­­sasin poate sa-ţî reuşească cu toată lu­mea. „Micul dictator“ de cînd a asasinat pe bietul George Lah­­ovary nu visează de cît vielii­e, se repede p» neb­ upitUşi pe cînd crede că cel atacate mort, toată lumea îl voie în pieţe are, mal. viii de cit ori cînd. Sarafoff cel mic' s'a încercat să ucidă AdedriH. şi se ştie cît de morţi suntem de cînd ne-a asasinat,­ «şa d-s morţi că uci­gaşul­­vrea atît de mult să scape de noi şi dacă i-am­ spune să ne ceară iertare în ga­­­riim­e.V­or face-o bucuros. • După Adevend, a venit rîndul d-nului Panu. Ucigaşul lui Lahovari, l’a distrus, l’a excomunicat din partidul conservator ,şi dacă vă uitaţii în Cameră, niciodată Pap­u n’a fost mai mare şi mai plin­­ de viaţă de cît după ce. „l’a­ asasinat“ Filipeseu. In aşa împrejurări, cine voeşt­e să tră­iască, bine şi mu­ta vreme si-l roage pe Filipeseu să-l ueidâ. Grupările din Cameră Guvernul şi Camera.—„Mamelucul“ Take.— Radicalii solidar! cu d. Panii.— D. general Manu contra.—Guvern prizonier . ,——■———— Periplizon Genuiletu­l romfrto­bulgar şi Carnerae Acum cind dezbaterile asupra răs­punsului la m­esagnul tronului s’au închis atit în C­ameră cît şi in Senat, treime constatat că despre o chestiune de cea mai mare importanţă, o ches­tiune care pune trt joe demnitatea noastră ca naţiune şi ca stat, nu s’a vorbit de cit în mod cu totul trecător de către reprezentanţii poporului, de loc de către d­oii miniştri. Singur d. Tacite Ionescu a atins chestiunea în mod mai serios. E vorba de conflictul nostru cu Bulgaria. Chestiunea aceasta a în­treţinut intr’o imensă agitaţie nu numai opinia noastră publică, ci şi aceea a întregul Europe, ne aflam­ după spusa unui ministru la un deget de războiţi, corespundeam cu Bulgaria intr’un ton ne mai pomenit n lim­ COTI­O­A­NE DISCUŢIA LA SENAT D. Carp a început să transforme dis­cuţiile publie din Senat în discuţii de familie. Aşa, răspunsul la mesagiu a fost redus la atacul d-lui Sturdza, d. Carp i-a răs­puns mai mult în calitate de cuscru şi cumnat şi s’a trecut la ordinea zilei. Se zice că conu Petrache e incîntat: —Așa maî’ințeleg, ar fi zis premierul de azi: două partide, unul condus de mine, altul de cumnatu-meu. Ne trecem pute­rea în familie ! DESMI­NTIRI !epoca e necăjită că infamele ziare liberale pescuesc în apă turbure pe tema m­od­icărei legei pensiilor. Ei, de ce, surato ? Este sau nu este adevărat că în dis­cursul săli pentru alegerea de senator a d­-luî Sfetescu d. Nicu Filipescu a de­clara­t categoria că se va opune mo­­dificărei legei pensiilor Și este ade­vărat că azi fiind ministru va aduce legea de modificare ! Aud ? Snop. CARNETUL MEU Gonferinţă d-l . Racoviţă Miine seară d. Emil Racoviţă, astăzi un ilustru naturalist, va ţine mult aşteptata sa, conferinţă asupra expaziţiunei Belgicei la polul suv.i, pa bordul căreia s’a găsit, şi d-sa, însărcinat cu cercetările zoologice. Suntem­ siguri că sala Ateneului va geme de lume şi că Societatea naturaliştilor romini, în folosul căreia va vorbi d. Ra­­co­viţă, va realiza beneficii frumoase. Era o vreme cînd lumea da peste gra­niţă vorbea de vitejia românească. Au­ sosit apoi vrorourile infame cînd cuvîntuul de valah, de moldovean sau cu­vintul e­oipus moldo-valsh­ortul sinonime’cu ce po­te fi mai decăzut şi m-ui abject. Apoi iarăşi s’a vorbit de vitejia poporului nostru. De cît-va timp însă străinătatea o pu­să în poziţie să aprecieze pe artiştii romini, de orî-ce gen, pe cugetătorii ro­­tpîni, pe literaţii, pe savanţii noştri. A­­cesta e semnul cel mai îmbucurător din toate. Printre acei ce ne-au­ ilustrat numele pe cirea muncei pa­­inice, pe calea ştiinţei, trebue să cităm şi pe tînărul savant Emil Racoviţă. El a întrupat, în cursul expe­diţiei polare a Belgicei, şi vitejia nea­mului şi puterea minţ­i lui. Intr’o serie de foi­etoane am arătat citi­torilor Aileverului, în urma unei conversaţii avute cu d. Emil Racoviţă, peripeţiile dia­­raatice ale călătoriei Belgicei, precum şi im­­p­otanţa ştiinţifică a expediţiei. După cum a aflat, acele foiletoane au fost mult gustate de public, îşi poate închipui ori diue farmecul şi interesul pe care le vor resimţi acei ce vor auzi din însăşi gura d-lui Emil Ra­­coviţă povestirea expediţiei, descoperirile ei, suferinţele pe cari le-au îndurat ex­ploratorii, etc., şi toate astea însoţite de un talent de expunere admirabil şi de numerose proiecţiuni electrice. S. T. Mmemasmmim CHESTI­A Z I L PJ I Lupta o facem pentru... galerie! ■ÎMB» O partida de box Conu Petrache : Na cata că mă încrunt, cumnate Milita , să ne menajăm, că sîntem din familie! EXPORTUL DE CARNE D. Andrews la ministerul de domenii.—înfiinţarea de ferme- Un nou monopol.— Altă propunere.— Depreciarea vite­lor.— Exportul de următor­.—Graniţele ruseşti. Tratativele pentru exportul de carne in Anglia continuă între ministrul de domenii şi reprezentanţii societate! en­gleze, înainte de a relata nouile fapte pe­trecute, ţinem să­­relevăm un fapt, care alarmează cu drept cuvint pe toţi cei cari sa interesează de această chestiune. Vitele se află azi intr’o colosală de­­preciare. Crescătorii de vie sint in dis­perare, căci sint siliţi a vinde vitele pe un preţ de nimic, din cauza numărului prea mare şi a lipsei de export. Acelaş f­apt se petrece şi cu urmă torii. Micul export ce se face in Austria e prea ne­însemnat, din care cauză aceiaşi depre­­ciare, aceleaşi preţuri derizorii. Pentru a pune capăt acestei stări de lucruri, se impun negreşit mijloace pu­ternice, şi trebue s’o constatăm cu mul­ţumire că se lucrează in această direc­ţiune. Aceste zise, că trecem la cele petre­cute. D. Andrews, după ce şi-a dat seama de tot ce-l interesa, şi-a concretizat pro­punerea pentru exportul de carne in Anglia. După ce a arătat capitalul ea va de­pune, întinderea ce va da citer­va ama­torii din ţară, a cerut autorizaţia de a înfiinţa cite­ va ferme,­ pentru a repro­duce şi creşte vita de măcelărie, căci carnea pentru a putea fi exportată tre­ime să fie de o calitate* specială. D. Filipescu s’a opus la aceasta. Cu drept cuvint d-sa a obiectat că acordindu-se societăţei dreptul de a în­fiinţa ferme pentru reproducerea şi creşterea de vite, se va lovi în cres­cătorii romini, cari nu numai că nu vor câştiga nimic din acest export, dar incă vor fi loviţi in această ocupaţie a lor, prin concurenţa puternică ce ie va face societatea streină. * Ministrul de domenii a propus un alt mijloc. Mai practic, spune d-sa, a­r fi să se institue o societate puternică ro­m­­ânească, care să înfiinţeze ferme mari şi ast­fel să­ furnizeze societăţei vitele necesare, rămiind ca societatea să se ocupe în special numai de exportul de vite şi de carne. Reprezentanţii societăţei au înţeles justeţa acestor observaţiunî şi au con­venit in parte. •­r Zicem in parte, fiind­că cer a li se acorda autorizaţia de a înfiinţa o mica fermă model, după care să *sa întoc­mească cele ce se vor înfiinţa, fie de societatea ce se va organiza, fie din iniţiativa privată. Discuţiunea în această privinţă con­tinuă. După socoteala făcută, reprezentanţii societăţei engleze au declarat că din momentul cind ar începe această in­dustrie, vor exporta cel puţin 1000 de vite pe lună, iar pe viitor, după înfiin­ţarea fermelor model, exportul mini­mal va fi de 1000 de vite pe săptă­­mînă.­­ Dar şi exportul de următorî­e pe care de a lua o întindere mai mare, sau cel puţin se lucrează în acest scop. In adevar, faţă cu greutăţile ce fără întrerupere se pune Ungaria, e vorba a se relua tratativele spre a se redes­chide graniţele Rusiei pentru exportul de­­îîmătoii. Oamenii speciali asigură că Rusia de astă-dată nu va face greutăţi, şi acor­­dî­nd­u-se aceasta, negoţul cu uimătorî ar lua un avînt puternic. O nouă triplă alianţă Astăzi trebuie să se săvîrşească la Getinge un act de o importanţa i­estul da mare. Prinţul Nicolae de Muntenegru, trebuie să se fi proclamat :«Alteţă re­gală», în entuziasmul supuşilor săi. A­­cest eveniment, aşteptat şi anunţat la cit­va timp, e viu­ comentat de presa străină. In special presa franceză iî dă o im­portanţă mult mai mare, care întrece cu mult realitatea faptului. Intre ar­tele unui ziar francez, serios, Journal des Debats, nu i se pare de loc improbabilă recon­stituirea «alianţei balcanice», in fruntea căreia să se găsească prinţul de Mun­tenegru. E drept că ziarul parizian nu inzistă mult asupra acestei afirmări, şi trece la o alta ce i se pare m­ai probabilă. Peste puţin expiră durata triplei alianţe, a căreia reinoire va intimpina multe di­ din asta în alta Krueger în Europa Mă apucă o grozavă milă şi un u­­riaş dezgust de întreaga noastră aşa zisă civilizaţiune, cînd înaintea ochi­lor minţeî văd figura frumoasă a bă­­trînului Krueger. Pe cînd încă acolo dep­arte, în sudul Africei, poporul Mi se luptă eroic şi disperat pen­tru cinstea de-a muri fâcîndu-şi da­toria. Krueger, bâtrînul prezident, în­cearcă ultimul mijloc de a’şî scăpa patria. O shakespeariană aceasta figură şi e teribilă drama care trebue să se pe­treacă în acest sfînt şi mare suflet. Conducea un popor brav şi papînic, muncitor şi de sine stătător. Popo­rul bur, retras într’o parte a păm­în­­tfilor, neaspirînd nici ia cuceriri, nici­­ia alte glorii, nu cerea, de cît să fie lăsat în pace să trăiască lini­știt. Cind Anglia l’a atacat, el so­cotea că Europa va interveni. Ia capul ce tai anii lui din republica Ca­pului se • cristalizase ideea că eu­ropeanul este civilizat şi entuziast, socotea nefericitul popor că acea con­ferinţă de la Ur­ga va avea, cel puţin pentru acest caz,­­un rezultat. Era în adevăr o privelişte hidoasă a su­grumăm unui popor mic şi cinstit, de către puternica Anglie. Era stri­gătoare la ceruri această faptă ban­ditească şi se credea că Europa nu se va mărgini numai la proteste plato­nice şi că statele însăşi vor sări în ajutor dreptăţei şi libertăţei. Nu s’au mărginit numai să fie încrezătorî şi entuziaşti bieţii buni, dar au luat vitejeşte armele În ruină, s’au luptat ca nişte viteji din alte vremuri. Mult timp au ţinut un foc pe cotropitorii englezi. Gene­rali peste generali s’au trimis în A­­frica, în patria burilor, s’au ales cei mai bravi, cei mai reputaţi, Roberts, Kitchener, s’au cheltuit miliarde, s’au perdut zeci de mii de soldaţi, s’a expediat armata din toate coloniile şi în sfîrşit cînd au ajuns acolo zece conţi­ a unuia, au început să cîştige vi­­tori­, să împingă în spre nord ar­mata republicană, să cucerească ţara, oraş cu oraş, sat cu sat, fermă cu ferma. Azi încă tunul bubue acolo, azi încă cetăţenii buri cîştigă victorii contra cotropitorilor. îjî Cînd s’a văzut că soarta armelor nu le poate fi favorabilă, cînd,za­darnic au făcut apel la tot curajul lor şi la D-zeu, atunci o singură speranţă le-a rămas: Europa, în­vins, dar mare în nefericirea sa şi a poporului său, bătrîn­ul Krueger a plecat în bătrîna Europă. El știa că de acolo Tau venit cuvinte de în­curajare, că s’au, trimis săbii da o­­noare generalilor săi, văzuse de atîtea ori alăturea de soldatul bur luptînd atîtea suflete nobile franceze, italiene, germane, belgiene ! Credea că la glasul lui Europa sa va cu­tremura, monarchi se vor milostivi şi uitînd vilul interes politic vor interveni pentru libertatea republi­­celor de la sudul Africei. Ştia ba­lnoul president de o Franţă mare şi generoasă, ştia de tot ce a fă­cut ea pentru libertate, auzise de poporul belgian bătut de vit­ul de­mocratic şi al socializmului, în Ger­mania « se­ spunea de un împărat cavaler şi mind­ru, care s’ar putea să fie convins să vie în favoarea d­reptăţi! sfinte. Apoi mai sus, la Nord, ţarul Nicolae, nu i sa zicea oare că este apostolul păcii ? N’a fost el monarchal care a provocat conferinţa pentru pace? Şi bietul bă­­trîn credea­­atica, spera aşa de mult să mişte inimile celor de sus, să vină el, suveranul moşneag şi mare, şi să întindă mina cerînd milostivire de­ la cei tineri şi generoşi pentru patria lui. Mai gîridea el apoi la un bătrîn, venerat şi iubit în ţara lui, stăpînind atîtea­ popoare deose­bite şi totuşi graţie prestigiului lui ţinîndu-Ie unite şi alcătuind o pu­ternică împărăţie. II va primi cu braţele deschise Frantz-Josef şi îi va spune nu numai vorbe bune şi în­curajatoare, la cari avea dreptul pentru marea lui nenorocire, dar îi va întinde şi mîna de ajutor pentru ţara lui. « Şi trecînd peste întinsa mare a debarcat bătrînul pribeag, a debar­cat în mijlocul uralelor poporului francez. Pe întreg drumul a fost nu­mai delir şi manifestaţie. Parisul, generosul Paris de altă dată i-a fă­cut­ o primire de suveran, la Elizeu, prezidentul Loubet l’a primit, mini­ştrii l’au vizitat, în Senat şi în Ca­meră ni s’a votat o moţiune de sim­patie, ziariştii l’au urcat în ceruri, poeţii Pau cîntat—şi cît timp a s­tat în capitala Franţei, a fost o sărbătoare pentru eî, bătrînul pro­­cris... Dar cînd torţele s’au aţîhs, cînd zgomotul manifestaţiunei s’a perdut în uruitul trenului care-1 ducea afară din Franţa, s’a întrebat de sigur bă­­trînul dacă numai atîta va fi­ rezul­tatul vizitei sale triumfala în marea Franţă ? A voit să vadă pe Wilhelm al II-lea şi acesta i-a închis uşa, a voit să vadă pe ţarul Nicolae şi i s-a refuzat această favoare, a voit să viziteze pe Frantz Josef şi nu l-a­ putut vedea, re­gele Belgiei l-a interzis să­ se opreas­că pe t­ritoriul ţârei sale, iar Wil­­helmina a Olandei i-a primit un oare­care jenă, ca strănepoată tre­buri,c ea care se poate socoti niţel suve­rană asupra martirului popor care se abate în ghiarele’morţei şi ale robiei. • * Krueger a socotit prea mult şi a pus prea sus Europa. Nu şi-a dat seama de­cît, de abia acum că alt­ceva sînt sufletele popoarelor şi alt­ceva acele ale statelor, că egoismul este teribil şi inexorabil în relaţiunile­ internaţionale, forţa a primat şi primează încă şi acum dreptul. Se va întoarce dar bătrînul suve­ran să moară luptînd pentru patrie şi se va mulţumi ca în istoria ome­nească să rămînă figura lui mare şi sfîntă, ca o protestare vie contra civilizaţi­unei Europei şi a veacului în care sîntem! Se va întoarce in patria lui dată jafului şi violului, focului şi morţei, se va întoarce ducînd sabia lui Cron­­ia şi buchetele vestejite ale atî­­tor manifestaţii, se va întoarce, în bagajul­­ Iu! -partiad pe o foae de hîrtie îngălbenită poezia lui Edmond Rostand, în care el bătrînul Krue­ger, purtat de mină de­ tânăra re­gina Wilh­elmina, este arătat mergând din Curte în Curte, cerînd ajutor pentru patria bură. Se va întoarce înapoi prezidentul Krueger, se va întoarce mai istovit de cît­ a plecat, mai gârbovit, se va întoarce să moară pe pămîntul pa­triei sale, cu conştiinţa cel puţin îm­păcată câ şi-a făcut datoria,pe cînd lumea­ civilizată nu şi-a făcut-o pe a ei!... Şi dacă numai Krueger ar fi lovit în sentimentele sale cele mai in­time ! Ciţi însă, vai ! câţi, pentru cari mai există himera frăţiei şi a dreptăţei, cîţi nu trebue să fie jig­niţi şi întristaţi, în faţa acestei triste privelişti a Europei civilizate stând nepăsătoare şi privind cum un po­por zis civilizat ucide şi distruge pe un alt popor ! Şi par’că în mintea mea îmi vine un gând ciudat ! Nu numai statele, guvernele sunt complice ale sălbate­cei Anglii. Altă dată, cînd cauze no­bile erau în joc, plecau spre câmpul de glorie, în ajutorul libertăţei, mii şi zeci de mii de oameni. Cîţi au plecat să lupte cu englezii în Tran­svaal ? Puţini, foarte puţini. Dacă Eu­ropa, în neputinţă de a trimite ar­matele, sala ca să scape patria bură, ar fi trimis miile de voluntari, dacă fie-care popor s’ar fi simţit dator sâ fie la locul de onoare, departe, a­­colo în republica Capului, dacă bani, arme şi muniţii s’ar fi trimes, cine ştie, ar fi lupta încă în toiul ei a­­colo, burii ar ţine încă piept engle­zilor şi dreptatea n’ar fi pălmuită şi însângerată în chip aşa de ne­norocit ! S’a, stins însă epoca romantică a omenire!, in groapa lui protestează Garibaldi, legendarul eroii, Lord By­ron, mort pentru libertatea Greciei, îşi blestemă patria care suprimă li­bertatea altui popor, Lafayette şi el îşi doarme somnul cel de veci şi azi secolul apune în acest foc roşu al lup­telor din Transvaal, în care dreptul este suprimat de forţa brutală!... * Pare că pe tine, visător al unei lumi mai bune, în care să domnească frăţia şi dreptatea, pare că pe tine te descurajează aceste triste prive­lişti ! Cînd omenirea se ucide cu săl­băticie, cînd totul dispare în faţa tunului, când războiul este suprema forţă şi raţiune, cît de departe este sfîntul tăui ideal!.. Să înfrăţi­şti po­poarele, sa înfrăţeşti pe om cu om, să faci să dispară toate a­­ceste moravuri sălbatice, toate ace­ste­ motive de ceartă dintre popoare şi oameni, să te închini la icoana dreptăţei, să vezi toate acestea cu ochii minţeî apropiate şi să trăeştî în mijlocul ticăloşiei morale de azi, a vrajbei oribile şi sîngeroasa, iată desigur o viaţă, care poate­ fi fatală tuturor entuziasmărilor, tuturor cre­dinţelor... .... Şi totuşi, totuşi este partea cea mai bună din noi această cre­dinţă, ea ne face să plutim deasupra mizeriilor omeneşti, ea ne scuteşte să nu cădem şi noi în noroiul comun, să avem puterea de a pro­testa, să salvăm cel puţin cinstea o­­menirei culte, a micei minorităţi care cugetă şi simte !.. Entuziasmul acesta, ori­cîte farse, ţî-ar face, e o bogăţie pentru noi şi voi toţi cîţi sunteţi molipsiţi da el păstraţi această comoară cît mai mult şi cît mai îndelung în cursul tristei şi decepţioniste, vieţi! Const. Salle

Next