Adevěrul, octombrie 1905 (Anul 18, nr. 5794-5823)
1905-10-01 / nr. 5794
Airal al XVlL-lea.— No. 5794 F«>»ATOR Alex-V. lleii! iraann ABONAMENTE Un aii.................................let IS.— G hi nt......................................... 8.— B hint.................................„ 4.— o lună........................................„1.50 in străinătate îndoit ARO^AMENTE COMBINATE (Adevend Politic și Dimineața) Un an...............................lei 32.— 6 luni......................................... 16.— 3 luni .... „ 8.— O lună......................................... 3.— In străinătate îndoită». Sîrobăra 1 Octombre 1909. DIRECTOR I’CMTIC COAST. MILLE miicrim vnia pe corp 0 în pag. III-a bani 20 # i» ani» » IV-a „ 10 PUBLICITATEA UNITA In acc.isî ti la ambele ziare Linia în pagina III . . . bani 35 T .* * IV . . . „18 Insert,ii și reclame linia Lei 2 spare ® i I sa i © la ora & seara © a aliîisaele știri a seșilei Telefon 260. Biurourile ziarului: Str.Strijita,11^1 5 bană la toată țara Politica la Barod.-Programul POLITICA LA BAROU — Convorbire cu un distins avocat — din candidaturi politice.—Cucerirea junimîștilor.—Ce rezultat e de prevăzut in lumea politică aproape nu se cută altceva decît asupra ale oi noului consiliu de disciplină baroului de Ilfov. Aceasta pentru marea majoritate a oamenilor utri politici e formată din oamede legi, avocații. Se cuvine dar dăm multă atențiune acestui fapt. Ori s’a publicat în acest loc un rvieu cu d. M. Antonescu, actul decan al baroului de Ilfov și dictat la decanat.sa și-a expus în mod luminos gramul cu care se prezintă la țerea dela 16 Octombrie. Ca să cunoaștem cît mai bine cu ele ce se manifestă în lumea anților cu ocazia acelei alegeri, am adresat și unui distins menial baroului care de zeci de ani exercită fără întrerupere profesea și deci e în măsură de a declar situația în lupta ce s’a unit între avocați, cu ocaziunea areî noului consiliu de disciplină, regretînd că nu ne-a autorizat să îi numele, deși din cele ce urmă e ușor de ghicit, redăm aci .Trațiunile distinsului avocat, ca mutînd mult interes pentru pun întrebarea noastră ce atitudine în alegerea decanului, ne-a uins . Eu sînt indiferent față de lupce se desfășură acum la barou, tu pot fi altfel, pentru că nu’mî ’iie felul cum s’au alcătuit riste au să se prezinte, sau mai s zis nu’mî convine nici una dinoanele puse în fruntea listelor, sonal n’am motiv să fiu supă^t,ran fost solicitat să figure:*!« astă, dar am refuzat, fu pot să aderez pentru d. Fehide, pentru că d-sa nu e un atlat pledant, care să aibă renue pe care îl are, făcut din caasa de advocat, ci renumele datorește carierei sale politice, om, ci. Fereehide e desigur un ect cavaler, dar ca advocat nu intre aceia care să aibă dreptul i solicita onoarea să fie ales deal baroului. Dacă d. Fereehide se agită în vena alegerei sale ca decan și dacă unii advocați cari îl susțin, exista n o putem avea decît de politică. Se face politică și cu prea decanului. Trec la celalt candidat la decanat, M. Antonescu. Și aceasta face zestre politică din alegerea sa ca ,u și în lupta pe care o dă a are meritul de a fi cucerit pe miști, prin adeziunea d-lor Petre jir și Barbu Delavrancea de a ia pe lista d-sale pentru alegenoului consiliu de disciplină. Nu pentru această cucerire, dar au’mî pot explica prezența pe i d-luî Antonescu a celor douî inși avocați, cari fac parte din parea politică a d-luî Carp. Guvernamentaliî fac politică din erea de la baroul, dovadă că pe i d-luî Ferechide nici un avocat ornamental n’a voit să figureze, oțî dați concursul lor listei d-luî Antonescu. )e ce atunci d-niî Delavrancea fissir n’ar face politică din alela consiliului de disciplină 9 ). Antonescu e un om politicizant și încă din aceia cari a fost stabil față cu junimiștii, la Bucu ocazia alegerilor generale și Camieră cu ocazia contenciosului administrativ. Și tocmai pentru ca astfel sunt lucrurile, e de felicitat d. M. Antonescu pentru că a cucerit pe d-nii Delavrancea și Missir, distinșii amici aî d-lui Carp. Această cucerire ar fi explicabilă numai în cazul cînd ar interveni o nouă fuziune între conservatori și junimiști, dar pîn’acum n’a intervenit și nici probabilă nu e, deci... Vorbesc așa pentru că privesc alegerea decanului ca un fapt politic, așa cum o privesc și cei doi candidați, d-nii M. Ferechide și M. Antonescu. «J. — Și ce rezultat prevedeți ? — E ușor de prevăzut rezultatul, cînd avocații junimiști votează pe d-nii Missir și Delavrancea, adică lista d-lui M. Antonescu, pentru că în lupta dintre avocații conservatori și liberali, ca și în politică, junimiștii sunt aceia cari determină succesul unei tabere. Dar eu în considerațiile mele, după cum ați văzut, nu m’am preocupat de rezultat, ci de aranjamentele ce s’au făcut în vederea alegerea decanului. Și tocmai felul cum s’au făcut aranjamentele acelea mă determină să rămîn indiferent în lupta ce se dă acum la barou. Distinsul avocat care ne-a făcut aceste declarațiuni fiind și un om politic important, convorbirea a continuat după aceia asupra situației politice. C. Dem. NAZBITII In vino veritas ! Tot ăsta a rămas cel mai adevărat dintre toate dictoanele ! Dovada s’a făcut din nou zilele aceste, la o partidă de must, la care a participat d. Ionel Brătianu și o sumă de partizani ai săi. Deși—iarăși vorba latinului— de mustibus non disputandum, totuși la mustul de onoare dat d-lui Ionel Brătianu s’a discutat, s’a făcut politică strașnică și s’a dat și telegramă d-lui Sturdza că cel adunați la must „sunt gata" să... ia și pastrama putereî. Onoare lor ! -------—------------Pac. Am devastat ? — O născocire .. ateniană — Foaia grecească Asty, într’un interview ce afirmă că a avut cu d. Spiridon Simos, directorul expedzat al gazetei „Patris” din București, pune în gura d-lui Simos declarația că redacția ziarului Patris a fost devastată de gazetarii romîni, cari ar fi venit acolo în lipsa d-sale și că numai grație intervenției energice a nevestei d-sale, gazetarii romîni s'au retras. Această afirmație e bine venită spre a arăta, mai ales grecilor din Romînia, pînă unde a ajuns mișelia gazetelor ateniene ! Noi ne îndoim ca d. Simos să fi făcut asemenea afirmări, cari sînt inventate pe de-a întregul. Nimic, dar absolut nimic de acest fel sau măcar ceva analog nu s’a întîmplat în București. La expulzarea d-lui Simos, gazetarii, personal, n'au contribuit cu nimic. Mai mult : Adeverul, credincios principiilor sale, a protestat imediat în contra acestei expulzări, cum am protestat și în contra aceleia d-lui Muscopolos, iar un reporter al nostru a și publicat o convorbire cu un funcționar al redacției lui „Patris“, din care reieșea compătimirea pentru cei loviți de legea expulzării. Colecția Adeverului e martoră. Cum se poate, deci, strecura într'o gazetă din Atena, sub formă de interview cu d. Simos, o asemenea infamă calomnie la adresa ziariștilor de la noi? Așteptăm să vedem dacă d. Simos nu va dezminți aserțiunea din intervievul publicat de Asty. Și dacă la Atena se inventează pe de-a întregul asemenea calomnii, e o dovadă de starea de spirit care domnește acolo. S Y. R. FALIMENTUL SOC. „UNIREA“ Faimoasa societate de asigurare Unirea a fost declarată în stare de faliment. E vorba ca asigurați! să nu ia nici 5 la sută ! Țărani, preoți, învățători, ofițeri sunt acei cari au plătit acestei societăți asigurări, în speranța de a se pune la adăpost de grele nevoi. Nu este strigător la cel ca micile economii ale tuturor acestor oameni să fie înghițite, fără nici o sancțiune legală și practică ! Nu trebue trași la răspundere autorii acestui dezastru . Sînt văduve cari rămîn pe drumuri fără ajutor, sînt fete a căror zestre a fost mîncată de acei cari au jăfuit ca în codrul Vlăsiei la această nenorocită societate . Nimic nu se va face pentru ele ! Pentru siguranța întreprinderilor de acest fel și pentru salvarea intereselor societății, în genere, ministrul justiției trebue să vegheze ca justiția să facă deplină lumină, stabilind răspunderile morale și materiale, în falimentul societăței „Unirea“. Ad. celor zece luni de guvernare pînă acum, dar, cu o lună și jumătate înaintea deschiderea Camerelor, opinia publică și presa sînt în drept să afle cari anume sînt soluțiunile la cari s’au oprit miniștrii și guvernul în rezolvarea acestor probleme. Se plîng partidele noastre de guvernămînt că presa se ocupă numai de intrigele din culise. Presa e ca și teatrul, oglinda societăței. Ea îmbrățișează actualitatea și cînd partidele politice au ajungt hoți, discuțiune idei și idealuri, presa le-a îmbrățișat și și-a făcut datori. Cînd însă nu i se oferă decît cancanuri și intrigi, e greu ca ea să plutească în sfere ideale. De ani de zile cerem tuturor guvernelor să arunce în disuiția opiniei publice, cel puțin cu o lunădouă înaintea deschiderea parlamentului, problemele pe care iivește a le prezenta Camerelor. Rare au fost excepțiunile pe cari le-au făcut unii miniștri cu proiectele lor. încolo totul e rezervat ultimului moment, votărea prin surprindere. Aceasta e cea mai tristă dovadă de șubrezenia convingerilor și de lipsa de soliditate a unui guvern. Voim să vedem întru cît guvernul de azi se va deosebi de cele de pînă acum în ce privește aruncarea în discuțiune publică a problemelor de caree chemat sa se ocupe parlamentul, la deschiderea sa. Alfa — Programul guvernului Mai toți miniștrii s’au întors din concediu, primul-ministru de asemenea , opinia publică și presa sînt, decît în drept să aștepte să vum ce a pregătit guvernul pentru prima acziune ordinarii a noului parlament 1 Mîine e 1 Octombrie și numai o lună și jumătate ne desparte de data dedeschiderea Camerelor. Tot ce s’a pus la cale pînă acum, pare a fi o examinare a tuturor situațiunilor locale. Primul-ministru și ministru de interne, d. Cantacuzino, a început să se pună în contact cu partizanii mulțumiți și nemulțumiți din diferitele județe și se prevede o remaniere prefectorală, pentru a satisface pe deputații și senatorii nemulțumiți, și a nemulțumi, în acest caz, fatalmente, pe cei pînă acuma mulțumiți. E o operațiune de strategie parlamentară, care poate înlătura unele perturbațiunî, dar care, desigur, nu e aceea ce așteaptă opinia publică de la guvern. Termenul de credit pe care i l-a acordat, un termen de zece luni, este suficient pentru a vedea care sunt reformele și măsurile practice pe care acest guvern le prezintă parlamentului, în prima sa sesiune ordinară. Chestiunea Dobrogei, a continuărei împroprietărirei țăranilor, chestiunea reformei legei drumurilor, și regimului apelor, care cere să fie pusă de acord cu nouile nevoi ale țărei, chestiunea consolidarea învățămîntului superior, problema întinderei inamovibilităței și sporirei lefurilor magistraților, revizuirea codului de justiție militară, de toți așteptată, iată o sumă de chestiuni despre cari s’a vorbit în de-ajuns în cuvinte vagi și cu promisiuni mari. E momentul să vedem cari anume din ele vor fi supuse parlamentului și în ce anume spirit. A se referi mereu la enunțările vagi din program—aceasta mergea în opoziție, a mers și in cursul la decanatul din Ilfov Mihail Antonescu Distins jurisconsult, deputat actual al baroului de Ilfov. Cine guvernează? E o întrebare de actualitate. Intr’adevăr opoziția nu se mai limitează la noi a combate proectele guvernului,—ea caută să le împiedice cu orice preț. Nu se mai face deci de opoziție o politică normală, ci se face obstrucționism. O spunem aceasta nu pentru a apăra guvernul. Facem numai o constabwe, care în aceste momente permite să irigă concluzii foarte puțin favorabile guvernului. Și pentru a face aceasta mai bine, trebue să mai relevăm tonul ziarelor opoziționiste cari amenință guvernului, tot felul și arată că partidele de opoziție, văzînd că au putut împiedica guvernul de a realiza concesia petrolului, speră acum să-l poată împiedica și de la realizarea tuturor proectelor financiare și economice pe cari le va fi avînd. Iar guvernul, guvernul ezită în fața amenințărilor opoziției, față, de care a cedat odată și căreia cu greu va mai putea să reziste în condițiunî identice. Aceasta este o situațiune suportabilă pentru un guvern ? Oare mai trebue o dovadă că un guvern care se află într’o situațiune ca aceasta este un guvern slab, care nu mai poate dăinui decît dacă renunță să guverneze, dacă renunți, la orice activitate și se mulțumește a face numai ceea ce convine opoziției? E hotărît lucru că dacă lucmrile vor continua cum au mers pînă acum, se va fi făcut dovada că la noi nu guvernează ministerul, ci opoziția. Gr. Expulzatul Muscopol Am început să facem un act de dreptate, publicînd o scrisoare a expulzatului Muscopol, fost membru în redacția lui „Patris", și prin care arăta că numai din eroare a putut fi expulzat, deoarece niciodată nu a fost supus grec. Mai mult, registrele de matriculare ale consulatului roman din Constantinopol arată familia sa ca o familie de supuși romîni de la 1845 pînă la 1900. E bine să facem acest act de dreptate pînă la sfîrșit, stăruind ca d. ministru de interne să revizuiască acest caz de expulzare, căcî ar fi în adevăr extraordinar să se ia drept supus grec un tînăr, al cărui tată și bunic n’au mai fost supuși nici unei protecțiuni străine.. O dovadă despre aceasta e și faptul că d. Tombazis, ministrul Greciei, ia demersurile sale pe lingă guvernul nostru, în favoarea celorlalți doi expulzați din redacția lui „Patris“ nicî n’a menționat de numele lui Moscopol, tocmai fiindcă nu era supus grec. Lucrările stînd astfel, n’ar fi nicî un motiv ca expulzarea aceasta să fie revocată. Silex. Adev eruri— Ateismul d-lui Nădejde Conu Iancu Nădejde, ateu și ex-„șef „al comit. ex. al cons. gen. al part. soc„dem. al munc. din Romînia“, după ce acum opt zile a raliat, prin „Voința Națională“, partidul liberal la soluția lui lui „Rumänischer Lloyd“, aseară o întoarce și dă ca soluție a partidului liberal în chestia evreiască : botezul! Conu Iancu Nădejde uită că î mai zicea și „hahamu“ !..., Iar roba In ajunul alegereî de la barou, advocații din Capitală s’au divizat iar pe chestia robei, în robiștî și anti-robiști Robiștii sunt cu d. Mișu Antonescu anti-robiștiî cu d. Ferechide. Roba ca orice fustă era natural să bage zîzanie între bărbații din barou! — vocalab Dialog: — De ce nu mergi să vezi „Nevestele vesele“ ? — Fiindcă și nevastă-mea e destul de veselă și pe urmă de ce m’aș duce ? Ca eu să plătesc 5 lei statul și Michalache Dragomirescu, care intră gratis să mă înjure, cînd n’dm avea gust s’aplaud ? ! — ! ? ! Rigoletto. PARIERI ȘI IMPRESII Publicul și reformele Am avut prilejul să ne ocupăm de repetite ori în acest ziar de reformele introduse la poștă și telegraf de directorul general al acestei instituții, d. G. Cerchez. Instituțiunile de acest fel, în care în sute de biurourî lucrează mii de funcționari, sunt cele mai expuse a cădea în rutină și în celelalte păcate ale biurocratismului. A introduce reforme la un asemenea institut, însemnează a da dovadă de un adevărat curaj, căci imediat te vei lovi, chiar în biurourile tale, de cauza cea mai mare a tendinței omului spre conservatism, de obicei. Din fericire d. Cerchez a găsit la poștă și telegraf funcționari și tineri și bătrîni cari cari l-au sprijinit în tendințele sale reformatoare. In realizarea reformelor d-sale, d. Cerkez s’a lovit însă mai mult de marea indolență a publicului nostru Ce-i s'a întîmplat d-luî Cerchez, nu e nu e un lucru nou, nicî surprinzător. Același public care reclamă mereu reforme, cînd îl se dau se obicînuește greu și se folosește numai cu încetul de ele. Pe cînd studiam în Germania, Ștefani, marele organizator al poștei germane, realiza tocmai unele din reformele sale cari au devenit tipice. Și publicul care ani de zile protestase contra conservatismului de la poștă,—nu se folosea de înlesnirile ce îî se acordaseră. Așa și la noi, fiindcă publicul este în ziua de azi și el pretutindeni același. S’au înființat bonurile de telegrame și publicul se folosește foarte puțin de ele. Aceasta însă nu trebue să’l descurajeze pe d. Cerchez. Publicul cu încetul va pricepe folosul reformelor și va vorbi apoi cu recunoștință de directorul general al poștelor Cerchez. Mîngîerea aceasta au avut-o toți reformatorii și n’a fot zadarnică. B Br. : l £ guvernului CHESTIA ZILEI Ruperea relațiilor Cum s’a rupt relațiile dintre România și.... Grecia . Situația in Orient Spectrul slavismului. — Piedicile războiului Orientul Europei a fost privit de multă vreme ca o pradă pentru împărățiile cele mai puternice ale continentului și visul de aur al Rusiei, era și este și astăzi mersul către Constantinopole și cucerirea marelui oraș și port care leagă două lumi între ele și dă o mare preponderență politică și comercială aceluia care, știindu-se folosi de dinsul, l’ar stăpîni. Rusia are un avantaj mare asupra oricărui alt stat în ce privește cucerirea peninsulei balcanice și a Constantinopolului, acest avantaj este că peninsula e locuită in mare parte de popoare de rasă slavă și că, de jur-împrejur locuesc aproape numai popoare slave. Domina de la hotarele Asiei și ajungînd dintr’o parte la marea de Marmara, și din altă parte la marea Adriatică, se întinde o pînză nesfîrșită de slavi cari, în ziua în care vor avea conștiința destul de vie și în ziua în care vor putea ajunge la maturitatea politică la care au ajuns germanii,și ar putea da mina, și ar putea forma cel mai mare imperiu ce a văzut vreodată lumea, în ce privește mulțimea celor de aceeași rasă. Spectrul slavismului Acest spectru al slavizmului, spaima unui stat care să plece de la Camciatka, unde se sfirșește Asia și să se sfârșească la marea Adriatică temerea de a nu vedea întrunindu-se actualul colos rusesc cu bulgarii, sîrbii, muntenegrenii, slovacii, boemii, dalmații, bosniacii, etc., a povățuit întotdeauna condițiunile antirusești și a determinat pe bărbații politici ai Angliei ca să închee alianțe politice cu aliații înpotriva europenilor numai ca sa poată știrbi din puterea amenințătoare a moscoviților. Rusia, care de atîta vreme se întinde ca o pecingine în două direcțiuni și pe două continente, a putut cuceri în Asia atîta teren incît a ajuns in vecinătatea Americei și în vecinătatea posesiunilor engleze, iar în Europa a ajuns la Dunăre iar dincolo de Dunăre a știut pune atîtea sentinele credincioase cîte ii sînt de folos spre a-i netezi drumul către Constantinopole. Așa că în ziua în care, torentul moscovit s’ar putea revîrsa peste hotarele sale actuale, nici urmă n’ar mai rămîne de Romînia, Ungaria, Austria și toate celelalte populațiuni străine de rasa slavă. Piedicile ridicate de Europa Pentru a îndepărta cît mai mult realizarea acestei posibilități istorice, diplomația europeană și mai cu seamă diplomația engleză, a înălțat în fața colosului cotropitor tot felul de piedici: una mare de tot a fost războiul cu Japonia, războiu în care Rusia și-a lăsat ridicate de Europa. — Consecințele ruso-japonez întreaga flotă militară, o bună parte din armata ei de uscat și întreg prestigiul ei militar, o altă piedică este nevoia la care a fost adusă Rusia de a încheia o convențiune cu Austro-Ungaria și de a împărți cu dînsa grija de a menține ordinea in Orient. Astfel în momentul de față există o rivalitate tăcută între cele două împărății : Rusia cugetă să ajungă la Constantinopole prin Bulgaria, Austro-Ungaria speră să ajungă la același țel prin Salonic, însă una se teme de cealaltă, și nicî una nu are curagiul să se arunci în aventură. De altfel, chestiunea aceasta e cea.; mai area, problemă da rennivat astăzi. Oricare din cele două puteri rivale,’ Austria sau Rusia ar ajunge vre-odată:1 stăpâna Constantinopolului, lucrul ar fi’ de o importanță capitală pentru întreaga Europă, așa că atunci cînd vreunul din aceste state ar încerca această cucerire, toate celelalte state împreună ar sări și, ar căuta ca să nu se tulbure equilibrul — mai mult sau mai puțin — existent astăzi. Consecințele războiului ruso-japone. Dacă anul trecut nu izbucnea războiul ruso-japonez negreșit că în Orientul Europei am fi avut-o cu totul altă desfășurare de evenimente decît cea de astăzi, în Macedonia ar fi izbucnit revoluțiunea aromînă, poate că războiul turcobulgar ar fi fost neevitabil și cine știa dacă Rusia și Austro-Ungaria ar fi intervenit cu armele, în or ce caz un lucru este sigur că, în ziua în care una din cele două imperii ar fi pus piciorul în peninsulă, cel’alt l’ar fi urmat imediat. Pentru moment avem în Orient o politică de expectativă. Rusia epuizată prin războiul cu Japonia și din cauza revoluțiunei interne nu se mai poate gîndi la o acțiune în Orient, de aceea elementul slav din Peninsulă, în special, bulgarii s-au asumpărat. Austro-Ungaria este și dînsa frămîntată în interior, mai ales criza din Ungaria îl leagă mande și o face neputincioasă de expansiune externă. Este, dar, de nădăjduit că în Orient vom avea liniște pentru citva timp. “ I Condiția principală, pentru ca Peninsula Balcanica să fie liniștită, iar pacea Europei să fie asigurata, este ca Rusia să nu aibă destulă putere, să fie obosită și să nu poată trage sabia din teacă, iar în ziua în care împărăția țanlor, se va întrema, atunci în Orient, focul se va aprinde din nou și problema Constantinopolitană se va prezenta din nou. întrebarea cea mare este, însă, care va fi situația militară a Austriei în acel moment critic ? ---------- m+4 Mareșal De toate liavscine[R]. Savantul francez Coint Pierre publică o interesantă cărte >ra Imnurilor și cîntecelor revoluția- Un publicist extrage din această e următoarele fete asupra1 Marseille- Cel mai vechiü dintre cîntecele reționare și tot odata cel mai renua apărut mai intim sub titlul Chant uerre pour l’armee du Jthin și era cat mareșalului Lukner. I anjur_ ori marseilleza a avut diferenume cîntec de războiu, marș, vivitocul seliezilor, cîntecul favorit al latino- Iran Republice!, Libertate! etc. La începutul secolului al nouăsecelea publicul s’a obișnuit să’î ziimilakse. Afară de primarul Strangului Lîettich și de amicii acești imeni n’a cunoscut numele auto- Marselliezv.'í. La 4 Noembrie 1792 mie scria lui Rouget de l'Isip că noul imn se cîntă în toate teatrele din Paris și continua apoi : „Nu mî-ai dat încă numele compozitorului; e un nobil?“. Acum se explică cum la 1842 Castil Blase și la 1863 Fetis nu vor să-l recunoască pe Rouget ca compozitor al marseillezei. Constantiono dovedește în noua sa carte că Rouget de l’isle e autorul Marselliezeî și că cuprins de‘ focul sacru al patriotizmului el a improvizat-o în noaptea de 25 spre 26 Aprilie 1793 în casa pamatului Dietrich. [O carte despre cline]. Un volum de 560 pagini a apărut în nemțește sub titlul „Cîinele, un colaborator la operile omului“.Autorul se numește Ernst Floessl. Cartea tratează despre istoria și cultura cîinelui, despre situația lui între oameni de la pol pînă la equator, despre virtuțile și patimile lui, despre mintea și inima lui. Cîinele e poate cel mai vechi din animalele domestice. In evul mediu regi, prinți și episcopi, țineau turme întregi de cîine. Johann Georg IV cheltuia pentru cîinii să aproape 20.000 leî pe an. Bernabos duce de Milano avea 5000 cîinî. Frideric Wilhelm I regele Prusiei avea 100 de cini „parforce“. Sub împăratul Max se aflau la curtea austriacă 1500 cîinî. In Anglia cîinii de rasă necesită o cheltuială de 25 milioane leî pe an. In Anglia clinele a fost pus și în serviciul filantropiei. Un cîine burchardin a adunat pînă acum pentru orfelinatul din Cork 60.000 lei. La Londra un cîine anume Pat strînge bani pentru o societate pentru protejarea animalelor. Cîinii fac și contrabandă. Unul anume Barbon a adus stăpînului sau, trecînd dantele peste graniță, un cîștig de 300.000 lei. Schoppenhauer avea un cîine care nu cunoștea ofensă mai mare decit să-î zicî homo (om). [Pomană sau împrumut?] Karls Theodor de Inama Sternogg este un mare savant în științele de stat. Intr’un essay al sau el amintește cuvîntul lui Mohamed că credincioșii vor primi în cer înzecit pentru pomenile lor și de optsprezece ori atîta cît ar da cu împrumut nevoiașilor. In legătură cu aceasta Inama scrie: „Dacă simțiți în voiestem marea de a aduce un ajutor sărăciei și mizeriei, dacă vroiți să colaborați la marea operă a reformei sociale, intrați în cercurile celor socialmente izolați, din cari sărăcia răsare zilnic din nou, întrebați pe meseriașul ce se prăpădește, pe muncitorul ce flămînzește, dacă nu are frați, amici, tovarășîi ai stăreî sale. Propovăduiți-n dragoste, sociabilitate. Invățați-i arta de a se lega cu semenii săi și de a se întări într’o comunitate puternică. Și apoi, dacă-î acordați încrederea, nu-i dați pomană, ci dați-î un împrumut și siliți-i să-și păstreze încrederea ce î-ațî acordat-o. Și chiar de nu credeți în marele profet, , fiți convinși, posteritatea vă va mulțumi și răsplăti în mițt că a fost scăpată d^e boala socială, pe care o vedem acum crescînd zilnic sub ochii noștri“. [Plaut]. Teatrul Național de Capitală și-a inaugurat stagiunea cu un malineu în care s-a jucat pentu prima dată pe scena romînească comedia Căldarea (Aulularia) de Plaut. Titus Maccius Plaut s-a născut la 254 înainte de Cristos în localitatea Sarafina din Umbria. El se trăgea din clasa de jos a poporului roman și a fost la începutul carierei sale servitor la o trupă de actori din Roma. Mai tîrziu s’a ocupat de comerț și după ce și-a pierdut averea a ajuns în așa nevoie încît s’a băgat ca argat la o moară. In această situație el scrise cîteva comedii pentru a maî cîștiga ceva pe delăturî. Comediile avură însă un succes atît de mare, încu Plaut se lăsă de argăție și se apucă exclusiv de literatură. El a murit la 184 adică în vîrstă de 70 ani. Varro a apucat 130 de comedii cari treceau drept ale lui Plaut, el a putut stabili însă numai pentru 21 că erau autentice și în cari posedăm cele mai vechi monumente complecte ale literaturei romane. Piesele, în cea mai mare parte copii după niște originale grecești, par a fi fost făcute numai în vederea înveselirea momentane a publicului, și sînt pline de aluzii la starea de lucruri ce domnea atunci la Roma. Descrieri fidele ale vieței poporului roman, comediile lui Plaut s’au menținut pe scenă pînă la sfîrșitul Republicei. [Teatrale]. La Paris la teatrul Odeon se reprezintă cu destul succes piesa în trei acte a d-lor Paul și Victor Margueritte Inimă și lege. Noua dramă a lui Suderman—O piatră printre pietre s’a dat la Lossingtheater din Berlin cu un succes îndoelnic.—La Viena la Carltheater s’a dat cu mare succes pentru prima dată o nouă operetă a lui Eysler, compozitorul operetei Vîntură lume. Noua operetă poartă titlul „Die Schuetzenliesel“.—Comuna Lauchstaedt (Germania) a hotărît restaurarea teatrului istoric care a fost construit după indicațiunile lui Goethe și în care s’au dat premierele multora din dramele lui Goethe și Schiller. E vorba ca în fiecare an să se dea în acest teatru reprezentații clasice, cu cei mai buni actori germani. Deci ceva a la Beyreuth. [Femaeea americană]. Profestul Jakob Minor din Berlin a făcut o călătorie de studii prin America. Acum își publică impresiile din cari extragem următoarele amănunte asupra femeei americane : „Tipul americanceî nebune și excentrice de care se vorbește atîta în Europa nu l-am întîlnit nicăiri. Poate pentru că n’am fost în contact cu regiunile miliardarilor unde acest tip s’arăși. Am întîlnit numai două alte tipuri : amabile mondene și femei cari muncesc greu. Asupra acestor din urmă, chema de a rezolva chestia femeească, nu voia inzista; le-am văzut numai la muncă, în bibliotecă sau biuron, și n’au ridicat ochii cînd le-am eșit în cale. Evident că n’aveau pentru mine nicî timp, nici interes. Mondenele au însă în America in totdeauna timp și n’au altă datorie decit să reprezinte și să placă încă pe vapor le puteai observa. Curios cum chiar cele mai puțin frumoase, care la prima privire nu faceau nicî o impresie, cu timpul deveneau interesante. Dinți frumoși și ochi interesanți au toate, și cînd șed la dejun în plină toaletă și cu pălăria pe cap, nu e una printre dînsele care să nu fie interesantă. La aceasta se mai adaogă o amabilitate și o lipsă de jenă în relațiuni pe care europeanul nici n’o poate pricepe. Doamnele se adresează domnilor chiar cînd nu-l cunosc de loc; tinerii se iau de braț și tropăesc de-alungul vaporului; — fetele umblînd mai vioi și mai puternic decît bărbații. Numai această degajare explică faptul că în vagoanele cu paturi, femei și bărbați dorm în aceleași compacti ■mente. In compartimentul nostru tinerele dame cari aveau sus paturile lor, se plimbau în toaletă de coapte în toate direcțiile, dorind tuturor, vesele și vioaie, chemă seara. Femeea americană , născută pentru societate, numai de n’ac, și faimoasele „Receptions“ la cari toți musafirii stau tot timpul disculînd și chiar mîncînd în picioare“. De notat că„ dulceața nu se cunoaște în America; sa tratează însă cu salată, biscuiturî și cakeș, înghețată și bowle (un fel de amestec de vin sau șampanie cu fructe). [Ceva despre alcool]. Pe lîngă comisariatele din Petersburg se află camere „de dezmeticire“ pentru oamenii beți. In aceste camere se adăpostesc anual mai bine de 50000 persoane. In 1904, în stare de beție, au murit 200 persoane adică 38 la sută din numărul total al celor cari au murit subite în Capitala Rusiei.