Adevěrul, decembrie 1902 (Anul 15, nr. 4793-4821)
1902-12-04 / nr. 4796
Anni XV.—No. 4796 Bmaaaro^iaig^^ j ■ l■■■T^t^H■■^llaa^■paraBBWffMwaîawlil■T^ FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU On an Sase luni Tre luni 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate— i«h«i— — Un număr vechiă 20 bani ABONAMENTE figală ..... 30 lei 15 lei a străinătate. 50 « 25 , 8 le) 18 11 Mercur 14 Decembrie 1902 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE —■—I ♦ii»i——■. ANUNCIURl agina IV Lei. ........ 0.50 ban) .din 81DURILE ZIARULUI - Strada Sărindar -TELEKOS 2. 11 Casa rurală și Votul universal D. Porumbaru a declarat la dezbaterile Adresei că legea Casei rurale a rămas în suspensiune, fiindcă partidul conservator a început să facă agitaţiune contra ei, iar d. Panu a declarat cum că disa deşi în principiu, pentru votul universal, se teme să-l vadă aplicat din cauza demagogiei conservatorilor... Să se observe absurditatea că tu partid liberal, voind să faci o reformă democratică şi avind în dosullăţi mulţimea pentru care se face această reformă la guvern liberal te temi de partidul conservator, care nu poate avea cu el decit o parte a patrieî subţiri a politicianilor de la oraşe. De altfel aceste declaraţiuni au avut un imediat efect că ziarele conservatoare au devenit ameninţătoare faţă de liberali, că d. general Lahovary în Senat a făcut acuzări partidului liberal in această privinţă şi că legea Casei rurale n’a găsit pînă acum alt apărător decît pe bătrînul democrat Petre Grădişteanu, apărătorul tuturor ideilor drepte, generoase şi sănătoase ! Casa rurală şi Votul universal, trebue deci şterse din programul liberal, deoarece niciodată conservatorii nu le vor admite şi aşa fiind, liberalii, după declaraţiunile d-’lor Porumbarii şi Panii nu le vor aduce la îndeplinire. Şi dacă aşa este, de ce nu se spune lămurit şi de ce tinerimea din partid nu se explică asupra rostului ei în- tr’o alcătuire politică care ia ea normă pentru aplicarea idealului său, ca cel-l’alt partid— partidul conservator — să-î dea voe ? Sfios Din fuga condeiului Flori de stil Pe vremea asta poeţii scriu nuvele şi poezele despre Flori de ghiaţă, subsemnatul va scrie aci ceva despre Flori de stil, fiind-nă un colaboratore de la „universul“ s’a apucat din nou să cultive asemenea ghiveciuri. Dăunâzi colaboratorele respectiv scria cameră : „O casă din Anglia a început a se aproviziona cu carne de porc din T.Severin. „Carnea de porc o va lua, parte de la masculii din tîrg, parte de la măcelarii din piață“. Ray face colaboratorele că-î tratează așa pe măcelari, fiind-că sunt teribili în războare! Erî colaboratorele respectiv vorbind de sinuciderea din str. Şepcari serie : „Comisarul secţiei a 2-a, d. Manolescu, sosi şi dînsul la faţa locului imediat, şi dispuse transportarea cadavrului la spitalul Colţea. Aci fu lăsat îa îngrijirea medicului de serviciu. „Starea lui inspiri îngrijiri serioase. Nu se ştie dacă va scăpa cu viaţă*. Aşadar starea cadavrului inspiră serioase îngrijiri şi nu se ştie dacă va scăpa cu viaţa !? Foarte bine. Noi aflăm că numitul cadavru s’a însănătoşit perfect şi a făcut aseară o primblare la şosea. Fer. Convenţiile comerciale . După lupte într adevăr eroice date de stînga democratică, tariful vamal german a fost votat în forma în care au vroit agrarienii, adică aşa cum ne convine nouă romînilor mai puţin. Graiele nu vor mai puteaintra în Germania decit cu mari greutăţi. In cazul cel mai bun pentru noi, adică atunci cînd vom reuşi să încheiam convenţiunea comercială cu Germania, nu vom putea obţine decit intrarea grînelor, în special a griului nostru, încărcat de acea taxă minimă de şase mărci. Agrarienii ceruseră o asemenea taxă minimă şi pentru importul de vite,Guvernul, cel puţin în acest punct, n'a vroit să cedeze. Era să fie prea pe faţă exploatarea mulţimeî, scumpirea camei şi aşa desucl de scumpă în Germania prea evidentă. Cu toate acestea agrarienii cari au, ştiut să zmulgă atîta guvernului au obţinut şi în această privinţă o declaraţiunea foarte semnificativă. Cancelarul imperiului, contele de Buelow, le-a răspuns la o întrebare, că guvernul nu va renunţa la măsurile de ordine veterinară, menite a păzi vitele Germaniei de epizootii. Agrarienii au aplaudat. Explicabil lucru, căci se ştie ce se ascunde sub această declaraţie în aparenţă atât de dreaptă şi de inofensivă. Dacă importul de vite nu poate fi îngreuiat sau împiedecat prin tarife mari, căci altfel s'ar risca să nu se poată încheia convenţiunile comerciale,există însă mijlocul radical al măsurilor veterinare cari se pot oricînd aplica cu un succes despre care cu deosebire ,noi rommii, avem destul de spus. Cancelarul a spus pe faţă că nu va renunţa la acest mijloc. Se im- pune însă ca să ne mişcăm şi noi, ca să se vadă că nu mai avem de gind să facem pe prostul de păgubaş. _______,______Stat. Triplu ramolisment Că d. Sturdza a început să doarmă la Cameră şi la Senat, asta ar putea să dea bănuială că i-au slăbit puterile fizice şi intelectuale, dar n’ar fi o dovadă hotărîtoare. Primul-ministru ar putea să se apere, pretextînd că cele două ministere plus prezidenţia consiliului îl prea obosesc şi că discuţiunile parlamentare sînt aşa deaducatoare de somn, că îl adorm. E altceva mai doveditor că starea intelectuală a d-luî Sturdza, a căzut ca şi barometrul pe aceste timpuri friguroase, cu mult sub zero— şi acestea sînt...înseşi discursurile d-lui Sturdza. Aşa de pildă Sîmbăta trecută primul-ministru al ţărei romîneşti avea să răspundă în numele guvernului, la toate obiecţiunile făcute mesagiului regal, atît de opoziţiune, cit şi de a uiţi membri al majorităţeî. Ca să facă acest răspuns d. Sturdza a vorbit...de dacoraţiunile lui Vodă, a citit ordinele de zi prin cari i s’au hărăzit aceste distincţiuni şi după o oră de dizertaţiune istorică asupra Plevneî externe, a sosit şi la marota d-sale...Plevna internă... Acel ce scrie aceste rînduri Işî permisese să întrebe guvernul asupra ideei generale care ar trebui să se degajeze din mesagiu şi din adresa parlamentului, D. Sturdza s’a crezut în drept şi dator a-i răspunde şi să tragă linia această generală după care va merge parlamentul şi partidul liberal.. Guvernul dar a vorbit, şi ţara de acum ştie care este concepţia economico-socială a partidului liberal şi care e concepţia lui politică. Iată după d. Sturdza această icoană şi să credeţi că scriu, nu din memorie, ci după notiţe luate la faţa locului a dezastrului intelectual al şefului partidului liberal : 1) . In prima linie, generaţiunea tînără, astfel trebue să lucreze ca să sărbătorească a 25 a aniversare a luărei...Plevneî interne. 2) Nu trebue să mai existe niciodată altfel de budgete în ţara romînească, decit budgete cu excedente. 3) D. Sturdza crede că o să ajungă să-şi realizeze dorinţa ca în parlament să nu maî intre „lupi în piele de cae“. 4) Tinerimea să fie vecinie strînsă la un loc cu bâtrîniî ca să lupte pentru binele şi prosperarea ţarei. 5) Să se ia ca normă în viaţa politică, ca niciodată să nu se aprecieze talentul, dacă nu e întemeiat pe morală. 6) Să se ştie că regele nostru este recunoscut de toată lumea, ca cel de mai de frunte dintre toţi suveranii. Enunţarea acestor puncte ale idealului partidului liberal şi ale concepţiei generale în politica şi viaţa noastră socială este de ajuns să dovedească halul intelectual în care a ajuns şeful partidului liberal. Te apucă par’că ruşinea că faci şi tu parte din parlamentul din care face parte şi acest om, care este aplaudat pentru aceste insanităţi şi care mai crede, sărmanul, că a doborît pe adversari fiindcă l-a numit „nemernici“ şi a învinuit că umblă cu „diavolii“. ...Şi cînd te mai gîndeşti că pe mina unui asemenea om sînt date destinele ţarei, te apucă groaza şi mila de nenorocita ţară care are în capul ei un asemenea guvern, condus de lin asemenea om Const. Miile Ediţia de seară v. Eri a început discuţia generală asupra răspunsului la mesaj. Focul l-a deschis tot d. general Lahovary care a făcut guvernului un rechizitorii foarte violent şi în mare parte întemeiat. D. Sturdza a sărit de cîteva ori de pe banca ministerială pentru a protesta contra atacurilor d-lui general Lahovary, dar protestările primului-ministru n’au intimidat de loc pe generalul Lahovary, ci din contra l’au făcut să fie mai violent și să iizite mai mult asupra faptelor cari au supărat pe d. Sturdza. Sunt de relevat multe puncte din discursul fostului ministru de rezbel, dar ne vom mărgini la cele principale. * In primul joc d. general Lahovary a ţinut să răspundă la acuzarea ce o aduce mereu d. Sturdza că partidul conservator e demagogic. Oratorul a enumerat, în acest scop, toate actele de conspiraţie şi de răzvrătire a liberalilor în contra dinastiei, începînd cu republica de la Ploieşti, cu încercarea de proclamare de Domnitor a colonelului Dabija, cu odele lui Orăşanu, şi arătînd ce campanie au dus liberalii contra regelui nu mai departe de 1893. In toate aceste împrejurări conservatorii au apărat dinastia, zise d. general Lahovary, şi prin urmare numai de partid demagogic nu poate fi taxat. In chestia naţională d. Sturdza a răsculat ţara şi cînd a venit la putere a făcut scuze. D. general Lahovary spune că conservatorii s’au retras de la putere în ajunul vizitei lui Franz Iosef fiindcă liberalii ar fi fost capabili să facă dezordine de stradă dacă ar fi văzut sub conservatori drapele ungureşti pe stradele Capitalei. D. general Lahovary a vorbit apoi de conflictul cu Bulgaria şi a arătat că d. Sturdza cum a venit la putere a căutat să restabilească relaţiile cu Bulgaria şi a impus ofiţerilor garnizoanei din Giurgiu să facă ei primul pas şi să viziteze garnizoana din Rusciuk. Acest schimb de vizite s’a făcut iară a se stabili de mai înainte eticheta şi astfel bulgarii au primit, în mod umilitor, pe ofiţerii romîni, iar la noi s’a făcut bulgarilor un mare alaiu. Această amintire a făcut o vie impresie asupra Senatului şi cîţiva senatori, voind să distrugă efectul, au întrerupt pe orator spunind că aceasta depinde de gradul de civilizaţie şi de bună cuviinţă a unui popor. In fine d. general Lahovary a vorbit şi de isprăvile d-lui Sturdza ca ministru de războiţi şi a protestat contra prigonirilor cari le-au suferit generalul Demostene şi colonelul Petrescu. D. Sturdza era furios şi protesta mereu şi foarte energic, dar generalul continuă să critice cu vehemenţă actele sale de ministru de războiă.* Şedinţa de ori a Senatului s’a terminat printr’o seurtă, dar călduroasă cuvîntare a d-lui Petre Grădişteanu în chestia naţională. Aprigul luptător naţionalist şi preşedinte al Ligeî culturale a ţinut să facă o declaraţie, în plin parlament, ca să se ştie înc’odatâ că Liga nu urmăreşte scopuri sediţioase şi cu menirea ei e pur şi simplu de a răspîndi pretutindeni unde sînt romîni cultura naţională, fără a se amesteca în treburile interne ale statelor vecine. Declaraţiile d-lui Grădişteanu au fost aplaudate de întreg Senatul. R. P. Discuţia mesagiului la Senat: Discuţia mesagiului la Senat — Discursul d-luî general Lahovary.—Declaraţia d-lui P. Grădişteanu discursurile d-lor gren. Lahovary şi P. Grădişteanu 11. Schnyrer. Doftana. — Carniol fiaî, gravor, str. Carol. Bucureşti. D-rel R. S. Loco.— Or! cine poate asista îa desbaterile proceselor de la Curtea cu juraţi, afară de cazurile cînd se judecă procese, cari necesitează desbateri secrete. Pentru a putea intra însă în sală, trebue să veniţî cel maî tîrziu la ora 1 p. m., căcî se închide uşa, pentru a nu se turbura liniştea. *~IâÎ8' ab încălzitTM Du lui primar al Capitalei Afară e un ger de crapă pietrele. Pe aşa vreme e bine să te plimbi cu sania, maî ales că cine îşi poate permite acest lux, găseşte după aceea o casă instalată cu tot confortul modern, l ne încălzită şi — un ceai fierbinte, veritabil caravana, căruia o porţiune de rom jamaica şi petit-fourul lui Capsa sau Riegler ii dau un gust deosebit, aş zice chiar un farmec deosebit. Şi pe cînd naă aflam ,şi eu,intr'o societate in care se găsesc toate aceste nimicuri, o doamnă, oferindu-mî cu frumoasele ei mânuşiţe o bucată cu deosebire gustoasă din fonrurile lui Capsa mă întreba cu acea adorabilă naivitate speciali bogăției : — Crezi d-ta, domnule, că pe gerul acesta sínt oameni cari n’au foc în casâ? D-ta!e, domnule primar, n’aca nevoe să-țî dovedesc că bine am răspuns cind am răspuns acelei doamne, că sínt multe, foarte multe case in Bucureşti, în cari pe gerul acesta mare nu se face foc, fiind-că nu se are cu ce... Leacul ? Nu e distribuirea de lemne. Chiar dacă s’ar face aceasta după dreptate, iacă nu s’ar putea satisface toate trebuinţele şi pentru tot timpul ierneî. Ce a făcut aiurea iniţiativa privată, trebue să facă la noi, pentru început cel puţin, iniţiativa publică. Vă propun deci, domnule primar, ca pe tot timpul iernei, să deschideţi la primă încercare o hală de încălzit. O sală mai mare, bine încălzită in tot timpul zilei, in care să poată orî cine să stea o oră-două şi să-şî dezmorţească membrele înţepenite de frig. In străinătate halele de încălzit s’au dovedit a fi un mijloc eficace pentru combaterea mizeriei intr’una din manifertiţiunile ei cele mai dureroase. Se va vedea ia curind că şi la noi asemenea hale sunt necesare. Acolo oameni caritabili întreţin aceste hale, înceapă la noi primăria, se vor găsi apoi oameni de bine cari să imite exemplul. Primiţi etc. B. Br. POŞTA MICA L. A. Bacău.1) Actele sunt suficiente. 2) Credem că le puteţi obţine, trebue încă enormă muncă şi mare stăruinţă. 3) Le puteţi cere și acum, căci cererea nu e legată de timp. Politica externă Conflict turco bulgar? Am reprodus deunăzi după ziarul Neues Wiener Tageblatt informaţia, că vizirul a inmînat sultanului un memoriu, în care il sfătueşte să respingă cu energie orice amestec al Bulgariei in chestia macedoneană şi la rigoare să întrebuinţeze chiar forţa. E caracteristică şi atitudinea presei bulgare in aceste momente tulburi. Deşi întreaga presă bulgară e unanimă in aprecierea «reformelor», totuşi diverse organe trag diferite concluzii din aceste „evenimente“. lată cum caracteriza Neue Freie Prese fizionomia actuală a presei bulgare . „Un organ destul de serios zice că Turcia acordând astfel de reforme, încit aceste nu pot mulţumi pe macedoneni, are intenţia de a provoca un rezbel cu Bulgaria. Un alt ziar, inspirat da un fost prim-ministru, îndeamnă guvernul bulgar să se pregătească pentru orice eventualitate. Alt ziar, nici acesta antiguvernamental, întreţine speranţa, că unele puteri au intenţia, ca prin demonstraţii navale in porturile turceşti să determine Poarta, ca aceasta să acorde reforme largi, cari să fie aplicate in mod sincer.» Chiar oficioasa Bulgaria, după Clim am mai spus a început a protesta contra irealităţei Turciei, dind a înţelege că un asemeni condiţiuni e lesne de prevăzut pentru la primăvară o reînviere a insurecţiunei. Sintem oare in ajunul uimi conflict turco-bulgar ?... Bast CA UN ETEL MEG Socializmul în Bulgaria Partidul socialist bulgar şi-a ţinut al noulea congres anual zilele acestea la Tirnova. Din datele, pa care le publică o revistă rezultă, că partidul socialist bulgar se dezvoltă încet, dar sigur. Numărul membrilor cotizanţi la Sofia a crescut în perioada 1001—1902 de la 2 213, la 2.57. Sunt în Bulgaria douăzeci şi şase de sindicate de lucrători şi şase cooperative. Aceste sindicate şi cooperative au fost create toate de către socialişti şi în scop de propagandă socialstă. La alegerile din Februarie partidul socialist bulgar a întrunit douăzeci şi treide mii de voturi. El e reprezentat în Cameră actualmente prin şapte deputaţi. Organul oficial al partidului, „Gazeta muncitorilor“, e considerat ca unul din cele mai populare ziare bulgăreşti. Un almanach de propagadă socialistă a fost vîndut în treî-zeci de mii de exemplare în interval de trei luni... o cifră enormă pentru Bulgaria. Transcriind aceste date, fără voe mă gîndesc la vremea, în care leaderii socialiști spuneau, că partidul muncitorilor din Romînii are menire a da a se pune în fruntea mișcarei socialiste din peninsula balcanică, servind drept pildă, prin organizaţia sa, partidelor similare din aatrila străine. Departe de mine gîndul de a bănui intenţia bună a cuiva, am din potrivă cea mai mare dragoste şi stimă pentru acei, cari au făcut atitea sacrificii şi au luptat ani de zile dezinteresaţi pentru urmărirea unui ideal. Dar fără voe îmi vine pe buso întrebarea : oare sîntam noi pe o scară mai joasă economică şi industrială ca Bulgaria ? N’au nici un rol socialişti! la noi? Numai pentru Romînia e socializatul o plantă exotică ?... Mitologia ne spune, că Titan convenise să lase pe fratele său Saturn sa domnească, cu condiție ca acesta să-și mănînce copiii, inlaturînd astfel pe toți acei, cari ar fi putut să-l detroneze. Saturn își îndeplini cu sfințenie promisiunea, pînă cînd se născu Zeus. Pe acesta îl răpi Crbela, scăpindu-i astfel de moarte. Și Zeus a ajuns maî tirziu stăpînul lamei... Cine va juca oare pentru Romînia rolul Cibelei?... Gh. M. CHESTIA ZILEI Nu putem face nici Case eu-'. văii, nici vot universal, fiînd-«8 Cc. Mitiță (către șeful conservatorilor).— Ne dai voe sa facem Casa rurală și votul universal ? Cc. Iorgu.— Să n’aud d’astea, că iar convoc str. Enei! Cc. Mitiță ("speriat).— ’Țeles, Măria Ta, nu maî facem ! CE IE MAI FOITE SCAFA —Un articol de Teodor Momsen— Celebrul istoriograf, din Berlin, Teodor Momsen, care pînă acum a înclinat spre conservatori, fiind un stîlp al actualului regim şi al imperialismului, astăzi, la vîrsta de şaptezeci de ani, îşi arată simpatiile pentru democraţii germani publicînd, sub titlul de mai sus, următorul articol de senzaţie în cunoscuta revistă Die Nation : „Se procedează repede la răsturnarea Constituţiei. După ce, prin interpretări neconştiincioase s’au făurit legi, fără nici o discuţie serioasă, legi, cari privesc cele mai de căpetenie chestii ale vieţei germane, astăzi pînă şi dreptul deputaţilor de a vorbi in parlamentul german a ajuns la discreţia celui d’initiu binevenit, care ar ajunge să prezideze dezbaterile din Cameră. «Se vor vedea consecinţele ! «Nu suntem la sfirşitul, ci la începutul unei lovituri, pe care o urmăreşte împăratul Germaniei. E vorba, ca reprezentanţa populară să fie călcată in picioare de absolutismul unei alianţe de interese a clericalizmuluî şi a junkerizmuluî. «Suveranul absolut nu e nici negustor, nici plugar, nici popă, şi situaţia sa trebue să ni pute deasupra intereselor particulare, el trebuind să planeze şi să fie nepărtinitor... * «Dacă mai e vreun chip de a se înlătura această proectată lovitură de stat, atunci aceasta se poate face numai prin unirea tuturor acelor partide, cari nu fac parte din conspiraţie, bine înţeles cu excluderea acelora, cari au dăunat şi naţiune! şi liberalismului, şi bine-înţeles atrăgiad in alianţă şi pa social-democraţie. «Trebue să se pue capăt odată insinuărilor d-lui Koehler, că naţiunea se împarte in partide de ordine şi in partide subversive şi că cea d’intrio datorie a orî-şi-cărui bun cetăţean e de a combate pe social-democraţi şi de a-î considera ca pe nişte ciumaţi. «In realitate nu există în viaţa politica partide de ordine şi partide subversive, sau cum ar vrea să se exprime cineva, nu sínt de cit partide subversive. Cari sunt oare scopurile liberalilor, ale centrului, ale junkerilor, ale lucrătorilor ? «Liberalii ar vrea să transforme capul statului într’un funcţionar, cel mai superior, după modelul din Anglia sau din America de Nord. Pentru o naţia ca a noastră, cu sentimentele ei adinei, in aparenţă nestrămutat dinastice, aceasta înseamnă idei subversive. «Centrul ar vrea să reia firul recatolicizăreî Germaniei, acolo unde l’a lăsat in secolul al XVII-lea, şi să transforme capul statului intr’un reprezentant al lui Dumnezeu pe pămînt. Şi aceste sint idei subversive. «Junkerii au veleităţi de a acapara pentru dinşii toate posturile mai înalte cive şi militare, dorind să-l seoboare pe Împărat la rangul de cel d’initiu între egali. De asemeni idei subversive. «Social-democraţii au intenţia, sau cel puţin pretind că au intenţia’de a desfiinţa proprietatea particulară, şi ca fiecare, indiferent de valoarea sa, să mănince aceeaşi cantitate de ciorbă dintr’un castron comun. Şi aceasta e desigur contrar actualelor raporturi sociale. «La adică diversele partide au puţin să-şî reproşeze reciproc cu privire la aceste idei revoluţionare. Nu se urmăresc astăzi decit scopurile imediate. «Situaţia se contrabalansează prin compensarea diverselor interese contrarii, şi prin conlucrarea in comun acolo, unde interesele nu se ciocnesc. «Pentru actualul moment greu nu e nimic mai necesar decit o înţelegere între acei liberali, cari mai au dreptul să se ruvnească astfel, şi partidul muncitor». Momsen continuă spunind, că n’ar trebui să se maî întimple aceasta, ca liberalii să prefere pe un neruşinat sau ruşinat reacţionar faţa de un social-democrat. «Dar şi social-democraţi»—zice Momsen—ar trebui să-şi schimbe atitudinea. N'am fost niciodată socialist şi nici n'am de gind să devin ; dar acest lucru a adevărat, că partidul socialist e astăzi singurul partid mare, care are dreptul să pretindă o deosebită consideraţie. «De laicul nici nu-i nevoe să vorbesc; orice om ştie în Germania că, cu ceea ce e în capul lui Bebel s’ar putea garnisi o duzină de creeri de junkeri în aşa chip, încit să strălucească printre ai lor. Abnegarea, spiritul de sacrificiu al maselor social-democrate impune şi aceluia, care nu aprobă ţelul lor. Şi cit priveşte Mizeria între studenţi Mizeria la universitate. — Mijloace de remediare. — Un birt cooperativ studenţesc Mai inttiu, să nu pară exagerată afirmaţiunea ce voia face: cea maî mare şi mai bună — cuvintul e luat în toate senziiile — parte din studenţimea noastră universitară, nu stă de loc pe roze, financiarmente vorbind. Şase-zeci şi cinci, aproape şapte-zeci la sută chiar, din populaţiunea facultăţilor noastre, se hrănesc maî mult cu iluzii, decit cu o mîncare mai substanţială. Şi, ca să uzez de o formulă foarte plastică, din argoul studenţesc, voiu zice că procentul acela de studenţi, trage pe dracu de coadă... Fiestul de treizeci sau treîzecî şi cinci la sută din studenţimea noastră, duce un traiă destul de comod, o viaţă de belşug, rîvnită mult de studenţii din categoria cea d’inttiu. Pentru aceia, favorizaţi de soartă, ziua trece într’un chip nu se poate mai plăcut : dimineaţa, se scoală in căldura bine făcătoare a căminului, iar ceaiul sau cafeaua, cu gazeta de dimineaţă înainte, se îmbracă alene şi, dacă au vre-un curs interesant de audiat, sa duc la facultate. Dejunul il iau intr’un restaurant bun, — sau numai bunişor, — după amiază, după citeva tururi pe calea Victoriei, se duc pe la facultate^ unde audiază cursul d-lui Maiorescu, al d-lui Motru sau al d-luî Coco Demetrescu, — apoi vine prînzul, care nu iasă nimic de dorit, și in urmă, foarte ades, un spectacol drăguț la Lyric sau la Bulevard. Nu mai vorbesc de cafenele sau berării, — acestea, împreună cu cafenelele chantante, vin la rind d’abia după miezul nopțeî... A doua zi tot aşa, a treia iar,—şi aşa mai departe... Zilele se scurg una după alta, fără ca lucrul să se observe bine, şi la un moment dat ne aflăm în faţa uneia din vacanţe, şi se ştie ce plăcuţe sint vacanţele, pentru acei ce aiî bani. Geî-l’alţî, aceia despre cari spuneam că trag pe dracu de coadă au—de sigur, fără voia lor,—un program de viaţă fundamental schimbat de al acestora. Dimineaţa, se scoală în mijlocul unui frig împăimîntător : ferestrele sint îngheţate, în cameră domneşte atot-puternic gerul de afară, şi tinarul nostru amic işî aminteşte îngrozit că aseară uitase să facă focul... Se’mbracă repede, face cîteva mişcări cu gind să-şî dezmorţească trupul înţepenit de frig, dar e un zadar. Işî pune paltonul—dacă-1 are, — sau pardesiu!, şi părăseşte locuinţa, se duce la facultate unde-î ~c.Tlde sau la bibliotecă, unde stlbpihă ffi^R’erhea dejunului,—care e foarte frugal, văi 1—un sfert de pilne, puţin salarij^brinzâ, măsline— se’nțelege, nu toate de-odată. După masă începe din nou acelaş lucru : la facultate, la bibliotecă,—sau la preparaţia pe care, după două lunî de alergătură, o găsise. Seara, prinzul e mai frugal decit la amiază, pentru că seara nu trebue să aî stomacul încărcat, şi amicul nostru ţine la higiena ca la ochii din cap !... In schimb, frecventează cu ardoare cursurile şi la bibliotecă consultă autorii recomandaţi de profesori... La zece seara, cu regretul în suflet, părăseşte biblioteca — unde-i atit de plăcut, şi cald!...şi se’ndreaptă spre casă. Din fericire pentru dînsul, amicul nostru, convins de adagiul că o durere Împărtăşită e aproape uitată, a avut grija să nu stea singur, în frigul şi tăcerea apăsătoare a camerei sale : ca vechia prieten de pe băncile şcoalei, sau din acelaş oraş sau orăşel de provincie, student şi dînsul, ii împărtăşeşte traiul , cu sufletul uşor şi cu o nuanţă de veselie la aducerea aminte a vremurilor frumoase de altădată, cei doi prieteni işi confiază speranţele in viitor... Şi adorm apoi, cu acea sublimă nepăsare a sufletelor tinere şi... nevinovate. Din fericire, nu acesta e, neîncetat, felul de traiu al studenţimei noastre mai puţin avute. Sint zile cînd sosesc banii de acasă, sau cind se ia leafa de la preparafie. Zilele astea sint adevărate zile de sărbătoare. In primul rind, se cumpără lemne şi soba, mirată, trozneşte de se aude cale de o poştă. Se face ceaia, la care sint invitaţi şi alţi prieteni, colegi de şcoală şi de suferinţe, şi la această şedinţă, care se termină după miezul nopţei, se discuta, cu aprindere, chestiuni de filozofie, se glumeşte şi se ride din toată inima. A doua zi, amici noştri Işî fac cinstea unui prînz la un but maî bun. Peste citeva zile însă, provizia de banî se isprăveşte şi iată-i siliţi să revină la dieta de mai înainte... O fac, fără părere de rău, cu acea sublimă nepăsare, caracteristică eroilor lui Murger. Sint veseii mai întot-d’auna, din cind în cind numai, un suflu de pesimism vrea să le atăpinească sufletele. Acesta e felul de trai la două treimi din studenţimea noastră. Cei mai mulţi din ei sunt băeţi săraci, de negustori sau de mici funcţionari din provincie. Şi ajutorul care ie poate veni de acasă, e mic, dacă nu ridicol. In cazul cel mai bun,—şi nu exagerez de loc, —se poate ridica la 50 lei pe lună... Vă puteţi închipui cam ca are de făcut studentul nostru, cu suma acesta. Nici nici el nu ştie bine ce să facă: să-şî achite chiria, taxele de la universitate—căci acum are şi taxe de plătit— să-şî ia vre-o haină, să-şi plătească birtul,—sau să caute să păcălească pe vreunul din creditori ? Da multe ori e silit să recurgă la mijlocul din urmă, nu e tocmai aşa de corect, e just,— dar e oarecum mai sănătos ! Iată şi de ce, la străinătate mai cu s°amă, studenţii noştri nu prea găsesc cu uşurinţă camere de închiriat !... Şi cind am zis adineaorî cinci-zeci de lei, trebue să se ştie că suma e, oarecum, exagerată. Cincî-zeci din cei Şaizeci şi cincî la sută din studenţii noştri săraci, au ca... venit lunar, 30 — cel mult 35 lei, şi aceia încă, cu cită greutate, trimişi de acasă. Nu afirm aci lucruri neadevărate sau exagerate. Pot fi controlat oricînd şi se va putea vedea astfel că datele pe cari le invoc, sint, din nefericire, mai mult decit exacte. Nici vorbă nu poate fi deci, in atari împrejurări, de vizitarea vreuneî săli de spectacol, de concert sau a unei expoziţiuni artistice. Cu francul pe care l-ar da pentru cel din urmă joc de la galeria nenumerotată, studentul poate să trăiască trei zile. Şi se înţelege lesne că faţă de teroarea pe care î-o inspiră stomacul gol, el e silit să renunţe uşor la plăcerea estetică ce ar fi simţit-o... Nu mai vorbesc deci de pierderea intelectuală pe care o încearcă, elementele acestea tinere. Care ar fi remediul acestei triste stări de lucruri? Fără îndoială că grija de căpetenie a unui student e aceea de a se şti cu hrana asigurată, cel puţin pe o lună înainte. Chiria casei, lemnele,hainele, nu contează atita cu o masă bună... Şi ar părea că, atunci cînd ţî-e stomacul mai plin, lucrezi cu o mai mare tragere de inimă. Se pare că ieşenii sunt pe deplin convinşi de adevărul acestei formule, căci gazetele locale ne aduc o veste îmbucurătoare. Studenţii celei de a doua universităţi au pus bazele unui birt cooperativ studenţesc, a cărui inaugurare se va face la 6 ianuarie viitor. Iată citeva linii generale din ideea asta atît de fericită : Costul abonamentului lunar va fi de 20 lei. Săracii vor avea mincarea gratuită. Cei cari dispun, vor putea, fireşte, sâ dea mai mult ca un napoleon pe lună. Întreprinderea va fi patronată de un consilier de administraţie în capul căruia va fi rectorul universitatei ieșene, d. Culianu. Pentru stringerea primului fond de instalare, se va da, in cursul acestei luni, un mare bal sub patronagiul rectorului. Şi încă un amănunt, mişcător, dacă vreţi : un cetăţean, entuziasmat de această nea frumoasă, a pus la dispoziţia studenţilor localul necesar, în chip gratuit... Ce să mai zic ? In privinţa localului, sunt cam pesimist şi nu cred ca să se afle şi la noi vreun cetăţean atît de gentil... Dar, nu aceasta e piedica. Se va găsi uşor o sală mare, spaţioasă, curată, nu departe de Universitate şi nu aşa de scumpă, pentru a se putea instala acolo birtul. Ma tem că nu se vor găsi insă ciţiva studenţi mai inimoşi şi mai plini de iniţiativă, ca să transforme în fapt, ideea aceasta, actualmente numai in stare de proect. Şi doar nu le-ar lipsi concursul. D. Coco Demetrescu, eminentul profesor, rectorul universitatei noastre, fără îndoială că ar da cel mai larg concurs acelora ce-ar vrea să întemeieze un birt cooperativ studenţesc. Şi odată concursul acestui eminent bărbat, ciştigat,—lucrurile ar merge strună. S’ar putea organiza un bal, la Liedertafel, sau o reprezentaţie la Teatrul Naţional, şi astfel, cu o muncă uşoară, relativ, s’ar putea strînge suma iniţială. Şi se ştie că numai începutul e greu. Avem atitea societăţi studenţeşti, avem două asociaţii de student a căror preocupaţie de seamă ar trebui să fie tocmai realizarea ideei acesteia, atît de frumoase. Şi, deşi am fost cam pesimist adineaori, nu-mi pierd totuşi speranţa că în curind, ideea birtului cooperativ al studenţilor, va intra în faza realizărei, foloasele unui birt cooperativ studenţesc sunt atit de evidente, ca ar fi banal să mai inzistăm asupra lor. Cu toate acestea, in afară de foloasele...stomacale. Ca să zic aşa, fie birtului studenţesc, tinerimea noastră universitară va trage incalculabile foloasa morale de pe urma lui. Aici să repetăm un lucru destul de trist şi destul de cunoscut: tinerime! noastre universitare ii lipseşte, intre altele, legătura aceea morală care iaca dintr’un corp studenţesc german, de pildă, o singură unitate.Studenţii noştri nu sa cunosc, pe ei inşişi şi ei între ei. Birtul studenţesc ie ar da posibilitatea de a împlini lacuna aceasta din educaţia lor sufletească. Şi cite alte foloase n’ar aduce cu sine !...* Iată dar de ce zugrăvind situaţia precară a unei bune părţi din studenţimea noastră, am ajuns la singura concluziune care se impunea: crearea birtului cooperativ. Ideea e dată. Cea mai vie bucurie a mea ar fi atunci cind ar vedea-o realizată. M. Fanat