Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)
1904-01-15 / nr. 5192
Jóul 15 ianuarie 1964 Astăzi 14 Ianuarie Teatrul Național— Trupa de operă: Mignon, Gircul Si<ic li. — Mare reprezentațiune. Iacul Gișmegiului. — In fiecare zi mare patina,], cînd Iacul e înghețat Duminică muzica militară. Sala Edison.—Marți, Joî și Duminică baluri mascate, Luna, Mercury, Tineri concerte ale orchestrei Strauss. Fotoplasticul imperial t sub hotel Continental, piața Teatrului expun Erupția Vesuviului Neapoli și recentele desgropări din Pompei. Cosmerația artistică internațională din Paris, calea Victoriei 72.—Vederi din America (Chicago). 2 personal, delicioasă), un boier pe care-l supraveghiam, cu o privire fermecată și ascunsă, avea o irezistibilă dorință „să se țină de burtă“ la scena atit de mișcătoare, atit de frumoasă, atît de nobilă, la care Ștefan, (boier de baștină și el, și demn de a fi) cere liniștit micei fecioare țărance, care’l iubește și pe care o iubește, să’i fie nevastă și numiitoare. Ah, fi ! Ce lucru absurd și puțin chic ? / Da, domnule, sunt, slavă Domnului, chiar și mai ales între boieri oameni cari cred că aceasta ar trebui să fie întotd’auna așa și că un popor care ar avea asemenea obiceiuri ar fi mare între toate ! Cum că boierimea (săi! ce a mai răus din ea) nu împărtășește aceste idei, că banii și deșertăciunea ei nobiliară îi sunt, din ce în ce, mai scumpe , că nu i a mai rămas nimic din virtuțile puternice ale trecutului cari su îngăduit acestui popor și acestor boerimî să înfrunte și să se strecoare neatinse și mînă în mînă printre toate vitejiile istoriei, e desigur , e fapt indiscutabil și autorul o știe mai bine ca oricine, deoarece sfîrșește piesa sa (care de altfel mișună de scăpărări de cel mai fin și mai mușcător spirit) prin aceste cuvinte cari ar deștepta și pe un mort, dacă... dar e în adevăr, definitiv moartă, boierimea noastră și cel mult d. P. P. von Carp ar putea, să-i ofere „înmormântarea de clasa întîia“ pe care o făgăduise pe vremuri marelui bătrîn Lascar Catargi. Dar iată le înot de la fiu (in cauda venerim ar zice d. secretar perpetuu al Academiei): Bătrîna doică Să te ’nsorî cu Alinta mea? Alinta nevasta d-tale ?... D-ta ? D-ta, coborîtor din viță de boer mare ? Stefan Dă-o dracului, mamă, vița de boer.. A mîncat’o filoxera ! Și acest cuvînt crud, acest cuvint da veștejire pentru veciî-vecilor, sub aparanta-i gluiă, e singura cuvîntare funebră pe care o merită în adevăr o castă milenară care nu mai are nimic sfînt decu banii, armurele și ambițioaie sale moschine.—Punem et circensesl Ii. Asupra chestiunilor de ordin social pe cari le atinge piesa lui Polizu Spiri spune numai cîteva cuvinte, mai intîiu din lipsă de timp și spațiu, apoi tocmai fiindcă sînt de o importanță și de o gravitate amenințătoare. Directorul acestui ziar care mi-a dat totdeauna ospitalitatea cea mai largă și mai curtenitoare e socialist; eu sunt conservator—păcatele mele ! N stimez și mă stimează ; e un motiv, deci, mai mult să „ne menajăm“ reciproc, dași sîntem în cîmpuri opuse. Limbajul pe care l’am ținut mai sus și pe care ’l voi ține pînă în ceasul morței mele, e pus și simplu umanitar și nu angajează cu nimic modesta mea personalitate politică. Sunt deci și rămîn conservator, dar strig sus și tare că destul s'a exploatat acest sărman și nobil popor și e timp să se înceteze și să se dea contra-abur mașinei. Iată ceea ce pune în evidență spre ideal, sub aparențele unei simple comedii. O, desigur, e timp sa se facă aceasta! Caveant consulesm. Ca satiră, piesa e delicioasă și adînc cugetată, de la un capăt la celalt. Acel bulgar îmbogățit și îngrășat din prostia și generozitatea romînului, care sfirgește în pielea unui senator, căruia i se zice „cucoane“ și căruia sărmanii țărani îî zic „boerii“ este prototipul acelor străini de orice proveniență cari sunt pe care a ne repeta vorba lui Tarture: „casa e a mea, poftim do eși d-ta“. Adîncul și ironicul dispreț al adevăratului boer Ștefan pentru acest „uneltiu“ pe care l’a impus atot-puternicia banului! Dar acel prefect care, cu o nostimă și inconștientă nerușinare, spune procurorului trimis să facă ancheta asupra ,necndrum: Ce justiție, domnule ? Eu sunt reprezentantul guvernului și prin urmare.... Dar acest procuror (d. Sturdza) care, din fericire — mare minune!— nu ține socoteală decît de datoria sa și de lege ! Acel primar clasic pentru care legea nu e decît voința d-lui prefect! Acei sărmani țărani naivi în ingratitudinea lor, fiindcă toate autoritățile constituite ale statului n’ad altă ocupație și alt țel de cît să’î tîmpească și să’i mențină cît mai mult în sclăvie. Totul, într’un cuvînt, totul e de adîncit, totul e de gîndit, în această piesă pe care timpul o va face din ce în ce mai prețioasă, ca pe vinurile de gaiji. Ah, daca m'aș lăsa dus de dorința mea de a cita !».. V’aș, copia, zăii, intreaga piesă ! Dar astea prea ar fi pe placul leneșilor, snobilor și indiferenților, cari aleargă la teatrul național numai cînd.... artiști străini joacă piese de autori străini ! București, 9 Ianuarie 1901-COHI STARTIE- BALACEAGU Premii pentru cititori Săptămîna fabricei D. Staicovici In cursul acestei săptămîni, Adeverul oferâ ca premiu gratuit cititorilor și abonaților săi, următoarele produse a o fabrice! D. Staicovici București str. Regală 11: Lunî : Una cutie mare mazăre boabe specială, una cutie fasole verde specială, una cutie bănie speciale,una cutie dovlecei speciali, una cutie pătlăgele vinete, un flacon muștar cu muștureț, un flacon muștar diafan, una sticlă de oțet de vin, un flacon muraturi englezești. Marți: idem. Joi: idem. Vineri : idem. Sâmbătă: idem. Duminică idem. Pentru a concura la aceste premii cititorul trebue să trimeată înapoi administrației noastre, cuponul de participare la premiu din pag. IV cu însemnarea deslușită a numelui și a adresei. Tragerea se face totdeauna a zecea zi de la data ziarului ca să poată să se trimită mai multe cupoane de odată și cu o simplă marcă de 3 bani, într’un plic deschis. Ediția de aseară IlfO siMATIUAI Aflăm că d. M. Ferechide, președintele Camerei, s’a pronunțat ieri într’un cerc de deputați în contra principalelor dispozițiuni ale legei comunale. D-sa a mai adaogat că probabil va lua cuvîntul spre a-și preciza vederile. Corespondentul nostru din Iași ne telegrafiază că d. Mateiu Cantacuzino, deputat junimist, va adresa guvernului o interpelare cu privire la alegerea colegiului al 3-lea din Iași. D. Cantacuzino va întreba dacă guvernul se solidarizează cu manifestele d-lui Sterea, prin care promitea sătenilor împărțirea moșiilor, votul obștesc și Casa rurală. D. Ionel Brătianu a luat dispoziții ca în cursul sezonului de iarnă să se dea trei prînzuri diplomatice în saloanele ministerului afacerilor străine. Guvernul bulgar a făcut demersuri spre a înființa o agenție bulgară de comerț în București. D. larie Ionescu pleacă astă seară la Vaslui spre a aplana neînțelegerile ce au izbucnit între fruntașii cantacminiști din localitate în ce privește alegerea de deputat ce se va face laî. D. Mănescu, fost director al regiei monopolurilor statului, a fost numit membru în consiliul de administrație al regiei, în locul d-lui Șuțu, al cărui mandat a expirat la 31 Decembrie. D-nii Panait Săvescu și inginer Lupulescu au fost numiți membrii în consiliul de administrație al regiei monopolurilor statului pe un nou period de trei ani. Cu președinția consiliului a fost însărcinat tot d. Săvescu. Priminid sa redacție din partea familiei Marinoni înștiințarea că d. Hippolyte Auguste Marinoni, fost director al lui Petit Journal și inventatorul mașinei rotative de imprimat, a încetat din viață la Paris, în vîrstă de 81 ani. Trimeteri condoleanțele noastre familiei. Ministerul finanțelor a publicat situația tezaurului public pe ziua de 30 Noembrie a. c. Încasările efectuate de la 1 Aprilie pînă la 30 Noembrie 1903,în comptul exercițiului budgetar 1903—1904, au fost de 169.443.423 lei 33 bani, cheltuelile de 134.533.085 lei 47 bani, așa că excedentul budget a fost la 30 Noembrie 1903 de 34.910.337 lei 86 bani. încasările fondului comunal au fost în aceleași 8 luni ale exercițiului budgetar 1903—1904, de 21.276.976 lei 20 bani, plățile de 15.366,610 lei 70 bani. La 1-14 Februarie va avea loc la ministerul de finanța a 46-a tragere la sorți a titlurilor de rentă 5 la sută amortizabilă din 1881—88 împrumutul de de lei 436.525.000. La această tragere se vor amortiza titluri în valoare de lei 3.081.000 și anume : 8 titluri a 20.000 lei, 370 a 5000 lei și 2.142 . 500 lei, în total 2.520 titluri. Ministerul de instrucție a dispus modificarea cîtorva articole din regulamentul pentru reorganizarea concursurilor de muzică corală între elevii școalelor secundare din țară. D. Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucțiunei publice, și-a amînat sosirea în Capitală pentru diseară. In anul 1902 s’au importat în Romînia 1.048.474 kgf. conserve de legume, fructe și carne, valorînd 2.469.132 lei. _ Acele conserve s’au importat mai ales din Franța, Germania, Austro-Ungaria, Grecia și Turcia. Pe Dunăre sloiurile de ghiață au început să curgă foarte rare. Mai curg din sus mici bucăți de ghiață, cari sunt încă foarte slabe. Bărcile circulă pe Dunăre cu multă ușurință, transported diverse mărfuri de la Galați, pentru comunele din Dobrogea. Ministerul instrucțiunei publice a invitat pe toți directorii de școli primare și secundare ca să-i comunice dacă în școalele ce dirijează se află în mîinile elevilor cărți netimbrate, arătând tot deodată numele autorului și numărul exemplarelor găsite netimbrate. Direcțiunea serviciului sanitar a intervenit din nou la primăria Capitalei ca sa ia măsuri de prevenire contra crinilor turbați. Direcțiunea cere să se impun măsura de a se pune botniță cîinilor. Era la orele II dim. vaporul „Brîncoveanu“ al N. F. R., care a eșit zilele acestea din docuri, unde a fost la ornat, a plecat la Brăila, făcînd o cursă de recunoaștere, pentru a vedea dacă se pot începe cursele de pasageri și dacă în apropiere de Brăila nu sînt stense ghețuri cari ar putea să împedice cursa vaporului. Plata pensiunilor pe luna Ianuarie 1904 se va face cu începere de la 17 ale acestei luni. In Capitală bonurile de pensiuni se vor libera și plăti în zilele de 17 și 19 ale lunei, de la ora 9—12 a. m., iar în celealte zile se vor libera de la orele 9—12 a. m., și plăti de la orele 11 a. m.—3 p. m. Nici un bon de pensiune nu se va libera, nicî plăti, pînă cînd cel in drept nu vor justifica plata contribuțiunilor datorite Statului pe trimestrul Ianuarie 1904. D. prim-președinte al Curtei de apel din Galați a delegat pe d. V. Mihăileanu, grefierul secției I, ca secretar al biuroului electoral colegiul I de deputați din jud. Tutova, alegere care se va face în ziua de 15 Ianuarie , iar pe d. I. Căldurescu, grefierul secției II, să îndeplinească acelaș serviciu, în aceeași zi, la alegerea unui senator la colegiul I din Tecuci. S’a cerut aprobarea ministerului de interne ca în budgetul județului Buzați să se treacă sumele necesare pentru întreținerea cantinei de la școala de arte și meserii din orașul Buzău. Vineri seară se vor întruni absolvenții școalei de agricultură de la Herăstrău, spe a pune bazele unei asociațiuni agronomice. Acea asociațiune va avea de scop să stringi relațiunile între agronomi și să înlesnească facerea studiilor în străinătate a mai multor absolvenți cari s’au remarcat în școalele inferioare. In luna Mai se va organiza o expoziție de mînji în județul Constanța. La acea expoziție vor participa cu mînjii lor sătenii din județul Constanța cari au dat iapele la armăsarii statului. Prefectura județului Tulcea a trimis ministerului de interne spre, aprobare, budgetul general și al pensiilor pe viitorul exercițiul financiar. Zilele acestea se va publica “partea din ancheta industrială cu memoriile industriașilor mari. Lucrarea o redactată de d. C. B. Mircea, șeful serviciului industriei din ministerul domeniilor, D. Romulus Voinescu, inspectorulșef al siguranței de la prefectura Capitalei a fost delegat de d. ministru de interne ca în timp de două luni să studieze la Paris și Berlin, precum și în cîte un oraș de reședință și nereședință din Franța și Germania, modul de organizare a polițiilor de siguranță. D. Voinescu va pleca în străinătate la 20 c. Atribuțiunile sale la poliția Capitalei vor fi îndeplinite de către d-nii Bilianu și Puiu Alexandrescu. La băile Vulcana din jud. Dîmbovița se vor face, de către ministerul domeniilor, mai multe îmbunătățiri. Apele minerale de la Vulcana sunt de aceeași calitate cu cele de la Govora. Străbată, 17 ianuarie, va avea loc balul alb al „Policlinicei regina Elisabeta“ în sala Teatrului Național. Mulțumită patronajului reginei și interesului bine-voitor a tot ce este distins și caritabil în București, acest bal promite să rivalizeze în eleganță cu serbările din anii precedenți. Despre decorația sălii este de ajuns să spunem că este datorită inspirației artistice a Carmen Sylveî și executată de d. arhitect Ciocîrlan , va fi o adevărată feerie. Albul, deși facultativ, a fost adoptat cu unanimitate de doamnele din comitet ; o rochie simplă albă, un cap pudrat sau costumat altfel în alb aranjat cu panglici sau cu flori albe, totul este admis, numai albul să predomine. După cum am spus însă mai sus, costumarea este facultativă. Cotilionul va fi o serie de surprize încîntătoare. Nici odată nu a fost o cerere așa de mare de loji și de bilete ca anul acesta. In urma plîngerei d-lui N. T. Pop și a propunerei d-lui M. Ferechide, Camera a decis ca să voteze în fiecare zi, la începutul ședinței, cu începere de Vineri cîteva indigenate. In ședința de azi a Camerei d. Ferechide, președintele Adunărea, s’a plîns în contra oratorilor cari nu restitue de vreme discursurile lor spre a publica în Monitorul Oficial. D. Ferechide a anunțat în acelaș timp oarecari măsuri în contra recalcitranților. In cercuurile parlamentare se comentau foarte mult amarele imputări ale d-lui Ferechide și toți spuneau că ele se îndreptează în contra d-lui E Lascar, care nici pînă azi n’a trimis Monitorului Oficial discursurile sale. Tragerea premiului 340 Azi la orele 11 și jum. s’a tras premiul al 340-lea, oferit de „Adevărul“ abonaților și cititorilor săi din ziua de 18 Decembrie 1903, și anume: Un inel de aur cu piatră imitată, specialitatea magazinului Diamond Palace, calea Victoriei 52. Fericitul cîștigător a fost d. C. Bălăceanu, strada Regală 18 loco, care a fost avizat să-și ridice premiul. Leturghia greco catolică In virtutea dreptului de apărare, publicăm scrisoarea următoare : Domnule director. Deoarece articolul publicat în ziarul dv. în ziua de 8 c. relativ la leturghia greco-catolică din catedrala Sf. Iosif, este jignitor pentru greco-catolicii din Capitală, vă rog să bine-voiți a primi în acelaș ziar următoarele rînduri de rectificare : Romîni greco-catolici sau uniți aflători în București, neavînd însă o proprie biserică, au avut ospitalitatea bisericai latino pentru a’și putea îndeplini datoriile de creștini. Și de ce pare să nu aibă dînșii acest drept, dacă toate celel’alte confesiuni își exercită oricînd actele lor religioase? Constituția garantează libertatea cultului oricărei comunități, mai mult dată unor romîni, în mare parte chiar cetățeni romîni. Serbarea religioasă despre care a vorbit jurnalul dv. a avut loc Mercur în 20 Ianuarie. La această serbare au fost invitați numai greco-catolici. Dacă au fost de față mulți ortodoxî, nu e vina greco-catolicilor, deoarece nu se poate cere, ca aceștia să asiste la sacrificiul divin cu ușile închise. Romînii ortodoxî nici n’au avut motiv de a se semnaliza, nefiind liturghia minstră nici o parodie, nici o manouradă după acum se exprimă cîteva ziare din Capitală, ci o slujbă divină după ritul bisericei orientale fie unite, fie ortodoxe. Ceremoniile au fost observate cît se poate de bine în atari circumstanțe, și oricine cunoaște datele bisericei mitropolitane din Biaș, nu va vorbi cu dispreț despre această leturghie. Iar de „stângăcie revoltătoare“ nu se pot acuza cei ce serveau altarului, după ce foarte mulți ortodoxi s’au exprimat în mod favorabil despre ritul slujbei greco-catolice celebrată în catedrala Sf. Iosef. Nu e deci vorbă de propagandă, ci de dreptul greco-catolicilor de a'șî avea și dînșii leturghia după credința lor. Tînărul, carele a asistat preotului celebrant, nu emn convertit ci un grecocatolic și este absolvent al cursului facultății teologice din Blaș. Dacă a slujit la altar, el era îndreptățit prin hirotonie la funcțiile letargice, ce le-a îndeplinit, și cari er’au nu cele ale diaconului, ci cele ale lectorului. Iar dacă a citit evanghelia și a purtat discul cu darurile înainte de prefacere, atunci trebue sa se aibă în vedere ceremonialul Bisericii greco-catolice din Ardeal și că greco-catolicii din București sunt din țările de peste munți. Primiți, vă rog, d-le director, asigurarea respectelor mele. Greco-unit: Dr. Șt. Bortnowski Iarăși roba avocaților Chestiunea continuă să se discute. După d. D. Comșa, care a combătut roba avocaților în Curierul judiciar, vine s’o apre d. V. Athanasovici prin Dreptul. „In toate țările occidentale,—scrie d-sa— avocații sînt îmbrăcați într’o uniformă adoptată, atunci cînd își îndeplinesc misiunea lor înaintea justiției. Singurele târî în care avocații n’au uniformă sînt Gbecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria și România. Nu există însă nici o țară din lumea civilizată, în care magistrații să fie îmbrăcați în orice costum ar voi 1). O asemenea nepotrivire de costum există numai la noi. Magistrații au îmbrăcat roba încă de la 1891, in urma unei simple circulari a ministerului justiției. Ar fi fost un act de deferență către magistratura din partea barourilor noastre, ca încă de atunci și avocații să îmbrace roba. Nu s’a făcut acest lucru. Și fiind-că nu s'a făcut pînă acum, consecința ar fi ca nicî odată să nu ne mai gîndim a reintra in lege. Să asistăm la acest spectacol curios, la această nepotrivire de veșminte, magistrații în robă neagră, iar avocații în orice costum ar bine-voi“.& D. Athanasovici combate apoi punct cu punct argumentația d-lui Comșa și spune că roba va aduce aminte avocatului, că atunci cînd pledează, are o misiune socială de îndeplinit, că e dator să se exprime în termeni cuviincioși și bazați pe urbanitate, și față de magistrați și față de confratele adversar, că și dînsul face parte din familia judiciară. In treacăt, autorul articolului atinge și punctul pentru care d. Petre Grădișteanu s’a ridicat contra robei avocaților și recunoaște că va trebui să se fie seamă de unele inconveniente. Trebue să se așeze, de pildă, vestiare aproape de sălile ședințelor, căci uniforma trebue să fie la îndemâna avocatului, va trebui să se reguleze și chestiunea încălzirea palatului de justiție.” Iată cum închee d. Athanasovici : „înființarea în practică a uniformei avocaților are o menire superioară. „Audiența unei instanțe judecătorești trebue să aibă o solemnitate oarecare. Nu ajunge ca acest caracter al solemnităței să fie dat numai de acei cari distribuesc justiția. Avocații nu sunt numai niște simpli profesioniști. Avocatul care crede că nu are altă misiune decît numai și numai interesele clientului nu și-a înțeles misiunea. Interesul pur de multe ori întunecă judecata rece și desvoltă pasiunile. Clientul trebue să asculte pe avocatul care și l’a ales pentru a-i da consilii, iar nu avocatul să se facă instrumentul orb al tuturor ambițiilor de multe ori meschine ale clientului. Articolul 37 al decretului imperial francez din 18 octombrie 1810 arată că „advocații vor exercita în mod liber ministerul lor pentru apărarea justiției și a adevărului“. Dacă acesta este rolul avocatului, apoi identificarea între avocat și client trebue să aibă oarecare limită. Și atunci, dacă avocații, cari și dînșii contribuesc foarte de multe ori la distribuirea și mersul regulat al justiției, sunt, cum s’a zis, niște auxiliari ai justiției, trebuesc și ei să participe la solemnitatea cu care această justiție urmează să fie distribuită. Și iată pentru care rațiune găsim în decretul francez din 2 Nivôse an. XI, că „costumul este impus oamenilor de lege în interesul demnităței audiențelor“. Spie Azi va veni la ordinea zilei, la Cameră, validarea alegereî d-lui C. Stere la colegiul III de deputați din Iași. Validarea aceasta va provoca în Cameră o discuție animată, căci d. Matei Cantacuzino o va combate și va lua probabil cuvîntul și d. Take Ionescu, dacă va fi azi în București. Se va redeschide cu prilejul acesta discuția asupra Casei rurale și votul obștesc, făgăduite la Iași de d. C. Stere. In dosarul alegerea se află două proteste, conținînd cîte 10—15 puncte prin care caută să se dovedească ilegalitatea alege ni, și una din_jirofilamațiunile d-lui Stere adresate alegătorilor în ele care le spune: „Vreți pămînt ? Atunci votați pe d. C. Stere, care va lupta pentru Casa rurală ! Vreți dezrobirea noastră ? Atunci votați pe d. C. Stere, care va realiza votul obștesc“. Și cu toată activitatea uriașă ce se desfașoară la Sulina vara și iarna, fire de centru este uitat și de guvern si de D zeu. Astfel comunicația cu susul Dunărei fiind închisă, negustorii cari au fost prinși la Galați cu destinație pentru Sulina, sunt în imposibilitate să ajungă pe la casele lor și vice-versa. Majoritatea călătorilor se duc pe la Constanța așteptînd poate întâmplător vre-un vapor care să se abată pe la Sulina spre a-și complecta curicul sau o parte se duc la Constantinopol, de unde foarte repede parvin la destinație, deoarece de la Constantinopol vin cîte 3-4 vapoare pe zi la Sulina. De aceea atragem atențiunea guvernului, ca astăzi, in secolul aburului și al electricităței, cînd centrele cele mai mici ale celorl’alte state, sînt legate cu capitalele lor prin toate mijloacele de comunicație, e rușinos să ai un oraș de 5000 locuitori stabili și încă atîția, flotanți, cari să fie privați de corespondență cu zilele și de comunicație personală cu lunile. Și ne permitem chiar a- da un sfat foarte bine venit. Ca în loc să fie la Colionița remorcherul Sulina, altă dată de războiu, astăzi pensionar, ar putea să formeze cu el o linie regulată între Sulina și Constanța măcar de două ori pe săptămînă pentru poștă și pasageri, fie chiar dacă n’ar renta, lucru care ar fi imposibil, populația indigenă închiriînd remorchere spre a satisface nevoile lor. Căci e rușine să dăm toată atențiunea unui punct fie chiar oricît de important ca Constanța înzestrând-o cu tunel, port, pod, etc, și să neglijăm un punct de mii de ori mai important ca bulina unde avem momente cînd se încarcă 58—62 vapoare de toate pavilioanele existente în lume de o latură și cealaltă a fluviului, unde zgomotul elevatorilor și mișcarea portalul te face să te crez in Hamburg sau în oricare alt port European. Și unde avem, nu e mai puțin adevărat și critica foarte riguroasă a Europei prin ochii reprezentanților ei. * S’ar părea că numărul de vase numărate mai sus ar fi o cifră fabuloasă poate pentru Constanța chiar cînd portul cu accesoriile lui vor fi terminate și încă zece ani în urmă avînd insă și linii ferate duble pentru transportul cerealelor, deoarece raportindu-ne la statistică și făcînd o analogie avem : 2 șlepul"! încaiecă un vapor, ori un remorcilor se coboară de la Galați, Brăila, T.Măgurele etc. cu 4 șlepuri, adică came necesar pentru 2 vapoare, cîte trenuri compuse fiecare din cîte 25—30 de vagoane vor trebui spre aguncărca un vapor ? avîndu-se în vedere și capacitatea vaselor din anul acesta care s’au ridicat pe canal de cîte 5500—6000 tone fiecare ? De aceea trebue în fine după 25 ani de stăpînire să se arunce și o privire miseiicordioasă spre României liberă care nu numai cu numele să fia Belgia, orientului, dar și cu fapte. Sulina, 9 Ianuarie B. Sulina in timpul feriei Unul din confrații noștri ocupindu-se de provincie, face o reclamă extraordinară mișcărea portului Constanța pe motivul că Dunărea, fiind închisă vapoarele destinate pentru porturile sale vor fi silite să încarce la Constanța și chira are pretențiunea să citeze vr’o 3 ce se găsesc acolo ca : Serbia încărcînd cereale Phosphos încărcînd petrol, David descărcînd cărbuni și pe lingă aceste citează și escadra noastră navală, care se află desigur la ornat și care în momentul acesta se compune din bricul Mircea, Elisabeta fiind în docurs la Galați, iar canoniera Grivița staționară la Sulina. De sigur că confratele n’are vr’un corespondent la Sulina, căci atunci s ar convinge că dacă Dunărea e închisă, totuși la Sulina sunt șlepuri în depozit spre a încărca mai bine de 80 de vapoare și în momentul acesta se află în port în număr de 20 care încarcă în mod vertiginos ca elevatoare și alte nouă sosite se succed în locul lor. Iată și numele celor ce se găsesc aci: Raitmoor. Cralhorne, Pharos, Comubia, Westfield, Norlhfield, John, H. Barry, Duke of Cornwall, Gladys Royle sub pavilion englez ; Zarifis, Ecaterina Couppa, Oratios Comppas, Gonstantinos Kanaris, Embiricos, Aristea Photis, Andrási, grecești ; Kinderdyk olandez ; Ludovico S. italian, remorcherul Mîmtuirea, romín, vas do salvare. 1) Se știe cum un tînăr și elegant confrate s'a prezentat odată în costum de ciclist înaintea Curței de jurați, iar alte ori un alt onorat confrate, adept al curei Kneipp, s’a văzut plodind într’un costum sumar, fără jiletcă și în cămașă de voiajor. Im Congresul băncilor populare ■— Ziua II-a — focșanî, 12 Ianuarie Dupii, cum v’am telegrafiat, ziua de nofcasî Gongineratul a ipei ocupată, și discuția în secțiuni a statutului tip. S’a lucrat in 7 secțiuni, de la 9 dim. pînă la 12 și de la 2 pînă la 5 d. a. In fiecare secțiune prezidentul conducea dezbaterile, acordînd cuvîntul fiecărui delegat care avea să spună cîte ceva. De asemenea mulți dintre delegați au cerut prezidenților lămuriri asupra diverselor chestiuni ce nu erau lămurite îndeajuns. La ora 5 și juni, prezidenții tuturor secțiunilor s-au întrunit în sala Primăriei unde au formulat dezideratele băncilor populare, deziderate pe care le vor aduce în ședință plenară de închidere de mîine. De la orele 5 pînă la 7 d. a., învățătorii delegați s’au întrunit în sala teatrului Lupescu, unde au adresat mai multe cereri d-lui Haret care era de față. Despre această întrunire vorbim în altă parte a ziarului. Banchet La ora 8 seara a avut loc, în saloanele splendidului club Unirea un banchet oferit congresiștilor de către prefectură. Mulțumită excelentelor măsuri luate de d. prefect N. N. Săveanu, secondat de aparatul polițienesc local în cap cu d. Mamigonian, totul a decurs într’un mod mulțumitor. S’au ridicat foarte multe multe toasturi. D. Haret a toastat cel d’întîiu pentru rege. Au mai toastat d-ni: C. Stere, Vintilă Brătianu, N. N. Săveanu, Iorgu Poenaru, I. G. Duca, M. G. Huiban, Nenițescu, și cîte un reprezentant al băncilor populare din fiecare județ. Interesant și demn de relevat a fost toastul unui țăran Grădinara, din com. Mărgineni (Bacău), fiu de moșnean împroprietărit la 1864. In graiul său simplu și naiv, Grădinara a rostit cîteva cuvinte bine simțite, mulțumind pentru legea cu care au fost înzestrate băncile populare. Fiind aclamat cu multă căldură, bietul om a roșit și a exclamat: Adevărul „Apoi... nu ați r mipăcit, domnilor, cu băia,1 ° pas. !...“ La urmă a băut panatul pentru d. Haret și a avut grija să lase puțin vin pe fund, vin pe care l’a vărsat apoi „pentru sufletul lui Gaza”. Godia urmă toast l’a ridicat d. Hardt, care a băut pentru oștirea romînă și în special pentru garnizoana Focșani, care a fost atît de gentilă cu congresștil, găzduind un mare număr dintr’înși î. •. Banchetul, în decursul căruia a domnit o mare animație, s’a terminat la ora 11 și jum. seara, cînd congresiștii au pornit pe strade, cu muzica în frunte. Ajunși in centrul orașului, la încrucișarea străzilor Marea Unirea cu Centrala, congresiștii au întins o mare horă a Unirei, sub lumina becului electric. Muzica a condus apoi pe congresiști la „cvartir“, pe la cazărmi. — Prin fir telegrafic — Focșani, 13 ianuarie. — Azi s’a ținut ședința de închidere. A vorbit d. Ghica, prefectul de Vlașca, învățător’ Ionescu (Pașcani), Mironescu (Vaculești) , Spineanu (Mehedinți) și Scîntee (Pitești). D. Dim. S. Nenițescu a rezumat lucrările Congresului. Congresiștii s’au fotografiat apoi în grup la primărie. După amiază, d. ministru Haret a inspectat orfelinatul, apoi toți congresiștii au părăsit Focșanii. FaUS. Publicarea antehetei industriale Ministerul domeniilor a publicat în sfîrșit partea statistică a anchetei industriale începută în anul 1901. Celelalte date obținute din ancheta industrială vor face obiectul unor studii și monografii speciale, ce se vor publica mai în urmă. •î* Partea statistică a anchetei industriale aceia pe care a publicat-o ministerul de domenii, se compune din două volume. In primul volum sunt datele statistice privitoare la industria mare , iar în al doilea datele privitoare la industria mică și mijlocie. . In afară de aceste două volume, ministerul va mai publica un studiu introductiv prin care se va face expunerea tehnicei anchetei și analiza rezultatelor obținute în privința celor trei clase de industrie. Un capitol special va fi relativ la industria extractivă. Negreșit că datele pe care ministerul le publică ar cîștiga mult, dacă odată cu ele și nu ulterior, s’ar fi publicat stadiul introductiv.* Volumul prim, așa cum se prezintă, conține un indiciu de clasificația așezămintelor din industria mare. Sînt 625 așezăminte mari industriale în toată țara. Toate aceste așezăminte sînt indicate nominal într-un refectoriu și clasificate pe grupe, prevăzîndu-se și data înființării fiecărui așezămînt. Un alt repertoriu conține fabricile distribuite pe județe și comune. Urmează apoi în primul volum tabelele statistice care arată situația geografică, numărul, forța în cai și personalul întrebuințat de fiecare fabrică. Sunt apoi frapate fabricele duyin modul de exploatare inițial și actual, specificîndu-se naționalitatea funndzatorilor și a exploatatorilor. Un alt tablou arată care e capitalul învestit în așezămintele mari. Acest capital trece peste 247 milioane lei. Tabloul nu prevede capitalul de rulement și nici pe al industriei extractive. In alte tabele se arată numărul generatorilor de vapori, al motorilor, combustibilul, valoarea materiilor prime intrate în fabricațiune, precum și produsele fabricelor și atelierelor mari. Sînt ocupate în industrie peste 40.000 persoane. * Volumul secund, după cum am spus, se refera la industria mică și mijlocie. El conține la început un inventar statistic de meseriașii din Romînia. Din acel inventar se constată că avem în țară 53.587 meseriași patroni. In total sunt în țară 17.755 meseriași. Tabelele industriilor speciale arată că avem 5630 mori mici, 778 ferăstrae mari și mici și 515 pive. Sînt apoi tabele cari specifică industriile din fiecare comună rurală și repartizarea meseriașilor pe grape. Partea privitoare la industriile din comunele urbane cuprinde repertoriul industriilor din fiecare oraș și repartizarea meseriașilor pe grupe. Toate tabelele statistice publicate în cele două volume se datoresc serviciului statistic din ministerul domeniilor, care e condus de d. Leonida Colescu C. Dem. Viața bucureșteană Serata cantinei telegrafo-postale In seara de 10 Ianuarie a avut loc în saloanele societății germane „Liedertafel“ serata organizată de comitetul corpului telegrafo-postal, în folosul con _ FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ —36— PIEB.BE DECQUlt CELLE AVENTURIERII DIN PARIS PARTEA ÎNTÎIA DENISA ROLANDA . Unie se întîmpla imposibilul — Nu știu încă. In America, la Canada, la Brazilia poate. Gît mai departe cu atît mai bine. — E bine să-ți razi barba ca să n ui recunoscut. — Mi-o voi rade. — Dar acum unde mergi dacă Sînt indiscret. — La mine acasă, piața Clichy. — Venirea d-tale acasă va stîrni oarecare senzație desigur. — Portăreasa are orîe în odăița ei. Mulți intră fără să-l vază. Dacă mă vedeți voi zice... — Ii vei zice adevărul că nevinovăția a fost recunoscută și că ți s'a dat drumul. — D’altfel, diseară, voî pleca. — Singur ? — Oh ! nil n’așî putea. D’aia mai ales mă duc acasă. Vreau să iau cu mine pe femeea și fetița mea... — Crede-mă, d-le Davenesse, nu pleca cu ele. Dacă s’ar prinde de veste, te-ar putea da de gol. — Atunci, cum să tac ? — Lasă-le la Paris. Cum vei ajunge la destinație, trimite-le o de Deșă, o vorbă convenită dinainte care va indica, fără să dea de bănuit, orașul în care te vei aștepta. — Da, ai dreptate, reluă Georges, e mai bine așa... — Fă astfel ca nimeni să nu știe că vei fi fost la d-ta acasă. — A! — Nu cum va fii să vezi pe cineva înainte de a pleca, întrebă Savignol, impresionat de intomația lui Davenesse. Un prieten răspunse Georges. — Și ești sigur de acest prieten. — O , da, sunt sigur de Cartigny. — Cartigny... repetă Repetă Savignol. Nu’l cunosc. — E colegul meu la Creditul Universah — Și ții înștiințezi? — Da. El va păzi pe femeea și, pe fate pînă cînd voi putea pleca. Cine știe ?... Poate dacă voî face avere, în țara unde mă duc, o să vie și Cartigny. Amîndoi om fi maî energici. — Dar ești sigur că’l veî găsi acasă. — Știu eu. —• Atunci, ca să nu perzi timp, mă duc eți la el acasă ca să’l înștiințez. Unde șade prietenul d-tale? Aproape de mine, rue Moncey, numărul 46, în rindul de jos la dreapta. Savignol ciuli urechia. Era adresa „domnului" Michel. O simplă coincidență desigur — Veți întreba pe portar dacă e acasă, continuă Georges. Ține minte numele Michel Cartigny! — Michel!... exclamă Savignol. Și pronumele era la fel. Unii obișnuiți ai caselor de joc, care nu vor să li se știe numele adevărat, nu-șî spun de cît pronumele lor, care devine peste cîtva timp, un adevărat nume... Aceasta era Cazul lui Cartigny Dacă e așa îndoială nu mai încăpea !... In mintea protectorului lui Davenesse se făcu deodată lumină. Acest Michel, care era complicele lui era Cartigny! prieten intim cu Davenesse ! Numai un om în curent cu mecanizmul Creditului Universal, într’adevăr, putea să combineze o hoție cu atîta dibăcie înjghebată. Omul pe care, în naivitatea lui, Davenesse il numea cu căldură prietenul sau, mersese dar așa de departe cu duplicitatea încît să țese el însu șî urzeala în care nevinovatul se afla prins? Dînd lui Savignol acel livret militar, știa el că arătarea acestui livret la zaraf va face să cadă toată responsabilitatea crimei asupra casierului Creditului . Din partea „d-lui Michel“ lucrul era foarte posibil. Și acestui mizerabil Georges voia să încredințeze pe femeea și copila sa. Savignol înăbuși un zîmbet amar. Totuși voi să aibă o siguranță. — Dar dacă prietenul d-tale va pleca d’acasă cînd eu voi intra?.... N’aș putea să-mi spui cum e la țară ? — Ba dă. Davenesse îi descrise cîteva vorbe pe Cartigny Hotărît lucru ! D. Michel și Cartigny era unul și același, om. Și bunul Davenesse îșî închipue că Savignol va înștiința pe Cartigny! Cînd va fi departe poate că’l va înștiința. — Și acum să ne despărțim, zise Georges. — Nu uita că n’ai vreme de perdut. Expresul spre Anvers pleacă la șase și douăzeci. La unu dimineața vei fi la Anvers și mîine vei pluti pe întinsa mare. —D-zeu, să te auză! — Iți doresc noroc d-le Davenesse. — Și eu îți mulțumesc încă odată !... din toată inima !... Iți voi răminea în veci devotat. Davenesle întinse mina lui Savignol care o strînse cu o emoțiune vădită și cei douî oameni se despărțiră. Georges îșî urmă drumul pe cînd camaradul sau cobora strada Blanche. Peste trei minute Davenesse se afla în fața casei sale. Văzîndu-și casa îî bătu înima. Portăreasa era pe pragul ușii. Așadar nu o va putea ocoli. Insă, tocmai în acest moment, căruța unui comerciant ambulant se oprea la cîțiva pași de casă. Portăreasa merse să cumpere ceva și părea că are de gînd să stea mai mult timp de vorbă cu negustorul ambulant. Nu mai părea nimeni intrarea în casă Davenesse putu pătrunde înnăuntru. XI Amant și metresă Căderea Glarisei nu fusese fără remușcări. După ce se lăsase in brațele lui Cartigny o violentă reacțiune se produsese în ea. Respinsese pe prietenul sperjur. Voise să-l gonească din fața lui. I se părea că se deșteaptă dintr’un vis îngrozitor. Savenob însă expert în asemenea materie, știuse ce vorbe să spue ca să adoarmă scrupulele tîrziu ale victimei sale. Clarisse nu și-ar fi înșelat nici o dată soțul fără infamia a lui Michel Davenesse nu era oare o ființă demnă de disprețuit? Georges mințea cînd jura că o iubea. Comedia de amor pe care o juca era o trădare infamă. Totuși Clarisse, îndată ce se afla singură nu putea să’șî împace cu* getul care reîncepea s’o chinuiască. Michel din parte’i se silea să înăbușe ultimele revolte ale unei con*științe pe care voia s’o reducă l’a j un autism complect. (Va urma) ♦ »«♦-» ■ [UNK] -... ■