Adevěrul, iulie 1904 (Anul 17, nr. 5370-5385)
1904-07-16 / nr. 5370
Vineri Vineri 1 fi Tul ifi 1904 Pentru statuia lui Cuza — Subscripția „Adeverului“ — Total tfrierele isr pe puipiilp Lf43 lei, SO bani. Doamna Wachmann, str. Kintinel, Loco. Lei 8. Azi 15 lanie —»■ • Parcul Otateleșanu.—Compania lirică romînă sub direcția d-lui Grip... Grădina Klatiduziei, — Teatru de operete, comedii și varietăți sub. u,secțiunea d-lui Ludwig Mertens., Grădina Kașia — Trupa de operete sub conducerea d-lui Al. P. Alarinescu. Se va reprezenta opereta „Păpușă“ cosmoplăstistul „Hominia f florească*, Calea Victoriei (vis-a-vis de Frederic) s’a expus în sala I vederile marelui oraș și port Hamburg și serbarea inaugurărei canalului din Kiel, iar în sala II-a frumoasele vederi din Belgia Ele sunt saű in contiguitate sau tăiate la intervale. Linia exterioară oprește ajutoarele, iar cea interioară rezistă atacurilor garnizoanei. Această metodă căzută in desuetudine in evul mediu, a fost reluată în secolul al 17 de prinții de Nassau și a fost practicată și de atunci incoace. A doua perioadă vine prn deschiderea tranșeelor, care,apără trupele de focul inimicului și permite de a deschide focul cu eficacitate. Se fac apropierile ridicîndu-se tranșee in zig-zag, avind in regulă generală 100 ru. lungime, debutind la intîia paralelă cu 00 m., la a doua cu 40 tu., și la a treia, cu HO. La Sebastopol, francezii au făcut. 7. La Fort-Wagner, generalul Vilimui a făcut 5. Facerea tranșeelor nu prezintă mare dificultate Cînd s'a ajuns la a treia paralelă, se precede — la un anumit semnal——la un atac brusc și impetuos Caro o foarte important deoarece poate să fie decisiv. Asediurile celebre și căderea Port- Arthurului Port-Arthurul, va căpăta celebritate în istoric, din cauza actualului asediu. Cu toată lipsa de informații precise asupra mersului operațiunilor, e cert că japonezii au trecut prin primele 2 perioade și în curând vor da asaltul general și deciziv. Legenda locurilor întărite „formidabile“, „inexpugnabile“ a început să dispară. N’avem nevoie să alergăm in secoliî trecuți să pomenim de căderea Constantinopolului, a Anversului, a Budei, a Lille-ului, a Berg-op-zoomuln etc., dar să ne amintim de căderile celebre, caracteristice și pline de învățăminte. [ La Sebastopol, după ce armata francoengleză, a luat pozițiune pe platoul de Balaclava, a deschis bombardamentul la 7 Oct. 1854 fără succes. După nenumărate atacuri de zi și de noapte, un mare asalt a fost hotărît la 8 Sept. 1855, asupra celebrului turn Malacoff și asupra reclamurilor, forturile cele mai importante de la sudul orașului, 11 luni de sforțări penibile, dar Sebastopol a trebuit să cadă in mîinile asediatorilor cu toate teribilele și formidabilele sale fortificații! In 1870, Strassburgul, după un bombardament teribil de o lună de zile, generalul Ulrich, comandantul pieței, a trebuit să capituleze în noaptea de 27 Sept. Valenciennes, fortificat perfect de Vauban, după un asediu de 6 săptămîni, a căzut în mina ducelui de York la 28 Iulie 1793. Veneția, revoltată la 1848 în contra austriacilor, în cap cu Martin, a fost asediat în timp îndelungat și după un teribil bombardament a capitulat la 23 Septembrie 1849. Vicksburg (America) după ce a fost bombardat în mod leger de Farragut la 1862, apoi de gen. Scherman, și imediat în mod energic de gen. Grant, cu toate marile dificultăți de apropiere, și energica împotrivire a lui Pemiborton, orașul complectamente învestit în Mai, a trebuit să capituleze în luna următoare. Saragossa, care a susținut cele 2 celebre asediuri din 1808—9, a trebuit după ce a pierdut 54,000 oameni, a capitula la 21 Septembrie 1809. La Sedan n’a putut rezista nici la 1815, nici la 1870. Mac-Mahon cu 150.000 a tentat o sforțarea disperată de a se degaja, dae în zadar formidabila artilerie ajiimuită forma un cerc de foc inspânuidlător / 3 zile a durat masacrul, ia 2 Sept. a trebuit să capituleze. Plevna. După ce a respins pe ruși, in 2 luni a ridicat fortificațiuni și Osman-Pașa a trebuit să se predea constrîns prin foame. Toate acestea dacă armata asediatoare nu e neglijentă și posedă o perfectă artilerie. Căci să nu se uite, rușinea ce-au suferit-o rușii în 1854, cînd din cauza moliciunii, a neglijenței atît de obicinuită la generalii ruși, generalii Gorceacoff și Paskievici au stat 30 de zile înaintea Silistreî, au bombardat-o în mod continuă, și la urma urmei au trebuit să se retragă, după ce au lăsat 23.000 morți și tot materialul... Japoneziîi searî* posed o formidabilă artilerie, așezată la înălțimi, care predomină fortificațiile rusești (ca la Sedan), vor ploua asupra Port-Arthurilu! un uragan de foc nimicitor ! Și nu Port-Arthurul va fi sfinxul militar din legendă să înfrunte cercul de fer și foc care îl va strînge pînă îl va înăbuși. El va trebui să capituleze. Hora. Seișeanu scarlatina, 3 de difterie, 100 de tus convulsivă; în jud. Constanța se află 39 cazuri de tuse convulsivă și 7 de pojar; in jud. Covurlui sunt 5 cazuri de scarlatina, 30 de tuso convulsivă, 72 de pojar și 7 de difterie; în jud. Dolj sunt 55 cazuri pojar și 42 tuso convulsivă in jud. Ficiu nu există nicî o epidemie; în jud. Gorj se află 24 cazuri de scarlatina, 8 de pojar, 12 de difterie și 7 de tuse convulsivă in jud. Ialomița sunt 46 cazuri de scarlatina, 61 de pojar, 2 de difterie și 20 de tuse convulsivă; în jud. Iași se află 48 cazuri de scarlatina, 3 de pojar, 16 de difterie, 13 de febră tifoidă și 26 de tuse convulsivă; în jud. Ilfov sunt: 73 cazuri de scarlatină, 187 de pojar, 29 de difterie, 11 de febră tifoidă și 95 de tuse convulsivă în jud. Mehedinți se află 83 cazuri scarlatina, 78 de pojar, 6 de febră tifoidă și 174 de tuse convulsivă; in jud. Olt sunt 103 cazuri de scarlatină, 4<> de pojar și 70 de tuse convulsivă; în jud. Prahova se află 44 cazuri de scarlatină, 40 de pojar și 335 de tuse convulsivă iar in jud. Vîlcea se află 22 cazuri de scarlatină, 153 de pojar și 79 de tuse convulsivă, se fi h fiind felul epidemiilor în țară Din rapoartele sanitare, înaintate direcției generale a serviciului sanitar de către medicii primari de județe, rezultă că mersul epidemiilor pe județe e următorul: In județul Argeș se aflau acum cîteva zile 7 cazuri de scarlatina, 16 de pojar, 6 de difterie, și 57 de tuse convulsivă. In județul Brăila se află 44 cazuri de scarlatină, 8 de difterie și 23 de tuse convulivă, în jud. Bacău 15 cazuri de scarlatina 4 de febră tifoidă și 10 de tuse convulsivă, în jud. Buzău 24 cazuri de stingerea fabricanților de lichioruri Taxele din noua lege exorbitante. O industrie națională amenințată —Memoriul fabricanților.— CU încasează azi fiscal și comuna.—Concurența străină —Lad. ministru Costinescu. Se știe că după noua lege a licențelor votată în ultima sesiune a corpurilor legiuitoare, fabricanții de lichioruri au fost impuși la taxa de licență mare, mică și taxa de căruță. Față de taxa din vechea lege care nu impunea pe fabricanții de lichioruri de cit la o simplă patentă, impozitele la care sunt supuși prin noua lege sunt atît de exorbitante încît amenință cu distrugerea această mică industrie locală. Din această cauza mai mulți fabricanți de lichioruri din Capitală au adresat un memoriu d-lui Costinescu, ministrul de finanțe, prin care se plîng de enormele taxe cere sunt impuse prin noua lege, taxe care nu corespund încă cu dezvoltarea acestei industrii abia în fașe. Fabricanții după ce arată în memoriul lor taxele ce plăteau în trecut și taxele actuale și comparîndu-le cudesfacerea produsului arată că este cu neputință de a se putea menține cu actualele impozite, roagă pe d. ministru să revie la vechea lege, care este mai mult protecționistă căci la din contra închiderea acestor fabrice pe lingă că va aduce ruina lor personală, apoi păgubește comuna și fiscul ; pe cind, este știut, industria lichiorurilor indigene are de scop să concureze lichiorurile din străinătate care nu's superioare ca calitate, și pe lînga aceasta pe fiecare an atrag o sumă însemnată de bani din piața noastră. * Industria lichiorurilor la noi este nouă. Pina acum cîțiva ani, toate lichiorurile se aduceau din străinătate plătind niște prețuri exorbitante. Profitând de taxa mică a patentei au început a se înființa și la noi mici ateliere unde să se lucreze lichioruri indigene. La început fabricanții au trebuit să lupte cu multe dificultăți, deoarece la noi din nenorocire tot ce nu poartă marcă străină este considerat ca un lucru prost, pînă cînd au izbutit să introducă lichiorurile romînești. Astfel azi întreaga clasă mijlocie nu consumă decît lichioruri indigene, iar cel străine sînt consumate numai de clasele înalte. Bineînțeles că acest lucru este foarte îmbucurător cînd putem să consumăm obiecte pe care le putem fabrica și la noi cu atît mai mult cu cît materia primă, adică alcoolul se găsește îndestulător.* Pînă acum fabricanții plateau următoarele taxa: 40 de lei anual patenta, plus licența mică pentru vinzătorii în detaliu și 15.70 de fiecare decalitru alcool. Rezultă deci că fiscul și comuna încasau anual ca la 30—40 mii lei de la fiecare fabricant. După legea nouă însă , licența mare mică, taxa de căruță (200) lei patenta etc., se urcă la suma de vre-o 3000 lei anual, plus cei 15,70 de fiecare decalitru de alcool. Această sumă este foarte mare dacă ținem seamă că fabricanții ca să poată concura lichiorurile din străinătate, trebue să vînză maieftin. De aceea daca nu se va reveni este de temut ca această mică industrie să fie distrusă. * Cum însă d. ministru de finanțe este animat de cele mai bune intențiuni ori de cuto ori este vorba de a proteja industria națională, aflăm că a primit foarte bine pe fabricanții do de lichioruri cărora le-a recunoscut dreptatea și le-au promis că la toamnă le va da satisfacție. ... C. Adeverul ^ ^ ^ £ p ^ ^ ; ^ ^ B I O dramă îngrozitoare s'a petrecut era la cafeneaua Macedonia de sub palatul Nifon. Eroi și victime sunt doi foști profesori macedoneni anume Lăzărescu-Lecanța, care actualmente era directorul ziarului săptăminal „Balcanul“, și Ilie Papahagi, profesor la gimnaziul din Ploești. Unde s’a întîmplat crima Alături de cafeneaua Macedonia, în colț cu str Doamnei, se găsește un restaurant ținut de un bătrîn grec macedonean, anume Moschos. La acest restaurant veneau să ia masa cea mai mare parte din foștii profesori din Macedonia și cari se găsesc actualmente în Capitală, precum și studenții macedoneni. Mai totdeauna acest mic restaurant răsuna de discuțiunile provocate de macedonenii și grecii cari frecventau acest restaurant, discuțiuni cari niciodată n’au întrecut marginile permisului. Imediat după masă cea mai mare parte a macedonenilor se duceau în cafeneaua Macedonia ținută de un român macedonean, unde obicinuiau ca să ia cafeaua turcească, sau, cum ziceau ei, „gîngiriie“ Aci se continuau discuțiunile urmate la restaurant și încetul cu încetul diapazonul se urca pină cîte unii mai nervoși, de la vorbe treceau la fapte. Cafegiul Nicolae Buia un naționalist înfocat, de multe ori era silit ca să intervie și cu tot regretul ce simțea, că asemenea discuțiuni care aveau mai ales un caracter politic militant, puteau să dea naștere la bătăi, de multe ori chiar a trebuit să dea afară din cafenea elementele turbulente. Aceste discuțiuni se urmau periodic în timpul mesei și facle de millie ori luau parte și alți clienți ai nelei. Nici odată însă, nu își putea închipui cîneva că lucrurile vor putea să ajungă aci. De o vreme încoace insă Lăzărescu- Lecanta a început să scoată un ziar săptămînal „Balcanul“, prin care voia să dovedească că în Macedonia nu există o mișcare cu adevărat națională și că chestiunea macedoneană este îmbrățișată numai de vre-o cîțîva nevoiași. Acest lucru a trebuit să supere pe foștii colegi de luptă ai lui Lăzărescu-Lecantari care-i jj reproșau că lui, fost director al unui gimnaziu romînesc nu-i este permis să vorbească altfel și îl acuzau de vîndut grecilor. Lăzărescu, în gura mare, striga că el nu face decît să spue adevărul. Adversarii lui Lăzărescu începură să devin dușmani și să-l amenințe că dacă nu se astîmpără îl vor bate, Lăzărescu simțind că este posibil chiar ca această amenințare să fie pusă în practică, a început să cam părăsească cafeneaua Macedonia și cum se scula de la masă se ducea ca să-și ia cafeaua la o altă cafenea din pasagiul Vilacros, anume „Monte Carlo“. Lăzărescu bătut Acum două luni Lăzărescu-Lecanta , de obiceiü ședea la o masă din sus numita cafenea împreună cu vre-o cîțîva greci, dintre care un agent polițienesc cu care discuta și se plîngea mereu că nu este lăsat în pace, deoarece îndrăznește să spue adevărul în chestia macedoneană. In momentul acesta se pomenește că cineva îl lovește pe la spate.Infuriat se ridică de pe scaun, dar nu apucă să se întoarcă că agresorul dispăruse. Cîțîva clienți de la cafenea se reped după el și încep să’l gonească pe calea Victoriei. In momentul acesta se ia după dînsul și un sergent de stradă și’l ajunge lingă palatul Nifon unde îl arestează și-l duce la secție. Cine era agresorul . Agresorul era un anume Dimitrachi Papahagi fost institutor în Epir, concediat pe timpul reducerilor făcute de d. ministru Haret. Acest Papahagi este un fost elev al lui Lăzărescu-Lecanta, pe cînd era director la gimnaziul din Ianina. Dim. Papahagi ca și ceilalțî macedoneni era înfuriat de atitudinea lui Lăzărescu și ca să-și răzbune se duse la cafenea și îi trase lui Lăzărescu cîteva bastoane. Condus la secție Dim. Papahagi nu numai că nu neagă fapta, dar face declarația că dacă Lăzărescu nu se va astîmpăra atunci va fi silit să-l mai bată odată. După dresarea cuvenitului procesverbal d. Papahagi este liberat, iar Lăzărescu-Lecanta se duce la doctoral Mendoniche ca să îlibereze un certificat prin care să se constate leziunile de pe corp provenite din loviturile primite. Lăzărescu la parchet Nu știm dacă a căpătat certificatul, dar imediat a doua zi, însoțit de avocatul Sachelarie s’a dus ca să se plîngă parchetului și în același timp să ceară voe ca să se serve eventual și de armă. Nu știm dacă parchetul î-a încuviințat sau nu aceasta, dar din ziua aceea toți aceia care au venit în contact cu Lăzărescu știau că poartă armă, căci el spunea în gura mare că dacă cineva sta îndrăzni să-l atace atunci va răspunde și el cu revolverul. Fatalitatea Era de sperat că lucrurile nu vor ajunge pînă acolo deoarece Lăzărescu- Lecanta nu mai venea pe la cafeneaua Macedonia, iar poliția înștiințată de aceste scandaluri va lua măsuri ca să le previe Se vede însă că o fatalitate urmărea pe cele două victime, căci Lăzărescu-Lecanta care de mult timp, nu călcase pe la cafenea, era după prînz după ce plecă de la restaurantul vecin, printr'o ușelăturalnică e și în curte și de acolo intră în cafenea pe din dos, probabil ca să nu să se întâlnească cu adversarii lui. De vre-o cîteva zile însă la cafeneaua Macedonia se fac oarecare reparation, de aceea mesele toate erau acumulate tocmai în partea pe unde își făcu intrarea Lăzărescu. La una din aceste mese se găseau tocmai mai mulți foști profesori din Macedonia, anume Tuliu Nuși, Pericle Papahagi, Șadima, Diamandi, victima Ilie Papahagi și alți cîțîva. Cum s’a întîmplat crima Foștii profesori macedoneni așezați în jurul mesei discutări vecini, aceeași nenorocită chestiune macedoneană și cu toții condamnau scandaloasa purtare a lui Lăzărescu-Lecanta. Intre acești profesori Ilie Papahagi victima și cu Pericle Papahagi erau sosiți în Capitală abia de vre-o cîteva zile de la posturile lor din provincie, Ilie Papahagi din Ploești și Pericle Papahagi din Giurgiu. Tocmai cînd discuția era în toiul ei apare și Lăzărescu-Lecanta. Nu trecuse cîteva secunde de la apariția lui cînd mai multe focuri de revolver zguduiră cafeneaua și două cadavre se rostogoliră în acelaș timp pe podea în mijlocul unui lac de singe care le înconjură numai decît. Clienții cafenelei speriați de această neobiînuită detunătură au început să se refugieze fiecare încotro putea, pe cînd alții, se repeziră să dea ajutor uncii chelner care căzuse jos de un glonten braț. Cîteva minute după aceasta sosi și unul din redactorii „Adeverului“. Două cadavre zăceau la pămînt aproape unul peste altul, dinn gură și din nas gîlgîia încă sîngele; erau cele două victime Lăzărescu-Lecanta și Ilie Papahagi Pe un scaun alăturea se găsea și d. Pericle Papahagi, un var al ucisului care plingea și se găita. In momentul acesta sosi și d. comisar Brăiloiu care fiind comisar la „Bursă“ auzise detunăturile și venise a fața locului. Lingă cadavre Nu am apropiat de cele 2 cadavre. Nenorocitul Ilie Papahagi fusese lovit cu un glonț drept în gură. Fața îî era plină cu sînge, iar buzele crăpate erau acoperita cu o spumă roșie. Cobalt, Lăzărescu-Lecanta, era lovit la față aproape de ochiul sting, gloanțele îî străbătuse prin creer și eșiseră pe partea opusă a capului. La buză Lăzărescu avea o împunsătură cu un corp tare ceva ca de șiș, iar un alt glonte îî străbătuse partea dreaptă a pieptului pe cînd în partea stângă avea iarăși o altă rană c j^rbare a fi fost cauzată de o altă ramură de șiș. Alături de Lăzărescu Lecaca s’a găsit un revolver de un calibru considerabil și puțin mai încolo ochelarii." Versiunile Introdind pe Pericle Papahagi care era de față și manifesta disperare, el ne-a răspuns : . —Lăzărescu-Lecanta a scos din buzunar un revolver și am început să tragă în noi toți. Noi am fugit care încotro am apucat, i-am denunțat de mult la poliție și știam că va comite omor. După o altă versiune însă abia Lăzărescu-Lecanta intrase în cafenea și deodată se auzi o voce a cuiva, care a strigat: — Dați-i afară, acest trădător de seam n’are ce căuta aci. Atunci Lăzărescu-Lecanta întorcîntâi se către o altă masă a replicat: — Vedeți cum mă atacă bandit ! La aceasta, cei de la masă s’au repezit la ei să-l bată cu bastoanel Lăzărescu atunci ca să se apere a scos revolverul și a tras în grămadă, iar glonțul a nemerit pe nenorocitul Ilie Papahagi, care, după spusele macedonenilor, era un băiat foarte liniștit și cu foarte sînge rece. , Atunci cineva din grămadă ripostează și Lăzărescu-Lecanta lovit de trei gloanțe cade la pămînt. Co zic vecinii Am căutat să aflu care din aceste versiuni este cea adevărată dar pină, acuma nu s’a putut încă stabili adevărul. Vecinii spun că s’au auzit șoase detunături pe cînd din revolverul lui Lăzărescu nu lipsește decît un singur glonte. Er. Convorbire cu chelnerul Gh. Micu Chelnerul rănit se află încă la spitalul Colțea. Starea sa e în afară de ori-ce pericol. Glontele î-a străbătut mușchiul omoplatului sting și în eșii prin partea superioară a brațului. L’am vizitat aseară la spitalul Colțea. Iată ce spune chelnerul: — „Ședeau la o masă și jucau tabla Cica și Pericle Papahagi. La acea masă se mai aflau Ciumete, Nuși Tubei, Ilie Papahagi și d-lui Carangiu, venit de curind din provincie. Acesta din urmă a plătit cățelele. „Intra Lăzărescu-Locanta care nu mai venise prin cafenea de cină scotea ziarul sau, și mă întrebă : — „D-rul Carangiu este aici? — „Da, iată-i colo la masă,—i-am răspuns cu. . . „Lecanta, l-a ghe juit atunci pe d-rul Carangiu, lingă un stâlp și au început să vorbească amîndoi. „Văzînd aceasta, Pericle Papahagi lasă jocul, sare de la masă și-l întreabă vostit pe Lecanta. —„Ce cauți aici ?... Afară!... „Atît de la masa unde era Nuși Tulisi, cît și de la alte mese s’a auzit atunci strigînd : —„Afară Lecanta!... Afară!... „După cîteva momente Lecanta era înconjurat de cei de la masa lui Nuși Tuliu, cari-i loveau cu bastoanele. „Sub lovituri, Lecanta nu mai putea nici să se miște. El îndoise spinarea și se lăsa bătut .Eu am sărit atunci, să-i despart. „Nuși Tuliu era în stingă și cam la spate, iar ceîl’alți în față. „N’am apucat nici să întind brațul, cînd un foc de revolver mî-a străbătut umărul sting, pe la, spate. „Am alergat afară și mi-am aruncat haina. „De afară am auzit numeroase detunături. Nu știu cine avea revolverul, n’am văzut nici un revolver“. II. Cine sunt victimeie După cum am spus mai sus cele două victime sunt foști membri ai corpului didactic din Macedonia. * Lăzărescu-Lecanta era originar din orașul Persepo de lingă Bitolia. In etate de vre-o 40—45 și de o statură înaltă, cu capul pleșuv, cu ochelari pe nas, (fiind miop) el avea o înfățișare impozantă. Cînd vorbea, totdeauna striga tare, și era de o nervozitate extraordinară. Rămas orfan de ambii părinți la o etate fragedă, Lăzărescu-Lecanta fu erescu în familia unui fruntaș aromîn din Percepe. El a făcut gimnaziul român din Bitolia după care fostul inspector Mărgărit apreciîndu-i inteligența îl numi ca institutor în orașul lui natal. Tînăr, viguros, plin de speranțe, Lăzărescu în scurt timp devenise aproape un fanatic. Scandalurile și certurile curi arii cu advers pe care le provoca prin faptul că zilnic atrăgea unor elevi de la școala greacă, i-au adus cîteva procese ale adversarilor săi, procese care se terminau prin amendarea lui Lăzărescu. Nimic însă nu putea să-l deturneze de la scopul lui de a distruge cauza grecească în orașul lui. Pe lingă ocupațiunea lui școlară Lăzărescu găsea timp ca să trimeată și corespondențe ziarelor din Romînia și Transilvania în care ridica în slava cerului meritele fostului inspector Mărgărit. Lăzărescu director la Ianina Pe la 1890 Mărgărit apreciindu-i meritele l’a numit ca director al gimnaziului român din Ianina. La Ianina Lăzărescu-Lecanta la început a încercat să ridice prestigiul școalei. Căsătoria cu o grecoaică Ianina însă este un oraș aproape grecesc. Acolo el avu ocaziunea să facă cunoștința unei frumoase grecoaice, încetul cu încetul relațiunile deveneau mai intime. Grecoaica era acum amorezată de oropsitul dascăl romînesc din Ianina. Lăzărescu o ceru în căsătorie dar părinții refuză, deoarece consideru ca o ofensă a o mărita după un propagandist român. Tinera domnișoară văzînd că nu va putea învinge opoziția părintească, s’a hotărit să fugă după alesul inimei sale, dar fu surprinsă de părinți, cari în cele din urmă cedară. Cearta cu Mărgărit. Destituirea De la cîntoria lui Lăzărescu încetează de a mai fi ce era pînă atunci. Dragostea de pînă atunci cu Apostol Mărgărit se transformă într'o dușmănie. Lăzărescu începe să-i atace prin zuirele din Romînia, reproșându-i lipsa de patriotizm etc. Mărgărit nemai puțind suferi lovituri de la un subaltern îl destitue din postul de director. Lăzărescu funcționar și finanțe Rămas, jolo din afară Lăzărescu vine în țară unde începe o campanie în contra lui Mărgărit prin ziarul „Drapelul“ și în același timp în contra guvernului liberal care îl susținea. Pe vremea aceea era ministru de finanțe ,Gh. Cantacuzino, care chemă pe Lăzărescu și ca să se asuimpore îi dădu o slujbă la finanțe. Din nou director la Ianina Ia această slujbă Lăzărescu rămase până la venirea conservatorilor la putere cînd d. Take Ionescu îl trimese din nou ca director al gimnaziului din Ianina. De astă dată la gimnaziul din Ianina nu mai era armonia de altă dată între director și cei 1alțî profesori. Lăzărescu era unit de toți. Cauza poate a fi fost nevasta lui, căci Lăzărescu care avea un băiat și o fată îî trimetea lui școala greacă. S'au întîmplat chiar și cite-va scandaluri între director și profesori, dar fură aplanate. Cearta lui Lăzărescu cu inspectorul Ionescu In această calitate Lăzărescu rămase pină in vara trecută cînd d. ministru Ilaret a numit ca inspector școlar in Macedonia pe fostul institutor român din Sofia anume Ionescu. Am uitat să spunem că Lăzărescu cînd a fost destituit de Mărgărit înainte de a fi numit funcționar la finanțe fusese ca institutor la școala romina din Sofia, de unde plecase din cauza unor certuri cu cel [alt institutor lonescu. Din această cauză Lăzărescu nu era in bune raporturi Icu Ionescu și de aceea nici nu voia să stea in raporturi ierarhice. Atunci lonescu se plinse d-luî ministru și ceru destituirea lui. Lăzărescu mirosind că va fi destituit, pe de o parte își înaintează demisia iar pe de alta adresează lui Ionoscnu o scrisoare,injurioasă. Demisia deși sosită la minister, ministrul nu ține seamă de ea și printr’un raport motivat îl destitue. Lăzărescu în Capitală Destituit a doua oară Lăzărescu vine din nou in Capitală, văzînd însă că nu e nimic de făcut pleacă la Constantinopol unde deschide un biuton de comision. Nedispunînd de capital el este silit să lichideze. La Constantinopole el observă că se desfac foarte multe mărfuri venite de departe care existau și în țară, atunci el observă mijloacele întrebuințate de cele l’alte națiuni și ajunge la concluzia că e nevoe de înființarea unui muzeu comercial romînesc. Muzeul comercial In acest sens Lăzărescu face un raport pe care l înaintează ministrului de domenii d. Stoicescu. După multe tărăgăniri d, Stoicescu a studiat memoriul l’a găsit fundal și a promis lui Lăzărescu că îl va înființa și’l va numi pe d-s.a ca director; în acest scop ceru și un credit camerelor care il și acordară. Cu azi cu mîine Lăzărescu a fost aranjat 8 luni de zile pina cînd într’o zi află că d. Stoicescu are de gînd să numească ca director pe actualul director al serviciului maritim roman din Constantinopole, cf. Simion care este de naționalitate grec. Lucrul acesta îl scosese din fire mai ales că pe timpii ăsta își chlituise și toate economiile lui, așa că rămânea pe drumuri atît ei aci cît și familia lui dincolo. Apariția „Balcanului“ Lăzărescu după ce bătuse la toate ușile și nu găsi nicăeri sprijin, deoarece trebue să spunem că grecii au mai mare, fu silit să ia o atitudine care deși în contradicție cu trecutul lui, putea însă să-î asigure existența. De aci ideea de a scoate ziarul „Balcanul“ prin care terfelea chestia macedoneană, luînd apărarea grecilor. Grecii firește cînd au văzut că un fost profesor român le ia apărarea nu puteau decît să-l încurajeze, așa că fiecare grec se grăbia să se aboneze la „Balcanul“. Lăzărescu și grecii Cu cît însă se ’nmulțeau abonamentele cu atît Lăzărescu le lua apărarea maî pe față și cu atît indignarea și furia printre macedoneni devenea mai mare, pînă cînd degenera în dublul asasinat din cafeneaua Macedoniei. Lăzărescu-Lecanta moare încă tînăr și lasă în urma lui o soție cu doi copilași și trebue să o spunem cu r egret, moare grație nefastei direcțiuni a școalelor romîneștî din Macedonia. Tie Papahagi Ilie Papahagi era originar din Abela Epir. Do o statură mijtie. Cu ochi căpriî și plini de exprecie, la față oacheș și mai mult slab, t*-a un tînăr în etate de vre-o 30-35 ani, plin de afabilitate. Prin afabilitatea lui Ilie Papahagi era iubit și stimat de toți colegii lui. Papahagi revizor în Albania După terminarea studiilor liceale, la liceul român din Bitolia, Ilie Papahagi veni în București și se inscrise la facultatea de litere. In ea nu’șî terminase studiile cînd la 1899 veniră la putere conservatorii. D. Take Ionescu care pe vremea acea își pusese în gînd să ridice nivelul chestiunei macedonene, se gîndi că este bine z — Schiță luată i fața locului de desenatorul Lăzărescu-Lecant. La fața locuriî „Adeverului“ —