Adevěrul, septembrie 1906 (Anul 19, nr. 6118-6146)
1906-09-02 / nr. 6118
Anul al XVIII-lea. —No. 611 si roNMrvB Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA : CONCEDATA EXCLUSIV AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER . Co București, Str. Karageorgevici 18 Telefen 34 EfiTHD AUSTRIA. DNGABII îl GERMANIi A au adresa d-lor OtikSS nacltf. IÍSI Alifenfiid 4 tnîEF'ch lessner. — v i e n a concemme exclusivă TELEFON Pentru Capitală No. MIO Sîmbată 2 Septembrie 1908 „ Provincie și Străinietate Lo 1240 Apere zilnic la ora 1» seara ca ultimele știri ale zilei 1 % îi«rodrile ziarului, Str. Sărindar, îl o nouă scrisoare a d-luî 2 Dimitrie Sturdza/ .....■ ■ [UNK]II Ml III III ■ III III H ■ [UNK] I [UNK] [UNK] I.«■ VIII ■ IIII W j Ui ... %J ^ 11 J O Ím 1 ... , î 1 1 î „ — 11 AV • ■ ■ A . K. BOOL II JUDECĂTORESC 3>. Lascăr Antoniu, deputat din Iași, arată reformele realizate în trecutul an judiciar și ce se proecteaza pe viitor Astăzi s’a deschis noul an judecătoresc Cu acest prilej, ca și în anul trecut, d. Lascar Antoniu, deputat, al Iașilor, publică în „La Roumanie“ un articol din care socotim util să reproducem aci părțile în cari d-sa enumără tot ce s’a făcut și pregătit sub fostul ministru de justiție, A. Budaian, cit și ce proectează succesorul acestuia, d. Dimitrie Greceanu. Autorul articolului, unul din puținii cărora le place să se ocupe de reformele din magistratură și justiție, enumără astfel importantele revendicări cîștigate în trecutul an judiciar 1905 900 1. Înființarea contenciosului administrativ, a treia secțiune a înaltei Curți de Casație, „acest triumf al legalitățeî, cea mai puternică și sigură garanție efectivă a respectarea drepturilor noastre după cum s’a exprimat eminentul nostru jurisconsult d. C. Dissescu în Senat cu privire la această importantă lege. 2. Inamovibilitatea procurorilor generali ai Curților de apel, înființarea a cîte unui nou consilier pe lingă fiecare Curte de Apel, din care să se poată delega procurorii generali, idee fericită care va aduce roadele cele mai salutare în ceea ce privește independența nu numai a procurorilor generali, dar chiar și a parchetelor tribunalelor, cari sunt sub directa sa dependență și supraveghiere. ..Sa știe cu aită greutate se putea găsi un titular procuror general“ zicea d. prim președinte al Curței de apel din București din cauză că legiuitorul nu găsise cu cale să întindă inamovibilitatea și asupra parchetului Curților; de aceea s-a recurs la delegațiunea temporală a unui consilier de Curte care era chemat, a împlini sarcina de procuror general; această delegațiune însă prezenta inconvenientul că eram privați, nu pentru șase luni cum prevedea legea, ci aproape în permanență, de un judecător, ceea ce avea ca urmare că lucrările Căiței să sulere. Cu sistemul actual de recrutare, pe lîngă că dispare acestia««T.mipnt «roenzorul general are libertate de acțiune, fiind sigur de pozițiunea sa, iar ministrul, oricare ar fi, va găsi cu înlesnire în sînul Curței un consilier care să primească această delicată și grea sarcină. 3. înființarea a trei procurori de secție la Curtea de apel din Iași, Galați și Craiova, desființați prin legea din 1901, introducîndu-se astfel buna ordine în lucrările parchetelor generale ale Curților, cari fuseseră dezorganizate prin menționata lege. 4. Înființarea unei noui secțiuni la tribunalul Putna, unde afacerile judiciare se înmulțise peste măsură, așa că justițiabilii sufereau din cauza termenelor prea lungi ce li se dedea pentru judecarea proceselor; de asemenea înființarea mai multor judecătorii de onopie, a mai multor sindici și ajutori deudecători, acolo unde bunul mers al justiției necesita imperios aceste adăugiri. 5. Modificarea codului civil cu privire la actele starei civile : căsătorie, divorț, paternitate, filiațiune, legitimare și adopțiune, reformă importantă și menită să simplifice și să asigure în modul cel mai eficace aceste însemnate acte ale vieței noastre sociale. 8 Modificarea codului comercial cu privire la cestrmea gagiului comercial, care înlăturînd monopolul unei anume bănci, asupra simplificării și avantajului efectuărea gajului, a generalizat măsura, așa ca această favoare să se întindă asupra tuturor băncilor, astfel că legea, din acest punct de vedere, constitue o adevărată reformă economică. 7. Modificarea legei judecătoriilor de pace în privința judecărei recursurilor de Curtea de Casație în loc de tribunale. 8. In pine, sporirea onorariilor tuturor magistraților, una din reformele cele mai imperios cerute din cauza stărei materiale absolut precare in care se află acești demni slujitori ai justiției. Pe lingă aceste numeroase reforme datorite d lui Bădărău în timpul cît a fost în fruntea ministerului de justiție, d-sa a mai alcătuit și pregătit o serie întreagă de alte reforme cu mai puțin importante, și d- Antoniu e sigur că vor fi aduse la îndeplinire de actualul ministru de justiție I. D. Greceanu, „dat fiind unitatea de vederi și de sentimente dintre fostul și actualul ministru de justiție“. Aceste reforme proectate, parte complect terminate, parte date în studiul comisiunelor respective compuse din cei mai eminenți magistrați, jurisconsulți și scriitori juridici, sînt următoarele : 1. Proectul de lege pentru constituirea corpului de avocați. 2. Proectul de lege relativ la cambie. 3. Proectul de lege relativ la combaterea camerei. 4 Proectul de lege pentru consolidarea terenurilor petrolifere. 5. Proectul de lege relativ la tutelă (modif. cod. civ ). 6 Proectul de lege relativ la contractele de muncă și cestiunea accidentelor de muncă 7. A întocmit o comisiune pentru modificarea codului civil relativ la succesiuni. 8) O altă comisiune a fost însărcinată cu modificarea codului civil relativ la soarta copiilor naturali. 9) Idem, pentru studiul diferitelor chestiuni importante din codul civil relativ la :. Dată înscrieri,( Transcrieri etc. 10) Idem, pentru modificarea codului și procedurei penale, cari vor avea în vedere și importanta chestiune a reabilitarea condamnaților și a despăgubirilor ce trebuesc acordate celor urmăriți sau condamnați pe nedrept. Ce ne rezervă viitorul an judiciar 1906—1907, care începe astăzi ? D. deputat Antonia relevă că actualul ministru de justiție într o cuvîntare ținută la Iași, atingînd intre altele și chestiunea reformelor în magistratură, a spus următoarele : „Eu personal am oarecarî doritiți, pe „cari le voiü,expune consiliului de miniștrii și parlamentului „Mă voie ocupa de, reorganizarea magistraturei în sensul de a o emancipa „cît mai mult posibil de orice influență „politică. Și aceasta fie prin întinderea „inamovibilităței la judecători, fie prin „anumte condiții de înaintare și recrutare. Și cred că vom reuși la aceasta, „«plicind unele legi, încercate cu succes „de alte țări. In deosebi, mă voi ocupa de judecătorul de instrucție, care „cu cît e mai vechi cu atît e mai bun, „dar vechimea aceasta e o descurajare „pentru el, căci specializarea lui în materie criminală, îi face anevoioasă înaintarea în celelalte ramuri ale magii» „tratare”. Prin gradațiune 1-1 vom duce „către cele mai înalte trepte ale magistraturei, făcîndu-i astfel cu putință „înaintarea pe loc „Ia strigit un alt magistrat care trebue să merite toată solicitudinea noastră, e judecătorul de ocol. In mediul „special în care trăește, media de oameni săraci și cu cultură mijlocie, „poate avea o mare înrâurire și poate „deveni astfel unul din principalii fac„tort socialt, astfel ca împricinații să „poată găsi in el nu numai dreptate, „dar și sfaturi prielnice“. * Necontestat, înehee d. Antoniu, ideea dlui Grecianu de a face inamovibili atît pe judecătorii de ședință cît și pe judecătorii de instrucție, aceștia din urmă putînd fi avansați pe loc, este din cele mai fericite și dorim din toată inima ca ca să se poată realiza. Ar fi un mare progres moral ce s'ar face pentru emanciparea acestor din urmă magistrați, de sub înrâurirea, aproape fatală, a puterei executive. Ar fi o garanție din cele mai serioase și mai sigure pentru independența complecta a acestui important magistrat în mîna și puterea căruia stă adeseori siguranța, onoarea și libertatea cetățenilor ; iar înaintarea lui pe loc, ar îndemna pe mulți magistrați vechi și de valoare, de a cere și a lua conducerea acestor delicate și grele funcțiuni judecătorești. Nu adio, la revedere! Azi se isprăvește programul întocmit și realizat cu prilejul venire; în țară a romînilor din Bucovina și Ardeal. Cei mai mulți sînt nevoiți sa se întoarcă la căminurile lor, altora greu le vine sa plece și mai rămîn pe la noi. Cu toții binecuvintează prilejul care le a dat aceste zile de îmbărbătare, înfrățire și fericire națională. Ior, desigur, le-a înălțat inimile, le a întărit sufletele și i va face să stăruiască în viitor și mai cu putere și mai cu spor pe calea păstrărei intacte a individualităței lor etnice. Ceea ce ne-au dovedit este că bărbați, femei, bătrîni, tineri și copii cu toții sînt plini de conștiința despre rostul și menirea lor ca romînî. Nouă ne au slujit ca pildă de ce înseamnă tenacitatea, rezistența și aptitudinile culturale ale păturilor populare ale neamului. 3$ouă ne au amintit că avem datoria să facem din cele cinci milioane de țărani din regat a ceea ce au ajuns ei să fie—și preoții și învățătorii lor au arătat ceea ce trebue să fie preoții și învățătorii noștri pentru țărănimea din regat. Cele cîteva zile petrecute de ei la noi n’a ü fost numai zile de sărbătoare, de bucurie și de mîmdrie, ci și zile de mari și multe învățături. Azi cînd iarăși hotarele geografice se pun între ei și noi, nu le spunem adio, ci: „la revedere!“ Bă vie cît mai des pe la noi, să mergem cît mai des pe la el. ..două „inimi și o bătie, două suflete si „na gînd“ ! NAZBITXI Congresul liberal S. í B. In vederea congresului liberal pe care cer”dar nu prea pot sa-l țină cei cu „greva parlamentară“ contra d-lui Sturdza, e vorba să se fie următoarele conferinți: 1“) Donu Mitiță despre Suum Cuique tribuere sau cum s’ar zice, apropos de Ionel Brătianu, fiecare sâ-șî vadă lungul nasului! 2’) D Prostita V I. C Brătianu, despre: Distante și Disnache! 3 °) Manolache Chiuloglu, despre Loteria de star( 4 °) D Iancu Nădejde, despre: Emanciparea țiganilor. 5 °) Ocnașul Mărgăritescu, despre: Morală și patriotism /6 ° Un redactor de la „Dipandanț“: Accidentele de trăsură și politica lui Kiazimbey. 7°) Alt redactor dela „Dipandanț“: A- facerea Halltet. Pif ------- -----—~ Sfîrșitul sistemului politic De unde se va vedea că regele Carol e foarte îngrijat de situațiunea politică dala noi Zilele acestea am avut din nou prilejul de a vorbi cu o persoană care ne-a maî dat în repetite rînduri interesante amănunte asupra părerilor ce are regele despre vița noastră politică. Sistemul celor două partide Intre altele persoana în gestiune ne-a spus altă dată că regele crede că secretul faptului că politica la noi a intrat pe calea liniște și nu mai dă loc la turburări ca in alte părți, stă în sistemul celor două partide cari se succed la putere. De aceea regele este, ln principiu contra alcătuirea unui al treilea partid și a mers până la a sacrifica pe cel mai neclintit carlist, po d. Carp, nevroind să devieze de la principiul politic că un al treilea partid un tribun adus la putere pentru a nu se justifica existența lui. Regele îngrijat o Iată ce ne spune acum persoana mai sus pomenită: — Gînd a trecut peste d. Carp și peste junimiști regele a crezut că și de astă dată a reușit definitiv să întărească sistemul celor două partide. Azî însă suveranul vede că sa înșelat și de aceea e foarte îngrijat. E foarte îngrijat, nu numai fiindcă a putut vedea că gruparea junimistă continuă a se menține, ba e chiar pe cale sa devieze mulțumită manevrelor d lui Filipescu, — ci și pentru că vede că și în sînul partidului dela putere, cît și mai ales în sînul partidului liberal, se produc nemulțumiri, amenințînd să se ivească o mulțime de b sericuțe, de partide mici, toate menite să tulbure jocul regulat al succesiunea celor două partide la putere. Reforma electorală Regele care este partizan al unei politice realiste, și care vede, după cum am spus, că o schimbare a situațiunei politice se produce, trebue să se producă,—a și început să cugete la soluțiunea ce s’ar impune în cazul cînd partidele s’ar înmulți și s’ar vedea silit într’o bună zi să fie seamă și de un al treilea partid ? Ideea aceasta regele nu vrea s’o accepte cu nici un preț și de aceea se gîndește la o soluțiiune printr’o reformă electorală care ar asigura iarăși alternativ guvernul la două partide, ce ar trebui să se dezvolte chiar din cele două partide istorice de pînă acum. sud. Mișcarea panislamistă Dfria un timp încoace și-a făcut apariția în presă,—și mai ales în presa engleză—o rubrică nouă întitulată „Mișcarea papislamistă“. Și relevarea neîncetată a acestei mișcări se datorește mai ales discursului pronunțat de ministrul de externe al Angliei în Camera comuneor. Bineînțeles că sir Edward Grey nu are pretenția de a fi descoperit agitația musulmană. Mulți alții înainte de dînsul au semnalat curioasa deșteptare a Islamului care s'a manifestat la sfirșitul veacului al 19-lea. Dar trebuie de recunoscut că sir Edward Grey e primul om de stat care a proclamat într-o declarație publică că o primejdie musulmană amenință nu numai Anglia în colonia sa egipteană, dar și toate puterile ale căror posesiuni au legături mai mult sa mai puțin depărtate cu Islamul Și acum englezii explică orice tarbarare, orice neînțelegere sau revoltă, prin mișcarea panislamistă. Tartarii și armeni: se masacrează în Caucaz: panislamism Turcii și persanii se luptă pentru cîteva teritorii : panislamism, Revolta arabă : panislamism. Incidentul tunisian din Tabfih : panislamism. Afacerea din Maroc : panislamism. Turburările din Zinder: panislamism. Mișcarea națională egipteană: panislamism. Dar toate astea nu s dorit plăsmuirile unor publiciști, înainte de așa zisa „mișcare panislamistă“ s’a denunțat mișcarea panslavistă și pangermanistă. Cuvinte mari cari corespund da sigur la idei mari. Aspirațiuni mai mult sau mai puțin nedeslușite cari călăuzesc la începutul veacului al XX-lea mișcarea naționalităților, în urma aăreia Europa din veacul al 19-lea a îndurat atâtea crize. Privit din acest punct de vedere, panislamismul nu e o himeră și constitue un factor însemnat în politica internațională, nimenea neputind contesta, nici sforțările făcute de către sultanul Abdul Hamid pentru a întări legăturile între puterile musulmane. Partid țărănesc Anunțam acum cîteva zile că cu ocazia Expoziției e vorba să se ție la București un congres țărănesc. Arătam atunci cît de folositor ar fi un asemenea congres, dacă politicianii s’ar ține departe de el și ar lăsa pe delegații țărani să și spue și să-șî discute în voe păsul lor. Cel mai important punct al ordinei zilei congresului acesta țărănesc, este ideea înființărei unui partid țărănesc. Evident că tot mai mult partidele politice tind să devie reprezentante ale unor anume pături sociale și interese economice. Partidul conservator ar fi partidul marei proprietăți, partidul liberal mai mult al finanțelor, industriei și comerțului. Și dacă limita dintre interesele ce reprezintă ambele noastre partide istorice nu este încă clară. dacă ici și celo interesele economice ce apară un partid coincid și cu acele pe cari le apără altul, cauza este că dezvoltarea economică a țarei întregi este încă înapoiată. Dar oricum, este caracteristic să vezi că de o jumătate de secol de cînd se face la noi politică parlamentară, n’am putut încă înjgheba un partid țărănesc. Deși țărănimea alcătuește imensa majoritate a aceestei țări, glasuluu n'a putut răsuna nici odată în mapieră, iar interesele ei rămîne să fie reprezentate și satisfăcute de partidele cari reprezintă cu totul alte pături și interese economice, adeseori chiar opuse părureaa intereselor țărănești. Iată de ce alcătuirea unui partid țărănesc se impune ca o necesitate neapărata. Nu e numai în interesul țărănimii, ci în interesul țărei întregi, ca țăranii să se organizeze politicește pentru ca să poată spune ci ce cred despre soarta lor, mai bine decît ar putea-o spune toate anchetele ce s'ar întreprinde de economiștii teoreticiani sau de politicianii ipocriți. Dacă congresul țărănesc ar veni să pue bază partidului țărănimea, mult ar fi cîștigat. Ar rămîne însă ca tînărul partid să susție lupta ce partidele istorice nu vor întîrzia a i-o da, recurgînd ca întotdeauna la orice arme, pentru a împedica o mișcare a marelui balaur, ținut în amorțire, dar a cărui deșteptare e socotită atît de primejdioasă. Să reparăm creșala A fost fără îndoială o mare greș;*!» din partea conducătorilor noștri că a fi rămas indiferenți la primirea fraților veniți pină »cum de peste munți. Această greșală s’a observat, cum de asemenea s’a observat și lipsa de organizație ce a domnit la sosirea și conducerea oaspeților de către persoanele însărcinate cu aceasta. Mai avem însă ocazia să reparăm greșelile ce s’au săvîrșit pînă acum și ocaziunea se prezintă cu venirea in țară a Reuniunea de muzică din Sibiu. Din această reuniune fac parte multe persoane de înaltă considerație, romiul din Ungaria. Se cuvine ca măcar acestor persoane să le facem o primire cum se cuvenea fiecărei grupe de oaspeți conaționali veniți de peste hotare. E timpul ca oamenii noștri de seamă, cari au agitat multă vreme chestia națională, precum și persoanele oficiale să iasă întră întîmpinarea Reuniune! din Sibiu, s’o salute cu multă căldură și s’o aibă în deosebită grijă în tot timpul cit va sta între noi. Vor mai veni apoi să ne viziteze membrii asociației „Astora“ cari au să se întrunească în congres la Brașov și de acolo să pornească spre București. Și venirea acelor frați va fi o ocazie pentru noi, să facem a se uita lipsa de atenție ce am dat-o „junilor“ din Brașov și corurilor venite în așa de mare număr. Altfel, dacă conducătorii noștri vor continua să rămînă indiferenți față de vizitele ce ne fac frații de peste hotare, o să se facă dovadă că la noi se speculează asupra chestiei naționale, la ocazii, cînd e nevoe, fără să existe sentimentele naționale furate, dezinteresate. O nouă scrisoare a d-lui Sturdz. După scrisoarea trimisă de d. Dimitria Sturdza d-lui Al. Crăanar prin care felicită pe liberalii văi ceai pentru Islanda în alegeri, iau că se vorbește de o nouă scrisorr mult mai semnificativă decît cei d’întîiă. A doua scrisoare e adresată d-lu Ianon Poenaru-Bordea, ca raspans la comunicarea făcută, șefului libe «iilor că și la Călărași au învins liberalii. D Sturdza își exprimă prin iitrma sa scrisoare via sa mulțumiri că liberalii ialomița» au învins prin propriile lor puteri și că a venit momentul ca partidul libera să se scuture de orice legătură cu elemente politice streine acestui partid, adică cu junimiștii. Mai mult decît atît, d. Stardze spune prin prisoare că acest cartel trebuia denunțat x maî ales de cine unii junimiști au alunecat pamanti: antidinasticismulul ei și cum s’ar mai putea admite aducerea pe tronul țărei a vreunul Ciubăr Vodă Cam acesta e cuprinsul scrisori adresată d-lui Pooenaru-Bordea pi care au văzut o cîțîva amici ai șefului liberalilor ialomițeni. Natural că în cercurile liberale este viu comentată scrisoarea din Sturdza, care pînă acum n’a fos publicată în nici un ziar liberal cum s’a publicat acea adresată din Crasnaru. Ba sigur că ocultiștii cari stăpîșisc presa liberală refuză publicarea ei fiindcă, se știe, ocultiștii aprobă campania antidinastică a d-lui Filipescu și fiindcă nu vor să denunțe cartelul cu junimiștii. Dar dacă d. Sturdza a scris astfel de sigur că ține ca să se știe eă nu mai vrea cartel cu acel carifa« o campanie antidinastică și daci scrisoarea sa nu va fi publicată de sigur că șeful liberalilor își va manifesta, în curînd, pe altă cale aceasta părere. R. X. Adevăruri*Cum să nu?^ „Oficiosul liberal — scria „Gonser vatorul“ —■ la care odinioară a colaborat și un faimos client, al ocnelor, „are în această privință un trecut la „care se vede că ține foarte mult“. Cum să nu ție, cînd e vorba de tradiția ocnașului Mărgăritescu?! Nu se poate Tot „Conservatorul“ crede că „opinia publică imparțială înfierează pe „cel de la „Voința“, cînd comit acte „cari numai pe placul și spre folosul „dușmanilor țărei pot să fie“. Așa ar trebui să fie, dar nu se poate, fiind-că „opinia publică“ habar n’are de ce scrie „Violența“ și dacă n'am pomeni-o noi, din cînd în cînd, i-ar fi uitat de mult și numele! Fost mortem. VnasinsssziA buxssaui mumaHi Intre doi studenți, apropos de duelul ce se zice că va avea loc între maestrul de cor Chiriac și studentul Aurel Ionescu, despre care, cînd cu turburările din Piața Teatrului, se spunea că e mort. — Apoi Chiriac refuză duelul pe motiv că adversarul sau e mort... înainte chiar de a se bate!!... Rigoletto PĂRERI ȘI IMPRESII Disciplina corurilor ardelenești Omul vrednic la muncă se cunoaște după rost, ca și femeia gospodină El nu face nimic improvizat nimic pe apucate, nici nu lasă treaba pe jumătate făcută. Ion Creangă, cînd a voit să biciuiască superficialitatea păturei subțiri de la orașe, a spus această vorbă plină de humor moldovenesc : „Greu rominarul pînă se apucă „de treabă că de lăsat se lasă el lesne“ ! Numai romînilor din Ardeal nu li se poate aplica această vorbă. Ceea ce cu deosebire Îi caracterizează pe ei, este disciplina viețea și activităței lor, simplicitatea și seriozitatea, lipsa desăvîrșită de tot ce e afecțiune „poză“, l-am văzut venind de la gară, toți înșiruiți pe rînduri, fiecare grup în jurul pancartei sale și înaintind ca niște adevărate legiuni. In toate manifestațiunile lor sa oglindește același rost, aceeași disciplină. Cu deosebire ea s’a manifestat în producțiunile lor muzicale. Muzica e prin excelență o artă de disciplină. Marți seara la Teatrul Național sărbătoarea corală la care s’au produs corurile ardelenești a fost o îndoită desfătare sufletească—și ca manifestațiune națională și ca manifestațiune culturală. Rareori am încercat mai multă emoție ca atunci cînd învățătorul Crișan s’a urcat să conducă corul Seliștenilor și Seliștencelor și cînd maestrul-compozitor Vidu a condus corul din Lugoș Precizia, fineța nuanțărilor, însuflețirea textului cîntecelor—toate astea denotă o disciplină artistică și o desvoltare culturală pe care am admirat-o, dar și mai mult—mărturisesc — am invidiat-o pentru majoritatea poporului din regatul nostru. S. D. F. O HrEsTIAZILE Micu Filipescu: Dacă am ceva de vînzare contra „Adevărului cumt Un „fost“ de la „Adeverul“ (aparte): Vină drept aur, tinichea sadea!! Situația politiei ®n lista — Interview on profesorul Milukow — Profesorul Milukov Dintre toți oamenii politici ruși, ba acum, Paul Milukov e fără îndoială unul din cei mai influenți. El este acela care a organizat partidul cadeților al cărui suflet a fost și a rămas pînă astăzi. Milukov a luptat fără încetare pentru marea cauză liberală. Tînăr profesor la universitatea din Moscova și foarte mult iubit de studenți, el a primit odată președinția la unul din meihlingurile lor. Pentru acest fapt Milukov a primit ordinul să părăsească Moscova. Doi jandarmi îl conduseră noaptea la gară și fu dus apoi în exil. Cu toate precauțiunile cele mai minuțioase, studenții au izbutit să se împrăștie în toate gările și să aclame pe profesorul lor. In exilul său el a scris Istoria civilizației rusești, care e tradusă și în franțuzește. Din pricina scrierilor și conferințelor sale libertare, el fu mereu prigonit și mereu întemnițat. Apoi îi se încredință catedra de istorie din Sofia, de unde fu trimis să facă călătorii arheologice în Macedonia. In anul 1903, universitatea din Chicago îl invită să țină conferința privitoare la chestiunea slavă din Balcani, apoi părăsi America pentru a veni să-și organizeze partidul. Profesorul Milukov conduce singur ziarul Riets, organul oficial al partidului cadet. Petrecînd cîteva zile la Paris, unul din colaboratorii ziarului „Le Temps“ i-a cerut opinia asupra situației actuale din Rusia. Viitorul Rusiei — Voiți să vă fac preziceri și profeții? E lucru foarte periculos în actuala situție a Rasiei. — Viitorul nu ne este cunoscut, dar sînt în prezent anumite tendințe cari nu apropie de el și ne dau posibilitatea de a-1 analiza. Sunt în special două tendințe cari pot influența asupra viitorului. Prima, acea care pare cea mai puternică, tinde spre moderație. Mai întîiă sistem obosiți de acești 3 ani de luptă, am vrea odihnă. Apoi sîntem îngroziți de desfășurarea ce aț luat evenimentele politice. Rusia nu se simte numai obosită ci și în pericol. Siguranța nu mai există nicăiri. Cei mai liniștiți sînt siliți a se apăra cu armele în mîini, toată lumea e zăpăcită. E un sentiment contra—revoluționar care își întinde predominanța, cu s^it mai mult cu cît în opinia publică cucerirea libertății politice pare asigurată. Nu există oarecare reprezentanță a poporului în Duma? Nu e oare presa liberă pînă la abuz? Iar întrunirile publice au loc pretutindeni fără autorizație, în sunetul cîntecelor revoluționare, sub drapelul roșu, pe care nimeni nu mai îndrăznește a-l interzice. Libertatea! E mai multă decît trebue și burghezul începe a se neliniști. Vedeți că aceasta nu promite dezvoltarea ulterioară a mișcarei revoluționare, ea mai degrabă prezice reacțiune. Guvernul aliat al revoluției Un guvern care ar ști să se folosească de împrejurări ar fi oprit revoluția de mult. S-au făcut încercări. Politica care ar putea duce la aceasta a început a fi înțeleasă, și cu toate acestea, astăzi mai mult ca oricind, guvernul rus este cel mai sigur aliat al revoluției. De cîte ori n’a făcut el să revin la luptă pe moderații îngroziți de măsurile reacționare! La rîndul său el a urmat calea lui Carol I și a lui Louis XVI. Nici odată n'a știut să-și întărească amenințările, nici sa inspire frica, și cînd a trecut la concesiuni a ajuns totdeauna prea tîrziu. Cînd o infrîngere externă sau internă îl obligă a ceda, el încearcă să reînceapă la prima ocazie. Astfel ucazul din 25 Decembrie 1904 rămase multă vreme neexecutat, și prima promisiune de representanță națională făcută prin manifestul din Februarie 1905, risca de a rămîne nerealizată, dacă înfrîngerea din Tsușima n’ar fi grăbit această realizare. Dar se începu apoi negociarea asupra puterilor ce trebuiau acordate Dumei La început voiră să facă din ea o adunare consultativă și numai după noua revoltă din Octombrie i se acordă dreptul de legislație. Punerea în aplicare a manifestului din 30 Octombrie debută prin masacre și programuri organizate de către poliție. Legile asupra libertății presei, asociațiilor și întrunirilor au fost întrî elaborata apoi au urmat atentate. Nu s’a consimțit nici odată a se pronunța cuvîntul de Constituție, cu toate că s’a avut grija de a se păstra în legi cuvintul „autocratio“ și a doua zi după convocarea Dumei s’au publicat legi fundamentale în scopul de a se pune la adăpostul Dumei, tot cea cu privilegiația vechiului regim voiau să păstreze intact. Situația actuală După atîtea contraziceri nimeni nu mai voia să creaze în buna credință a guvernului nici să-î accepte concesiunile. Și acesta e motivul pentru care dizolvarea Dumei seamănă mai mult cu o lovitură de stat decît cu exercitarea unui drept al Coroanei. Intervalul îndelungat de 7 luni pentru care a fost amînată convocarea nouei Dume a convins poporul că aceasta era o tentativă de a exclude solemnele promisiuni, și de acea o nouă perioadă m M JIKîeî’ ft mmn mm ia m ia lu§ Jifisi = Un singur Bon din „DIMINEAȚA“ dă dreptul la jumătate prețuri, la orice loc-----