Adevěrul, noiembrie 1901 (Anul 14, nr. 4405-4434)
1901-11-01 / nr. 4405
FAC® 1). §T(IRMA? — Alte fapte — Expunerea critică ce ne-a făcut-o un fruntaş liberal asupra politicei d-lui Eturdza am reprodus-o numai în liniamente generale omiţind, din cauza spaţiului restrîns, multe fapte şi consideraţiunî interesante. Vom complecta astăzi această expunere care s’a comentat mult in cercurile noastre politice. * Politica de economie pe care d. Sturdza a susţinut-o in opoziţie a fost cu succes, cu mare succes realizată la guvern. Toată lumea a dat concurs d-lui Sturdza ca să tae budgetul şi l’a tăiat aşa cum s’a priceput şi cum a voit. S’au realizat 25 de milioane economii fără să ţipe nimeni, fără să iasă in stradă suprimaţii, fără scandal şi fără întruniri la Dacia.Toate dacă am fi avut o opoziţie puternică, unită, dacă d. Fleva ar fi fost in ţară, dacă se propunea o soluţie mai bună şi mai practică pentru echilibrarea budgetului, guvernul d-lui Sturdza n’ar fi reuşit aşa de lesne să facă economii atit de însemnate. Dar s’a folosit de un concurs de împrejurări foarte favorabile şi a adus la îndeplinire acel program de economii în virtutea căruia a venit la putere. Foarte bine. S’a sfirşit cu politica de economii. Mai mult nu se poate stoarce din budget, la infinit nu poţi merge. Cel mult poţi veghia la menţinerea lui, dacă crezi că acesta e idealul de budget. Ce te faci de acum înainte ? Iată ce vrea lumea să ştie de la d. Sturdza. In partidul liberal, cu toate că unele cercuri se frămîntă, nu se anunţă pină acum nici o dizidentă, in fine contra partidului d. Sturdza nu se poate plînge că iar face dificultăţi. Opoziţie mai că n’avem. Junimiştii par a fi prelungit cartelul electoral şi n’au altă preocupare de cit a lupta contra conservatorilor. Ramura conservatoare nu a dat nici ea pînă acum vreun asalt guvernului. Prin urmare d. Sturdza a avut după realizarea economiilor, și are și acum timpul să fi conceput planul pentru ameliorarea disperatei crize financiare care de astă dată a început de sus în jos. Nu este însă absolut nici un semn că d. Sturdza se gindeşte la acest lucru. Din potrivă, tot ceea ce face sunt acte în faţa cărora oamenii politici rămin stupefiaţi şi nu ştiţi ce să creadă şi ce să-şi inchipuiască că are de gind să facă d. Sturdza. D. Sturdza nu vrea să audă de petrol, nici măcar de congresul exploatatorilor de petrol ; d. Sturdza respinge sau lasă nerezolvite ani de zile toate cererile de concesiuni, toate propunerile ce se fac statului, astfel că oamenii de afaceri de la noi şi din străinătate îşi pord apoi vremea şi bini, stăruind pe la diferite ministere să li se înapoieze actele, cauţiunile, planurile, etc . d. Sturdza goneşte pe toţi acei cari vin să-i facă o propunere pe care o cred avantagioasă a statului; nu vrea să audă de concesiuni, de exploatări, de arendări etc. Dar să povestim un caz foarte caracteristic. Un reprezentant al unui mare financiar strein se prezintă la d. Sturdza cu o propunere tot in chestia petrolului, dar cu desăvirşire alta de cit cea prezentată de Rockfeiler. Nu ştim dacă era serioasă şi avantagioasă. D. Sturdza trebuia s’o supună unui studiu şi s’ar fi văzut ce valora. Aşi! Cum s-a expus omul scopul venireî sale, prinaul-ministru s’a sculat de pe scaun şi cu o furie nespusă l’a apostrofat pe bietul neamţ : — Nu permitem nimănui să se amestece în afacerile ţărei noastre .N’avem nevoe de nimic, de nimic, de nimic. Nu vindem nimie, nu dăm nimic. Noi guvernăm aci, eu conduc ţara. N’am nevoie de propuneri. Nu trebuie să ne salvaţi d-voastră, o să ne salvăm noi. Să ne lăsaţi în pace, ne lăsaţi in pace. Nu suntem robii nimănuia, suntem independenţi... Neamţul a rămas încremenit! A plecat imediat la hotel, a cerut nota şi a luat imediat expresul pentru Borin. In această stare sufletească se află d. Sturdza ori de cite ori i se iveşte ocazia să ia cunoştinţă de o propunere care tinde la introducerea de capitaluri streine. Un alt caz, tot caracteristic şi care pune în evidenţă un colosal defect la acest om de stat. La ministerul de rezbel sint diferite mari furnituri de făcut, cari dacă nu le faci la vreme armata suferă. Sintem siguri că tot-d’auna s’au comis grave neregularitățî cu aceste furnituri și e foarte lăudabil din partea d-lui Sturdza că a căutat de astă-dată să stîrpească furtișagurile. Dar toate le duce la extrem. A aminat atita vreme aprovizionarea cu furage, atit din cauza preţului cit şi din cauza condiţiilor din contracte, în cit intr’o bună dimineaţă s’a trezit cu avizul unor comandanţi de corpuri că mor caii de foame şi atunci s’au cumpărat furage cu un preţ mai mare de cit cel oferit la început şi in condiţiile în cari s’a găsit. Acesta e d. Sturdza, — ne-a spus fruntaşul liberal încheind expunerea sa cu o ultimă destăinuire : — D. Studza nu-şi poate închipui ce mizerie e în ţară. Criza financiară se manifestă astăzî de sus în jos. La Creditul rural vin proprietarii şi strigă sâ nu li se vînză moşiile pe jumătate din valoarea lor. Am asistat, zilele trecute, la o scenă frumoasă. Sosise la Credit un mare proprietar din Moldova care cerea să i se ridice custodia căci ceea ce a luat de la Credit nu reprezintă nici jumătate din valoarea proprietăţei şi ar fi o spoliare să i se ia moşia. — Vom veni în adunarea generală şi vomstriga că ne despoiaţi de proprietăţile noastre pentru datorii cari de abia reprezintă jumătate din valoarea lor. Vom protesta că tocmai acum cind aţi trebui să faceţi proprietarilor cele mai mari înlesniri, d-voastră le trimeteţi custoze, le deprimaţi moralul şi oamenii nu-şi mai caută de moşiile lor. Asemenea scene nu s’au mai văzut pa la instituţiile noastre. Era un proprietar liberal,deputat, care vorbea astfel. E un semn că lumea e desnădăjduită de criza care bîntue ţara şi e fenomenală politica care o face d. Sturdza. A. B. 36 Iar gazete franţuzeşti! Se anunţă apropiata apariţie a unei nouă gazete franţuzeşti în Romînia. Chiar că ne lipsea aşa ceva! A cui o fi, şi de ce se va inspira noua gazetă, deocamdată puţin ne interesează. Picantul lucrului e că se va intitula Echo de Roumanie, pe lingă cele cari se intitulează L’Indépendance roumaine şi La Roumanie. Mă tem că în articolul program al nouei.ga.Cete franţuzeşti ni se va vorbi de „opinia publică“. Desigur că nu de opinia publică a colegiului al Iliieii şi a majorităţei colegiului al Il-lea, nici de a celor ce nu ştiu franţuzeşte din colegiul I-iiî—căci sînt şi în acesta cîţiva cari iscălesc cu pecetea. E un semn al timpului, orice s'ar zice. De ce n'am da înapoi şi pe terenul limbei cînd pe toate mergem ca racul ? Pe cînd 85 la sută din populaţie nu ştie o buche romînească, 10 la sută din vestd de 15 nu cunoaşte, maî bine, de cît limba franceză. Aşa popor omogen maî rar ! Dar chiar dacă am lua o pe altă foae, că adică partidele noastre simt necesitatea de a fi cunoscute în străinătate, încă nu e îmbucurător faptul apariţiei unei a treia gazete cotidiane în franţuzeşte. Care va să zică prima grijă a partidelor noastre e să le cunoască, să le aprecieze și să le Din fuga condeiului Papagalul miraculos Un domn din Capitală anunţă că are de vînzare un, papagal, care ştie sa spună următoarele: Komm Hof, Greb Kuss, Gieb Fuss, Köpfchen KrauelD, Guten Morgen, Guten Tag, Gute-Nacht, Herein. Willis du schlafen ? Willis du ausgehen ? Bist du da ? Sei lieb sei artig, Lora will auch was abhaben. Mein Klein slisser Lora, Mein Kleiner süsser Kerl, O Gott, o Gott was für einer süsser Jung. Eins, zwei drei hurrah ! Comandă la soldaţi : Das Gewehr über ! Das Gewehr ab! după aceea face par’că vor bate soldaţii toba. Gînlăi Eins, zwei drei an der Bank vorbei, an der Frau an der Magd, an der Bank vorbei, eins zwei drei ! Afară de asta maî cîntă un cîntec şi vorbeşte multe altele pentru care se garantează. Acestui papagal îî place să rîdă şi să cînte, mai ales cînd aude pe cineva cîntînd în casă începe şi el a cînta orice arie. Dacă e vorba așa, poate să se facă și orator la întrunirile micului dictator sui prima donă la Operă. Bum. ILilieeFsifii şi şeful i€or susţie... străinătatea? Aferim de ţară şi de partide ! E şi aci chestie de tradiţie, de reluarea unui „ fir întrerupt“. Boerimea veche vorbea greceşte şi primea ordine de la Stambul. Cea de moda nouă vorbeşte şi scrie franţuzeşte stînd cu ochii aţintiţi şi cu genunchii plecaţi spre Apus.—lupul şî-a schimbat numai părul, nu şi năravul. Şi oamenii aceştia mai pretind că's de ai noştri, că's romînî, câ’s patrioţi ! Nu sîntem fanatici, dar oricum, parcă ne înţeapă la os. Îndes. Erî şi azi, în primele coloane ale ziarului, am înregistrat interesantele critici aduse de un liberal guvernului d-luî Sturdza în general, şi şefului lui în special. Aceste critici sînt de două soiuri: că d. Sturdza nu face nimic de şi situaţia e astfel încît nu mai e un minut de pierdut; şi că atunci cînd face cîte ceva, lucrează de-andoasele. Plîngerea aceasta e veche. Nu de acum s’afi văzut defectele d-lui Sturdza, ci din ziua cînd a dat naştere faimoasei afaceri mitropolitane. De vre-o şase ani şeful partidului liberal, şi al guvernului liberal cînd partidul e la putere, pare intrat într’un fel da cerc magic, plin de greşeli boacăne, din care nimic nu e în stare să-l scoată, nici măcar răsturnările violente de la cîrma ţărei. La drept vorbind noi nu-l găsim aşa de mare vină pentru aceasta. Nu se mai îndreaptă un om în perioada vîrstei de la 60 la 70 de ani, şi nici chiar în tinereţe caracterele din născare anapoda n’au leac. împrejurările au voit—lucru ce se întîmplă des şi cu mulţi în Romînia, din nenorocire—ca d. Sturdza să nu fi fost întrebuinţat în senzul calităţilor cu cari l’a dotat natura ci să i se fi dat mereu prilej de a-şi arăta defectele. Astfel ne-am privat de un util academician, profesor şi savant şi ne-am pus în cap un detestabil om politic. Dar a cui e vina ? De sigur că în mare parte nu e a d-sale. Vina e a acelora cari nuau putut cunoaşte de la început, şi mai cu seamă a acelora cari chiar după ce l’au cunoscut, cu teribile pagube, l’au menţinut direct şi indirect în capul partidului liberal. Să ne punem în ipoteza cea mai extremă. Să admitem că pînă acum 2—3 ani viaţa d-luî Sturdza, ca om politic, s’a ilustrat printr’un şir de fapte de o rară înţelepciune şi de o profundă genialitate. Chiar în cazul acesta încă nu-i era permis partidului liberal ca să-l menţie ca şti şi să şi-l ia ca prim-ministru pe o vreme de grozavă criză, fiind dat că d. Sturdza intrase în al 68-lea an al vieţei sale. Nică era mai mult ca în Romînia, şi niciodată maî mult ca în împrejurările de faţă, nu se impune ca să se găsească la cîrma statului oameni tineri, oameni în puterea vîrstei, cu mintea largă, îndrăzneţi, în curent cu ideile timpului, lipsiţi de bagajul de prejudecăţi al trecutului. De cînd lumea situaţiile grele n’au fost rezolvate de oameni prea bătrîni. Nu îndrăznim să încredinţăm un curs de şcoală primară şi slujbă de birou de a zecea mină unui om trecut de 30 de ani de serviciu, dar încă să dăm afacerile unei ţări întregi, pe vremurile cele mai furtunoase, pe mîinile unui om ce şi-a trăit traiul şi şi-a mîncat mălaiul ! D. Sturdza nu mai poate corespunde nevoilor vremei. Să-l încununăm cu lauri pentru ce a făcut, să-i ridicăm o statue chiar în viaţă fiind, dacă voiţi, să-i votăm şi o recompensă naţională, cu toată criza ce ne bîntue, dar, pentru D-zeu! să nu-l mai însărcinăm cu şapte ministere, cu conducerea afacerilor ţarei şi cu rezolvarea crizei la vîrsta de 69 de ani. Că greşeşte, că e încăpăţînat, că e vieux genre pînă la a nu înţelege cele maî mărunte probleme pe cari le pune timpul, că e moţocos, morăcănos, etc.— cine n’o vede, şi cine i-ar putea face vre-o vină, în definitiv? Omul îşi arată vîrsta pe care o are. Vinovaţi sunt liberalii tineri şi inteligenţi, liberalii de genul celor ce ne-aui comunicat criticele pe care le-am publicat ori şi azi. De ce nu se manifestează astfel ca ideile lor să triumfe, în cele din urmă? De ce fac pe descurajaţii şi pe delicaţii? Noi începem a ne teme că neputinţa să nu fi pătruns chiar printre rîndurile celor de la 60 ani in jos. In cazul acesta concluzie criticelor pe cari le-am înregistrat nu poate fi decît aceasta: partidul liberal îşi merită guvernul şi şeful. Să ni se demonstreze că ne înşelăm şi vom recunoaşte-o cu plăcere. I. Teodorescu ----— ‘ De propaganda luminătoare care să arate absurditatea duelului în care cel ofensat îşi maî riscă adesea ori viaţa fâcînd ca de pe urma acestei lupte de onoare societatea să rămînă cu un om bun maî, puţin, şi cu o canalie mai mult, — oare să mai fie nevoe să vorbesc ? Societăţile anti-dueliste ar putea face această propagandă cu şanse de mult succes. In sfîrşit maî rămîne un alt punct de mare importanţă. Duelul e oricum un mijloc de a-ţî repara onoarea, un mijloc barbar, medieval, dar un mijloc. Trebue ca în locul lui să se pună ceva mai conform cu civilizaţiunea şi cultura modernă şi anume — aşa a hotărît şi congresul oarecari tribunale de arbitri. Tribunalele oficiale nu sunt bune în acest scop. Ele prea judecă după litera legei, pe cînd cazurile de onoare trebuie apreciate maî mult cu bun simţ, mai mult după un criteriu moral liber, care să nu fie strîns în coardele paragrafelor şi articolelor diverselor codice de legi. A decide pe toţi cari mai ţin la duel ca să se supună judecăţei acestor tribunale de arbitri.—iată ultimul şi cel maî principal scop al congresului şi al campaniei pornite de el. Vezi deci că congresul are multe scopuri bune şi să sperăm că lupta între ■ prinsă de el şi care trebue să fie încununată de succes, va avea ecou şi la noi şi că tot aşa cum am adus duelul din străinătate, vom accepta şi reformele pe cari le propune străinătatea contra lui. B. Br. POŞTA MICA D-luî J3ck, Loco. — După «Domnule ministru, ca si după orice expresie din capul unei petiţii sau a unei scrisori, se pune virgulă. Nici într’un caz rtu se pune punct de exclamare, căci ar semitica o bătae de joc, într’o asemenea împrejurare. Dr. lore Leorda.— Rabinii israelițî se bucură de scutirea de serviciul militar dar numai in cazul cînd rămîn in serviciul vre uneî conmniăţî pînă la vîrsta de 39 ani împliniţi. O sută de familii şi o sinagogă constitue o comunitate. D-luî I. R. Loco.—Tecnica din Mitliweida este un institut privat pus însă sub supravegherea statului. Cine e sîrguincios poate să iasă bun inginer de acolo. Se poate trăi după cum vrei şi cu 50 mărci lunar şi cu 200. Taxe de 100 m. pentru streini pe semestru. Două cursuri paralele : unul de 5 semestre, altul de G, ambele dînd drept la titlul de inginer. La secţia electro-tehnică practica în şcoală, D-lui M. P. Iaşi. Adevărat că deputatul socialist german Singer a fost mare, fabricant de confecţiuni de dame. S-a retras însă de mult din afaceri. Averea lui a fost mare. După spusa lui Bebel a cheltuit însă enorm cu ocazia izgonireî socialiştilor din Germania în baza lege! excepţionale făcută de Bismark. D-lui C. Ion, Botoşani. D. Chinescu este medie la Roman. D-lui St. Morari Arsachy. — Consiliul permanent al instrucţiunei nu a rezolvat încă chestiunea revizuireî proceselor didactice. Mai multor elevi ai liceului din Bacău. — Ministerul acordă rar asemeni autorizaţiunî şi numai în cazuri excepţionale. De altfel a fost o însemnată concesie posibilitatea de a trece examenele claselor VII şi VIII într’un an. In tot cazul, puteţi obţine concesiunea de care vorbiţi, daca ministerul vet voi sa v'o acorde. Posbilitate există. CHESTIAJHIELULUI D-lui I. Dum. Loco. Te miri la ce s’a mai ţinut congresul contra duelului, sub preşidenţia prinţului Loewenstein, la Lipsea. Dacă—zici d-ta — opinia publică de atitea ori alarmată, n’a reuşit să obţină suprimarea răului obiceiu, oare mai este de sperat ca pe calea agitaţiunilor să se ajungă la o îndreptare Alai într- o acţiune hotărîtâ uniformă şi energică in potriva duelului, n’a existat încă pînă acum. Au fost numai icîcolo şi din timp in timp proteste mai mut sau maî puţin energice, cari însă s’au risipit odată ce pămîntul a acoperit victima care deşteptase compătimirea publicului. Iată deci că congresul contra duelului a şi avut un mare şi important scop. Dacă el ar reuşi să organizeze protestele şi să le prelungească, ar obţine bune rezultate. In plus , legi contra duelului sunt în toate ţările. Acest congres, prin comitetele pe cari le-a ales, va avea sa vegheze la severa lor aplicare. 11CARTEA UNUI OM Casaţia s’a pronunţat în afacerea nenorocitului Dobrescu-Ariieş respingindu-î recursul. El dar rămîne bine osîndit cum a fost de Curtea de apel şi prin aceasta scos din rîndurile oamenilor. Nu putem, bine înţeles, să-l luăm pe conştiinţă şi să zicem că n’a fost vinovat cu totul. Totuşi afacerea lui nu era clară şi dacă ar fi fost un Lenş- Slătineanu de mult ar fi fost făcut scăpat. Dobrescu-Argeş însă era fiu de ţăran, ridicase odată steagul ţărănime!, putea să fie încă primejdios claselor stăpînitoare şi acestea prin justiţia lor, nu fost cu el nemiloase, cînd au găsit mijlocul ca să-l lovească pe drept sau pe nedrept. Am asistat încă odată la un proces de clasă, la procesul Banghereanu-Frisinescu şi al sătenilor daţi in judecată pentru cluburile ţărăneşti. Acolo, putem spune în deplină conoştinţă de cauză, că s’a osîndit nişte inocenţi, că s’a lovit in duşmani politici, cu cruzime de canibali şi cu părtinirea cea mai revoltătoare. Dobrescu Argeş, chiar de n’ar fi complect nevinovat, dar ar fi făcut faptul de care a fost învinuit, totuşi în condamnarea lui trebue să vadă că e lovit nu el personal, ci mai mult fostul luptător pentru drepturile poporului şi care ar fi putut redeveni conducător-I s’a dat dur la cap, a fost complectamente asasinat şi încă odată noi intru citva treime să socotim pe Dobrescu-Argeş ca o victimă politică, jertfă a justiţiei de clasă. Sfinx. CHESTIA ZILEI Corin Mitiţă, care a combătut o viaţă întreagă hydra reacţionară, a ajuns acum hydra cu 7 capete, cite unul de fiecare minister. D'aia şi-a pierdut capul! Cele şeapte capete fiind de hydră — sunt deci nişte capete hydraulice . ■f POLITICA EXTERNA Contra zemstvourilor Intr’o privinţă poporul mai avea o influenţă asupra afacerilor publice din Rusia, anume în ce priveşte administrafiunea guberniilor asupra căreia decideţi adunările gubernamentale, aşa zisele zemstvourî. Cum anunţă însă acum Moskowsldja Wicdomosti se prepară la Petersburg o nouă lege asupra constituţiuneî zemstvourilor prin care in viitor membrii şi preşedintele Upravel adică a organului executiv al zemstvoului, să fie numiţi de guvern, pe cind pînă acum erau aleşi de adunarea zemstvoului. Ştirea a produs o mare emoţiune în toată Rusia, de oarece dacă s’ar adevenea ar insemna complecta ruinare a zemstvourilor, funcţionarii numiţi de stat ne mai fiind ţinuţi să execute ordinele acestora, ci trebuind să asculte de ordinele ce ar primi de la guvernul din Petersburg. Atit de reacţionară este această măsură, în cit mulţi în Rusia nici nu vor să credă şi între altele un ziar serios ca Possija spune că ştirea este numai expresiunea dorinţelor reacţionare ale gazetei Moskowskija Wiedomosti, care adesea ori lansează ştiri cu colorit reacţionar false, pentru a turbura opinia publică şi a se folosi de această turburare. Parlamentul sîrbesc Fizionomia Skupcinei sirbeştî s’a schimbat cu desăvirşire. Înainte ea era compusă numai din preoţi şi ţărani. Noua Constituţie interzice preoţilor intrarea în Skupcină, iar ţăranii au renunţat la candidaturile lor în favoarea tinerimei luminate şi a citorva comercianţi fruntaşi. Printre deputaţi vezi, ca vice-preşedinte pe tipograful Aza Stanoievicî, care după sugrumarea marei răscoale ţărăneşti de la Zaidar fusese condamnat la moarte împreună cu şeful partidului radical Nicolae Păşici, actualmente membru al Senatului. Pe banca ministerială pe primul ministru dr. Vuici şi pe ministrul de comerţ dr.Milovanovici pe care regimul terorist de după atentat ii expulzase din ţară. Primul secretar al Skupcineî Gjoka Stoikovici a purtat şi el lanţuri în acele grele vremuri. Leaderul majorităţei Stojan Protici fusese condamnat in procesul atentatului la 20 ani închisoare, din cari unul l-a făcut in aceeaşi celulă a fortăreţei Kladowa in care fuseseră închişi şi cei doi şefi ai radicalilor independenţi Ljuba Ziwkowicî şi Iwan Pawiiewicî, cari au fost condamnaţi de asemenea la 20 ani muncă silnică. Concesiunile Porţei Asupra concesiunilor făcute de Poartă Franţei in afară de achitarea creanţelor Lorando şi Tubini, se scrie din Constantinopol . In nota pe care ministrul de externe Tewfik Paşa a înmînat-o consilierului ambasadei franceze Bapst se zice: «In ce priveşte bisericele, şcoalele, spitalele şi cele-i’alte stabilimente de bine-facere din Turcia cari sint franceze sau se află sub protecfiunea Franţei şi cari au fost deja de ’ mult recu-, noscute,—-apoi nu le trebue un nou firman. «Toate institutele de acest fel care nu sunt încă confirmate şi al cărora număr trece de 500, vor primi chiar astăzi (28 octombrie) recunoaşterea imperială. «Firmanul privitor la patriarchal chaldeic Emanuel s’a şi semnat şi ce priveşte cererile finale ale Franţei după cam Poarta trebue să protesteze in decursul a două luni contra ridicărei unor noul institute, daoarece în caz contrar vor fi considerate ca sancţionate, Poarta declară că va pune la cale o regulare diplomatică a acestei chestiuni. Franţa a primit aceste concesiuni şi după cum se ştie din telegrame escadra franceză a şi părăsit Mitilene. Totul a fost deci o furtună intr’un pahar cu apă, care însă n’a avut de cit darul de a zdruncina situaţiunea d-lui Delcasse. Diverse -----Anarch’stul Moineau care fusese arestat la Bruxelles a fost pus in libertate după stăruinţele prinţului Albert al Belgiei care se ştie că face tot posibilul pentru a deveni popular. — Se anunţă ziarelor din Paris că în urma manifestafiuneî din Mitilene, s’au înregistrat la Beyruth atacuri contra europenilor. Aceştia speriaţi au început să nu mai iasă in stradă şi să Închidă magazinele şi biurourile înainte de apusul soarelui. _—Se depeşează ziarelor din Londra că averea lui Li-Hung-Ciang va fi împărţită in părţi egale intre cei doi fii ai săi, fiul săli adoptiv şi nepotul săli cel maî mare. Averea se urcă la optzeci milioane lei. — Se scrie din Ceting’e : Episcopul din Antivari Mîrnovici şi contele Voinovici, gerant al ministerului de justiţie, au plecat în misiune specială la Roma pentru a trata cu vaticanul afacerea San-Geronimo. Cei doi emisari aduc Papei o scrisoare autografă a principelui de Muntenegru. ®3©©iîOfailee Societatea voiajorilor Am anunţat că o societate a voiajorilor comerciali din ţară e pe cale să se întemeieze. Am primit la redacţie un apel prin in spre prăpastie DE LOAN ADAM Slugile alergaţi după treabă ca pe sfoară. S’a întins masă domnească. Catinca descheiată la pept, cu gâţile lăsate şi cu scurteica între umere, sta pe genunchiul Badiului şi-l hrănea din mînâ ca pe copil. Curgea friptura şi plăcintele ca la masa călugărilor. N’apuca să se deşarte o ploscă şi alta îl lua locul. Catinca jucându-se cu pletele Badiului, a început să-î cînte după masă. Ciocneaţi paharele şi le vristau cu sărutările. Cheful a ţinut pînă-n ziuă. Odată cu zorile s’au culcat ş’au dormit amîndoi duşi, de s’au sculat pe-nsăratele. Cînd deschid ochii, dau peste masă pusă, ştiau slugile placul stăpânei lor darnice. Beţica începe din proaspăt. Versul Catincăî umplea crama de dragoste, îmblânzind pornirea furtunoasă a Badiului. — Trei zile cu nopţile din preună a ţinut ameţeala bucuriei lor... In vremea asta Catinca a plîns şi a cîntat, a râs nebunatec şi l’a desmerdat cu alintare, ca doar Tar smulge din braţele Gorbeî. In sara a treea Catinca n’a mai băut, l’a îndesat numai pe dinsul cu paharul. La mijlocul mesei Ta privit ţintă în ochi, ia luat dreapta în mîna eî ,şi îndulcindu-şi craiul i-a zis: — Badiule, ia-mă de soţie, că n’ai pus cununia în cap cu Gorba... Da Badiul a râs şi apucând-o de bărbie, face batjocoritor: — Tu eşti bună de ibovnică şi Gorba de nevastă, eu vă ţin pe amîndouă... Catinca îşi fringe blăstămul în gură şi mâniea în suflet, toarnă vin şi se face că uită. In ziuă Badea era clei de beat, iar Catinca luminată ca şi revărsatul. Văzuse dînsa că nu scoate brasda la capăt cu gîndul eî şi-şi aduce aminte de făgăduinţa dată stareţului. La mănăstire şedeau de obşte poteraşii, aşteptînd să le dea Catinca pe Badiul în mină. Ea-1 culcă îmbrăcat în patul primenit, adormindu-1 cu vorbe mincinoase. Cind l’a auzit sforăind din greu, îi ia pistoalele, le scoate praful și le încarcă cu cenușă. Trimite după aceea pe un hargat cu bileţel către stareț... In vremea asta Gorba se sbătea ca apa de maluri. Felurite gînduri îi treceau prin minte, îşi strîngea pruncul la sân, ca să-şi potolească neastîmpărul, vrăfuind codrul ca să-şi găsească pe Badea. De cînd născuse, i se îndulcise mult firea; mama luase locul sălbatecei. Nici prin gînd nu-i trecea necredinţa soţului. Pe dînsa o chinueau presupuneri triste. La o gură de potecă întîlneşte un pădurar cunoscut. Ii spune întâmplarea toată. Era în a treea dimineaţă de cînd Ta prăpădit. Pădurarul se uita la dînsa lung şi-i ajunge mila. O văzuse altădată cu puşca subsuoară şi acu îşi curma braţele de sarcina copilului. El simţise ceva de dragostea cu fata pope! şi-i zice după ce-şi cumpăneşte întâi judecata: — Cearcă pe la crama Ilincăî, trebue să-l fi încurcat stricata ceea cu băutul. O pătrunsese vorbele până în adîncul inimei, ar fi mugit ca o ursoaică împuşcată lîngă vizunida cu pui, dacă nu s’ar fi ruşinat de omul cela străin. A plecat ochii în pămînt şi strîngîndu-şi odorul în braţe, s’a lăsat la vale în spre vii, plîngînd un cântec jalnic, rătăcit prin mintea eî, nu ştifi de unde : „Eoae verde rug de mare, Pe cel colnic de pădure, Trece-o nevăstuică-n lume Părăsită de bărbat, Cu pruncul nebotezat“... Vîntul dimineţei îi scutura părul roş, încreţit şi retezat de pe la ceafă. Se ducea săraca amărâtă, îmblânzită de obidă. Slăbise mult, întinzându-se petele ei galbene de pe obrazul ei stins. Cînd să intre în cramă, Catinca o zărește pe fereastră și i se pune în uşă. — Dă-te în lături pui de lele, să-mî iau bărbatul. — Tu măritată? Ce popă ți-a cetit cununia?.... — Bătrânul codru...— N’are dar codrul tau... — Uite cununia mea. . Și Gorba ridică copilul în sus. Catinca se uită chiorâş și zice cu dispreţ:—Pui fac şi căţelele... Gorba o apucă de pepţii scurteiciî cu mîna dreaptă ş’o trage cu putere de-o trânteşte-n brânci. Trece pragul, intră repede în odaea mare şi dă în Badea cu ghiontul de-l trezeşte. Cela caută întâi buimac ş’apoî aducîndu-şî aminte, sare ruşinat în mijlocul casei. Catinca ţipa afară ca înjunghiată, uitându-se înspre zare să vadă de nu vine potera. Slugile umpluse tufele de frica Gorbăi. — Işî iau pistoalele și pornesc din cramă. Badea mergea înainte clătinându-se mahmur, și nevastă-sa îl ducea din urmă, căutând să astâmpere copilul din plâns. Catinca își frângea mîinile, spionând calea mănăstire!. — Aţi venit să mă prădaţi, tâlharilor... Gorba se întoarce scârbită. — Să-ţi luăm năravul doară!..—Las’că vă dau eu pe mâna poterei, ticăloşi ce sunteţi. Şi Catinca se repede cu inimă să dea în Gorba c’un harag, dar ceea întinde îndoitura braţului aşa ca un scut şi uscătura se frânge în fărime de oţelul mâine! ei.—Astâmpără-te viperă, că-ţî strivesc capul... Catinca spera pe urma lor, petrecându-i cu bulgări. Cînd sar din vie pe zarea dinspre pădure, s’aude duduit tropotitor de cal goniţi. Poteraşii Îî înconjurase pe de departe. Pe dînşii deliilor, să-mi daţi pe Gorba legată.. Catinca sălta printre tufele golite ca o capră sălbatecă, asmuţind amăuţiî temători. Badea dă să descarce pistoalele, dar cocoaşele au clămpănit uscat.—Aulea leliţă Catincă îmi vînduşi pe Badea... In Gorba se trezeşte sălbateca peşterilor şi scoţându-şi cuţitul din sîn, îl vîră pripit în inima bărbatu-su. — Mori Bade cum se moare, că de te prind duşmanii, tou te chinuesc... Ea-şî strânge pruncul cuminţit subsuoară şi piere ca o nălucă fermecată printre copaci, luînd ochii poteraşilor prostiţi. Cînd au început ei a ploua cu gloanţe, dînsa nu se maî vedea.— Dacă Badea n’ar fi fost beat, fugeau amîndoi. Gorba s’a prăpădit urma în lume... — Da oare copilul ce s’a făcut? Guran se uită la mine și ridică din umere zâmbind. — L’o fi crescut mare. — Da ea mai trăește ? — Se prea poate ! — Și cu ce s’o fi hrănind? — Cu gura. Rîdeam de curiositatea copilărească a Dudueî. — Eî, de ce nu-mi spuneţi ? — Pentru că n’o știe nimeni. Vremea se maî stîmpărase, împrejurimile luminau puțin, cu toate că tot erau ușori fiori de vifor. — Dacă se curăță văzduhul de vînturarea Omătului, apoi se vede ca ziua la îngînarea albă a zăpezeî. — S’a potolit mîniea, codrul geme încet, răpus de mugetul sau vijelios, acum oftează în agonie. — Eu mă duc, să nu ntind mal mult grija celor de-acasă. — Da ai să maî vii pe la noi ? — Numai dacă voiu mal găsi prin sîn vr’o poveste. — Ia să mai luăm şi ţîra de vin rămasă. Ne-am îmbrăcat să petrecem romínul afară. Gerul se întărea, cu cît se curăţea şi cuprinsul. Pe dinaintea bordeiului era măturat troianul de par’că-l luase cu tîrnul. Fulgura uşor, numai un îndemn de fluturare. Romínul își scoate saniea de la dos. — Iaca Măgura Dudue... (Va urma)