Adevěrul, decembrie 1905 (Anul 18, nr. 5854-5881)

1905-12-04 / nr. 5857

y­r­ . Anul al XVIMea.—No 5857 FONDATOR Alex. V. J Beldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, str. Karageorgevici 18 Telefon 3­4 EHTRO AUSTRIA, UNGARIA și GERMANIA A se adresa la: BllkfS DSCbf. Mâl & Emericb Lessner- — v 1 E N A concesiune exclusiva 5 bani In toata țara A­pare silnic la ora & seara cu ultimele știri ale zilei BüEhimea 4 Decembrie 1905 DIRECTOR POLITII­ CON­ST.­UINLE ABONAMENTE Un an:......................iei 10.— 6 luni •••»•«, 8.— 3 luni . • • . 4 . 4.— o lună . . . . . . ■ „ 1.59 In străinătate înd­oit iVOIAMENTE COMBIMTE (Adevenul Politic și Dimineața) Un an . . . . • lei 32.— 6 luni . • • • « „ 16.— 3 luni • • . » • „ 8.— o lună...................................... 3.— In străinătate tiu2oit LTOij.jgiU'Igga Telefon 260. Biurourile ziarului: Str.Sări­iDar. 11. DIN CULISELE CAMEREI Cum se interpretează în culisele Camerei atitudinea d-luî Nicu Filipescu și discursul d-luî N. Gr. Lahovary Se aștepta cu o mare nerăbdare discursul d-luî Nicu Filipescu. Unii guvernamentali, și anume nuanța,... democratică, spuneau că d. Filipes­cu va ataca cu ultima vehemență guvernul, dar cantacuziniștii au an­gajat mai multe pariuri că d. Fili­pescu va fi ceva mai moderat de­cît în sesiunea trecută. Liberalii însă se așteptau­ la un discurs fulminant și d-niî Ionel Brătianu și Costinescu au urmărit cu mare atenție pe d. Filipescu. Cantacuziniștii au câștigat pariul și acei cari au­ rămas deziluzionați sunt numai liberalii. D. Nicu Filipescu n’a spus gu­vernului și majoritate­ lucruri mă­gulitoare. In fond, discursul său e vehement, dar incomparabil mai mo­derat de­cît acel al d-lui Costines­cu, de cât discursurile din sesiunea trecută, de­cît limbagiul și acțiunea extra-parlamen­tară a junimiștilor. Cuvîntul de ordine din sinul ma­­­joritățea a fost însă ca d. Filipescu să fie ascultat cu atenție, să nu i se facă nici o întrerupere. Și, într'a­­devăr, afară de două întreruperi i­­nofensive ale d-lui Matrolache Buz­nea, deputatul de Fălciu, d. Fili­pescu a vorbit în atențiunea încor­dată a Camerei și unele pasaje ale discursului său­, de altfel scurt, au fost aplaudate de d-ni.... Costines­­­cu și Ionel Brătianu. " Ce a zis d. Filipescu ? Tema discursului să­i a fost, pînă acum liberalii acuzau partidul con­servator că ar fi reacționar, refrac­tar ideilor de guvernămînt cari și­­au­ făcut pretutindeni un drum larg. De cînd însă guvernează februariștii, partidul conservator e altfel tratat, a acuzat că risipește banul public, că prin acest mijloc șî-a recrutat mulțimea de partizani, că e o fac­țiune demagogică, etc. Iată, în rezumat, tema desvoltată de d. Nicu Filipescu, făr­ă însă a in­tra în amănunte, fără a îndrepta vre-un atac personal, fără a recurge la violențe de limbagiu, cruțînd chiar pe d. Bădărău, capul de turc al juni­miștilor. Din contră. Se poate zice că între discursurile d-lui Filipescu și acel al d-lui Costinescu, de­și a relevat cu elogii discursul fruntașului liberal, e un vizibil contrast. Două părți sunt însă mai semni­ficative din cuvântarea d-lui Fili­pescu și anume critica care a făcut-o conversiunea, ceea ce privește pe d. Take Ionescu și declarațiunea că nu d-sa a făcut vre-o deosebire între boerî și democrați sau... ciocoi! Despre conversiune d. Filipescu n’a spus că e cea mai dezastroasă operațiune, cum a susținut d. Gos­­tinescu, dar că ea n’a adus nici un beneficiu statului. E un atac mai moderat la adresa d-lui Take Ionescu, omul conver­siune­ de odinioară. Efectele deju­nului dela Capșa s’au resimțit clar, în discursul de orî. Cantacuziniștii revendică, însă, la rîndul lor, ca da­­torindu-se lor această atitudine a d-lui Filipescu. In acest mod se comentează dis­cursul d-luî Filipescu. * După discursul d-luî Filipescu am avut debutul parlamentar al d-luî Nicu Lahovary, un infocat cantacu­­zinist, care pînă acum s’a manifes­tat printr’o febrilă acțiune în culi­­­sele Camerei și ale partidului. D. Nicu Lahovary a primit rolul de a... deruta pe liberali și pe ju­nimiști asupra acțiunei cantacuzi­­niste și a făcut-o cu multă abilitate. S’a ocupat de culisele din partidul liberal și din majoritate, a ținut să afirme și d-sn existența:... blocului, armonia din guvern și majoritate ! D. Nicu Lahovary a tranșat însă și o chestie importantă, palpitantă : șefia d-lui Tak­s Ionescu ! Despre a­­ceasta nimeni n’a vorbit pînă acum, dar d-sa a găsit formula pentru a­­ înlătura din discuție această delicată­­ chestiune politică. D. Lahovary a zis­­ că d. Take Ionescu e destul de in­teligent pentru a se mulțumi cu ro­lul frumos ce-l are acum în partidul conservator! Trebuia o vorbă bună și pentru d. Nicu Filipescu, dar cu toate că d. Nicu Lahovary a meditat de­si­gur asupra acestui punct, totuși n’a găsit ceva original la adresa d-lui Filipescu și a repetat ceea ce a zis, încă în sesiunea trecută, d. Neni­­țescu, întrebînd pe d. Filipescu cine e de vină dacă d sa constată o scă­dere în partidul conservator, cine l’a gonit cu alte cuvinte, cum a între­bat d. Nenițescu, Camera a ascultat cu plăcere pe­­ d. Lnljomry, care nu e un orator,­­ ci mai mult un causeur parlamentar spiritual.* Azi se așteaptă ca să vorbească d. Al. Marghiloman și d. Nicu Bo­tez, deputatul junimist de la Bacǎu Guvernamentalii sunt curioși să afle dacă junimiștii vor păstra nota d-lui Nicu Filipescu, care a cruțat chiar pe d. Bădărău. Dacă însă junimiștii vor fi răz­boinici, vehemenți, atunci rolurile au fost într’adins așa distribuite , cu moderațiune d. Filipescu, fără re­zervă junimiștii puri. A. IV. N­ĂZBÎTII Prințul Ferdinand și Senatul Senatorii au remarcat, în fine, că prin­țul Ferdinand nu prea ține la locul pe care i’l acordă Constituția în Senat. Are un fotoliu în capul băncei prelaților, pes­te drum de banca ministerială, dar în curs de cinci ani, l’a ocupat o singură dată. Cum­­ se vede, viitorul nostru rege nu își face de loc, „educația politică“. La vî­­nat, spun senatorii, are vreme să stea cîte o săptămînă ; la Senat nici o ședință pe an. De unde ar rezulta că vâna­tul e­ mai­ interesant ca Senatul. [In glumeț a observat că prințului Ferdinand îi place să vegheze și la Se­nat se cam obicinuește.... contrarul ! In ceea ce privește, „educația politică“ aflăm că prințul moștenitor ia lecții de la rege, care pretinde că de la el, moș­tenitorul sau, poate să ajungă să cunoa­­că destul de bine politica și mai ales pe oamenii politici­ . 1 Ci­ despre diurna de senator, prințu poate s-o primească și acasă ! in pămîntenirea morților Să nu credeți că voiți să șerifi un ar­ticol în conare’L națiunea, susținînd în loc de arderea cadavrelor, vechiul obi­­­­cei și biblic care se rezumă în dictonul: „din pămînt ai ieșit și în pămînt te veî întoarce“. Nu. Voiți să atrag atenția onorabililor d-nî senatori, că iar au­ în pămîntenit zi­lele acestea un evreu mort, anume So­lomon Berger, așa că s’ar putea spune : non bis in idem. In pămînt a fost el pus, bietul defunct—de ce să-l mai..... în­pămîntenească și Senatul ?... Și cînd mă gindesc că pentru a vota pe acest mort, a trebuit să se.... desgroape dosarul să fi de acte și că s’a desgropat fără ca cineva să stărue pentru aceasta!.... Nu, rău, trebue să recunoaștem că parlamentul e uneori plin de solicitudine pentru e­­vreiî.... morți! Poate fiindcă se știe că uneori.... votează și morții : de ce atunci să nu fie votați, la rîndul lor ? ! Ceea ce este, în adevăr, o minune, este că un mort și-a păstrat, ca să zi­cem așa, rîndul pe listă, intre atîția vii! De­sigur că o sumă de vii au fost o­­morîți pentru a face loc altora, mortul însă a rămas în picioare ! De pe lumea cealaltă el va trebui să recunoască că și după moarte bunii ro­­mini sînt recunoscuți ca atari. S’ar putea naște poate și o interesantă chestiune juridică, în caz cînd ar fi lă­sat ceva moșteniri complicate și pen­dinte , ar rămînea de văzut, dacă, din moment ce parlamentul îl împămînte­­nește după moarte, împămîntenirea nu cumva are înrâurire asupra moștenirei in curs ! Vedeți;* chestia se complică!.... Klaps PAVEL BRATĂȘANU D. Pavlică Brătășanu este una din fi­gurile cele mai populare din Oltenia și la Cameră nu permite opoziției să se întindă la cașcaval. In special, să nu se atingă o­­poziția de d. T­a­k­e Ionesen, că lui d. Pavlică Brătășa­nu ii sare muștaru­ i rezidenție­i să candideze însă la prezidenție. Cînd?... Intrebați-1! A intrat și în presă, împărțind cu d. Nestor Cincu direcția oficiosului „La Roumanie“. Atitudinea de la Cameră a d-lua­­to pfîpescii votului universal. Cînd în Rusia, în Ungaria, în Austria, în Bulgaria, în Serbia există votul obștesc, se poate oare concepe ca numai la noi să se urmeze tot cu sistemul electoral chi­nezesc de astăzi ? Și pe lîngă aceasta votul univer­sal nu se impune oare și grație chestiunei evreești, care odată regu­lată în chip definitiv în Rusia, va trebui să fie rezolvata și la, noi ? Or, chestia evreească­­ nu se poate rezolva fără de votul universal. Argu­mentul principal al acelora cari socot că odată evreii emancipați, vor căpăta întîetate îin viața poli­tică—este că sunt prea mulți evrei de încetățenit și cărora deci să le dăm dreptul de vot. Cu sufrajul uni­versal însă orice teamă dispare, fiindcă cele cîteva sute de mii de evrei vor fi înecați în massa mare a poporului român alegător și stă­­pîn pe votului și pe destinele țărei. De îndată ce se admite votul u­­niversal, chiar pentru antisemiți, emanciparea evreilor nu mai este un pericol, iar cînd, prin o împre­jurare orî alta, chestiunea evreească va căpăta o soluț­iune, votul universal devine o absolută necesitate. Pe lîngă aceasta azi toți oamenii cu scaun la cap văd că înainte de toate, mai înainte chiar d­e votul­­ universal, mai înainte de chestiunea evreească, chestiunea țărănească trebue să ca­pete și ea o soluțiune mulțumitoare.A întinde mai mult. coarda, este a arunca țara în necunoscutul unor tulburări agrare cari nu se știe unde ne pot duce. Țăranul a ajuns la disperare; exploatarea legală și ilegală este atît de grozavă, în­cît se miră cei ce cunosc pe țăran, că mai poate răbda jugul de fier care îl apasă. Nu atît de mult pămînt cere săteanul, ci o învoială mai o­­munească, relațiuni mai puțin ban­ditești între muncă și capital. Ur­carea fantastică a arenzilor s’a făcut și se face numai pe spatele țărăni­­mei și azi paharul este atît­ de plin, că amenință să se la­se. O îmbu­nătățire materială a Țărănimea tre­bue să meargă mini în mină cu una politică și iată cum de che­stia economică a țărănimei se leagă și reforma dreptului de vot, care să-i dea mijlocul de a se ocupa ea însăși de îmbunătățirea soartei sale. Pe lîngă toate acestea, azi, cînd nu se știe ce va deveni Rusia, Austro- Ungaria și Turcia, care putem noi să fim atît de criminali și de lipsiți de patriotizm, ca să nu vedem că peste Carpațî, peste Dunăre și peste Prut mai sînt frați de ai no­ștri cari ne întind mîinile ? Cînd putem să fim o Bom­înie puternică și mare, Romînia tuturor românilor, putem noî oare să ne mulțumim cu situațiunea mediocră de azi, în care fiindcă sîntem mici, fiecare are drep­tul să ne nesocotească, iar noî să fim nevoiți a tăcea? Iată cele patru probleme mari cari se pun înaintea noastră și nicî unul din oamenii noștri politici nu este în stare necum să le vadă, ci să le zărească măcar. In loc de a contribui cît de puțin la rezolvarea acestor cestiunî mari de cari de­pinde viitorul țăreî, noî ne îndelet­nicim cu socoteala a două sute de mii lei cheltuiți fără de rost la mi­nisterul de finanțe, ori scoatem ochii d-lui Ion Brătianu cu vagoa­nele d-sale cu bac ! In neputință de a face eu, ceea ce alții nu vor, orî nu pot face, re­gret că cel puțin nu am talentul de scriitor atît de puternic ca, cu fier roș și cu sfîrcul plumbuit al biciu­lui cu șapte coade, să înfierez pu­treziciunea morală a acelora cari conduc azi țara, precum și a acelora cari o vor conduce mîine și o vor duce, în inconștiența lor, la ruină, la de­zastru, la rușine ! CONST. MILLE ^giiVl/OI lOlA/vtvvj țivl^v Jfr D ok­ ttvv „ghezî existența reală a fondurilor și a „valorilor de orice natură; să examinezi­­,scrisurile funciare ca ele să nu treacă „peste valoarea împrumuturilor ipotecare, „să vezi ca ele să se anuleze cînd­ trebue, „să cercetezi dacă documentele moșiilor „ipotecate sînt în regulă, dacă cuponul „se plătește regulat, cu un cuvînt să exer­ciți un control serios numai în ce „privește partea financiară care garan­tează soliditatea instituțiunei. „ Dar dosarele pe cari le ceri privesc „chestiuni de pură administrație internă. „Nu e treaba guvernului să aprecieze „dacă Direcțiunea face bine sau nu să „pună un custode unde crede necesar. „Altmintrerea instituția Creditului n’ar „mai fi autonomă, ci ar fi o simplă sec­­­țiune a ministerului de finanțe. „De aceea nu pot să ți dau dosarele cerute“. — Va să zică conflict de interpretare a statutelor între Credit și Stat, întrebam eu pe convorbitorul meu­. —­ Dacă ministrul de finanțe crede că controlul său se poate întinde și dincolo de partea financiară și contestă Direc­țiunea dreptul exclusiv de a se ocupa de chestiunile de administrație internă a a­­cestei mari instituțiuni, evident că este conflict de interpretare, cum bine am zis:­­— Și atunci, cine judecă, cine dezleagă conflictul ? — Legiuitorul s’a gîndit la aceasta și art. 83, al. II prevede textual: „Asemenea conflictele­can ar putea să „se ivească între guvern și societate asu­pra interpretarea și a aplicațiunii sta­tutelor ei, se vor judeca tot de arbitrii „în forma și în termenii prevăzuți la ar­­­ticoli” precedenți. In cazul acesta, arbi­trul guvernului se va numi de ministrul „finanțelor, și dacă acei doi arbitrii nu „s’ar înțelege pentru cel de al treilea, a­­­cesta se va numi de întîiul președinte „al Curții de casațiune“. „După cum vezi lucrul este clar ca lu­mina zilei. Ministrul de finanțe este de­parte de a fi dezarmat, cum se crede. N'are de­cît să se conformeze legei, dacă se socotește micșorat în drepturile sale de control“. S. P. se vor lua împotriva sub-com­isarului schingiuitor și vom vedea dacă și de astă dată va plăti gardistul, care, pus să jure pe cruce, a preferat să spu­nă adevărul de­cît să mintă spre a-și scăpa superiorul. Este o rușine ne mai permisă, ca în viața socială și politică să facem pe rafinații și pe filosofii, iar în gendarmeria și poliția de siguranță și de garantare a libertatii individu­ale, să păstrăm instrumente de tor­tură. Serbăm 40 de ani de viață liberă și constituțională, expune-vom la expoziție și vinele de bou și sacii de nisip și ouăle coapte cu cari se tor­turează și azi încă la sate și la orașe ? Sau ne vom hotărî odată să lovim cu toată strășnicia asemenea acte, cu cari ne necinstesc administrația și re­­numele de țară civilizată ? S . R. [ac A­dever­uri »­ Explicație Toată lumea a fost ori surprinsă la Cameră de scurtimea discursului d-lui Filipescu. A vorbit vreo 40 de minute. Un deputat din majoritate spunea : — In ajunul indicerei păciî ruso­­japoneze tot așa era. Nu se mai dădea și lupte mari; se s­hlimbau doar cîteva cartușe ! Bine nimerit! lata începutul telegramei liberalilor din C.­Lung către conu Evghenie Stă­­tescu : „Astăzi, cînd idealul justiției este atît de înjosit de politicienii zilei, gîndul ni se duce la acela care a fost simbolul adevăratei dreptăți“. „Simbolul adevăratei dreptăți“ — la adresa lui Ionu Evghenie e bine nime­rit , nu e rău­ de loc ! Am voi să cunoaștem pe mucalitul care a conceput fraza! Mai ceva! La Lyric a venit celebra Magdalena, care dansează în somn ! La Senat e mai ceva , se fac legi în somn !! Rigoletto Statul și Creditul rural In caz de conflict de interpretare a statutelor Creditului, legea pre­­vede ca arbitrii să hotărască Cu ocazia celor două mari discursuri politico-financiare ale d-lor Emil Costi­nescu și Take Ionescu s-a ivit un inci­dent cu privire la Creditul funciar rural. Actualul ministru de finanțe, răspunzînd cererea mai multor deputați de a se face o anchetă asupra administrațiunei Credi­tului funciar rural, a declarat că a în­sărcinat pe comisarul guvernului pe lîngă acea instituțiune să ceară Direcțiunei mai multe dosare, dar că ele i-au fost refuzate. „Am făcut deci ce am putut, mai mult nu pot face“, a aăi­ugat d. Taki Ionescu. In urma acestui incident, ne-am adre­sat direcțiunea acestei mari instituțiuni pentru a obține lămuriri în ce privește raporturile dintre stat și Creditul rural și cu deosebire asupra dreptului, de con­trol pe care-l are acolo guvernul. Găsesc la direcțiune pe un distins funcționar membru all baroului, avocat al Credi­tului care se pune bucuros la dispoziția mea dînd­u-mî următoarele amănunte : Acum cîteva zile, d. M. Pleșnită, tî­­nărul comisar al guvernului pe lîngă Creditul rural, se prezintă la d. Dumitru Sturdza, directorul general, și-i cere să-i dea mai multe dosare privitoare la se­­questrii judiciari și la custozi. D-na Sturdza îi răspunse cam astfel: „te rog „să comunici d-luî ministru care te-a în­sărcinat să-mî ceri aceste dosare, că noi „ele noi înțelegem că dreptul de control „al guvernului nu privește decît partea „strict financiară a instituțiunei Credi­tului D-ta, în calitate de comisar al Alte preocupațiuni D. Take Ionescu, răspunzând d-lui Costinescu, a arătat că, în acest mo­ment, oamenii politici ai țarei ar trebui să aibă preocupări mai înalte. Nu știm cari ar fi și cari sunt după d. ministru de finanțe preocupările cari ar trebui să ne intereseze, dar, in principiu, este fără de îndoială ade­vărat că ceea ce s’a discutat la mesaj acum, nu este la înălțimea împreju­rărilor prin cari trecem. Faptul nivelului scoborît al dis­­cuțiunilor, dovedește acea ce afir­măm noi de atîta vreme: că nu a­­vem oameni politici de mina întâia, că partidele politice din țara româ­nească au dat falimentul moral cel mai dezastruos și că această țară merge mereu înapoi și acesta numai grație chipului cum se face politică și călităței inferioare a bărbaților noș­tri de stat. Când în Rusia se preface o în­treagă împărăție și o întreagă lume și cînd revoluția de peste hotare ri­dică și pentru noi atîtea probleme politice, sociale, economice , cînd în Austria și Ungaria votul universal este la ordinea zilei, cînd împărăția austriacă este pe cale să se descom­pună și cînd problema unei Romînii mari este deja pusă la ordinea zi­lei , cînd peste Prut țăranii se răz­vrătesc și nu se știe dacă pilda a­­ceasta rea nu o să fie imitată și la noi, unde avem un teren cu totul inflamabil; cînd ceea ce o așteaptă pe Austria, este pe cale să o aștepte și pe Turcia și în acest caz se pune și problema macedoneană și pro­blema bulgară pentru noi; cînd toate acestea se întîmplă, parlamentul Ro­­mîniei se ocupă cu chestiuni mici, cu vagonul cu bac al d-lui Ionel Brătianu și cu discutarea unei con­versiuni, care bună­rea, este un fapt îndeplinit, asupra căruia nu se mai poate reveni. Trebue să fie cineva orb ca un politician român, strict la minte ca cei ce ne guvernează ori ne-au gu­vernat, trebue să fie cineva ori Di­­mitrie Sturdza ori G. Gr. Cantacu­­zino, ca să stea impasibil față de cele ce se petrec acum în jurul nostru și cari preocupă întreaga lume politică. In nrima linie se pune chestia ------- ^ -----------­ Cum se face instrucția Dăm­ăzi o gazetă din Dorohoiă arăta cum un jandarm rural — și acesta un factor de civilizare a sa­telor­­ — a recurs la ingeniosul me­tod de a face, probabil, pe un ares­tat să mărturisească ceva, legîndu-l cu o sfoară de penel și trâgîndu-l pînă i-a cauzat grave leziuni. Trebue să cauți în dosarele inchiziției, ca să găsești asemenea exemple ! Alaltăeri, dinaintea secțiunei a doua a tribunalului Ilfov, un gardist, impresionat se vede de jurămîntul depus, ca martor, a mărturisit verde că subcomisarul Olărașu a smuls, prin bătăi cu vina de boii, de la preveniții Ion și Niță Rlxe și Ala­rm Ghenu, declarațiile ca voia să obțină. Bineînțeles, în fața tribunalului, preveniții au arătat că numai schin­giuirile l-au făcut să se declare vi­novați, dar că dînșii sînt absolut ne­vinovați—așa nucit chiar dacă n’ar fi așa, mărturia gardistului că au fost bătuți pledează în favoarea lor. A­om vedea cari vor fi măsurile ce Grecii din tară In legătură cu declarațiunile d-lui dl Leonte asupra omorului politic din Calafat, pe cari le-am publicat mai deunăzi, d-sa a mai relevat ur­mătoarea importantă chestiune în privința căreia a insistat foarte mult : — „Mă miră, a zis d. dr. Leonte, și cred că împreună cu mine, toți ro­m­anii, cum grecii stabiliți și îmbogățiți in țara noastră, și chiar încetățeniți,— cum copiii acestor greci, născuți și cres­cuți aici, ajunși la înalte situațiuni ma­teriale și morale, nu numai că nu s’au gîndit să vie cu ceva în ajutorul ne­norocitelor victime ale bandelor din Ma­cedonia, cînd chiar și țăranii cei mai săraci s’au grăbit să-și dea obolul, dar n’au găsit nici măcar cuvinte de mîn­­gîere și dezaprobare. Tăcerea lor con­tinuă este o dovadă că ei se solidari­zează cu politica de asasinare a greci­lor. Și acest fapt atît de anti­ național revoltă și agită mai mult spiriele ro­­mînilor de pretutindeni. —„Nu este clar greu de înțeles, a adă­ogat d. dr. Leonte, cum un român ca Tom­a Ion, în indignarea lui sufletească, ajunsă pînă la disperare, a putut să săvîrșească omorul pe care, după cum am zis, îl regretăm cu toții, fiindcă sîntem contra moravurilor criminale a­­doptate de vrășmașii no­ștri". PARERI ȘI IMPRESII Civilizație Un domn care locuiește în străinătate ne trimite o scrisoare foarte hazlie, con­­ținînd cîteva reflecții asupra ultimei sale călătorii prin țara noastră. D-sa nu se împacă cu toate progresele realizate de noi, pe cari le crede super­ficiale. Nu vede efectele culturei pătrun­­zînd în popor, manifestindu-se în modul de a trăi, în intimitatea fiecărui individ în parte. Nu numai clădirele frumoase sunt do­vada progresului, ci ce se ascunde sub ele. Și la noi fațade somptuase ascund adesea locuințe neigienice și întunecoase și curți murdare cari servesc sistematic ca latrine publice. Și fiindcă e vorba de latrine, domnul care ne scrie adaugă că socoate latrinele ca cel mai caracteristic simptom al gra­dului de civilizație. Virchow a văzut acest simptom în cantitatea de săpun întrebuințată—omul nu apucase sau nu auzise se vede de closetele romînești. Orășenii noștrii știu să se îmbrace după ultima modă, știfi să pozeze în oameni civilizați—dar nici nu se gîndesc că în fiecare casă aproape, prin neglijența lor, există un focar de epidemii. In sensul unei îndreptări­ a acestei stări de lucruri ar trebui să lucreze și edilii Capitalei și edilii tuturor orașelor din țară. Nu vom avea case igienice pînă nu vom avea closete higienice. înainte vre­me ne interesam la luarea unei case să avem un salon frumos. Acum am ajuns să prefacem salonul în dormitor spre binele societăței,­dar puțini își dau sea­mă de primejdia ce constitue pentru fie­care casă acea încăpere de care un sen­timent de falsă prudenie împiedică pe mulți să și vorbească, care însă prin mi­rosul său­ se impune—ca să zicem așa — de cele mai multe ori, la noi. S. S. CHES­T­I­A Menirea dosarelor z­I­C­E­I­ O să vie o vreme, cînd o să trebue să se facă o lege pentru protegui­rea..... dosarelor!! UN ROMANJ LA LONDRA Un roman care a stat mai mult timp la Londra comunică cititorilor impresiunile sale Asupra vieții sociale și de familie engleze și descrie o viață în cartierul mizeriei Intr’unul din studiile sale, Taine sfă­­tuește­­ cititorii săi să nu păstreze impresiile și cunoștințele culese in vo­iajuri numai pentru dinșiî, ci să le îm­părtășească unui număr ci­ mai mare de prieteni, cunoscuți sau concetățeni Fără a avea pretenția de a folosi cui­va prin aceste cîteva pagini, mă în­treb de ce povața lui Taine n’ar fi a­­plicabilă și în noi, unde lumea voia­jează încă puțin, sau se mulțumește cu tradiționalele plimbări la Paris, Nisa, Ostende și Biarritz ? Londra cît și Anglia în general sînt prea puțin cunoscute la noi, pentru ca observațiuni făcute timp de luni de zile în toate stratele sociale și în special în viața comercială engleză, de unde de­curge și către care afiuiază o mare parte din curentele activităței omenești din întreaga lume, să nu aibă un oarecare interes. Londra, centrul activităței englezești, are mare valoare ca oraș comercial, nu poate însă suporta o comparație favora­bilă cu o altă metropolă continentală în ce privește arta și viața socială. Nu că nu se face artă aci, sau că museele de la National Gallery, South­ Kensing­­ton, Walace­ Collection, expozițiile de la Royal­ Akademy, New­ Exhibition, etc. ar fi inferioare colecțiunilor franceze, germane sau olandeze, dar lumina, prin­cipala auxiliară a picturilor, este atît de defavorabilă, în­cît deziluzia căpătată în galeriile Londrei după vizitarea cu pu­țin înainte a Luvrului sau Luxembur­gului, nu poate fi ștearsă și pleci din ele cu regretul soarelui primăverei, ui­tat aproape în timpul ședere­­a ei. Dar dacă clima constitue o piedică pentru o justă apreciere, nu e mai pu­țin adevărat, că întreaga artă engleză stă sub influența ei. i­ortretul este în floare, lucru explicabil într’un oraș unde vanitatea nu găsește destule mijloace pentru a-și satisface toate capriciile, incurajînd prin sume însemnate aban­donarea celorlalte genuri. Părerea că englezii ne sunt nouă —continentalilor— superiori în cultură generală este o eroare de care nu ne putem convinge in­deajuns. Afară de convorbiri cu oameni într’a­­devăr superiori, cari nu pot lipsi într'o țară ca Anglia, discuțiun­ea rulează în toate clasele sociale în jurul subiecte­lor celor mai banale și într’o formă așa de puțin spirituală, nicit fără voe îți reamintești de cuvîntul unui critic francez: „le pays ou l’incapacité de causer est une vertu nationale“. Copiii de casă bogată își fac studiile la Eton sau Cambridge, pe cînd cei lipsiți de mijloace într’o școală din oraș; într’un caz și altul însă, atenția tînăru­­lui din popor este mai puțin îndreptată cunoașterea cutărui erou grec sau poet roman, decit exercițiului neobosit cu golf, cricket, alergări pe uscat și re­gate pe apă. Aceasta dă desigur națiunei o forță de rezistență necesară și în politica co­lonială și nu odată ne-am întrebat dacă sistemul nostru de a ne încărca creeriî pină la 23 ani, fără a ne gîndi la fai­mosul dicton latinesc, este de preferat celui englezesc și intru­cît. Grație rudelor revenite din colonii, sau încă aflătoare acolo, englezul care vrea să muncească, găsește mai în­tot­deauna un cîmp de activitate foarte în­tins dincolo de apele mari. Indiile și Canada atrag pe cei mai mulți, dar pentru a intra în serviciile statului cu­noștințele suficiente pentru cluburile și saloanele Londrei sunt judecate nein­destulătoare. Un tinut din cu­noștin­țele mele, gata să plece la Calcutta, mă asi­gură, că cu toate că a studiat in Ger­mania, Franța și la Oxford, nu cunoaște un examen mai greu, dec­ît cel prepa­ratory pentru serviciul imperiului in­dian. In schimb însă cariera îți este a­­sigurată și nu e o onoare la care nu poți aspira in decursul activităței tale. O pensiune largă asigură fostului funcționar și familiei sale o viață ono­rabilă după împlinirea unui șir de două­zeci sau două­zeci și cinci de ani, iar pozițiunea lui socială este egală cu acea a ofițerilor, adică foarte bine văzută. Din contra, tînărul care nu­ se­ dezlipește de patria-mamă, n’are nici un viitor, a­­fară dacă carinra­ I e legată de um nume strălucit, moștenit odată cu nașterea, care îî creează o situație excepționala. Nu vorbesc de majoratul, instituțiunea bine cunoscută ca o nedreptate, menți­nută în interesul marei proprietăți, dar ceea ce e mai puțin știut la noi este exclusivismul anglican, admirabil ilus­trat printr-un club (June­et Carl­ton Club) atît de aristocratic, incit pen­tru a fi primit de drept la 21 ani, tre­buii să fii înscris la naștere Or, nu te poate înscrie decît tatăl deja mem­bru, așa că parveniții, chiar numai în sensul etimologic al cuvîntului, fie eî în fruntea oricărei instituțiuni, sînt pentru totdeauna excluși. Dar ocaziile mai fra­pante de separațiunea între member of the aristocracy și simplul muritor sînt nenumărate și revoltătoare chiar adesea, pentru noi, copiii unei țări libere, unde măcar oficial inegalitatea e abolită. In Hyde­ Park două alee sunt rezervate nu­mai echipagiilor particulare. In Kensigton Garden e o lăptărie, unde se servește același ceai la dreapta și stînga bufetului, cu diferența că pe deoparte se plătește un shilling, pe cea­laltă jumătate preț—alt mijloc pentru a ține poporul la distanță de aristocrați sau cei ce vor să-și dea acest aer. In fine societatea ca atare își face o datorie a nu primi pe nimeni în sînul ei fără introduceri speciale, cari garan­tează onorabilitatea vizitatorului. In ge­nere i se opune acestuia o răceală pe­nibilă pînă cînd convingerea e perfectă că ați atace cu un gentleman. Atunci, după a doua sau a treia in­vitație ești deodată copilul casei, te duci cu el la teatru, la curse, la mare, și cutreerî cu­ domnișoara casei muze­ele și grădinile depărtate, fără vreo pază jenantă, căci am fost apreciat o­­dată și teama de o purtare incorectă nu mai poate exista. Din contra, se întîmplă să-ți pierzi o noapte întreagă pe la un bal cu o sin­gură femee, care a doua zi nu te mai cunoaște pe stradă, și cum doamnele salută intîi, iar nu bărbații, aceștia sînt expuși judecăței sexului frumos, care numai frumos nu este. Cu alte cuvinte, pentru a fi admis într’o casă adevărat englezească, nu e suficient a aduce scrisori de recoman­­dațiune, fie ele cît de valoroase, ci tre­bue să mai supui personalitatea la fi­nul examen, care odată reușit, îți des­­chide inimile și brațele tuturora, și a­­ceasta nu numai în sens metaforic, căcîi domnișoarele nu așteaptă decît trece­rea barierei de la străin la prieten, pen­tru a te atrage într’un flirt, scandalos la noî, clasic și scuzabil aci, unde li­bertatea femenină le învață a fi stăpîne peste ele pînă cînd vreun interes supe­rior le dictează un abandon rafinat. Pu­ritatea femeilor de aci, morala familiei,­ castitatea soției sînt tot atît de efe­ctuu­l in pag­­i­ a a ziarului. MEMORIILE LUI MIHOLESCU (PRINCIPELE LAHOVARY) începutul romanului

Next