Adevěrul, septembrie 1903 (Anul 16, nr. 5061-5090)
1903-09-01 / nr. 5061
Atm X\L—No. 5061 FONDATOR ILEX. V. BELDIMXXU Abonamente : în țară: un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună3l.1 străin. „ „ 50 „ „ n 25 „ „ „ 13 „ „ „ Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani C5 Paj O singură ediție Romînia și Macedonia. Convorbire cu un diplomat SUPLIMENT ORATUIT : Pentru copii cu următorul cuprins : Text: Adevăratul prieten, istorioară pentru copii, de Horia Furtună.—In frunziș, poezie de Fleurette.—Enache Cocoloș în pustiu, de Th. D. Speranția. —• Basm, sfîrșit de Gr. I. Fii.—Mila țiganului, snoavă de Al. Raulescu.— Lunci, poezie de Eugenio Speranția.— Codul cititorilor.—Poveste de George Ionescu-Filaret.—Poșta redacției. — Acidul azotic, de Eugenio Bobulescu.—Jocuri. Ilustra finnl : Cocoloș în pustiu.—Banditul păcălit. Prîvmiul firțîîllîi ■ Un jupon moir de lună cu 3 volane, specialitatea mal I Cilii 111 grc.IUH • reim magazin frații Albahazy, piața Sf. Gheorghe. ROMÎNIA §1 MACEDONIA. » — Convorbire cu un diplomat — " Asupra atitudine! ce Romînia ar trebui s’o aibe actualmente față cu cestiunea macedoneană, s’au pronunțat mulți, și chemați și nechemați. Asupra atitudinea ce de fapt o are, domnește o nesiguranță generală. Nimeni nu o cunoaște, căci aparențele de sigur că în acest caz înșală, neputîndu-se imagina că în asemenea momente critice, guvernul stă cu totul în neacțiune. Nu credem să existe în aceste momente țară, asupra atitudinea căreia în cestiunea macedoneană, să domnească mai multă obscuritate, ca țara noastră. Nimic n’a răsuflat în această privință și guvernul găsește cu cale că trebue să păstreze cel mai complect mutizm. Intîmplarea a făcut ca să putem întreba asupra întregei acestei cestiuni pe un diplomat, bun cunoscător al politicei balcanice, și răspunsul său îl redăm în cele următoare: — „La prima vedere—ne-a spus diplomatul—se pare că guvernul român nu are în cestia macedoneană nici o atitudine. Dar trebue să știți că în această cestiune și în acest moment, o lipsă de atitudine, este și ea atitudine. Poate să vi se pară paradox aceasta, dar este totuși așa. „Ce ați vroi să facă guvernul român ? „Să aprobe actele bandelor bulgărețti ? Să le înlesnească lupta cum a făcut-o la 1876 ? Pentru ce ? Pentru ca în cele din urmă să creeze o Bulgarie mare care ar fi cu atît mai dușmană Romîniei, cu cît ar fi mai mare decît Bulgaria actuală care, cu toate afirmațiunile contrarii, ne-ar distruge oricînd s’ar crede în stare s’o facă. „Său poate ați vroi ca Romînia să sară acum la luptă pentru a-șî apăra, pentru a-șî salva conaționalii din Macedonia ? Contra cui să-î apere, contra bandelor bulgărești ? contra turcilor ? „Astea sunt copilării. Romînia trebue să fie amica Turciei, nu jÄdea n’ar vedea că regimul acesteia este mai prejos decît orice critică, dar fiind-că menținerea statului quo în Balcani este o condițiune de viață pentru dinsa“. — Credeți deci că Romînia trebue să sprijine pe Turcia? — „Nu cred aceasta, ci după cum am spus am convingerea că procedarea aceasta este o cestiune de viață pentru țara romînească. „A sprijini pe Turcia în sforțările sale de a-șî menține integritatea teritorială și deci a împiedica pe bulgarî de a-șî spori teritoriul și deci puterea. Căci dacă Romînia nu procedează astfel, va fi prinsă între două Rusii, dintre cari cea din sud, deși cea mai mică, ar fi însă desigur cea mai primejdioasă. Cum a și spus-o Sarafoff, azi e rîndul Macedoniei, mîine va fi rîndul Dobrogei. Dacă pe vorbele lui altă dată mare preț nu se putea pune, azi după ce vezi de cîte a fost capabil acest om, știi că amenințarea numai atunci ar rămînea fără urmări, dacă ar fi învins în Macedonia. * „Puteam deci cu drept cuvînt spune că așa cum Romînia nu are în aparență nici o atitudine în chestia macedoneană, are totuși una foarte categorică și justă. „Pe de o parte cea mai perfectă neutralitate, așa că nici chiar bulgarii nu se pot plînge. Pe de altă parte o atitudine care evită, chiar cu prețul de a nu sprijini pe aromîni, de a da cel mai mic concurs direct sau indirect, bandelor bulgărești. „Contra acestei atitudini a Romîniei, naționaliștii entuziaști pot să aibe multe de obiectat. Acei însă cari știu că în politica internațională sentimentele nu joacă decît un rol cu totul subordonat, acei cari cunosc principiile politicei moderne cari îți zic să nu calculezi decît cu elemente reale,— aceia vor trebui să recunoască cum că cu actualiza politică în cestiunea macedoneană Romînia se află pe calea cea bună“.1 * — Cu alte cuvinte, e bine să se sprijine sultanul roșiu? e bine să se tolereze înainte regimul revoltător al turcilor? —„ Nu, atitudinea statului român în cazul de față nu este o aprobare a regimului turcesc, ci o condamnare a procedeelor și tendințelor bulgărești. Regimul în Macedonia trebue schimbat. Reforme serioase trebuesc introduse. Dar nu numai pentru bulgari, ci și pentru celel’alte naționalități.Or, o biruință a bulgarilor n’ar conduce la acest rezultat. „Romînia nu renunță la ideea de a cere reforme pentru conaționalii din Macedonia. Numai, nu e acum momentul pentru o asemenea cerere. Din contra, Romînia avînd în aceste momente o atitudine amicală față cu Turcia va putea mai ușor pretinde și obține avantagii pentru a romînî“. Am înregistrat aceste opinii. Noi nu le împărtășim întocmai. In deosebi nu prea avem încredere în recunoștința sultanului. A. B. Din fuga condeiului Braga de la Pungășeștii-Noui Nea Nae Basinescu, de la Pungășeștii- Noui, constatînd că vederile sale politicosociale, acțiunile și loturile, luate la un loc, nu-î produc nici cît îi trebue pentru timbre în procesele cu cei escrocați, s’a decis s’o încerce cu bragageria. Afișe mari anunță că pe ziua de azi nea Nae Basinescu oferă la Pungășești- Noui halba de bragă cu 30 de bani, ca să concureze berea din oraș! Ca să bei o halbă de bragă Basinescu, nu trebue să cheltueștî de cît vr’un leu pentru tramvaiii, să te tragă mîrțoag a trei ceasuri prin praful ce duce la Pungășeștii-Noui, să capeți o insolație, și apoi, dînd o halbă de dragă Basinescu să ai nevoe de cîteva puternice vomitive și să constați că te-a costat 5 lei ca să-ți prăpădești stomacul în beneficiul marelui economist de la Pungușeștii-Nouă. Așa „Vivat concurența“—mai rar. De la Fefeleii-Noul Cititor B. 33. Pitești. — 1) Nu. 2) Bacalaureat sau școală specială romînă. Examen de admitere. 3) Ca. 4) 4000 lei. 5) Ministerul de razboiu. 6). Puteți cere, dacă se va admite, asta depinde de ministru. Maria de la Tutova.— S'a dat redactorului respectiv și veți vedea. Istoric. Caracal.1) Clasa III vreo patru sute de lei.. 2) Prin Marea Neagră. 3) S’ar putea dacă ați avea șansă. 4) Nu. Victor. Constanța.— S'a publicat la vreme. Cititor C. F. R. — Cărți cu asemenea sfaturi fiind imorale, nu le putem recomanda. V. F. Galați. — 1) La Essen în Germania. 2) Numai de un an. N. D. I. Călărași. — Vă puteți înscrie și aci de-a dreptul în anul al II-lea. O. Roman.— 1) Bursele sunt numai pentru cursul superior, opt. 2) Materiile anilor precedenți, fie de gimnaziu, fie de școala comercială inferioară. 3) La școala profesională superioară nu sunt burse. O reformă necesară De la o vreme încoace a început să se descopere, că unii din acei cărora le este încredințată paza avere! cetățenilor se dedau ei înșiși la tot soiul de furturi, ba cu ocazia cercetărilor unuia din cazurile mai recente s’a găsit acasă la inculpat, în afară de lucruri de furat, și un întreg arsenal de instrumente pentru spargere. Faptul acesta trebue să ne îngrijească și cu atît mai mult cu cît nu se produce pentru prima oară. Am văzut sergenți de stradă operînd alături de pungași; azi din aceiași sergenți vedem lucrînd pe propriul lor cont. Ca mîine probabil îi vom vedea constituindu-se în bandă spre a opera spargeri și furturi. Prin urmare încă odată, lucrul trebue să ne dea de gîndit ; datoria guvernului e deci ea să intervie și să intervin cît mai curînd. Intervenția guvernului însă să nu se mărginească la cîteva măsuri cari nu vor avea decît darul să facă pe sergenți ca să fie mai precauți, însăși organizația de azi a sergenților de stradă, rămasă înapoia tuturor reformelor săvîrșite de la un timp încoace în diferitele instituții ale țării, păcătuește de la un căpat pînă la cei l’alt. Deci în organizația însăși a instituției trebue izbit, ea însăși trebue schimbată, și numai etnici vom putea spune că s’a făcut ceva serios. Să se facă și cu sergenții ceea ce s’a făcut cu poliția recrutîndu-se personalul destinat pazei ordinei și averea cetățenilor dintre oamenii mai încercați și mai civilizați — ca să nu zicem culți — și asigurîndu-se fiecăruia o existență mai omenească de cum se face cu cei ce compun astăzi instituția. Astfel numai se va ajunge a se avea în serviciul pazei orașelor oameni cinstiți și fără acele apucături de brută pe cari le au azi cei mai mulți din sergenți. Analt. FLAGELUL PELAGREI ,— Pelagraseria de la Doljești — Pelagra și sifilisul—iată două flagele cari rod și distrug mare parte a țărănimei noastre. Studii s’au făcut, rînd pe rînd, de mulți medici, strigăte de alarmă s’au dat, iarăși, de mult. La fapte nu s’a trecut de cît din Main trecut, cînd eminentul d. dr. G. Proca a fost însărcinat de directorul general al serviciului sanitar cu organizarea pelagroseriei de la Doljești (Roman), cu concursul d-lui medic al județului, dr. A. Vasiliu, și a administratorului pelagroseriei, d. Piedemonte. Ne-am procurat raportul adresat de d-sa d-lui director general al serviciului sanitar, precum și o serie de fotografii pe cari le dăm aci și cari ilustrează pelagroseria de la Doljești. Starea materială a sătenilor țăran pelagros de la pelagroseria din Doljești In trei direcțiuni trebuia să se îndrepte activitatea, conducătorilor pelagroseriei. Intîia era îmbunătățirea stărei materiale a sătenilor. Ca măsură prealabilă, în astă privință, s’a început o anchetă sistematică pe la locuințele din nou numerotate din cele șase cătune ale comunei Doljești. Această anchetă făcută deocamdată de organele administrației locale și controlată de d. administrator al polagroseriei, în unire cu d. dr. Proca, este destinată a servi, în acelaș timp, de bază la deosebirea bolnavilor avuți de cei cu puține mijloace—spre a se mărgini astfel gratuitatea ajutoarelor sub formă de hrană, numai la bolnavii cu adevărat săraci. Hrana.—Sifiliticii La început criteriul după care s-a urmat cu distribuirea hranei la bolnav, consta în declarațiunile lor înșile că sînt săraci. Afară de aceasta s’a ținut totdeauna socoteală dacă bolnavii ajutați sunt pelagroși sau sifilitici, sau atinși de alte boale pentru cari era indicat un regim mai substanțial. In puține cazuri asistența s’a dat și unor orfani ca și unor bătrîni infirmi, incapabili să-și cîștige existența prin muncă. Pelagroșii din comună examinați anul acesta de d. dr. Vasiliu și de către d. dr. Proca, personal, sînt actualmente în număr de 132 și anume : 76 în Buruonești, 17 în Rotunda, 16 în Rodiu, 14 în Doljești, 9 în Buhoanca. In total 132. Se adaugă la aceștia 20 pelagroșî, din Sagna (18 bolnavi) și din Miclăușeni (2 bolnavi), deci în total 152 pelagroși, cari sunt ajutați de pelagroseria din Doljești. In afară de pelagroșî au mai fost ajutați cu hrană 111 bolnavi, majoritate sifilitici. Hrana distribuită acestor 263 bolnavi a costat 1344 lei, ceea ce vine 50 de bani de bolnav pe zi. Din acești bani, 1060 lei au fost întrebuințați la fabricarea pîinei (4911 bucăți cîntărind 5893 de ki.). Afară de pîine s’a distribuit bolnavilor ouă și mîncare caldă, ciorbă sau borș, friptură și fasole cu carne. Clopotul bisericei anunță pe bolnavi să vie la timp la masă, care se servește de trei ori pe zi : la 7 dimineața, la amiază, și la 8 seara. Populația a început să simtă nevoia pîinei. De unde înainte de înființarea pelagroseriei, cîrciumarii din Doljești abia de vindeau zece pîinî pe zi, cuptorul pelagroseriei a desfăcut, pe bani sau pe ouă, 607 pîinî de la 21 — 28 Maiți, ceea ce vine la 85 de pîinî pe zi In ce privește tratamentul sistematic al sifiliticilor la Doljești, d. dr. Vasiliu a instalat o cabină de fumuri la BalUta Clul. D. dr. Proca a început să facă și examenul sistematic al sîngelui în cazurile suspecte, pentru combaterea malariei, examen necesar pentru administrarea rațională și eficace a chininei, ca mijloc profilactic. O statistică alarmantă Ca să-și dea lumea seama de flagelul pelagrei în Romînia, vom rejeți^i ci cîte-va cifre asupra întinderei sale, după cercetările statisticei făcute de d. dr. Proca. In 1887 erau în Romînia 10.626 de pelagroșî la o populație rurală de 4 milioane 152.642 de locuitori, ceea ce da proporția de 8,5 pelagroșî la 1000 de locuitori. Toate spitalele din țară nu pot îngriji anual decît 4.500 de pelagroșî. Azilul de pelagroșî de la Păucești-Dragomirești primește pe fiecare an, de la 300—350 bolnavi de pelagră. In 1899 se urcă la 32.237 de pelagroșî la o populație rurală de 4 milioane 798.012 locuitori, adică 6,5 pelagroșî la 1000 de locuitori. In 1900 numărul pelagroșilor se urcă la 42.117, adică în proporție de 8,7 la 1000 de locuitori rurali. Dobrogea intră, în această privință, cu 1,3 la mie, Oltenia cu 4,3, Muntenia cu 5,8 și Moldova cu 10,9. Covurluiul atinge în 1900 proporția de 36,0 la mie, iar Romanul în 1902 atinge proporția înfiorătoare de 55,4 la mie. D. dr. V. Babeș termină un recent raport al sau asupra unei escursiuni pentru studiul pelagrei în județul Roman, cu următorul strigăt de alarmă, care trebue să trezească întreaga noastră lume politică asupra flagelului pelagrei: „Trebue să se insiste față de autoritățile superioare, care de ani de zile se lupta înpotriva pelagrei cu mijloace insuficiente, cu circular, cu măsuri incomplecte și cari n’au dat nici un rezultat, ca să se schimbe acest sistem dezastros și să le aplice măsurile necesare, deodată, cu toată forța, cu toate mijloacele de cari dispune statul și știința pentru a combate acest flagel, care paralizează agricultura și subminează vitalitatea neamului“. D. Lascar a declarat că-și va face o față de a fi ministrul sănătăței publice. N așteptăm la lucru și la rezultate. Em. D. Fagure Serbarea veteranilor A avut loc serbarea și liniștea locuitorilor Capitalei n’a fost turburată și țara nu s’a zguduit din temelii. Nu s’a dat voe tuturor să vie în Capitală. Nici nu se putea altfel. Degeaba au luptat ei pentru libertate ? Dar chiar dacă veneau toți să salute steagul sub care vor să dea o a doua luptă, să ia cum s'ar zice „Plevna internă“,— nimic nu s’ar fi întîmplat. Oamenii ar fi avut cel puțin satisfacția că n’au făurit cu sîngele lor libertatea pentru ca numai ciocoii să se bucure de ea. I-am văzut pe veterani parcurgînd străzile Capitalei. Mergeau cu pasul scurt și îndesat — cum cere reglementul militar. Pe piept aveau decorații numeroase. Muzica intona „Deșteaptă-te române“ —și din altă parte străbatea pînă la dînșie sunetul goarnelor companiei de curcani care mergea la Tedeumul din Dealul Mitropoliei, sunetul marșului „trecerea Dunărei“. Ce crudă ironie ! Pentru cei morți : paradă cu miniștri, generali, coloneii, onoruri militare etc., pentru cei vii, goana polițienească, brutalități și amenințări. Trist și descurajator, îngrozitor exemplu pentru generațiunile tinere cărora în alte țări veteranii li se prezintă ca exemple vii de imitat. Cine î-a văzut ori trecînd pe stradă și n’a simțit o lacrimă în ochi,—e sau, o canalie, sau un imbecil. N’avem opinie atît de rea încă despre guvernanții noștri încît să credem că dacă-i vedeau nu erau și ei mișcați. Dar au avut grijă să evite mișcătorul spectacol... Totuși prin defilarea lor de ori, veteranii au cîștigat mult... am atras definitiv opinia publică de partea lor. Au declarat și repetat că nu fac politică, nu vor să fie instrumental nimănui, — nu știm dacă declarațiile lor vor găsi crezare, sigur însă este că cererile lor în cele din urmă vor trebui să fie auzite, pentru cinstea și demnitatea Romîniei. Clevetitorii însă să tacă și jos pălăriile, trec veteranii! Ad. Dintre toate operile oferite pînă acum cititorilor romîni, cea mai captivantă este desigur noul foileton al „Adevărului“ Prăbușirea tronurilor Scandalurile Cărților europene ce va apare cu începere de Luni 1 Septembrie In foiletonul acesta se dezvălue toate Aventurile amoroase princiare din ultimul timp și cari sunt încă în mare parte necunoscute, lăsînd la o parte pe cele cari au pasionat deja lumea întreagă, dar cari vor fi redate însă aidoma cum s’au petrecut fără a se ascunde nici un detaliu. Scandalurile Curților europene este o înșirare de drame, tragedii, aventuri pasionale, răpiri și fugi romantice, în care prinți și prințese, arhiduci și arhiducese și-au pierdut în ultimul timp ranguri, onoruri și chiar viața. Prăbușirea tronurilor este deci o operă pe care nimeni nu trebue să întîrzieze de a o urmări, căci rar este dată unui ziar fericirea de a putea oferi cititorilor săi un asemenea foileton. © ® ® ® e ® eee ® eee ® eeeeeeee»eee NOTE O pepinieră de gardiști Pe tăcute, prefectul Capitalei a făcut o operă, care e poate una din cele mai umane și mai practice realizate de un timp încoace, deși nu e o reformă trecută prin consiliul de miniștri și prin parlament. Cetățenii Capitalei știu prea bine că locurile virane ale Bucureștiului adăposteau o sumă de copii în zdrențe, ființe abandonate, uitate și de Dumnezeu și de oameni, candidați la beciurile poliției și penitenciarul Mislea. Rupți, flămînzi, ei cerșeau, atacau la drumul mare, trăiau într’o groaznică destrăbălare fizică și morală, se exercitau în mînuirea cuțitului—formau pepiniere de indivizi primejdioși siguranței trecătorilor și întregei Capitale. D. Saita s’a gîndit ce ar fi de făcut pentru a distruge pe de o parte asemenea pepinieră primejdioasă, iar pe de altă parte de a salva o sumă de existențe de acestea, cari degenerau mai mult din cauza părăsirei în care se aflau decît din cauza relelor inclinațiuni. In lipsă de orice fonduri, prefectu Capitalei s-a adunat, l-a dus la cazarma gardiștilor, a pus de li s’a făcut din uniformele uzate ale gardiștilor niște mici uniforme și a făcut din ei curieri pentru corespondența între diferitele secții și aceea dintre poliție și alte autorități.S’a dovedit în scurt timp că-și fac serviciul spre mulțumirea generală. Ei sunt ținuți la cazarma gardiștilor, puși să urmeze cursurile școalei de gardiști, întreținuți cu mîncarea la ospătăria comunală și educați în vedere ca, după cefia 21 de ani vor fi înrolați în armată, după terminarea serviciului militar să revie ca gardiști, avînd o bună pregătire. Li s’a dat de asemenea cîte un tutor legal dintre comandirii de gardiști. E o operă excelentă care, dacă s’ar urmări în toată țara, ar da rezultate din cele mai bune. Yorik sau Masa pelagroșilor în fața casei administrației Starea materială a sătenilor.— Hrana. — Tratamentul sifiliticilor.— O statistică alarmantă 17n sifilitic la pelagroseria din Doljești Casa parochial oferită de preotul catolic comunei O pelagroasă de la pelagroseria din Doljești Lunii 1 Septemb ne 1003 DIRECTOR POEITIC CONST. MILLE Anuncinri: Linia pagina IV .... î Lei 0.50 baa 9 . III » 2.—• „ inserții și reclame . . . , „ 3.— Ö Pagini CHESTIA ZILEI Păiajenul Din ziarul bulgar „Vecerna Posta“ — Păiajenul acesta (adică principele Ferdinand) a întins mreaja sa asupra tronului, coroanei și asupra banilor ca astfel să poată dicta mai ușor. DISPERAREA In MACEIDONIIA — Corespondență specială a „Adeverului“ — Sofia, 29 August, 1903 Revoluția In Bitolia Măcelul din vilaietul Andrianopol fii ^ LftA1 AM V, A* — AAI —TV A AX * A» — "— _ JL. UUUW jJXCVOCV JKjyjClKJtAgL UA, IUOUI" .Agenții erau mai numeroși, a fost ocupată de o masă enormă de curze și albanezi, cari s’au dedat la un măcel îngrozitor, asupra populațiunei pașnice. In satul Kesirlik, toată populațiunea, care n’a putut fugi a fost măcelărită. In satul Tass-Tepe, au fost măcelărite 18 familii, în satul Azmagik, 20 de familii. Vre-o 80 de familii din Eni-Malike, Dokuziuk, Karamushi și Karalia, părăsind vetrele și fugind, au fost întîlnite de bașibuzuci, și pînă la ultima suflare măcelărite. In chiar marginea orașului Lozengrad, patru orășeni au fost găsiți tăiați în bucăți. In satul Ceglaik, mai mult de 50 de inși au fost măcelăriți, de asemenea uciși au fost Bona Ivanova, un sătean din Kula, cu femeea și o fetiță ; în satul Erekler bătrîniî: Peiu Kamburu, Iani Todorof, Iani Ciolacu, Todor Dulgherof, cu fiii lui, Ivan Miles, Dumitru Ghermanu, Dumitrof, Ivan Iancof, Gheorghe Arabagief, Ivan Keșișof, Todor și Iani Kostof, copii la 10 ani, și alții precum și doi casapi din Lozengrad, aproape de satul Ereldor, 15 cărămidari au fost tăiați în bucăți, cu o cruzime care întrece orice închipuire. Un escadron de cavalerie, se mișcă de-alungul frontierei bulgare, ucigînd bătrîni, femei și pe oricine se încearcă să treacă frontiera. La vre-o trei kilometri de frontieră, au fost găsiți uciși Teodor Stamates, Koiciu Constantinof și alți cîțîva ai căror nume nu se cunosc. Soldații se laudă că ordinul de măcel a sosit de la sultan. Atacul turcilor la Vasilicos După cum v’am anunțat la timp, orășelul Vasilicos, pe malul Mării Negre, se află de mult în stăpînirea insurgenților. Acest orășel este locuit de greci, cari au fraternizat cu bulgarii. Turcii s’au încercat de mai multe ori să-l ia, însă zadarnic. Așa în ziua de 24 August un batalion de infanterie, un escadron de cavalerie și trei baterii de munte, au atacat pe insurgenții staționari în piscul Kopreț, lângă Vasilicos. Lupta a durat două ore. Intăriturile insurgenților au fost bombardate cu tunuri, ceea ce a permis turcilor să se apropie. Insurgenții însă, au întrebuințat bombe, împrăștiind pe turci în risipire. In urmă s-au retras și insurgenții, deoarece la spatele lor, o oră depărtare de frontiera bulgară, au așezat lagărul aproape de mare, patru batalioane de infanterie, cinci escadroane de cavalerie și cinci baterii de artilerie. Toată această armată, care întrece numărul de 2000 de inși, a sosit cu vaporul pe mare și a debarcat în apropiere de Vasilicos. Insurgenții și grecii să anunțasem că populațiunea grecească de prin vilaetul Andrianopol, a adresat statului major al revoluționarilor, o cerere prin care solicită protecțiunea insurgenților, contra regimului turcesc. Iată ce ați răspuns insurgenții, printr’o circulară : „Ne-ați comunicat că ați exprimat dorința de a vă înfrăți cu creștinii bulgari, frații voștri, pentru învingerea dușmanului comun, turcii, și pentru emanciparea patriei noastre comune. Pînă azi, noi am sperat numai în forțele noastre; aveți speranță în D-zeu, căci scopul nostru e drept și sfînt. Și fără sprijinul vostru, noi sîntem încredințați, că vom introduce, atît pentru noi cît și pentru voi, o viață mai omenească , dar , pentru că sîntem datori să întindem mina oricărui creștin care dorește sin 1 cer învingerea tiranului, vă întindem și vouă mîna să ne înfrățim, și să lucrăm împreună contra tiranilor. Deci, trimit toți neîntîrziat doi reprezentanți ai voștri, spre a vă spune ce trebue să las cețî. f Primiți salutul nostru frățesc. " Președintele statului major revoluționar ! Mihail Gherghicot Muntele Stranda, 12 Aug. 1903, iar muntele Bucovețul, care desparte Kicevo de Gostivar, a avut loc o banie între bașibuzuci și insurgenți. Aceștia au așteptat în pozițiile lor, pe cînd bașibuzucii se duceau înspre satele creștine după pradă, și i-au atacat țara veste. Bașibuzucii au avut pierderi foarte mari. “ Arnăuții și bașibuzucii, au comis in Debra, prin jurul Drinului, numeroase omoruri. In fiecare zi dau raita prin satele creștine ridicînd vitele și numundu-le în Malesia. Populațiunea e disperata. Lîngă satul Smărdaș, Ciacalarof, au avut o nouă și sîngeroasă luptă. Insurgenții au avut trei morți și 9 răniți, turci au avut pierderi mari. [>.~[."Din Chanali. Prima stație dinspre Bitolia, au plecat în Murihovo, patru batalioane de infanterie. In jurul acestui orășel, toate satele sunt răsculate, iar armata fiind neputincioasă și puțină, incendiată. In acest raion se credea a fi Boris Sarafoff, de care turcii au prins o groază mai mare ca de Moscov-Baba. Acum primind știrea că Sarafoff este în Europa, armata operează fără teamă, comițînd cruzimi, asupra locuitorilor pașnici. In Kastoria, armata a atacat pe stradă și măcelărit mai mulți creștini. Maceiul era sa se întindă, dacă nu intervenea un notabil turc, mai conștiincios, care prin vorbe blînde, a oprit catastrofa. Lîngă satul Kosteneț (Kastoria) armata s’a ciocnit cu insurgenții. Aceștia s’au retras, omorînd cîțîva bașibuzucî. Turcia la frontiera bulgară După relațiile oficiale ale posturilor bulgare, posturile turcești, au fost întărite, în ziua de 27 August. Au fost îndoite toate posturile de la Tatar-Kioi și Urum-Kioi, pînă la At-Liman, lîngă mare. Supravegherea patrulelor turcești a fost întărită. Se știe că turcii, la un anumit timp, au micșorat posturile, ba chiar le-au retras înăuntru, cîțiva kilometri. Acum însă au reluat din nou vechile poziții, îndoite la număr. In unele puncte, s-a concentrat artileria. Eri, au descins la Vasilicos, pe mare, cu vaporul, încă trei batalioane infanterie, două escadroane cavalerie și patru baterii de munte. La Gramaticovo, au sosit două batalioane infanterie, un escadron de cavalerie și două baterii de munte. La Ghiok-Tepe, de asemenea s-au concentrat mai multe batalioane. Toată această armată se mișcă spre frontiera bulgară. Garnizoana din Andrianopol a fost de asemenea simțitor întărită, cu toate treile feluri de armie, trimese din Constantinopol. Comandantul corpului al II de armată, Arif Pașa, a inspectat personal garnizoana din Andrianopol, dînd ordin ca 3 batalioane, 5 escadroane și două baterii de cîmp să plece la Lozengrad, spre a întări garnizoana de acolo. Intervenția Rusiei La timp v’am anunțat că insurgenții, după plecarea flotei rusești din Iniada, au luat acest fort și au pus în stăpînire farul. S’a constatat în urmă că insurgenții au atacat fortul și alungat santinelele, pe cînd încă flota se afla în Iniada și sub ochii ofițerilor ruși. S’au mai surprins zilele din urmă două vapoare rusești, descărcînd muniții și arme la Iniada, unde se predau în mîinile insurgenților. Se presupune că Poarta a notat aceasta reprezentanților puterilor din Constantinopol, adăugînd, că dacă insurgenții primesc ajutoare din afară, guvernul și armata nu mai pot răspunde de siguranța consulatelor și consulilor străini. In urma aceastor declarații, puterile vor îndoi staționarii în apele turcești, iar la Burgas se așteaptă sosirea și debarcarea unui regiment rusesc. Marc