Adevěrul, noiembrie 1906 (Anul 19, nr. 6178-6208)
1906-11-25 / nr. 6202
V. < Congresul d-lui Vintilă Brătianu In vederea congresului liberal din nod, faimosul san E interesant modul cum se agită ocultiștii și brătieniștii din partidul liberal. D. Sturdza nefiind omul care să spună ce face, sau ce are de gînd sa fităj înlăuntrul partidului pe care-l conduce, natural că se găsesc alții cari intră în atribuțiunele șefului și nu numai că desfășură programe politice și dau soluiuni pentru toate chestiile, dar era chiar mai departe , fac escomunnicări, împart portofolii, pun chestiile cari trebuesc supuse congresului liberal, indică o anumită direcție politică a partidului liberal, etc. D. Vintilă Brătianu a desfășurat, zilele acestea, o acțiune de adevărat șef de partid, s’a substituit d-lui Sturdza, cu sau fără voia șefului liberalilor, aceasta nu ne privește. Știți ce a făcut în cîteva zile d. Vintilă Brătianu ? După ce a făcut cîteva mustrări d-lui Sturdza, prin „L’Independance Roumaine“ că n’a dat nici un impuls partidului în ultimele alegeri comunale, d. Vintilă Brătianu a început să prepare terenul pentru viitorul congres liberal. Mai întâit d. Vintilă Brătianu a ținut să-șî dea curs unei mici răsbunări, să ceară și să obțină escomunicarea d-lui Pimancea de la Pitești, fiindcă acest bătrîn liberal nu vrea să-l recunoască de șef. Și cine nu vrea să recunoască pe un Brătianu de șef, trebue dat afară din partid, din acest partid democratic. După această mică răsbunare s’a aranjat apoi ca congresul liberal să nu aibă loc în casa partidului, nici într’o sală publică, ci în casa d-lui Vintilă Brătianu. Mai mult decît atît, în ajun de a se hotărî acest congres s’au lansat diferite svonuri asupra împăcarei ocultiștilor cu d. Sturdza, bineînțeles în așa condițiune încît să reiasă că șeful liberalilor a primit toate condițiile ce i s’au pus și a fixat, chiar de pe acum, lista viitorului cabinet liberal cu d. Ionel Brătianu la interne și cu d. Stere la instrucție. Gluma aceasta n’a prins însă fiindcă lansarea d-lui Stere în rîndul ministeriabililor a provocat o destăinuire relativă la o afacere a d lui Stere care nu l-ar putea indica printre ministeriabilii liberali. Imediat d. Vintilă Brătianu a dat un comunicat prin care se decretează ministeriabilitatea d-lui Stere, comunicat care a stîrnit un imens hohot de rîs în cercurile politice, fiincă pînă azi nu s’a mai dat un așa comunicat După toate aceste isprăvi, d. Vintilă Brătianu a luat condeiul partidului și a așternut, din nou, faimosul sau program de la Pitești, spunînd : acesta„ programul pe care congresul, care se va ține la mine acasă, trebue să-l voteze. Prin urmare tendința acestui congres e vizibilă, reese din preparativele d-lui Vintilă Brătianu. Se putea ca d. Dimancea să vină la congres, în casa d-lui Vintilă, și să vorbească acolo de pildă de șefia de la Pitești ? Nu se putea așa ceva ! Deci afară cu Dimancea! Se putea oare ca congresul să aibă loc la clubul liberal care nu mai este administrat de an ocultist, ci de un sturdzist ? Desigur că nu. S’a aranjat clar ca partidul să vină la d. Vintilă Brătianu acasă. Nu trebuia să se știe în ajunul congresului, cum s’a regulat chestia ministerului de interne, faimoasa chestie care a provocat memorabila grevă parlamentară ? De aceea s’a lansat svonul că pe această bază s’au împăcat ocultiști. Vintilă Brătianu a schițat program de la Pitești tip cu d. Sturdza, care a oferit de pe acum, d-lui Ionel Brătianu, portofoliul internelor. In fine s’a manevrat astfel încît acest congres să aibă fizionomia unei adunări în care d. Vintilă Bratianu să dicteze programul, să indice pe viitorul ministru de interne și să țină atimnat spectrul escomunicărilor deasupra acelor capete cari ar îndrăzni, ca d. Dimancea, să crâcnească în potriva vreunul Brătianu, fie el chiar Vintilă. * Deși în aparență totul e abil înscenat, totuși faptul că ocultiștii pun de astă-dată direct în buza tunului pe frații Brătianu și faptul că se manifestă, din nou, și în mod violent, — prin escomunicări — tendința de a se supune un întreg partid, cu șef cu tot, unei dinastii, e în fond, lipsit de orice tact. Din acest punct de vedere boemî, și chiar prinții din partidul conservator, sînt mult mai democrați decît "beizadelele" din partidul liberal. Dar toate aceste „trucuri“ cari s-au pus la cale în ajunul congresului liberal, pot fi demascate printr’un singur gest sau printr’un singur cuvînt al d-luî Sturdza, ceea ce probabil că o va face șeful liberalilor, în plin congres, spre a dovedi că toți s'au supus și că a dobindit acel restitutio in intearum. R. X. Anul al XVI-lea. — No. 62025 bani în toată țara FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA: COHOEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER ® Ce. București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 34 CONST. MINE ABONAMENTE : Un an . . * . . Le! 16.— 6 luni » . • No . 3 luni • • . • M 4.— o lună 4 • . • . * 1.50 la străinătate indoit „ Provincie și Străinătate No. 12140 Apare zilnic la ora 5 seara ce ultimele știri ale zilei B surourile ziarului: Str. Sărindar, !f TELEFON I Pentru Capitali Mo. 14110 Sîmbătă 25 Noembrie 1906 Congresul d-lui Vintilă Brătianu.Scăderea birurilor Prost plătiți, greu nedreptățiți pe timpul intemperiilor cari întrerup din cînd în cină circulația tramvaielor în timpul iernei, obligați la un număr de ore de lucru excesiv, situațiunea acestor oameni e în adevăr deplorabilă și menținerea ei fu poate fi nici în interesul societăței tramwayelor. Este caracteristic, dar economic este explicabil că direcțiunea are mai multă grijă de cai decit de oamenii de la tramwaye. In adevăr, omul cînd dispare, sute de alți se prezintă în locul lui; cînd dispare un cal, dispare odată cu el costul lui, întrucît n’a fost încă scos pe deplin prin serviciile aduse! de aceea nu e de mirare că adesea grija e mult mai mare pentru cal decît pentru om. O societate ca aceea a tramwaielor—cu deosebire o societate cu capitaluri străine—n’ar trebui să aștepte prea mult ca nemulțumirile personalului sau să se manifeste în mod public. Personalul e destul de ieftin în Romînia, procentul pe care-l produce capitalul destul de frumos, pentru ca cei ce de fapt depun o muncă atît de obositoare, să poată fi tratați mai omenește. NAZRIT11 Nu e sare! Saturn D. d. Rădulescu de la Pitești, pe care piteștenii l’au făcut cu atîta entuziasm primar al lor, a adus înnaintea camerei chestia lipsei de sare, lipsă care, slavă Domnului, nu se simte niciodată în cuvîntările sale, cari sînt adesea chiar pipărate A plăti 50 de bani chilogramul de sare într’o țară în cari sărăturile sînt la ordinea zilei înseamnă în adevăr a ajunge la prețuri extra-sărate. Ca să ajungem însă aci sub guvernul de azi nu ne așteptam — și aceasta pentru un motiv destul de simplu: înțelegem să se urce prețul piperului deoarece s’a vîrsat cam mult piper Sotre cel dela putere — dovadă că se piartă cam des — dar să lipsească sarea, ăsta e încă un tur de forță al amicului nostru Miclescu-Pașa dela C. P. R. Pi Debutul unui cancelar După demisia contelui Goluchowsky, s’au găsit ziare de seamă austriace cari să declare că baronul de Aehrenthal nu are șanse să devie cancelar fiindcă nu știe să vorbească, să fie discursuri. De vreme ce cancelarul este unicul ministru responsabil al politicei externe austro-ungare, el trebue să fie un orator capabil de a face obicinuitul expozeu și de a susține discuțiile ce s’ar ivi în Delegațiunî. Baronul de Aehrenthal a devenit totuși cancelar și acei cari credeau că nu știe să vorbească, fiindcă de ce niî manifestase Cea mai mare virtute a diplomaților, tăcerea, a dovedit că știe să fie un discurs,— lucru de altfel nu tocmai greu mai ales cînd ai ce spune. Expozeul baronului de Aehrenthal, totodată debutul sau parlamentar, a fost foarte bun. El n’a spus mai puțin, mai mai rău, decît ce a spus Gołuchowsky în numeroasele sale expozeurî. Ba Aehrenthal a arătat că practicînd ca diplomat tăcerea, ca șef al diplomației austro-ungare nu are de gind să-șî schimbe obiceiul. Și deși a ținut un lung discurs, Aehrenthal nu a făcut decît să dovedească prin el că marea școală diplomatică a lui Metternich perzistă încă : baronul de Aehrenthal a arătat că D-zeu î-a dat limba pentru ca să nu-și spue gîndul. Nici una din marile și micile griji ale politicei externe austriace n’a fost dată în vileag. Totul a fost prezentat în lumina cea mai roză. Peste tot locul nu sînt decît relațiuni excelente și amicale. Cu atît mai bine, deși nimeni n’o crede. Intr’o privință însă,xpozeul baronului de Aehrenthal s’a deosebit de acele ale lui Goluchowsky. Față de statele mai mici, cancelarul cel nou n’a avut limba guul arogant pe care’l avea fostul naiv,lar E încă în amintirea tuturor cenzurate și a permis, în ultimul sau discurs, contele Goluchowsky la adresa Romîniei. Baronul de Aehrenthal a înțeles ce datorește demnităței noastre și a ținut numai să releve în mod expres excelența relațiunilor dintre monarhia vecină și statul nostru. Atitudinea aceasta a noului cancelar nu poate decît să facă o bună impresie și din acest punct de vedere debutul său a fost de natură a ne lămuri și pe noi asupra personalităței sale. E. Ifatoarea le el, ehre, în definitiv, n’a avut împotriva ei decît 63 adversari. E probabil că în viitorul Reichsrath vom avea un puternic grup parlamentar , socialist. Terenurile petrolifere S’a scris și discutat mult asupra mărci bogății naționale ce avem în terenurile noastre petrolifere S’a vorbit însă prea puțin de faptul că această bogăție nu e decît pe hîrtie cită vreme nu e pusă în valoare; că în valoare nu poate a pusă pînă cînd nu vin capitaliști să le exploateze, iar capitaliștii nu pot veni decît cînd au absoluta siguranță a proprietăței pe care cu bună credință și bani și mai buni și-au procurat-o. Dar cu toate legile ce aveam și s’au mai votat, siguranța proprietăței nu o avem și di. Ion Theléresen a vorbit de sigur din inima îngrijată a multora cînd s’a ridicat la Cameră și a atras atenția ministrului de justiție asupra escrocheriilor ce se comit cu concesionările de terenuri petrolifere. Cunoaștem și noi cazuri cari strigă la cer. Știm persoane cari au plătit scump concesia unui teren și s’au pomenit după aceea că li se contestă proprietatea acestui teren, pe care poate au și pus sonde, cheltuind noi sume de bani. Dacă parchetul n’are a sa ocupa de multe asemenea cazuri, pricina nu e că ele sunt rare, ci că oamenii cinstiți nu vor să aibe dar averi pe la parchet, că preferă să mai facă un sacrificiu decit să aibe procese 1terminabile și că uneori escrocii știu atît de bine să se strecoare printre articolele codului penal, încît cel care i denunță, riscă a avea un proces de calomnie sau chiar o provocare la duel... D. Florescu a făcut decî o faptă bună. Tot ce-i de dorit este ca intervenția sale să determine într’adevăr o acțiune a ministrului de justiție care să aibă efectul salutar de a pune capăt manoperelor escrocilor, manopere mari, dăunătoare unor persoane, în aparență, sunt dăunătoare întregei noastre industrii petrolifere și pun în cauză tot viitorul frumos al acestei industrii. Rp. Personalul inferior al tramwayelor cu cît tramwayele dau venituri mai însemnate—și an cu unele dau sporuri de venituri — cu atîta atențiunea publică se îndreaptă asupra situațiunea personalului inferior de la acest serviciu. In adevăr, lumea venind atît de frecvent în contact cu conductorii și vizitii de la tramwaye, cum cunoaște starea materială a acestor oameni, cu toate că direcția tramwayelor are grija de... a interzice prin avize, vizitiilor de a vorbi cu pasagerii.. Sau nu acesta e scopul interzicerea ? ! Scăderea tirarilor Am așteptat cu nerăbdare să citim expunerea de motive cu care ministrul de finanțe însoțește procctul sau de lege prin care propune reducerea cîtorva impozite și anume a taxei foncierei pe proprietăți rurale mai mici de 10 hectare, a taxei pe salarii și a taxei de comumațiune asupra vinului. Am citit acum expunerea de motive și știm dintr’însa că totalul reducerilor propuse de d. Take Ionescu se cifrează la 3 800.000 lei pe an. Dacă ai în vedere cît au fost încărcați birnicii romîni dela 1899 încoace, și dacă mai ales ai în vedere excedentele crescînde din ultimii ani, vei trebui să spui că reducerea e mică și nici d. Take Ionescu nu susține altfel. D sa crede însă că reducerile sînt foarte importante „„fiindcă înseninează încetarea vremea de teama și începerea unei vremi de siguranță cumpătată, și, prin urmare de ușurări posibile“. Slabă mîngăiere și vagă speranță pentru contribuabilul rom,în care relativ este dintre cei mai apăsați. Un lucru însă este interesant în expunerea de motive a d-lui Take Ionescu. D sa — și aceasta am mai putut-o observa și cu alte ocazii — este un partizan al impozitului progresiv pe venit Din acest punct de vedere d-sa socoate taxa pe salarii de exemplu ca dreaptă, pentru că e o taxă pe venit și admite discuție numai asupra cotităței. Cotitatea însă o reduce pentru că socoate salariile ca venituri ce merită a fi mai puțin impuse carentele pămîntului și alte feluri de rente. Dacă d. Take Ionescu însă e partizan al impozitului progresiv pe venit — cum rezultă nu din declarații categorice ale d-sale, dar din diferite argumentații ale d-sale — de ce nu cată să-l realizeze în mod drept și franc ? Avem la noi tot felul de impozite pe venit,—de ce nu le-am unifica și impozitul unificat nu l’am face progresiv, adică drept? Răspunsul e simplu—și acid. Take Ionescu se înșeală—«oi avem numai în aparență impozite pe venituri, în fond avem impozite fixate în mod arbitrar, ușoare pentru cei bogați cari prin legea noastră electorală sînt stăpînitorii țarei, grele pentru cei săraci. Cu atît mai grele pentru aceștia cu cît impozitele indirecte apasă chiar mai greu pe săraci decît pe bogați și totuși ele constitue sursa principală a veniturilor statului. Nimeni nu va contesta că reducerile de biruri propuse de d. Take Ionescu sînt binevenite, deși toți ar fi dorit să fie mai considerabile,—dar o adevărată ușurare a mulțimei contribuabililor romîni nu va putea aduce decît complecta schimbare a sistemului nostru de impozite, în sensul impozitului proporțional și progresiv pe venituri. Pol ii#* 4-Reforma electorală în Austria — O izbândă pentru proletariat — Reichsrathul și-a dat votul hotărîtor în privința nouei legi electorale. Inbunătățind destul de artificial și de neegal circumscripțiunile, s’a stabilit totuși votul universal în locul sistemului odios al colegiilor care dădea cîtorva duzini de mari proprietari funciari sau de mari capitaliști o putere de vot superioară celei de care dispuneau zecile de mii de proletari. Firește, presa întreagă din Viena stârnește foarte mult asupra însemnatățe zilei parlamentare, care, în treia lectură a legei, a determinat votarea ei. „Arbeiter Zeitung“, ziar socialist, celebrează avantagiile noui pe cari le educe reforma proletariatului organizat și creșterea considerabilă a puterei lui politice ce va rezulta din această reformă. Fără îndoială, această primă biruință se datorește presiunei viguroase pe care a exercitat-o clasa lucrătoare. Formidabila manifestație care, chiar în momentul grevei generale rusești, a adus in fața palatului Reichsrattului 150 de mii de lucrători socialiști, a determinat desigur noua legislație electorală. Nu încape nici o îndoială că ea nu e în întregime potrivită cu dorințele democrației socialiste. In această babilonia de rase și de limbi, care se numește Austria, noua repartiție a mandatelor lovea cu tărie în interesele nu numai ale marilor proprietari funciari, ci și în preocupările naționaliste stricte ale germanilor, ale unei părți a cehilor și rutenilor. Pentru a se împăca vreo cîteva din aceste elemente sau cel puțin pentru a le neutraliza, Reichsrathul a trebuit să se dedea acestei minei savante de „îmbunătățire a circumscripțiunilor“, de care am pomenit mai sus, și care asigură unora dintre elementele monarhiei o reprezentare parlamentară foarte superioară puterilor lor adevărate. Dar numai pe această cale s’a căpătat o majoritate parlamentară de 194 voturi în Adeveruri*** Büüline Și-a găsit o misiune și gazeta ocnașului Mărgăritescu ! Traduce pe d. Prostilă Brătianu din franțuzește în.... romînește, ca să nu zicem în țigănește, deoarece la această nobilă misiune e... condamnat emancipatul Iancu Nădejde ! Expoziția Liberalii sînt încîntați că s-a închis Expoziția și că nu se va face discuție la mesagiu. Cul modul acesta speră să scape de a da socoteală de atitudinea lor în a această chestiune. Te pomenești că î... interpelează cineva din majoritate !! Pfl „Violența" publică ori al 18-lea articol despre „Ideile lui Meitani“, adăugind la sfîrșit: „Ne mai rămîne să spunem într’un „singur număr (Să se facă uite așa! — „cine nu s’o ține de vorbă !!) și cîteva „vorbe bune despre articolele d-lui „Meitani și vom isprăvi“ ! Uf! Slavă ție Doamne!... Dar fie că hain om! 18 articole cu vorbe rele și unul singur cu „cîteva vorbe bune" . Păcat însă că n’a atins jubileul de 25 de articole ! Rigoletto Interviewurile Nu mai e o taină pentru nimeni că șeful partidului și al guvernului conservator se trudește de la deschiderea parlamentului să stingă neînțelegerile dintre cele două tabere guvernamentale. Acestei tendințe se atribue și faptul că fiii săi d-nii Grigore și Mihail Cantacuzino, au acordat interviewuri prin cari voesc să reducă la chestiuni neînsemnate motivele ce au provocat zizania din partidul conservator Dar se vede că acești doi tineri oameni politici sunt mai mult influențați de altcineva decît de președintele consiliului, în acțiunea d-lor politică, deoarece tonul cu care vorbesc prin interviewuri e foarte mult apreciat de Epoca. Ambii și în special d. M. Cantacuzino insistă foarte mult asupra ideei că neînțelegerile din partid sunt numai opera unor nemulțumiți cari nu și-ai putut ajunge încă scopurile. Cu totul altfel ar fi vorbit fiii d-lui Cantacuzino dacă n’ar fi sub influența unui oarecare personaj, care stă după perdea și trage sforile și cărui grozav l-ar conveni ca vîlva să nască din nou în partidul conservator. Un interview caracteristic e cel acordat de dl. Rachtivan celui mai obscur ziar din cîte apar în Capitală. Prin acel interview d. Rachtivan a declarat că e în contra actualei formațiuni ministeriale, care totuși e prezidată de d. Cantacuzino și pentru menținerea căreia șeful conservatorilor se trudește grozav. In cît sar putea zice că ceea ce vrea să dreagă d. Cantacuzino, strică cel mai de aproape ai săi, lucrînd pe față, prin intervievarî, sub îndemnul unui intrigant care s'a dezasperat singur de ceea ce face și desface, — și care totuși va lăsa pa seama altora răspunderea celor ce vor urma. R. V. PAREßI ȘI IMPRE8U Inciderea Expoziției Sînt foarte puțin omul solemnităților și chiar cînd sînt legat de ele prin îndatoriri profesionale, caut să scap în optsprezece din douăzeci de cazuri. Cu toate astea era, deși nimic nu mă silea, deși vremea era rea, mi-am îndreptat pașii spre Expoziție, să asist la închiderea ei. Bura și se întinsese pe cer o rețea de pînze care comunica atmosferei o nespusă tristeță. Cind am apucat pe „Calea Moldovei“ printre copacii desfrunzițî, plutea par’că peste tot o grea părere de rău”.. Toate frumusețele acestea, toată acastă splendidă sforțare de muncă, toate rezultatele avîntului’și dragostea de armonie cari au creat acest admirabil concurs național, vor dispare încetul cu încetul , par’că se dezlipea ceva din ființa noastră, ceva care ne-a făcut mare plăcere și multă cinste...Am fi voit să putem arăta multă vreme încă străinilor, mai cu seamă, că putem și noi ceva, că știm munci și noi și avem și noi puțină înțelegere pentru ce e mare și frumos. D-nui ministru de domenii, în cuvintele sale rostite in Arenele romane, a avut dreptate să constate o melancolie în actul acesta al închiderea Expoziției. Melancolia aceasta era nu numai în suflete era și în natură și era accentuată și de lipsa de la acest act a acelui căruia fusese închinată această expozițiune. Natura, firește, va mai întineri de multe ori în parcul măreț care va rămîne la Filaret și pentru toți cei cari au petrecut în ea ceasuri de adîncă mulțumire și mîndrie. Expoziția generală romînă din 1906 va rămîne una din frumoasele amintiri ale vieței. E. D. F. CHESTIA ZILEI Decapitările și escotomicările D. Sturdza, după cererea d-lui Vintilă Brătianu, a șters pe dimancea, apoi pe d-niî Domescu, Adamescu, Predescu, Rioșanu, etc. ....Sau cum se restabilește „coceziunea“ și frăția în marele partid liberal !! Cărți și reviste — „Dans les Carpathes Roumaines” —„ Vine fără îndoială ciudat să vorbești tu însuți de lucrarea ta , n’aia însă încotro... Cartea mea, „Dans Ies Carpathes Roumaines“ a apărut la Paris acum mai bine de două luni și mi-a procurat o mare mulțumire sufletească prin mulțimea de manifestațiuni simpatice cu care a fost întîmpinată. La noî însă... La noî o singură critică s’a făcut, pe cît știmi, pînă acum, acestei cărți și anume aceea apărută în „Sămănătorul“ No. 39 din 24 Septembrie; se compune din 4 rînduri (pag. 780) și face parte din notițele „Cronicei“ din coada revistei susnumite (in cauda venerum). Sînt dator a da o lămurire publicului cititor care, dînd crezare acelor rînduri răutăcioase și de rea credință, ar fi indus în complectă eroare ; sînt fericit că pentru această întîmpinare, mulțumită extremei bunevoințî a d-lui C. Mille, mă pot folosi de coloanele ospitaliere ale „Adevărului“. Transcriu textual notița de care e vorba : „Dans les Carpathes Roumains de d. Nestor Urechie apare în a patra ediția la Lemerre, în Paris. Nu e o descriere a munților noștri, care s’ar fi primit cu bucurie, ci un roman, în povestire și scrisori, într’un stil care e numai corect.“ Răspuns , criticul „Sămănătorului“ și-a dat verdictul asupra unei cărți pe care n’a citit-o. Negreșit, n’a citit-o. N’a citit nici măcar coperta, căci alminteri ar fi observat că titlul ei este „Dans Les Carpathes Roumaines“, iar nu Roumains și ar mai fi constatat că s’a publicat de către casa editoare Plon-Nourrit, iar nu Lemerre. Dar să nu căutăm pete în spatele d-lui critic, legîndu-ne de astfel de amănunte, ci să trecem la propoziția a doua: „nu e o descriere a munților noștri, care s’ar fi primit cu bucurie, ci un roman, în povestire și scrisori“. Fals, fals, arhifals, întreaga carte este scrisă in vederea descripției Bucegilor, iar romanul este accesoriu, romanul nu este decît un pretext, un vestmînt. Pînă și împărțeala lucrări(Automne, Hiver et Printemps, Étc) învederează că intenția autorului a fost a zugrăvi natura în toate anotimpurile. Cititorul deschidă cartea, și va constata că singură partea a doua (Memoires de Genepin) povestește întîmplărî cari și acestea, au drept cadru, cel mai adesea, Bucegii. Criticul „Sămănătorului“ adaugă sfîrșind: „într’un stil care e numai corect“. Aci, trebue să declar că mă simt foarte fericit că mi se acordă corectitudinea stilului; iată o calitate pozitivă.... Se poate oare făli cu ea oarecarî critici cari într’un stil cîlțos umplu biete pagini dela cari, dacă ai îndrăzneala să le citești, te alegi cu dureri de cap groaznice ? Dar acel „numai“ restrictiv m’a pus pe gînduri și era să-mi zmulg părul cînd, din fericire, mî-am amintit de cele ce au scris criticii francezi cari au citit cartea. Să mi se dea voe a face numai cîteva citațiuni. Le Revue hebdomadavre (13 Oct.): „Par ee temps de tourisme banal, on tant de messieurs Perriehon se aaettent en mouvemsnt, e’est tme choso qui repose et pique la euriosité qu’un retour au natnrisme de jadis, & la sincórité des impressions. Nous ressentons vraiment le mal des cimes, nous respirons 1‘arome salubre des foréts inviolóes et des pâturages oű eampent les bergers roumains, en parcourant les pages vibrantes et puissamment colonies du livre de M. Nestor Urechia. Pas sn coin des Bucégi oü ne s’accrochent un rayon, un souvenir, une lé gende, une do ces visions changeantes qui font la magie des pays de montagnes et expliquent le culte des descendants des legionnaires roumains pour les Carpathes, eette fióre image de l’antiqne Dacie“. Léo Claretie se exprimă astfel: „Le livre de M. Nestor Urechia : „Dans Ies Carpathes Roumaines“ (Ies CITIT! JPACÎ. II ,«a IfflliE fl. lâJHlȚEr Cereți polifine Dasmistică tuturor vînzătorilor și chioșcarilor prima fasciculi din CASETA CU CAP DE MORT care &e împartă «ȘI A VUIT tuturor cititorilor noștri