Adevěrul, decembrie 1905 (Anul 18, nr. 5854-5881)
1905-12-04 / nr. 5857
yr . Anul al XVIMea.—No 5857 FONDATOR Alex. V. J Beldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, str. Karageorgevici 18 Telefon 34 EHTRO AUSTRIA, UNGARIA și GERMANIA A se adresa la: BllkfS DSCbf. Mâl & Emericb Lessner- — v 1 E N A concesiune exclusiva 5 bani In toata țara Apare silnic la ora & seara cu ultimele știri ale zilei BüEhimea 4 Decembrie 1905 DIRECTOR POLITII CONST.UINLE ABONAMENTE Un an:......................iei 10.— 6 luni •••»•«, 8.— 3 luni . • • . 4 . 4.— o lună . . . . . . ■ „ 1.59 In străinătate îndoit iVOIAMENTE COMBIMTE (Adevenul Politic și Dimineața) Un an . . . . • lei 32.— 6 luni . • • • « „ 16.— 3 luni • • . » • „ 8.— o lună...................................... 3.— In străinătate tiu2oit LTOij.jgiU'Igga Telefon 260. Biurourile ziarului: Str.SăriiDar. 11. DIN CULISELE CAMEREI Cum se interpretează în culisele Camerei atitudinea d-luî Nicu Filipescu și discursul d-luî N. Gr. Lahovary Se aștepta cu o mare nerăbdare discursul d-luî Nicu Filipescu. Unii guvernamentali, și anume nuanța,... democratică, spuneau că d. Filipescu va ataca cu ultima vehemență guvernul, dar cantacuziniștii au angajat mai multe pariuri că d. Filipescu va fi ceva mai moderat decît în sesiunea trecută. Liberalii însă se așteptau la un discurs fulminant și d-niî Ionel Brătianu și Costinescu au urmărit cu mare atenție pe d. Filipescu. Cantacuziniștii au câștigat pariul și acei cari au rămas deziluzionați sunt numai liberalii. D. Nicu Filipescu n’a spus guvernului și majoritate lucruri măgulitoare. In fond, discursul său e vehement, dar incomparabil mai moderat decît acel al d-lui Costinescu, de cât discursurile din sesiunea trecută, decît limbagiul și acțiunea extra-parlamentară a junimiștilor. Cuvîntul de ordine din sinul majoritățea a fost însă ca d. Filipescu să fie ascultat cu atenție, să nu i se facă nici o întrerupere. Și, într'adevăr, afară de două întreruperi inofensive ale d-lui Matrolache Buznea, deputatul de Fălciu, d. Filipescu a vorbit în atențiunea încordată a Camerei și unele pasaje ale discursului său, de altfel scurt, au fost aplaudate de d-ni.... Costinescu și Ionel Brătianu. " Ce a zis d. Filipescu ? Tema discursului săi a fost, pînă acum liberalii acuzau partidul conservator că ar fi reacționar, refractar ideilor de guvernămînt cari șiau făcut pretutindeni un drum larg. De cînd însă guvernează februariștii, partidul conservator e altfel tratat, a acuzat că risipește banul public, că prin acest mijloc șî-a recrutat mulțimea de partizani, că e o facțiune demagogică, etc. Iată, în rezumat, tema desvoltată de d. Nicu Filipescu, fără însă a intra în amănunte, fără a îndrepta vre-un atac personal, fără a recurge la violențe de limbagiu, cruțînd chiar pe d. Bădărău, capul de turc al junimiștilor. Din contră. Se poate zice că între discursurile d-lui Filipescu și acel al d-lui Costinescu, deși a relevat cu elogii discursul fruntașului liberal, e un vizibil contrast. Două părți sunt însă mai semnificative din cuvântarea d-lui Filipescu și anume critica care a făcut-o conversiunea, ceea ce privește pe d. Take Ionescu și declarațiunea că nu d-sa a făcut vre-o deosebire între boerî și democrați sau... ciocoi! Despre conversiune d. Filipescu n’a spus că e cea mai dezastroasă operațiune, cum a susținut d. Gostinescu, dar că ea n’a adus nici un beneficiu statului. E un atac mai moderat la adresa d-lui Take Ionescu, omul conversiune de odinioară. Efectele dejunului dela Capșa s’au resimțit clar, în discursul de orî. Cantacuziniștii revendică, însă, la rîndul lor, ca datorindu-se lor această atitudine a d-lui Filipescu. In acest mod se comentează discursul d-luî Filipescu. * După discursul d-luî Filipescu am avut debutul parlamentar al d-luî Nicu Lahovary, un infocat cantacuzinist, care pînă acum s’a manifestat printr’o febrilă acțiune în culisele Camerei și ale partidului. D. Nicu Lahovary a primit rolul de a... deruta pe liberali și pe junimiști asupra acțiunei cantacuziniste și a făcut-o cu multă abilitate. S’a ocupat de culisele din partidul liberal și din majoritate, a ținut să afirme și d-sn existența:... blocului, armonia din guvern și majoritate ! D. Nicu Lahovary a tranșat însă și o chestie importantă, palpitantă : șefia d-lui Taks Ionescu ! Despre aceasta nimeni n’a vorbit pînă acum, dar d-sa a găsit formula pentru a înlătura din discuție această delicată chestiune politică. D. Lahovary a zis că d. Take Ionescu e destul de inteligent pentru a se mulțumi cu rolul frumos ce-l are acum în partidul conservator! Trebuia o vorbă bună și pentru d. Nicu Filipescu, dar cu toate că d. Nicu Lahovary a meditat desigur asupra acestui punct, totuși n’a găsit ceva original la adresa d-lui Filipescu și a repetat ceea ce a zis, încă în sesiunea trecută, d. Nenițescu, întrebînd pe d. Filipescu cine e de vină dacă d sa constată o scădere în partidul conservator, cine l’a gonit cu alte cuvinte, cum a întrebat d. Nenițescu, Camera a ascultat cu plăcere pe d. Lnljomry, care nu e un orator, ci mai mult un causeur parlamentar spiritual.* Azi se așteaptă ca să vorbească d. Al. Marghiloman și d. Nicu Botez, deputatul junimist de la Bacǎu Guvernamentalii sunt curioși să afle dacă junimiștii vor păstra nota d-lui Nicu Filipescu, care a cruțat chiar pe d. Bădărău. Dacă însă junimiștii vor fi războinici, vehemenți, atunci rolurile au fost într’adins așa distribuite , cu moderațiune d. Filipescu, fără rezervă junimiștii puri. A. IV. NĂZBÎTII Prințul Ferdinand și Senatul Senatorii au remarcat, în fine, că prințul Ferdinand nu prea ține la locul pe care i’l acordă Constituția în Senat. Are un fotoliu în capul băncei prelaților, peste drum de banca ministerială, dar în curs de cinci ani, l’a ocupat o singură dată. Cum se vede, viitorul nostru rege nu își face de loc, „educația politică“. La vînat, spun senatorii, are vreme să stea cîte o săptămînă ; la Senat nici o ședință pe an. De unde ar rezulta că vânatul e mai interesant ca Senatul. [In glumeț a observat că prințului Ferdinand îi place să vegheze și la Senat se cam obicinuește.... contrarul ! In ceea ce privește, „educația politică“ aflăm că prințul moștenitor ia lecții de la rege, care pretinde că de la el, moștenitorul sau, poate să ajungă să cunoacă destul de bine politica și mai ales pe oamenii politici . 1 Ci despre diurna de senator, prințu poate s-o primească și acasă ! in pămîntenirea morților Să nu credeți că voiți să șerifi un articol în conare’L națiunea, susținînd în loc de arderea cadavrelor, vechiul obicei și biblic care se rezumă în dictonul: „din pămînt ai ieșit și în pămînt te veî întoarce“. Nu. Voiți să atrag atenția onorabililor d-nî senatori, că iar au în pămîntenit zilele acestea un evreu mort, anume Solomon Berger, așa că s’ar putea spune : non bis in idem. In pămînt a fost el pus, bietul defunct—de ce să-l mai..... înpămîntenească și Senatul ?... Și cînd mă gindesc că pentru a vota pe acest mort, a trebuit să se.... desgroape dosarul să fi de acte și că s’a desgropat fără ca cineva să stărue pentru aceasta!.... Nu, rău, trebue să recunoaștem că parlamentul e uneori plin de solicitudine pentru evreiî.... morți! Poate fiindcă se știe că uneori.... votează și morții : de ce atunci să nu fie votați, la rîndul lor ? ! Ceea ce este, în adevăr, o minune, este că un mort și-a păstrat, ca să zicem așa, rîndul pe listă, intre atîția vii! Desigur că o sumă de vii au fost omorîți pentru a face loc altora, mortul însă a rămas în picioare ! De pe lumea cealaltă el va trebui să recunoască că și după moarte bunii romini sînt recunoscuți ca atari. S’ar putea naște poate și o interesantă chestiune juridică, în caz cînd ar fi lăsat ceva moșteniri complicate și pendinte , ar rămînea de văzut, dacă, din moment ce parlamentul îl împămîntenește după moarte, împămîntenirea nu cumva are înrâurire asupra moștenirei in curs ! Vedeți;* chestia se complică!.... Klaps PAVEL BRATĂȘANU D. Pavlică Brătășanu este una din figurile cele mai populare din Oltenia și la Cameră nu permite opoziției să se întindă la cașcaval. In special, să nu se atingă opoziția de d. Take Ionesen, că lui d. Pavlică Brătășanu ii sare muștaru i rezidenției să candideze însă la prezidenție. Cînd?... Intrebați-1! A intrat și în presă, împărțind cu d. Nestor Cincu direcția oficiosului „La Roumanie“. Atitudinea de la Cameră a d-luato pfîpescii votului universal. Cînd în Rusia, în Ungaria, în Austria, în Bulgaria, în Serbia există votul obștesc, se poate oare concepe ca numai la noi să se urmeze tot cu sistemul electoral chinezesc de astăzi ? Și pe lîngă aceasta votul universal nu se impune oare și grație chestiunei evreești, care odată regulată în chip definitiv în Rusia, va trebui să fie rezolvata și la, noi ? Or, chestia evreească nu se poate rezolva fără de votul universal. Argumentul principal al acelora cari socot că odată evreii emancipați, vor căpăta întîetate îin viața politică—este că sunt prea mulți evrei de încetățenit și cărora deci să le dăm dreptul de vot. Cu sufrajul universal însă orice teamă dispare, fiindcă cele cîteva sute de mii de evrei vor fi înecați în massa mare a poporului român alegător și stăpîn pe votului și pe destinele țărei. De îndată ce se admite votul universal, chiar pentru antisemiți, emanciparea evreilor nu mai este un pericol, iar cînd, prin o împrejurare orî alta, chestiunea evreească va căpăta o soluțiune, votul universal devine o absolută necesitate. Pe lîngă aceasta azi toți oamenii cu scaun la cap văd că înainte de toate, mai înainte chiar de votul universal, mai înainte de chestiunea evreească, chestiunea țărănească trebue să capete și ea o soluțiune mulțumitoare.A întinde mai mult. coarda, este a arunca țara în necunoscutul unor tulburări agrare cari nu se știe unde ne pot duce. Țăranul a ajuns la disperare; exploatarea legală și ilegală este atît de grozavă, încît se miră cei ce cunosc pe țăran, că mai poate răbda jugul de fier care îl apasă. Nu atît de mult pămînt cere săteanul, ci o învoială mai omunească, relațiuni mai puțin banditești între muncă și capital. Urcarea fantastică a arenzilor s’a făcut și se face numai pe spatele țărănimei și azi paharul este atît de plin, că amenință să se lase. O îmbunătățire materială a Țărănimea trebue să meargă mini în mină cu una politică și iată cum de chestia economică a țărănimei se leagă și reforma dreptului de vot, care să-i dea mijlocul de a se ocupa ea însăși de îmbunătățirea soartei sale. Pe lîngă toate acestea, azi, cînd nu se știe ce va deveni Rusia, Austro- Ungaria și Turcia, care putem noi să fim atît de criminali și de lipsiți de patriotizm, ca să nu vedem că peste Carpațî, peste Dunăre și peste Prut mai sînt frați de ai noștri cari ne întind mîinile ? Cînd putem să fim o Bomînie puternică și mare, Romînia tuturor românilor, putem noî oare să ne mulțumim cu situațiunea mediocră de azi, în care fiindcă sîntem mici, fiecare are dreptul să ne nesocotească, iar noî să fim nevoiți a tăcea? Iată cele patru probleme mari cari se pun înaintea noastră și nicî unul din oamenii noștri politici nu este în stare necum să le vadă, ci să le zărească măcar. In loc de a contribui cît de puțin la rezolvarea acestor cestiunî mari de cari depinde viitorul țăreî, noî ne îndeletnicim cu socoteala a două sute de mii lei cheltuiți fără de rost la ministerul de finanțe, ori scoatem ochii d-lui Ion Brătianu cu vagoanele d-sale cu bac ! In neputință de a face eu, ceea ce alții nu vor, orî nu pot face, regret că cel puțin nu am talentul de scriitor atît de puternic ca, cu fier roș și cu sfîrcul plumbuit al biciului cu șapte coade, să înfierez putreziciunea morală a acelora cari conduc azi țara, precum și a acelora cari o vor conduce mîine și o vor duce, în inconștiența lor, la ruină, la dezastru, la rușine ! CONST. MILLE ^giiVl/OI lOlA/vtvvj țivl^v Jfr D ok ttvv „ghezî existența reală a fondurilor și a „valorilor de orice natură; să examinezi,scrisurile funciare ca ele să nu treacă „peste valoarea împrumuturilor ipotecare, „să vezi ca ele să se anuleze cînd trebue, „să cercetezi dacă documentele moșiilor „ipotecate sînt în regulă, dacă cuponul „se plătește regulat, cu un cuvînt să exerciți un control serios numai în ce „privește partea financiară care garantează soliditatea instituțiunei. „ Dar dosarele pe cari le ceri privesc „chestiuni de pură administrație internă. „Nu e treaba guvernului să aprecieze „dacă Direcțiunea face bine sau nu să „pună un custode unde crede necesar. „Altmintrerea instituția Creditului n’ar „mai fi autonomă, ci ar fi o simplă secțiune a ministerului de finanțe. „De aceea nu pot să ți dau dosarele cerute“. — Va să zică conflict de interpretare a statutelor între Credit și Stat, întrebam eu pe convorbitorul meu. — Dacă ministrul de finanțe crede că controlul său se poate întinde și dincolo de partea financiară și contestă Direcțiunea dreptul exclusiv de a se ocupa de chestiunile de administrație internă a acestei mari instituțiuni, evident că este conflict de interpretare, cum bine am zis:— Și atunci, cine judecă, cine dezleagă conflictul ? — Legiuitorul s’a gîndit la aceasta și art. 83, al. II prevede textual: „Asemenea conflictelecan ar putea să „se ivească între guvern și societate asupra interpretarea și a aplicațiunii statutelor ei, se vor judeca tot de arbitrii „în forma și în termenii prevăzuți la articoli” precedenți. In cazul acesta, arbitrul guvernului se va numi de ministrul „finanțelor, și dacă acei doi arbitrii nu „s’ar înțelege pentru cel de al treilea, acesta se va numi de întîiul președinte „al Curții de casațiune“. „După cum vezi lucrul este clar ca lumina zilei. Ministrul de finanțe este departe de a fi dezarmat, cum se crede. N'are decît să se conformeze legei, dacă se socotește micșorat în drepturile sale de control“. S. P. se vor lua împotriva sub-comisarului schingiuitor și vom vedea dacă și de astă dată va plăti gardistul, care, pus să jure pe cruce, a preferat să spună adevărul decît să mintă spre a-și scăpa superiorul. Este o rușine ne mai permisă, ca în viața socială și politică să facem pe rafinații și pe filosofii, iar în gendarmeria și poliția de siguranță și de garantare a libertatii individuale, să păstrăm instrumente de tortură. Serbăm 40 de ani de viață liberă și constituțională, expune-vom la expoziție și vinele de bou și sacii de nisip și ouăle coapte cu cari se torturează și azi încă la sate și la orașe ? Sau ne vom hotărî odată să lovim cu toată strășnicia asemenea acte, cu cari ne necinstesc administrația și renumele de țară civilizată ? S . R. [ac Adeveruri » Explicație Toată lumea a fost ori surprinsă la Cameră de scurtimea discursului d-lui Filipescu. A vorbit vreo 40 de minute. Un deputat din majoritate spunea : — In ajunul indicerei păciî rusojaponeze tot așa era. Nu se mai dădea și lupte mari; se shlimbau doar cîteva cartușe ! Bine nimerit! lata începutul telegramei liberalilor din C.Lung către conu Evghenie Stătescu : „Astăzi, cînd idealul justiției este atît de înjosit de politicienii zilei, gîndul ni se duce la acela care a fost simbolul adevăratei dreptăți“. „Simbolul adevăratei dreptăți“ — la adresa lui Ionu Evghenie e bine nimerit , nu e rău de loc ! Am voi să cunoaștem pe mucalitul care a conceput fraza! Mai ceva! La Lyric a venit celebra Magdalena, care dansează în somn ! La Senat e mai ceva , se fac legi în somn !! Rigoletto Statul și Creditul rural In caz de conflict de interpretare a statutelor Creditului, legea prevede ca arbitrii să hotărască Cu ocazia celor două mari discursuri politico-financiare ale d-lor Emil Costinescu și Take Ionescu s-a ivit un incident cu privire la Creditul funciar rural. Actualul ministru de finanțe, răspunzînd cererea mai multor deputați de a se face o anchetă asupra administrațiunei Creditului funciar rural, a declarat că a însărcinat pe comisarul guvernului pe lîngă acea instituțiune să ceară Direcțiunei mai multe dosare, dar că ele i-au fost refuzate. „Am făcut deci ce am putut, mai mult nu pot face“, a aăiugat d. Taki Ionescu. In urma acestui incident, ne-am adresat direcțiunea acestei mari instituțiuni pentru a obține lămuriri în ce privește raporturile dintre stat și Creditul rural și cu deosebire asupra dreptului, de control pe care-l are acolo guvernul. Găsesc la direcțiune pe un distins funcționar membru all baroului, avocat al Creditului care se pune bucuros la dispoziția mea dîndu-mî următoarele amănunte : Acum cîteva zile, d. M. Pleșnită, tînărul comisar al guvernului pe lîngă Creditul rural, se prezintă la d. Dumitru Sturdza, directorul general, și-i cere să-i dea mai multe dosare privitoare la sequestrii judiciari și la custozi. D-na Sturdza îi răspunse cam astfel: „te rog „să comunici d-luî ministru care te-a însărcinat să-mî ceri aceste dosare, că noi „ele noi înțelegem că dreptul de control „al guvernului nu privește decît partea „strict financiară a instituțiunei Creditului D-ta, în calitate de comisar al Alte preocupațiuni D. Take Ionescu, răspunzând d-lui Costinescu, a arătat că, în acest moment, oamenii politici ai țarei ar trebui să aibă preocupări mai înalte. Nu știm cari ar fi și cari sunt după d. ministru de finanțe preocupările cari ar trebui să ne intereseze, dar, in principiu, este fără de îndoială adevărat că ceea ce s’a discutat la mesaj acum, nu este la înălțimea împrejurărilor prin cari trecem. Faptul nivelului scoborît al discuțiunilor, dovedește acea ce afirmăm noi de atîta vreme: că nu avem oameni politici de mina întâia, că partidele politice din țara românească au dat falimentul moral cel mai dezastruos și că această țară merge mereu înapoi și acesta numai grație chipului cum se face politică și călităței inferioare a bărbaților noștri de stat. Când în Rusia se preface o întreagă împărăție și o întreagă lume și cînd revoluția de peste hotare ridică și pentru noi atîtea probleme politice, sociale, economice , cînd în Austria și Ungaria votul universal este la ordinea zilei, cînd împărăția austriacă este pe cale să se descompună și cînd problema unei Romînii mari este deja pusă la ordinea zilei , cînd peste Prut țăranii se răzvrătesc și nu se știe dacă pilda aceasta rea nu o să fie imitată și la noi, unde avem un teren cu totul inflamabil; cînd ceea ce o așteaptă pe Austria, este pe cale să o aștepte și pe Turcia și în acest caz se pune și problema macedoneană și problema bulgară pentru noi; cînd toate acestea se întîmplă, parlamentul Romîniei se ocupă cu chestiuni mici, cu vagonul cu bac al d-lui Ionel Brătianu și cu discutarea unei conversiuni, care bunărea, este un fapt îndeplinit, asupra căruia nu se mai poate reveni. Trebue să fie cineva orb ca un politician român, strict la minte ca cei ce ne guvernează ori ne-au guvernat, trebue să fie cineva ori Dimitrie Sturdza ori G. Gr. Cantacuzino, ca să stea impasibil față de cele ce se petrec acum în jurul nostru și cari preocupă întreaga lume politică. In nrima linie se pune chestia ------- ^ ----------- Cum se face instrucția Dămăzi o gazetă din Dorohoiă arăta cum un jandarm rural — și acesta un factor de civilizare a satelor — a recurs la ingeniosul metod de a face, probabil, pe un arestat să mărturisească ceva, legîndu-l cu o sfoară de penel și trâgîndu-l pînă i-a cauzat grave leziuni. Trebue să cauți în dosarele inchiziției, ca să găsești asemenea exemple ! Alaltăeri, dinaintea secțiunei a doua a tribunalului Ilfov, un gardist, impresionat se vede de jurămîntul depus, ca martor, a mărturisit verde că subcomisarul Olărașu a smuls, prin bătăi cu vina de boii, de la preveniții Ion și Niță Rlxe și Alarm Ghenu, declarațiile ca voia să obțină. Bineînțeles, în fața tribunalului, preveniții au arătat că numai schingiuirile l-au făcut să se declare vinovați, dar că dînșii sînt absolut nevinovați—așa nucit chiar dacă n’ar fi așa, mărturia gardistului că au fost bătuți pledează în favoarea lor. Aom vedea cari vor fi măsurile ce Grecii din tară In legătură cu declarațiunile d-lui dl Leonte asupra omorului politic din Calafat, pe cari le-am publicat mai deunăzi, d-sa a mai relevat următoarea importantă chestiune în privința căreia a insistat foarte mult : — „Mă miră, a zis d. dr. Leonte, și cred că împreună cu mine, toți romanii, cum grecii stabiliți și îmbogățiți in țara noastră, și chiar încetățeniți,— cum copiii acestor greci, născuți și crescuți aici, ajunși la înalte situațiuni materiale și morale, nu numai că nu s’au gîndit să vie cu ceva în ajutorul nenorocitelor victime ale bandelor din Macedonia, cînd chiar și țăranii cei mai săraci s’au grăbit să-și dea obolul, dar n’au găsit nici măcar cuvinte de mîngîere și dezaprobare. Tăcerea lor continuă este o dovadă că ei se solidarizează cu politica de asasinare a grecilor. Și acest fapt atît de anti național revoltă și agită mai mult spiriele romînilor de pretutindeni. —„Nu este clar greu de înțeles, a adăogat d. dr. Leonte, cum un român ca Toma Ion, în indignarea lui sufletească, ajunsă pînă la disperare, a putut să săvîrșească omorul pe care, după cum am zis, îl regretăm cu toții, fiindcă sîntem contra moravurilor criminale adoptate de vrășmașii noștri". PARERI ȘI IMPRESII Civilizație Un domn care locuiește în străinătate ne trimite o scrisoare foarte hazlie, conținînd cîteva reflecții asupra ultimei sale călătorii prin țara noastră. D-sa nu se împacă cu toate progresele realizate de noi, pe cari le crede superficiale. Nu vede efectele culturei pătrunzînd în popor, manifestindu-se în modul de a trăi, în intimitatea fiecărui individ în parte. Nu numai clădirele frumoase sunt dovada progresului, ci ce se ascunde sub ele. Și la noi fațade somptuase ascund adesea locuințe neigienice și întunecoase și curți murdare cari servesc sistematic ca latrine publice. Și fiindcă e vorba de latrine, domnul care ne scrie adaugă că socoate latrinele ca cel mai caracteristic simptom al gradului de civilizație. Virchow a văzut acest simptom în cantitatea de săpun întrebuințată—omul nu apucase sau nu auzise se vede de closetele romînești. Orășenii noștrii știu să se îmbrace după ultima modă, știfi să pozeze în oameni civilizați—dar nici nu se gîndesc că în fiecare casă aproape, prin neglijența lor, există un focar de epidemii. In sensul unei îndreptări a acestei stări de lucruri ar trebui să lucreze și edilii Capitalei și edilii tuturor orașelor din țară. Nu vom avea case igienice pînă nu vom avea closete higienice. înainte vreme ne interesam la luarea unei case să avem un salon frumos. Acum am ajuns să prefacem salonul în dormitor spre binele societăței,dar puțini își dau seamă de primejdia ce constitue pentru fiecare casă acea încăpere de care un sentiment de falsă prudenie împiedică pe mulți să și vorbească, care însă prin mirosul său se impune—ca să zicem așa — de cele mai multe ori, la noi. S. S. CHESTIA Menirea dosarelor zICEI O să vie o vreme, cînd o să trebue să se facă o lege pentru proteguirea..... dosarelor!! UN ROMANJ LA LONDRA Un roman care a stat mai mult timp la Londra comunică cititorilor impresiunile sale Asupra vieții sociale și de familie engleze și descrie o viață în cartierul mizeriei Intr’unul din studiile sale, Taine sfătuește cititorii săi să nu păstreze impresiile și cunoștințele culese in voiajuri numai pentru dinșiî, ci să le împărtășească unui număr ci mai mare de prieteni, cunoscuți sau concetățeni Fără a avea pretenția de a folosi cuiva prin aceste cîteva pagini, mă întreb de ce povața lui Taine n’ar fi aplicabilă și în noi, unde lumea voiajează încă puțin, sau se mulțumește cu tradiționalele plimbări la Paris, Nisa, Ostende și Biarritz ? Londra cît și Anglia în general sînt prea puțin cunoscute la noi, pentru ca observațiuni făcute timp de luni de zile în toate stratele sociale și în special în viața comercială engleză, de unde decurge și către care afiuiază o mare parte din curentele activităței omenești din întreaga lume, să nu aibă un oarecare interes. Londra, centrul activităței englezești, are mare valoare ca oraș comercial, nu poate însă suporta o comparație favorabilă cu o altă metropolă continentală în ce privește arta și viața socială. Nu că nu se face artă aci, sau că museele de la National Gallery, South Kensington, Walace Collection, expozițiile de la Royal Akademy, New Exhibition, etc. ar fi inferioare colecțiunilor franceze, germane sau olandeze, dar lumina, principala auxiliară a picturilor, este atît de defavorabilă, încît deziluzia căpătată în galeriile Londrei după vizitarea cu puțin înainte a Luvrului sau Luxemburgului, nu poate fi ștearsă și pleci din ele cu regretul soarelui primăverei, uitat aproape în timpul șederea ei. Dar dacă clima constitue o piedică pentru o justă apreciere, nu e mai puțin adevărat, că întreaga artă engleză stă sub influența ei. iortretul este în floare, lucru explicabil într’un oraș unde vanitatea nu găsește destule mijloace pentru a-și satisface toate capriciile, incurajînd prin sume însemnate abandonarea celorlalte genuri. Părerea că englezii ne sunt nouă —continentalilor— superiori în cultură generală este o eroare de care nu ne putem convinge indeajuns. Afară de convorbiri cu oameni într’adevăr superiori, cari nu pot lipsi într'o țară ca Anglia, discuțiunea rulează în toate clasele sociale în jurul subiectelor celor mai banale și într’o formă așa de puțin spirituală, nicit fără voe îți reamintești de cuvîntul unui critic francez: „le pays ou l’incapacité de causer est une vertu nationale“. Copiii de casă bogată își fac studiile la Eton sau Cambridge, pe cînd cei lipsiți de mijloace într’o școală din oraș; într’un caz și altul însă, atenția tînărului din popor este mai puțin îndreptată cunoașterea cutărui erou grec sau poet roman, decit exercițiului neobosit cu golf, cricket, alergări pe uscat și regate pe apă. Aceasta dă desigur națiunei o forță de rezistență necesară și în politica colonială și nu odată ne-am întrebat dacă sistemul nostru de a ne încărca creeriî pină la 23 ani, fără a ne gîndi la faimosul dicton latinesc, este de preferat celui englezesc și intrucît. Grație rudelor revenite din colonii, sau încă aflătoare acolo, englezul care vrea să muncească, găsește mai întotdeauna un cîmp de activitate foarte întins dincolo de apele mari. Indiile și Canada atrag pe cei mai mulți, dar pentru a intra în serviciile statului cunoștințele suficiente pentru cluburile și saloanele Londrei sunt judecate neindestulătoare. Un tinut din cunoștințele mele, gata să plece la Calcutta, mă asigură, că cu toate că a studiat in Germania, Franța și la Oxford, nu cunoaște un examen mai greu, decît cel preparatory pentru serviciul imperiului indian. In schimb însă cariera îți este asigurată și nu e o onoare la care nu poți aspira in decursul activităței tale. O pensiune largă asigură fostului funcționar și familiei sale o viață onorabilă după împlinirea unui șir de douăzeci sau douăzeci și cinci de ani, iar pozițiunea lui socială este egală cu acea a ofițerilor, adică foarte bine văzută. Din contra, tînărul care nu se dezlipește de patria-mamă, n’are nici un viitor, afară dacă carinra I e legată de um nume strălucit, moștenit odată cu nașterea, care îî creează o situație excepționala. Nu vorbesc de majoratul, instituțiunea bine cunoscută ca o nedreptate, menținută în interesul marei proprietăți, dar ceea ce e mai puțin știut la noi este exclusivismul anglican, admirabil ilustrat printr-un club (Juneet Carlton Club) atît de aristocratic, incit pentru a fi primit de drept la 21 ani, trebuii să fii înscris la naștere Or, nu te poate înscrie decît tatăl deja membru, așa că parveniții, chiar numai în sensul etimologic al cuvîntului, fie eî în fruntea oricărei instituțiuni, sînt pentru totdeauna excluși. Dar ocaziile mai frapante de separațiunea între member of the aristocracy și simplul muritor sînt nenumărate și revoltătoare chiar adesea, pentru noi, copiii unei țări libere, unde măcar oficial inegalitatea e abolită. In Hyde Park două alee sunt rezervate numai echipagiilor particulare. In Kensigton Garden e o lăptărie, unde se servește același ceai la dreapta și stînga bufetului, cu diferența că pe deoparte se plătește un shilling, pe cealaltă jumătate preț—alt mijloc pentru a ține poporul la distanță de aristocrați sau cei ce vor să-și dea acest aer. In fine societatea ca atare își face o datorie a nu primi pe nimeni în sînul ei fără introduceri speciale, cari garantează onorabilitatea vizitatorului. In genere i se opune acestuia o răceală penibilă pînă cînd convingerea e perfectă că ați atace cu un gentleman. Atunci, după a doua sau a treia invitație ești deodată copilul casei, te duci cu el la teatru, la curse, la mare, și cutreerî cu domnișoara casei muzeele și grădinile depărtate, fără vreo pază jenantă, căci am fost apreciat odată și teama de o purtare incorectă nu mai poate exista. Din contra, se întîmplă să-ți pierzi o noapte întreagă pe la un bal cu o singură femee, care a doua zi nu te mai cunoaște pe stradă, și cum doamnele salută intîi, iar nu bărbații, aceștia sînt expuși judecăței sexului frumos, care numai frumos nu este. Cu alte cuvinte, pentru a fi admis într’o casă adevărat englezească, nu e suficient a aduce scrisori de recomandațiune, fie ele cît de valoroase, ci trebue să mai supui personalitatea la finul examen, care odată reușit, îți deschide inimile și brațele tuturora, și aceasta nu numai în sens metaforic, căcîi domnișoarele nu așteaptă decît trecerea barierei de la străin la prieten, pentru a te atrage într’un flirt, scandalos la noî, clasic și scuzabil aci, unde libertatea femenină le învață a fi stăpîne peste ele pînă cînd vreun interes superior le dictează un abandon rafinat. Puritatea femeilor de aci, morala familiei, castitatea soției sînt tot atît de efectuul in pagi a a ziarului. MEMORIILE LUI MIHOLESCU (PRINCIPELE LAHOVARY) începutul romanului