Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)

1904-01-15 / nr. 5192

Jóul 15 ianuarie 1964 Astăzi 14 Ianuarie Teatrul Național— Trupa de operă: Mignon, Gircul Si<i­c li. — Mare reprezentațiune. Iacul Gișmegiului. — In fie­care zi mare patina,], cînd Iacul e înghețat Duminică muzica militară. Sala Edison.—Marți, Joî și Duminică baluri mascate, Luna, Mercury, Tineri concerte ale orchestrei Strauss. Fotoplasticul imperial t sub hotel Continental, piața Teatrului­ expun Erupția Vesuviului Neapoli și recentele desgropări din Pompei. Cosm­erația artistică internațională din Paris, calea Victoriei 72.—Vederi din America (Chicago). 2­ personal, delicioasă), un boier pe care-l supraveghiam, cu o privire fermecată și ascunsă, avea o irezistibilă dorință „să se țină de burtă“ la scena atit de mișcătoare, atit de frumoasă, atît de nobilă, la care Ștefan, (boier de baștină și el, și demn de a fi) cere liniștit mi­cei fecioare țărance, care’l iubește și pe care o iubește, să’i fie nevastă și nu­­miitoare. Ah, fi ! Ce lucru absurd și puțin chic ? / Da, domnule, sunt, slavă Domnului, chiar și mai ales între boieri oameni cari cred că aceasta ar trebui să fie în­tot­d’a­una așa și­ că un popor care ar avea asemenea obiceiuri ar fi mare în­tre toate ! Cum că boierimea (săi! ce a mai ră­us din ea) nu împărtășește aceste idei, că banii și deșertăciunea ei nobiliară îi sunt, din ce în ce, mai scumpe , că nu i a mai rămas nimic din virtuțile puternice ale trecutului cari su îngăduit acestui popor și acestor boerimî să în­frunte și să se strecoare neatinse și mînă în mînă printre toate vitejiile istoriei, e de­sigur , e fapt indiscutabil și autorul o știe mai bine ca ori­cine, de­oare­ce sfîr­­șește piesa sa (care de alt­fel mișună de scăpărări de cel mai fin și mai muș­cător spirit) prin aceste cuvinte cari ar deștepta și pe un mort, dacă... dar e în adevăr, definitiv moartă, boierimea noas­tră și cel mult d. P. P. von Carp ar putea, să-i ofere „înmormântarea de clasa întîia“ pe care o făgăduise pe vremuri marelui bătrîn Lascar Catargi. Dar iată le înot de la fiu (in cauda venerim ar zice d. secretar perpetuu al Academiei): Bătrîna doică Să te ’nsorî cu Alinta mea? Alinta nevasta d-tale ?... D-ta ? D-ta, coborîtor din viță de boer mare ? Stefan Dă-o dracului, mamă, vița de boer.. A mîncat’o filoxera ! Și acest cuvînt crud, acest cuvint da veștejire pentru veciî-vecilor, sub apa­­ranta-i glui­ă, e singura cuvîntare fu­nebră pe care o merită în adevăr o castă milenară care nu mai are nimic sfînt de­cu­ banii, armurele și ambițio­­ai­e sale moschine.—Punem et circensesl Ii. Asupra chestiunilor de ordin so­cial pe cari le atinge piesa lui Polizu Spiri spune numai cîte­va cuvinte, mai intîiu din lipsă de timp și spațiu, apoi tocmai fiind­că sînt de o importanță și de o gravitate amenințătoare. Directorul acestui ziar care mi-a dat tot­dea­una ospitalitatea cea mai largă și mai curtenitoare e socialist; eu sunt conservator—păcatele mele ! N­ stimez și mă stimează ; e un mo­tiv, deci, mai mult să „ne menajăm“ reciproc, da­și sîntem în cîmpuri opuse. Limbajul pe care l’am ținut mai sus și pe care ’l voi­ ține pînă în ceasul morței mele, e pus­ și simplu umanitar și nu angajează cu nimic modesta mea personalitate politică. Sunt deci și ră­­mîn conservator, dar strig sus și tare că destul s'a exploatat acest sărman și nobil popor și e timp să se înceteze și să se dea contra-abur mașinei. Iată ceea­ ce pune în evidență spre ideal, sub aparențele unei simple come­dii. O, de­sigur, e timp sa se facă a­­ceasta! Caveant consules­­m. Ca satiră, piesa e delicioasă și a­­dînc cugetată, de la un capăt la celalt. Acel bulgar îmbogățit și îngrășat din prostia și generozitatea romînului, care sfirgește în pielea unui senator, căruia i se zice „cucoane“ și căruia sărmanii țărani îî zic „boerii“ este prototipul a­­celor străini de ori­ce proveniență cari sunt pe care a ne repeta vorba lui Tar­­ture: „casa e a mea, poftim do eși d-ta“. Adîncul și ironicul dispreț al adevă­ratului boer Ștefan pentru acest „un­­eltiu“ pe care­­ l’a impus a­tot-puterni­­cia banului! Dar acel prefect care, cu o nostimă și inconștientă nerușinare, spune procurorului trimis să facă ancheta a­­supra ,necndru­m: Ce justiție, domnule ? Eu sunt repre­zentantul guvernului și prin urmare.... Dar acest procuror (d. Sturdza) care, din fericire — mare minune!— nu ține socoteală de­cît de datoria sa și de lege ! Acel primar clasic pentru care legea nu e de­cît voința d-lui prefect! Acei sărmani țărani naivi în ingratitu­dinea lor, fiind­că toate autoritățile con­stituite ale statului n’ad altă ocupație și alt țel de cît să’î tîmpească și să’i mențină cît mai mult în sclăvie. Totul, într’un cuvînt, totul e de a­­dîncit, totul e de gîndit, în această piesă pe care timpul o va face din ce în ce mai prețioasă, ca pe vinurile de gaiji. Ah, daca m'aș lăsa dus de dorința mea de a cita !».. V’aș, copia, zăii, in­treaga piesă ! Dar astea prea ar fi pe placul lene­șilor, snobilor și indiferenților, cari a­leargă la teatrul național numai cînd.... artiști străini joacă piese de autori străini ! București, 9 Ianuarie 1901-COHI ST­ARTIE- BALACEAGU Premii pentru cititori Săptăm­îna fabricei D. Staicovici In cursul acestei săptămîni, Adeveru­l o­­ferâ ca premiu gratuit cititorilor și abona­ților săi, următoarele produse a o fabrice! D. Staicovici București str. Regală 11: Lunî : Una cutie mare mazăre boabe specială, una cutie fasole verde specială, una cutie bănie speciale,una cutie dovlecei speciali, una cutie pătlăgele vinete, un fla­con muștar cu muștureț, un flacon muștar diafan, una sticlă de oțet de vin, un­­ fla­con muraturi englezești. Marți: idem. Joi: idem. Vineri : idem. Sâm­bătă: idem. Duminică idem. Pentru a concura la aceste premii citi­torul trebue să trimeată înapoi adminis­trației noastre, cuponul de participare la premiu din pag. IV cu însemnarea des­lușită a numelui și a adresei. Tragerea se face tot­dea­una a zecea zi de la data zia­rului ca să poată să se trimită mai multe cupoane de odată și cu o simplă marcă de 3 bani, într’un plic deschis. Ediția de aseară IlfO siMATIUAI Aflăm că d. M. Ferechide, preșe­dintele Camerei, s’a pronunțat ieri într’un cerc de deputați în contra principalelor dispozițiuni ale legei comunale. D-sa a mai adaogat că probabil va lua cuvîntul spre a-și preciza ve­derile. Corespondentul nostru din Iași ne telegrafiază că d. Mateiu Cantacu­zino, deputat junimist, va adresa gu­vernului o interpelare cu privire la alegerea colegiului al 3-lea din Iași. D. Cantacuzino va întreba dacă guvernul se solidarizează cu mani­festele d-lui Sterea, prin care promitea sătenilor împărțirea moșiilor, votul obștesc și Casa rurală. D. Ionel Brătianu a luat dispo­ziții ca în cursul sezonului de iarnă să se dea trei prînzuri diplomatice în saloanele ministerului afacerilor străine. Guvernul bulgar a făcut demer­suri spre a înființa o agenție bul­gară de comerț în București. D. larie I­­onescu pleacă astă seară la Vaslui spre a aplana neînțelegerile ce au izbucnit între fruntașii cantacminiști din localitate în ce privește alegerea de deputat ce se va face laî. D. Mănescu, fost director al regiei monopolurilor­­ statului, a fost numit membru în consiliul de administrație al regiei, în locul d-lui Șuțu, al cărui mandat a expirat la 31 Decembrie. D-nii Panait Săvescu și inginer Lu­­pulescu au fost numiți membrii în con­siliul de administrație al regiei mono­polurilor statului pe un nou period de trei ani. Cu președinția consiliului a fost în­sărcinat tot d. Săvescu. Priminid sa redacție din partea fami­liei Marinoni înștiințarea că d. Hippo­lyte Auguste Marinoni, fost director al lui Petit Journal și inventatorul mașinei rotative de imprimat, a încetat din vi­ață la Paris, în vîrstă de 81 ani. Trimeteri condoleanțele noastre fami­liei. Ministerul finanțelor a publicat situ­ația tezaurului public pe ziua de 30 Noembrie a. c. Încasările efectuate de la 1 Aprilie pînă la 30 Noembrie 1903,­­în comptul exercițiului budgetar 1903—1904, au fost de 169.443.423 lei 33 bani, chel­­tuelile de 134.533.085 lei 47 bani, așa că excedentul budget a fost la 30 No­embrie 1903 de 34.910.337 lei 86 bani. încasările fondului comunal au fost în aceleași 8 luni ale exercițiului bud­getar 1903—­1904, de 21.276.976 lei 20 bani, plățile de 15.366,610 lei 70 bani. La 1-14 Februarie va avea loc la mi­nisterul de finanța a 46-a tragere la sorți a titlurilor de rentă 5 la sută a­­mortizabilă din 1881—88 împrumutul de de lei 436.525.000. La această tragere se vor amortiza titluri în valoare de lei 3.081.000 și a­­nume : 8 titluri a 20.000 lei, 370 a 5000 lei și 2.142 . 500 lei, în total 2.520 tit­luri. Ministerul de instrucție a dispus mo­dificarea cîtor­va articole din regula­mentul pentru reorganizarea concursu­rilor de muzică corală între elevii școa­­lelor secundare din țară. D. Spiru Haret, ministrul cultelor și instrucțiunei publice, și-a amînat sosirea în Capitală pentru diseară. In anul 1902 s’au importat în Romî­­nia 1.048.474 kgf. conserve de legume, fructe și carne, valorînd 2.469.132 lei. _ Acele conserve s’au importat mai ales din Franța, Germania, Austro-Ungaria, Grecia și Turcia. Pe Dunăre sloiurile de ghiață au­ în­ceput să curgă foarte rare. Mai curg din sus mici bucăți de ghiață, cari sunt încă foarte slabe.­­ Bărcile circulă pe Dunăre cu multă ușurință, transported diverse mărfuri de la Galați, pentru comunele din Do­­brogea. Ministerul instrucțiunei publice a in­vitat pe toți directorii de școli primare și secundare ca să-i comunice dacă în școalele ce dirijează se află în mîinile elevilor cărți netimbrate, arătând tot de­odată numele autorului și numărul e­­xemplarelor găsite netimbrate. Direcțiunea serviciului sanitar a inter­venit din nou la primăria Capitalei ca sa ia măsuri de prevenire contra crini­lor turbați. Direcțiunea cere să se impun măsura de a se pune botniță cîinilor. Era la orele II dim. vaporul „Brîn­­coveanu“ al N. F. R., care a eșit zilele acestea din docuri, unde a fost la ornat, a plecat la Brăila, făcînd o cursă de re­cunoaștere, pentru a vedea dacă se pot începe cursele de pasageri și dacă în apropiere de Brăila nu sînt ste­nse ghe­țuri cari ar putea să împedice cursa vaporului. Plata pensiunilor pe luna Ianuarie 1904 se va face cu începere de la 17 ale aces­tei luni. In Capitală bonurile de pensiuni se vor libera și plăti în zilele de 17 și 19 ale lu­­nei, de la ora 9—12 a. m., iar în cele­alte zile se vor libera de la orele 9—12 a. m., și plăti de la orele 11 a. m.—3 p. m. Nici un bon de pensiune nu se va li­bera, nicî plăti, pînă cînd cel in drept nu vor justifica plata contribuțiunilor dato­rite Statului pe trimestrul Ianuarie 1904. D. prim-președinte al Curtei de apel din Galați a delegat pe d. V. Mihăi­­leanu, grefierul secției I, ca secretar al biuroului electoral colegiul I de depu­tați din jud. Tutova, alegere care se va face în ziua de 15 Ianuarie , iar pe d. I. Căld­urescu, grefierul secției II, să în­deplinească acelaș serviciu, în aceeași zi, la alegerea unui senator la colegiul I din Tecuci. S’a cerut aprobarea ministerului de interne ca în budgetul județului Buzați să se treacă sumele necesare pentru întreținerea cantinei de la școala de arte și meserii din orașul Buzău. Vineri seară se vor întruni absolvenții școalei de agricultură de la Herăstrău, spe a pune bazele unei asocia­țiuni a­­gronomice. Acea asociațiune va avea de scop să stringi relațiunile între agronomi și să înlesnească facerea studiilor în străină­­tate a mai multor absolvenți cari s’au remarcat în școalele inferioare. In luna Mai se va organiza o expo­ziție de mînji în județul Constanța. La acea expoziție vor participa cu mînjii lor sătenii din județul Constanța cari­ au dat iapele la armăsarii statului. Prefectura județului Tulcea a trimis ministerului de interne spre, aprobare, budgetul general și al pensiilor pe viito­rul exercițiul financiar. Zilele acestea se va publica “partea din ancheta industrială cu memoriile industriașilor mari. Lucrarea o redactată de d. C. B. Mircea, șeful serviciului industriei din ministerul domeniilor, D. Romulus Voinescu, inspectorul­­șef al siguranței de la prefectura Ca­pitalei a fost delegat de d. ministru de interne ca în timp de două luni să stu­dieze la Paris și Berlin, precum și în cîte un oraș de reședință și nereședi­nță din Franța și Germania, modul de or­ganizare a polițiilor de siguranță. D. Voinescu va pleca în străinătate la 20 c. Atribuțiunile sale la poliția Capitalei vor fi îndeplinite de către d-nii Bilianu și Puiu­ Alexandrescu. La băile Vulcana din jud. Dîmbovița se vor face, de către ministerul dome­niilor, mai multe îmbunătățiri. Apele minerale de la Vulcana sunt de aceeași calitate cu cele de la Go­vora. Străbată, 17 ianuarie, va avea loc ba­lul alb al „Policlinicei regina Elisabeta“ în sala Teatrului Național. Mulțumită patronajului reginei și in­teresului bine-voitor a tot ce este dis­tins și caritabil în București, acest­­ bal promite să rivalizeze în eleganță cu ser­bările din anii precedenți. Despre de­corația sălii este de ajuns să spunem că este datorită inspirației artistice a Carmen Sylveî și executată de d. arhi­tect Ciocîrlan , va fi o adevărată feerie. Albul, de­și facultativ, a fost adop­tat cu unanimitate de doamnele din co­mitet ; o rochie simplă albă, un cap pu­drat sau costumat alt­fel în alb aranjat cu panglici sau cu flori albe, totul este admis, numai albul să predomine. După cum am spus însă mai sus, costumarea este facultativă. Cotilionul va fi o serie de surprize încîntătoare. Nici odată nu a fost o cerere așa de mare de loji și de bilete ca anul acesta. In urma plîngerei d-lui N. T. Pop și a propunerei d-lui M. Ferechide, Camera a decis ca să voteze în fie­care zi, la în­ceputul ședinței, cu începere de Vineri cîte­va indigenate. In ședința de azi a Camerei d. Ferechide, președintele Adunărea, s’a plîns în contra oratorilor cari nu restitue de vreme discursurile lor spre a publica în Monitorul Oficial.­­ D. Ferechide a anunțat în acelaș timp oare­cari măsuri în contra re­calcitranților. In cercuurile parlamentare se co­mentau foarte mult amarele imputări ale d-lui Ferechide și toți spuneau că ele se îndreptează în contra d-lui E Lascar, care nici pînă azi n’a trimis Monitorului Oficial discursu­rile sale. Tragerea premiului 340 Azi la orele 11 și jum. s’a tras pre­miul al 340-lea, oferit de „Adevărul“ abonaților și cititorilor săi din ziua de 18 Decembrie 1903, și anume: Un inel de aur cu piatră imitată, specialitatea magazinului Diamond Palace, calea Vic­toriei 52. Fericitul cîștigător a fost d. C. Bălă­­ceanu, strada Regală 18 loco, care a fost avizat să-și ridice premiul. Leturghia greco catolică In virtutea dreptului de apărare, pu­blicăm scrisoarea următoare : Domnule director. De­oare­ce articolul publicat în zia­rul dv. în ziua de 8 c. relativ la letur­ghia greco-catolică din catedrala Sf. Io­sif, este jignitor pentru greco-catolicii din Capitală, vă rog să bine-voiți a primi în acelaș ziar următoarele rînduri de rectificare : Romîni­ greco-catolici sau uniți află­tori în București, neavînd însă o pro­prie biserică, au avut ospitalitatea bise­ricai latino pentru a’și putea îndeplini datoriile de creștini. Și de ce pare să nu aibă dînșii acest drept, dacă toate cele­l’alte confesiuni își exercită ori­­cînd actele lor religioase? Constituția garantează libertatea cultului ori­cărei comunități, mai mult dată unor romîni, în mare parte chiar cetățeni romîni. Serbarea religioasă despre care a vor­bit jurnalul d­v. a avut loc Mercur î­n­ 20 Ianuarie. La această serbare au fost invitați numai greco-catolici­. Dacă au fost de față mulți ortodoxî, nu e vina greco-catolicilor, de­oare­ce nu se poate cere, ca aceștia să asiste la sacrificiul divin cu ușile închise. Romînii ortodoxî nici n’au avut motiv de a se sem­n­aliza, nefiind liturghia minstră nici o parodie, nici o manouradă după acum se exprimă cîte­va­ ziare din Capitală, ci o slujbă divină după ritul bisericei orientale fie unite, fie orto­doxe. Ceremoniile au fost observate cît se poate de bine în atari circumstanțe, și ori­cine cunoaște datele bisericei mi­tropolitane din Biaș, nu va vorbi cu dispreț despre această leturghie. Iar de „stângăcie revoltătoare“ nu se pot acu­za cei ce serveau altarului, după ce foarte mulți ortodoxi s’au exprimat în mod favorabil despre ritul slujbei­ gre­­co-catolice celebrată în catedrala Sf. Iosef. Nu e deci vorbă de propagandă, ci de dreptul greco-catolicilor de a'șî avea și dînșii leturghia după credința lor. Tînărul, carele a asistat preotului ce­lebrant, nu e­mn convertit ci un greco­­catolic și este absolvent al cursului fa­cultății teologice din Blaș. Dacă a slu­jit la altar, el era îndreptățit prin hiro­tonie la funcțiile letargice, ce le-a înde­plinit, și cari er’au nu cele ale diaconului, ci cele ale lectorului. Iar dacă a citit evanghelia și a pur­tat discul cu daru­rile înainte de prefacere, atunci trebue sa se aibă în vedere ceremonialul Bise­ricii greco-catolice din Ardeal și că gre­­co-catolicii din București sunt din țările de peste munți. Primiți, vă rog, d-le director, asigu­rarea respectelor mele. Greco-unit: Dr. Șt. Bortnowski Iarăși roba avocaților Chestiunea continuă să se discute. După d. D. Comșa, care a combătut roba avocaților în Curierul judiciar, vine s’o apre d. V. Athanasovici prin Dreptul. „In toate țările occidentale,—­scrie d-sa­— avocații sînt îmbrăcați într’o uniformă a­­doptată, atunci cînd își îndeplinesc mi­siunea lor înaintea justiției. Singurele târî în care avocații n’au uniformă sînt Gb­ecia, Bulgaria, Serbia, Ungaria și Ro­­mânia. Nu există însă nici o țară din lu­­­­mea civilizată, în care magistrații să fie îmbrăcați în ori­ce costum ar voi 1). O asemenea nepotrivire de costum există numai la noi. Magistrații au îmbrăcat roba încă de la 1891, in urma unei sim­ple circulari a ministerului justiției. Ar fi fost un act de deferență către magistratura din partea barourilor noas­tre, ca încă de atunci și avocații să îm­brace roba. Nu s’a făcut acest lucru. Și fiind-că nu s'a făcut pînă acum, conse­cința ar fi ca nicî odată să nu ne mai gîndim a reintra in lege. Să asistăm la a­­cest spectacol curios, la această nepotri­vire de veșminte, magistrații în robă nea­gră, iar avocații în ori­ce costum ar bine-voi“.& D. Athanasovici combate apoi punct cu punct argumentația d-lui Comșa și spune că roba va aduce aminte avoca­tului, că atunci cînd pledează, are o misiune socială de îndeplinit, că e dator să se exprime în termeni cuviincioși și bazați pe urbanitate, și față de magis­trați și față de confratele adversar, că și dînsul face parte din familia judi­ciară. In treacăt, autorul articolului atinge și punctul pentru care d. Petre Grădiș­­teanu s’a ridicat contra robei avocaților și recunoaște că va trebui să se fie sea­mă de unele inconveniente. Trebue să se așeze, de pildă, vestiare aproape de sălile ședințelor, căci uniforma trebue să fie la îndemâna avocatului, va trebui să se reguleze și chestiunea încălzirea palatului de justiție.” Iată cum închee d. Athanasovici : „înființarea în practică a uniformei a­­vocaților are o menire superioară. „Audiența unei instanțe judecătorești trebue să aibă o solemnitate oare­care. Nu ajunge ca acest caracter al solemni­­tăței să fie dat numai de acei cari distri­­buesc justiția. Avocații nu sunt numai niște simpli profesioniști. Avocatul care crede că nu are altă mi­siune de­cît numai și numai interesele clientului nu și-a înțeles misiunea. Inte­resul pur de multe ori întunecă judecata rece și desvoltă pasiunile. Clientul tre­bue să asculte pe avocatul care și l’a a­­les pentru a-i da consilii, iar nu avocatul să se facă instrumentul orb al tuturor ambițiilor de multe ori meschine ale cli­­­­entului. Articolul 37 al decretului imperial francez din 18 octombrie 1810 arată că „advocații vor exercita în mod liber mi­nisterul lor pentru apărarea justiției și a adevărului“. Dacă acesta este rolul avo­catului, apoi identificarea între avocat și client trebue să aibă oare­care limită. Și atunci, dacă avocații, cari și dînșii contribuesc foarte de multe ori la distri­buirea și mersul regulat al justiției, sunt, cum s’a zis, niște auxiliari ai justiției, trebuesc și ei să participe la solemnita­tea cu care această justiție urmează să fie distribuită. Și iată pentru care rațiune găsim în decretul francez din 2 Nivôse an. XI, că „costumul este impus oame­nilor de lege în interesul demnităței au­diențelor“. Spie Azi va veni la ordinea zilei, la Cameră, validarea alegereî d-lui C. Stere la cole­giul III de deputați din Iași. Validarea aceasta va provoca în Ca­meră o discuție animată, căci d. Matei Cantacuzino o va combate și va lua pro­babil cuvîntul și d. Take Ionescu, dacă va fi azi în București. Se va redeschide cu prilejul acesta discuția asupra Casei ru­rale și votul obștesc, făgăduite la Iași de d. C. Stere. In dosarul alegerea se află două pro­teste, conținînd cîte 10—15 puncte prin care caută să se dovedească ilegalitatea ale­­ge­ n­i, și una­ din_jirofilamațiunile d-lui Ste­re adresate alegătorilor în ele care le spune­: „Vreți pămînt ? Atunci votați pe d. C. Stere, care va lupta pentru Casa rurală ! Vreți dezrobirea noastră ? Atunci votați pe d. C. Stere, care va realiza votul obș­tesc­­“. Și cu toată activitatea uriașă ce se desfașoa­ră­ la Sulina vara și iarna, fir­e de centru este uitat și de guvern si de D zeu. Ast­fel comunicația cu susul Dunărei fiind închisă, negustorii­­ cari au­­ fost­ prinși la Galați cu destinație pentru Su­­lina, sunt în imposibilitate să ajungă pe la casele lor și vice-versa. Majoritatea călătorilor se duc pe la Constanța așteptînd poate întâmplător vre-un vapor care să se abată pe la Su­lina spre a-și complecta curicul sau o parte se duc la Constantinopol, de und­e foarte repede parvin la destinație, de­oare­ce de la Con­stantinopol vin cîte 3-4 vapoare pe zi la Sulina. De aceea atragem atențiunea guver­nului, ca astăzi, in secolul aburului și al electricităței, cînd centrele cele mai mici ale celor­l’alte state, sînt le­gate cu capitalele lor prin toate mij­loacele de comunicație, e rușinos să ai un oraș de 5000 locuitori stabili și încă atîția, flotanți, cari să fie privați de co­respondență cu zilele și de comunicație personală cu­ lunile. Și ne permitem chiar a-­ da un sfat foarte bine venit. Ca în loc să fie la Colion­ița remorcherul Sulina, altă dată de războiu­, astăzi pensionar, ar putea să formeze cu el o linie regulată între Sulina și Constanța măcar de două ori pe săptăm­înă pentru poștă și pasageri, fie chiar dacă n’ar renta, lucru care ar fi imposibil, populația indigenă închiri­­înd remorchere spre a satisface nevoile lor. Căci e rușine să dăm toată atențiunea unui punct fie chiar ori­cît de impor­tant ca Constanța înzestrând-o cu tu­nel, port, pod, etc, și să neglijăm un punct de mii de ori mai important ca bulina unde avem momente cînd se în­carcă 58—62 vapoare de toate pavili­oanele existente în lume de o latură și cea­l­altă a fluviului, unde zgomotul ele­vatorilor și mișcarea portalul te face să te crez­ in Hamburg sau în ori­care alt port European. Și unde avem, nu e mai puțin ade­vărat și critica foarte riguroasă a Euro­pei prin ochii reprezentanților ei. * S’ar părea că numărul de vase­­ nu­mărate mai sus ar fi o cifră fabuloasă poate pentru Constanța chiar cînd por­­­tul cu accesoriile lui vor fi terminate și încă zece ani în urmă avînd insă și li­nii ferate duble pentru transportul ce­realelor, de­oare­ce raportindu-ne la statistică și făcînd o analogie avem : 2 șlepul"! încaiecă un vapor, ori un re­morcilor se coboară de la Galați, Bră­ila, T.­Măgurele etc. cu 4 șlepuri, adică cam­e necesar pentr­u 2 vapoare, cîte tre­nuri compuse fie­care din cîte 25—30 de vagoane vor trebui spre aguncărca un vapor ? avîndu-se în vedere și capacita­tea vaselor din anul acesta care s’au ridicat pe canal de cîte 5500—­6000 tone fie­care ? De aceea trebue în fine după 25 ani de stăpînire să se arunce și o privire miseiicordioasă spre României liberă care nu num­ai cu numele să fia Belgia, orientului, dar și cu fapte. Sulina, 9 Ianuarie B. Sulina in timpul feriei Unul din confrații noștri ocupindu-se de provincie, face o reclamă extra­ordi­­nară mișcărea portului Constanța pe mo­tivul că Dunărea, fiind închisă vapoa­rele destinate pentru porturile sale vor fi silite să încarce la Constanța și chira are pretențiunea să citeze vr’o 3 ce se găsesc acolo ca : Serbia încărcînd cereale Phosphos încărcînd petrol, David des­­cărcînd cărbuni și pe lingă aceste citează și escadra noastră navală, care se află de­sigur la ornat și care în momentul a­­cesta se compune din bricul Mircea, Eli­­sabeta fiind în docurs la Galați, iar cano­­niera Grivița staționară la Sulina. De sigur că confratele n’are vr’un corespondent la Sulina, căci atunci s ar convinge că dacă Dunărea e închisă, totuși la Sulina sunt șlepuri în depozit spre a încărca mai bine de 80 de va­poare și în momentul acesta se află în port în număr de 20 care încarcă în mod vertiginos ca elevatoare și alte nouă sosite se succed în locul lor. Iată și numele celor ce se găsesc aci: Raitmoor. Cralhorne, Pharos, Co­­mubia, Westfield, Norlhfield, John, H. Barry, Duke of Cornwall, Gladys Royle sub pavilion englez ; Zarifis, Ecaterina Couppa, Oratios Comppas, Gonstantinos Kanaris, Embiricos, Aristea Photis, An­drási, grecești ; Kinderdyk olandez ; Ludovico S. italian, remorcherul Mîm­­tuirea, romín, vas do salvare. 1) Se știe cum un tînăr și elegant con­frate s'a prezentat odată în costum de ci­clist înaintea Curței de jurați, iar alte ori un alt onorat confrate, adept al curei Kneipp, s’a văzut plodind într’un costum sumar, fără jiletcă și în cămașă de voiajor. Im Congresul băncilor populare ■— Ziua II-a — focșanî, 12 Ianuarie Du­pii, cum v’am telegrafiat, ziua de nofcasî Gongineratul a ipei ocupată, și discuția în secțiuni a statutului tip. S’a lucrat in 7 secțiuni, de la­ 9 dim. pînă la 12 și­ de la 2 pînă la 5 d. a. In fie­care secțiune prezidentul con­ducea dezbaterile, acordînd cuvîntul fie­cărui delegat care avea să spună cîte ceva. De asemenea mulți dintre dele­gați au cerut prezidenților lămuriri a­­supra diverselor chestiuni ce nu erau lămurite în­deajuns. La ora 5 și juni, prezidenții tuturor secțiunilor s-au întrunit în sala Primă­riei unde au formulat dezideratele băn­cilor populare, deziderate pe care le vor aduce în ședință plenară de închidere de mîine. De la orele 5 pînă la 7 d. a., învă­­țătorii delegați s’au întrunit în sala tea­trului Lupescu, unde au adresat mai multe cereri d-lui Haret care era de față. Despre această întrunire vorbim în altă parte a ziarului. Banchet La ora 8 seara a avut loc, în saloa­nele splendidului club Unirea un ban­chet oferit congresiștilor de către pre­fectură. Mulțumită excelentelor măsuri luate de d. prefect N. N. Săveanu, se­condat de aparatul polițienesc local în cap cu d. Mamigonian, totul a decurs în­tr’un mod mulțumitor. S’au ridicat foarte multe multe toas­turi. D. Haret a toastat cel d’întîiu pentru rege. Au mai toastat d-ni: C. Stere, Vintilă Brătianu, N. N. Săveanu, Iorgu Poenaru, I. G. Duca, M. G. Huiban, Nenițescu, și cîte un reprezentant al băncilor populare din fie­care județ. Interesant și demn de relevat a fost toastul unui țăran Grădinara, din com­. Mărgineni (Bacău), fiu de moșnean îm­proprietărit la 1864. In graiul său sim­plu și naiv, Grădinara a rostit cîte­va cuvinte bine simțite, mulțumind pentru legea cu care au fost înzestrate băncile populare. Fiind aclamat cu multă căl­dură, bietul om a roșit și a exclamat: Adevărul „Apoi... nu ați r­ mi­păcit, domnilor, cu bă­­ia,1 ° pas. !...“ La urmă a băut pa­­natul pentru d. Haret și a avut grija să lase puțin vin pe fund, vin pe care l’a vărsat apoi „pentru sufletul lui Gaza”. Go­­dia urmă toast l’a ridicat d. Ha­rd­t, care a băut pentru oștirea romînă și în special pentru garnizoana Focșani, care a fost atît de gentilă cu congre­­s­știl, găzduind un mare număr din­­tr’înși î. •. Banchetul, în decursul căruia a dom­­nit o mare animație, s’a terminat la ora 11 și jum. seara, cînd congresiștii au pornit pe strade, cu muzica în frunte. Ajunși in centrul orașului, la încruci­șarea străzilor Mare­a Unirea cu Centrala, congresiștii au întins o mare horă a U­­nirei, sub lumina becului electric. Muzica a condus­ apoi pe congresiști la „cvartir“, pe la cazărmi. — Prin fir telegrafic — Focșani, 13 ianuarie. — Azi s’a ținut ședința de închidere. A vorbit d. Ghica, prefectul de Vlașca, învățător’­ Ionescu (Pașcani), Mironescu (Vaculești) , Spineanu (Mehedinți) și Scîntee (Pitești). D. Dim. S. Nenițescu a rezumat lu­crările Congresului. Congresiștii s’au fotografiat apoi în grup la primărie. După amiază, d. ministru Haret a in­spectat orfelinatul, apoi toți congresiștii au părăsit Focșanii. FaUS. Publicarea ant­eh­e­tei industriale Ministerul domeniilor a publicat în sfîrșit partea statistică a anchetei in­dustriale începută în anul 1901. Cele­lalte date obținute din ancheta industrială vor face obiectul unor studii și monografii speciale, ce se vor publica mai în urmă. •î* Partea statistică a anchetei industriale aceia pe care a publicat-o ministerul de domenii, se compune din două vo­lume. In primul volum sunt datele statisti­ce pri­vitoare la industria mare , iar în al doilea datele privitoare la industria mică și mijlocie. . In afară de aceste două volume, mi­nisterul va mai publica un studiu intro­ductiv prin care se va face expunerea tehnicei anchetei și analiza rezultatelor obținute în privința celor trei clase de industrie. Un capitol special va fi relativ la in­dustria extractivă. Negreșit că datele pe care ministerul le publică ar cîștiga mult, dacă odată cu ele și nu ulterior, s’ar fi publicat stadiul introductiv.* Volumul prim, așa cum se prezintă, conține un indiciu de clasificația așeză­mintelor din industria mare. Sînt 625 așezăminte mari industriale în toată țara. Toate aceste așezăminte sînt indicate nominal într-un refectoriu și clasificate pe grupe, prevăzîndu-se și data înființă­ri­i fie­cărui așezămînt. Un alt repertoriu conține fabricile dis­tribuite pe județe și comune. Urmează apoi în primul­­ volum tabe­lele statistice care arată situația geogra­fică, numărul, forța în cai și persona­lul întrebuințat de fie­care fabrică. Sunt apoi frapate fabricele duyin­ mo­dul de exploatare inițial și actual, spe­­cificîndu-se naționalitatea funndzatorilor și a exploatatorilor. Un alt tablou arată care e capitalul învestit în așezămintele mari. Acest ca­pital trece peste 247 milioane lei. Tabloul nu prevede capitalul de ru­­lement și nici pe al industriei extrac­tive. In alte tabele se arată numărul ge­neratorilor de vapori, al motorilor, com­bustibilul, valoarea materiilor prime in­trate în fabricațiune, precum și produ­sele fabricelor și atelierelor mari. Sînt ocupate în industrie peste 40.000 persoane. * Volumul secund, după cum am spus, se refera la industria mică și mijlocie. El conține la început un inventar sta­tistic de meseriașii din Romînia. Din acel inventar se constată că avem în țară 53.587 meseriași patroni. In to­tal sunt în țară 1­7.755 meseriași. Tabe­lele industriilor speciale arată că avem 5630 mori mici, 778 ferăstrae mari și mici și 515 pive. Sînt apoi tabele cari specifică indu­striile din fie­care comună rurală și re­partizarea meseriașilor pe grape. Partea privitoare la industriile din co­munele urbane cuprinde repertoriul in­dustriilor din fie­care oraș și repartiza­rea meseriașilor pe grupe. Toate tabelele statistice publicate în cele două volume se datoresc serviciu­lui statistic din ministerul domeniilor, care e condus de d. Leonida Colescu­ C. Dem. Viața bucureșteană Serata cantinei telegrafo-postale In seara de 10 Ianuarie a avut loc în saloanele societății germane „Lieder­tafel“ serata organizată de comitetul corpului­­ telegrafo-postal, în folosul con­ _ FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ —36— PIEB.BE DECQUlt CELLE AVENTURIERII DIN PARIS PARTEA ÎNTÎIA DENISA ROLANDA . Uni­e se întîmpla imposibilul — Nu știu încă. In America, la Canada, la Brazilia poate. Gît mai departe cu atît­ mai bine. — E bine să-ți razi barba ca să n u­i recunoscut. — Mi-o voi rade. — Dar acum unde mergi dacă Sînt indiscret. — La mine acasă, piața Clichy. — Venirea d-tale acasă va stîrni oare­care senzație de­sigur. — Portăreasa are­ orî­e în odăița ei. Mulți intră fără să-l vază. Dacă mă vede­ți voi zice... — Ii vei zice adevărul­ că nevi­novăția a fost recunoscută și că ți s'a dat drumul. — D’altfel, diseară, voî pleca. — Singur ? — Oh ! nil n’așî putea. D’aia mai ales mă duc acasă. Vreau să iau cu mine pe femeea și fetița mea... — Crede-mă, d-le Davenesse, nu pleca cu ele. Dacă s’ar prinde de veste, te-ar putea da de gol. — Atunci, cum să tac ? — Lasă-le la Paris. Cum vei a­­junge la destinație, trimite-le o de­ Deșă, o vorbă convenită dinainte care va indica, fără să dea de bănu­it, orașul în care te vei aștepta. — Da, ai dreptate, reluă Geor­ges, e mai bine așa... — Fă ast­fel ca nimeni să n­u știe că vei fi fost la d-ta acasă. — A! — Nu cum­ va fii să vezi pe cine­va înainte de a pleca, întrebă Sa­­vignol, impresionat de intomația lui Davenesse. Un prieten răspunse Georges. — Și ești sigur de acest prieten. — O , da, sunt sigur de Cartigny. — Cartigny... repetă Repetă Sa­­vignol. Nu’l cunosc. — E colegul meu­ la Creditul U­­ni­versah — Și ții înștiințezi? — Da. El va păzi pe femeea și, pe fate pînă cînd voi putea pleca. Cine știe ?... Poate dacă voî face avere, în țara unde mă duc, o să vie și Cartigny. Amîndoi om fi maî energici. — Dar ești sigur că’l veî găsi a­­casă. — Știu eu. —• Atunci, ca să nu perzi timp, mă duc eți la el acasă ca să’l în­științez. Unde șade prietenul d-tale? Aproape de mine, rue Moncey, numărul 46, în rindul de jos la dreapta. Savignol ciuli urechia. Era adresa „domnului" Michel. O simplă coincidență de­sigur — Veți întreba pe portar dacă e acasă, continuă Georges. Ține min­te numele Michel Cartigny! — Michel!... exclamă Savignol. Și pronumele era la fel. Unii obișnuiți ai caselor de joc, care nu vor să li se știe numele adevărat, nu-șî spun de cît pronu­mele lor, care devine peste cît­va timp, un adevărat nume... Aceasta era Cazul lui Cartigny Dacă e așa îndoială nu mai în­căpea !... In mintea protectorului lui Da­venesse se făcu de­odată lumină. Acest Michel, care era compli­cele lui era Cartigny! prieten in­tim cu Davenesse ! Numai un om în curent cu me­­canizmul Creditului Universal, în­­tr’adevăr, putea să combineze o ho­ție cu atîta dibăcie înjghebată. Omul pe care, în naivitatea lui, Davenesse il numea cu căldură pri­etenul sau, mersese dar așa de departe cu duplicitatea în­cît să țe­se el însu­ șî urzeala în care nevino­vatul se afla prins? Dînd lui Savignol acel livret mi­litar, știa el că arătarea acestui li­vret la zaraf va face să cadă toată responsabilitatea crimei asupra ca­sierului Creditului . Din partea „d-lui Michel“ lucrul era foarte posibil. Și acestui mizerabil Georges voia să încredințeze pe femeea și copila sa. Savignol înăbuși un zîmbet a­­mar. Totuși voi să aibă o siguranță. — Dar dacă prietenul d-tale va pleca d’acasă cînd eu voi intra?.... N’aș putea să-mi spui cum e la țară ? — Ba dă. Davenesse îi descrise cîte­va vor­be pe Cartigny Hotărît lucru ! D. Michel și Cartigny era unul și același, om. Și bunul Davenesse îșî închipue că Savignol va înștiința pe Cartigny! Cînd va fi departe poate că’l va înștiința. — Și acum să ne despărțim, zise Georges. — Nu uita că n’ai vreme de perdut. Expresul spre Anvers pleacă la șase și două­zeci. La unu dimineața vei fi la An­vers și mîine vei pluti pe întinsa mare. —D-z­eu, să te auză! — Iți doresc noroc d-le Davene­sse. — Și eu îți mulțumesc încă oda­­tă !... din toată inima !... Iți voi ră­­minea în veci devotat. Davenesle întinse mina lui Sa­vignol care o strînse cu o­­ emoți­­une vădită și cei douî oameni se despărțiră. Georges îșî urmă drumul pe cînd camaradul sau cobora strada Blan­che. Peste trei minute Davenesse se afla în fața casei sale. Văzîndu-și casa îî bătu înima. Portăreasa era pe pragul ușii. Așa­dar nu o va putea ocoli. Insă, tocmai în acest moment, căruța unui comerciant ambulant se oprea la cîți­va pași de casă. Portăreasa merse să cumpere ce­va și părea că are de gînd să stea mai mult timp de vorbă cu negus­torul ambulant. Nu mai părea nimeni intrarea în casă Davenesse putu pătrunde în­­năuntru. XI Amant și metresă Căderea Glarisei nu fusese fără remușcări. După ce se lăsase in brațele lui Cartigny o violentă reacțiune se produsese în ea. Respinsese pe prietenul sperjur. Voise să-l gonească din fața lui. I­ se părea că se deșteaptă dintr’un vis îngrozitor. Sav­enob însă expert în asemenea materie, știuse ce vorbe să spue ca să adoarmă scrupulele tîrziu ale victimei sale. Clarisse nu și-ar fi înșelat nici o­ dată soțul fără infamia a lui Michel Davenesse nu era oare o ființă dem­nă de disprețuit? Georges mințea cînd jura că o iubea. Comedia de amor pe care o juca era o trădare infamă. Totuși Clarisse, îndată ce se afla singură nu putea să’șî împace cu* getul care reîncepea s’o chinuiască. Michel din parte’i se silea să înă­­bușe ultimele revolte ale unei con*­științe pe care voia s’o reducă l’a j un autism complect. (Va urma) ♦ »«­♦-» ■ [UNK] -... ■

Next