Adevěrul, noiembrie 1906 (Anul 19, nr. 6178-6208)
1906-11-26 / nr. 6203
5 și în toată țara Daminică 26 Noembrie 1905^ Provincie și Străinătate No. 12140 Apare zilnic la ora 5 seara ca ultimele știri ale zilei Biurourile ziarului: Str. Sărindar, I v Ocultiștii și ministerul de interne Cele ce se petrec !n culisele liberale pun în evidență ten<rea și asi terni credința ocultiștilor de a și asigura, pentru viitor, minis* de interne și „Politica“ de azi a ocultiștilor e cum nu se poate mai fățarnică. D. Vintilă Brătianu analizînd activitatea ultimului cabinet liberal a pus în lumină numai reformele d-lui Costinescu, desigur pentru a acredita svonul că fostul ministru de finanțe e azi în perfect acord cu politica ocultistă și că n’are nimic de obiectat în ce privește condiția ocultiștilor de a se împăca cu d. Sturdza, anume rezervarea ministerului de interne pentru d. Ionel Brătianu. Laudele ce le aduce azi d. Vintilă Brătianu d-lui Emil Costinescu nu vor face însă pe fostul ministru de finanțe să uite vre-odata cum a fost tratat, tot în „Independența“, cînd s’a făcut convenția cu hîrtia de țigară. Atunci d. Vintilă Brătianu l’a escomunicat din partid mai räu decît pe d. Dimancea, căci l’a excomunicat motivat. Dar cel puțin acum d. Costinescu se răzbună, căci prin atitudinea sa a reușit să-l silească pe d. Vintilă Brătianu nu numai să-l cultive politicește, dar chiar să-i facă elogii exagerate, susținînd că numai reformele dlui Costinescu s’au relevat sub trecutul guvern liberal și astfel s’a descoperit politicianismul ordinar al ocultiștilor. Câtă vreme d. Costinescu a luptat înpotriva Ocultei și era de părere că d. Vintilă Brătianu e bun cel mult de șef de birou, acest bărbat politic nu mai putea figura în mijlocul partidelor, cum însă s’a apropiat de ocultiști și mai ales cînd sî-au închipuit că vor putea convinge pe d. Costinescu că trebuie să treacă sub șefia d-lui Ionel Brătianu, din acel moment nu e mai mare reformator în partidul liberal decît d. Costinescu. Desigur că cel mai desgustat de această politică a ocultiștilor trebue să fie azî tocmai d. Costinescu, care, cu siguranță, că la cea dintriii ocaziune va dovedi lumea politice că grozav se înșală ocultiștii cînd cred că și d-8» e croit din aceeași stofă politică. ■ * Pentru a pune însă și mai bine în evidență est e de fățarnică tactica aceasta a ocultiștilor, e suficient să relevăm și modul cum d. Vintilă Brătianu vorbește de reformele fostului ministru de interne. D. Vasile Lascar a avut intențiunî bune cînd s’a ocupat cu reformele administrative, dar n’a consultat partidul asupra acestor reforme, — de aceea n’au eșit complecte,— susține d. Vintilă Brătianu. Dar oare greva parlamentară s’a declarat pe o chestie de principiu, sah s’a cerut pur și simplu ministerul de interne pentru d. Ionel Brătianu ? Dacă este așa, atunci de ce ocultiștii apar azi ca cei mai aprigi partizani ai programului ? Acei cari într’adevăr au tot interesul de a se alcătui, în opoziție, programul viitorului guvern, sunt acei cari au avut de luptat contra hărțuelilor ocultiștilor cari mereu căutau să pună bețe în roate cînd un ministru neegreat de eî venea cu vre-o reformă oarecare. Avînd un program bine definit, precis, cu soluțiuni clare în chestiunile mari la ordinea zilei, natural că vor dispare... pretextele pentru campaniile de... principii și nu vor rămînea decît campaniile sa dea... oculte. Dar ocultiștii prevăzînd că cei pățiți, în partidul liberal și în special d. Sturdza, vor lua pentru viitor toate precauțiunile, ca să nu se mai încingă discuțiile de... principii în jurul reformelor ce se vor prezenta, au luat se zice, și eî o precauțiune, anume ca ministerul de interne să fie rezervat d-lui Ionel Brătianu. Avînd program și ministerul de interne pentru d. Ionel Brătianu, natural că ocultiștii speră să guverneze mai mult decît o legislatură, căci d. Vintilă Brătianu se vede că visează un regim de 12 ani al d-lui Ionel Brătianu ! Au visuri frumoase și mărețe ocultigtie! Desigur că d. Sturdza cînd se retrage în biblioteca d-sale, rîde cu poftă de toate aceste planuri ale acelor cari l’au răsturnat și caută a-i... sconta șefia. La momentul oportun, cînd bătrinul șef al liberalilor va fi chemat să formeze cabinetul, desigur că vor încerca primele deziluzii, acei cari urmăresc azi recăpătarea partidului liberal și după cîteva luni de guvernare iar se vor isbi de cei doi bătrîni din guvern, Sturdza și Costinescu, cari au să țină piept tuturor asalturilor ce vor reînoi ocultiștii. De altfel situația din partidul liberal se va desemna mai bine în congresul acestui partid în care de sigur că d. Sturdza are să-și spună cuvîntul deciziv. A. W NAZBITII Sporirea diurnelor deputaților Circulă un zvon, care are cele mai multe șanse de a deveni fapt , circulă zvonul despre sporirea diurnelor deputaților și senatorilor, căcî într’un stat constituțional nimic nu poate opri pe membrii parlamentului de a-șî spori.. rația! In special. în momentul de față, sporirea indemnităței parlamentare e la ordinea zilei, deoarece parlamentul francez a sporit’o la 15.000 de lei pe an de cap. Adică vorba vine de cap“ — fiind-că cei 15.000 de lei nu sunt în nici un raport cu capul respectiv ! La noi n’ar fi de mirare, dacă excedentul de +5 de milioane ar face pe reprezentanții națiunei să se gindească.... la ei Generoși cum sunt, ar putea în cele din urmă să li se rupă inima de mizeria în care se află cu un pol de ședință și de aceea un gest frumos și... larg nu e exclus !/ Pap istes Ocultiștii și ministerul de interne.Programul liberal hectare ale proprietarilor cari ’și lucrează singuri proprietățile. Pină la vacanța Crăciunului mai avem însă încă o lună de zile. Iată un timp care ar putea sluji la discuțiuni serioase asupra chestunilor anunțate prin mesagiă Prevedem însă că el va trece neîntrebuințat, că se va pierde vremea în politică de „culise“ și că apoi budgetele se vor vota în pas gimnastic și proectele vor avea onoarea unui simplacru de discuțiune. E o dovadă că in afară de discuțiunile de politică generală, atît guvernul cît și parlamentul, atît majoritatea cît și minoritatea, sînt foarte puțin ispitite de discuțiunea chestiunilor de principiu, a problemelor budgetarys, economice sau culturale. Dacă nu se face polemică de la partid la partid, viața noastră parlamentară e moartă , lucru semnificativ pentru puțina pregătire a oamenilor noștri politici in materie de legiferare. « O •» mm Saturn Programul liberal — D. Vintilă Brătianu arată care trebue să fie programul liberal — D. Vintilă Brătianu continuînd cu publicarea articolelor sale asupra situațiunei partidului liberal, se ocupă și de cesiunea programului acestui partid. Se pare că d. Vintilă Brătianu se crede un fel de teoretician, de spiritul rector al partidului liberal. Altfel nu se explică cum de în articolul său asupra programului liberal, nici o vorbă nu pomenește de faptul istoric că un asemenea program există, faimosul program de la Iași! Nici cu o vorbă d. Vintilă Brătianu nu pomenește de cerințele destul de frumoase ale acestui program, ci socotind acest program drept crtie maculatură,—schițează planul unui altuia nou și practic. Acest program nou se compune din două părți, dar nu cum ați crede și cum e o veche și sănătoasă tradiție, una de principii și una de reforme practice, ci absolut cum e în spiritul politicianului român : una distructivă și una de reforme. Cea distructivă se conduce de principiul : ce n’am făcut noi, este rău și trebue dărîmat. Ea propune deci distrugerea a tot ce a făcut actualul guvern. Cea de reforme este, ce-i drept, mai îmbucurătoare, numai de n’ar avea în partea ei cea mai frumoasă soarta programului de la Iași, pe care azi nici chiar ă. Vintilă Brătianu nu l mai ia în serios. Afară de acele vagi indicatuni asupra unor reforme paliative a chestiei țărănești, precum spitale, îndreptarea stărei sanitare, trei sunt reformele mai importante propuse de d. Visilă Brătianu, și anume : Casa Rurală, lărgirea colegiilor electorale și regularea stațiunilor dintre proprietari sau arendași și țărani. Această ultimă reformă, care ni se pare a fi nodul cestrei țărănești, d. Vintilă Brătianu, abia o atinge în treacăt; celelalte două : Casa Rurală și Votul universal, le tratează iarăși ca pe niște idealuri îndepărtate, menite să figureze în program, doar pentru a satisface dorința unor anume tineri generoși ca să poată întrezări pe ferestruică cerul albastru al idealului! Căci de Casa Rurală d. V. Brătianu spune că e o revendicare cucerită, dar trebue să i se caute forma, ceea ce necesită studii profunde, iar de Votul universal că trebue văzut dacă partidul liberal vroește a se îndruma spre dânsul și dacă da, trebue votate reforme ale legei electorale, lărgiri moderate ale dreptului de vot, cari să prepare reforma mare a Votului universal. Și astfel acest penultim articol allui Vintilă Brătianu în care în fine te puteai aștepta să găsești ceva pipăit, nu conține nici el ceva hotărît, decît doar că e lucru sigur ca partidul liberal să continue pe vechea cale de a cîrpi pe cele existente, dar fără de a proceda la o acțiune energică decizivă, care să împingă statul nostru politicește mai înainte, mai în rîndul statelor europene. Ac t-Anul al XVIII-lea. — No. 6203 FONDATOR Alex. V. Beldimann PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER a Co. București, str. Karageorgevicl 18 Telefon 3 4 Pentru Capitală No. 14110 TELEFON 1*, pe vecina Austro-Ungariei, Romînia, pentru nedreptatea ce face romînilormacedoneni, ca un diplomat iscusit ce este, vorbește de Romînia în alt capitol. Socotește cancelarul austro-ungar că prin aceasta flatează statul român de a nu-1 amesteca adică printre statele balcanice și că guvernul român va fi astfel mai mult decât mulțumit, va fi încîntat! E adevărat că statul român nu face parte din statele balcanice. Dar există presumția că baronul d'Aehrenthal știe că chestia macedo-romînă susținută de statul român face parte din chestia balcanică. Credem că ar fi trebuit să se țină seama întrucîtva și de aceasta faptă, mai ales că de trei ani încoace Mesagiul tronului Romîniei de deschiderea Corpurilor legiuitoare vorbește cu mult interes de chestia macedoneană. B. Macedoneana, de mai jos, pe care a încredințat-o corespondentului lui „Standard“: „Mă mir că un om de valoarea doui Dicey vorbește cu atîta ușurință de lucruri așa de grave. Mă mir și mai mult că a înțeles așa de greșit niște cuvinte foarte lămurite. „Am întîlnit pe d. Dicey la j Carlsbad acum vre-o cîțiva ani și am schimbat între noi impresiunî asupra politicei zilei. Dar amintirile lu! îl serve 30 extraordinar de räu, cînd îmi atribue afirmarea că nu poate fi pace în Europa atîta timp cu Alsacia-Lorena nu ne vor fi înapoiate. „In schimb, îmi aduc foarte bine aminte că am opus teza lui germanice dreptul imprescriptibil al alsacienilorlorenilor să dispne de soarta lor și că am susținut că violarea acestui drept nu era o bună temelia pentru pacea europeană. Cititorul să judece dacă aceasta poate să îngădue d-lui Dicey să scrie că sunt indiferent față cu menținerea păcei europene și că politici mea e în primejdie să ducă Marea Britanie la un războiu. Dimpotrivă, nu pot fi oare învinuiți de indiferență pentru menținerea păcei, oamenii cari găsesc că e bine să ațîțe și să învenineze niște certuri de presă prin cuvinte mai mult, sau mai puțin neexact raportate ? „Nu știu ce motive adin ei au putut împinge pe d. Dicey să-mi străvestească gîndul, desigur fără să-și dea seamă. Dacă și-a propus numai să furnizeze o nouă materie vorbelor räuvoitoare ale presei pangermanice împotriva Franței și a guvernului francez, sînt încredințat că va dobindi o deplină satisfacție“. țurile de cari au fost liberați la terminarea osîndei! Să î scăpăm de aceste lanțuri, să nu uităm că închisoarea nu este decît o intrare pe drumul crimei, dacă nu se găsește concursul cetățenilor liberi care să ajute pe cei cari i s-au depășit păcatele, de cari adesea sînt mai puțin vinovați decît societatea cei din fundul ocnei sau al unei închisori. B. Br. li— ♦ agr» * Nu se discută Adresa — Dar ce ne discută? — Guvern și opozițiune au căzut, se pare, de acord să nu se discute Adresa de răspuns la mesagră, în sana de deferență pentru suveran, care nu e în măsură de a urmări discuțiuni politice cari ar diviza prea adinc partidele, în momentele acestea cînd s’ar cere ca ele să fie cît se poate mai unite în jurul tronului. Sintem departe de a regreta suprimarea discuțiunei răspunsului la mesagiă. Rare ori ea ne-a dus la vr’un rezultat. Mai întotdeauna ea a fost o răfuială, care readucea în discuție vechile recriminări reciproce între partide; cel mult dădea prilej vr’unui orator să rostească un discurs frumos, unui tînăr să... „debuteze“ și ziarelor să-și umple coloanele de lucruri, nu totdeauna... senzaționale. Intr’o țară, unde patima politică se înfierbântă încă adesea pînă la ură, asemenea discuțiunî sînt poate o supapă care evită exploziuni prea violente. Dar de cîte ori se poate face acordul de a se suprima această discuțiune—și țara și partidele, și poate că și fiscul, sînt în cîștig. Dacă însă discuția mesagiului se suprimă, avea-vom o largă discuțiune a budgetelor și a proectelor de legi anunțate prin mesagiă. Pînă acum, afară de proectul ministrului de finanțe pentru reducerile privitoare la taxa pe salariu, pe vin și a foncerei unicei proprietăți rurale, nici un alt proect nu e depus în parlament. Proectul ministrului de finanțe nu credem să provoace vreo opozițiune, sau să dea loc la prea mari discuțiuni. Reducerea de la 3 la 5 la sută a taxei asupra salariilor și ridicarea minimului de salar, scutit de orice taxă, de la 120 la 150 de lei e o măsură posibilă pe urma excedentului de 45 de milioane și tot așa e cu reducerea de la 30 la 20 bani a taxei pe vin și de la 5 la 4 jum. a foncierei pentru pământurile pînă la 10 Mărturisire prețioasă .& sfîrșitul seriei sale de articole d. Vintilă Brătianu face o prețioasă mărturisire. D-sa spune că d. Dim. A. Sturdza este unicul bărbat de stat pe care 1 are actualmente țara românască. D. Vintilă Brătianu mărturisește cu alte cuvinte, ceea ce noi am constatat de mult, anume, că d. Ionel Brătianu nu este un bărbat de stat. Iată-ne deci de acord și cu d. Vintilă Brătisanu. Cît privește însă lauda pe care acesta i o aduce dlui Dim. A. Sturdza, ea trebue fL acestui experimentat și batrîn bărbat de stat, foarte interesante reflexii. Intr’adevăr, ca organizatorul grevei parlamentare care l’a răsturnat de la putere, să’l proclame unic bărbat de stat al țărei, asta e o satisfacție și o răzbunare în același timp. Ses imul íSíijiMijitii intimi Cancelarul Austro Ungariei evită să vorbească despre soarta aromânilor și albanezilor din Macedonia Declarațiunile făcute de baronul d’Aehrenthal, ministrul comun al afacerilor străine al imperiului Austro-Ungariei la comisiunea budgetară austriacă, erau așteptate cu multă nerăbdare de toate cercurile diplomatice din Europa. Plecarea subită a contelui Goluchowsky deja departamentul afacerilor străine și venirea baronului d’Aehrenthal făcea să sa creadă intr’o altă atitudine în politica externă a imperiului austroungar. Nu ne vom ocupa aci de felul cum vor fi interpretate și apreciate în Europa declarațiunile baronului d’Aehrenthal în politica externă generală a Austro-Ungariei. Noi vom spune aci cîteva cuvinte asupra declarațiunilor baronului d’Aehrenthal numai cu privire la chestiunea macedoneană. Acestei cestiuni cancelarul austroungar consacră cea mai mare parte a expunerei sale. Din capul locului trebue să recunoaștem că gbaronul d’Rohrenthal este mult mai sincer decît contele Goluchowsky. Mai sincer, pentru că nu povestește minuni despre banele rezultate obținute prin opera de reforme în Macedonia, după cum făcea predecesorul sau contele Goluchowsky. Mai sincer, pentru că recunoaște că opera de reforma este impacticată în Macedonia pe deoparte de tărăgănirea afacerilor la Sublima Poartă, iar pe de altă parte de rivalitatea pasionată care a izbucnit în Macedonia între diferitele națiuni creștine și care se resimte și afară din Macedonia.* In fine, e mai sincer în declarațiunile sale pentru că conform politicei austro-ungare în Peninsula Balcanică nu recunoaște existența etnică a unei populațiuni, decît cînd aceasta se manifestă prin bande de anțarți și comitagii. Baronul d’Aehrenthal vorbește cu multă curtoazie de bulgari, greci, sârbî și chiar muntenegreni, dar nu zice un cuvînt despre alte două naționalități, cari unite la un loc, formează majoritatea covîrșitoare atît în Macedonia cît și în Epir și Albania și a căror existență etnică n’a fost tăgăduită pină acuma. E vorba de albanezi și de romînii macedoneni. Daca acesta două elemente n’au meritat măcar să fie menționate de cancelarul austro-ungar în expunerea sa ? laț:*“explicația : Austro-Ungaria care a formulat programul de reforme de la Vila și Muersteg și care azi e lăsată să execute acel program, nu voește să fie liniște în Macedonia, nu voește să fie acolo decît perturbațiund și revoluțiuni continue pentru ca ea să pescuiască în apă turbure. Și fiindcă bulgarii, sîrbii, grecii și pînă la un punct oarecare și muntenegrenii au format bande de comitagiî și antarți și țin Turcia într'o continuă anarhie, comițînd cele mai mari barbarii, spre rușinea Europei civiliz de, care sa îngrijita de a nu lăsa să se comită astfel de cruzimi în China și nu mai știa unde, tocmai pentru acest fapt aceste elemente turbulente nu numai că sînt citate de ministrul comun de externa austro-ungar, dar și favorizate, arătînd pentru ele prea multă simpatie. Iar romuiî și albanezii, dar maî ales romînii macedoneni, fiindcă s’au pretat să asculte sfaturile Puterilor europene de a sta liniștiți și pacinici pentru a înlesni opera de reforme, ei nu merită să fie nici măcar menționați de cancelarul austro-ungar în expunerea sa ! Ca alta cuvînta barone! d'Aehrenthal spune romînilor și albanezilor: Vreți să fiți și voi recunoscuți ca naționalitate etnică distinctă în Macedonia ? Să vi se respecte drepturile? Tăceți în Macedonia și voi ceea ce fac grecii și bulgarii. Formați bande înarmate cari să asasineze, să masacreze, să devasteze, să nu mai fie liniște în Turcia și atunci voi vorbi și de voi, vă voiți încuraja chiar, căci aceasta e politica balcanică care convine monarhiei austro-ungare. E trist de constatat lucrai acesta dar e adevărat. Și acum nu mai rămîne nici o îndoială pentru aceia cari bănuiau că acțiunea bandelor grecești este încurajată de Austro-Ungaria. Terminînd expunrea sa cu privire la politica balcanică, baronul d’Aehrenthal, pentru ca nu cumva să indispun CHESTIA ZILEI Marele Sinod liberal " . Primul-ministru : Să luăm exemplu cum se menține unitatea partidului prin caterisire!! Adeveruri Modestie Autorul celor 19 articole din „Violența“ asana „Ideilor d-lui Mortani“ s’a dat, în fine, pe față, semnînd Ion Nădejde. Era de prisos. S’a văzut dela primul articol. Nu putem însă lăsa fără relevare faptul că a avut curajul de a... nu semna de 19 ori ! Stat balcanic D. Lirgone Nowak se milogerește pe lîngă conu Alean dela Londra să devie cu o expoziție a statelor balcanice și d’aia declară Romînia „stat balcanic“. Se vede că Baba Milone caută să se ...Iingune pe degete și d’aia vrea să figureze într’un „stat“, fie chiar... balcanic. Stil și posnpoziție Din „Epoca“; „Nici nu-ți venea să crezi că executantul e un copil de 14 ani, iar un „an virtuos ajuns la Maternitate.“ Shoking Rigoletto Clemenceau și pacea „Empire Review“ publică un articol al d-lui Eduard Dicey, din care extragem pasagiul următor: „Dacă știrile pa cale le am eu sunt adevărate, d. Clemenceau nu și-a schimbat niciodată pararea pe care mi-a arătat-o la Carlsbad, anume, că nu va putea fi pace în Europa niciodată atita timp cît Franța n’a primit satisfacție prin înapoierea Alsaciei și Lorenei republice franceze. învoit în privința aceasta cu imensa majoritate a francezilor, ele convins că în vremea din urmă Franța a ciștigat așa de mult din punctul de vedere al organizării er militare că e sigură de izbîndă, ea condiționa» însă ca să aibe pe Anglia în dosul ei, în caz de nevoe: „Bizuindu-se pe această convingere, pe care de alminteri Anglia o consideră o deplină iluzie, el e indiferent față cu menținerea păcei în Europa. D. Clemenceau străbate o cărare primejdioasă, care poate să ducă la un războiu la care Anglia, cu totul dimpotrivă prevederilor optimiste ale premierului francez, nu va lua desigur parte“. D. Pontney, corespondentul parizian al lui „Standard“, a arătat acest pasagiu d-lui Clemenceau și i-a întrebat dacă are da spus ceva împotriva declarațiilor d-lui Dicey. D. Ciemenceau a răspuns prin nota PĂRERI ȘI IMPRESII . autobiografie Falsul căpitan din Koepenik, cizmarul Voigt, carea procurat lumea întregi cîteva momente de veselie—a scris pentru uzul justiției o autobiografie a sa, pe care acum toate ziarele germane o reproduc și o comentează. Această autobiografie scrisă într’un stil lipsit de pretenții, dar totuși de om cu o serioasă cultură literară, este povestea dureroasă a vieței pierdute a unui copil perdut din plebea proletară. Ea este o acuzare cu atît mai vehementă cu cît e mai moderată în formă și mai ferită de tonul unei acuzări,împotriva societătei moderne. Cum obiceiurile și legile acestei societăți fac pe om să greșească odată și după ce a greșit îl împing tot mai mult și mai departe pe calea greșelilor,—aceasta Voigt, falsul căpitan de la Koepenik o arată în mod admirabil. Și Voigt n’a fost un revoltat al soartei, nu el, ci faptele acuză societatea. El dinpotrivă spune în diferite locuri ale autobiografiei sale, că a socotit pedepsele ce a primit ca drepte. După prima sa greșeală, condamnat de justiție, el scrie : „... am fost pedepsit și mama sărmana pengă celelalte griji mari ale eî maî avea și durerea de a’gî vedea perdut copilul mult iubit. Azî încă, pe cînd scriu aceste rinduri, obrazul îmi arde de rușine și ași da mult dacă așî putea relata altfel despre această parte a vieței mele. Dar trebuie să spun adevărul și să declari vina e numai a mea și nu trebue să încerc a arunca răspunderea asupra altora“. Se știe că falsul căpitan din Koepenik condamnat pentru cea din urmă și mai veselă a sa faptă, la patru ani închisoare,—a deșteptat prin apărarea sa atențiunea tuturor asupra necesităței de a se proteja liberații din pușcării dîndu-li-se ocazia de a munci și de a redeveni cetățeni cinstiți. O mișcare în acest sens există de mult dar autobiografia lui Voigt a făcut pentru dinsa o propagandă dintre cele mai tficaee. Ar trebui ca și iana! să se ție seamă de această propagandă. Și liberații din temnițele noastre tîrăsc invizibil lanCereți mntine CASET etafiiíitoriilor ultizălsintir și eiiissoariier prima fassiculi din A CU CAP DE MORT care se imparta C^HAdiții tuturor cititorilor noștri . ____________.— . ----*.^>**ä, ,— . —- - - A Cifiii fu pag. Ra . Mariis premii ale „OWNETEI" Zola la Pantheon Săptămâna trecută s’a putut citi în ziarul parizian Libre Parole un articol vehement scris de Edouard Drumont, articol care cuprindea între altele, următoarele linii exasperate : „Nici nu-și poate închipui cineva, fapt mai josnic și mai mârșav și care redă un chip mai desăvîrșit ideia de gradul de decădere în care a căzut burghezia iacobină, aceea care a făcut revoluția, și cloaca morală în care a tîrît cu dînsa țara“. De fapt anume a provocat această explozie de turbare furioasă la directorul monitorului oficial al antisemitismului clerical . Nimic alta decît ceea ce se numește pantheonizarea lui Zola. Se știe că la 13 iulie, Camera franceză, după ce a votat reintegrarea în armată a căpitanului Dreyfus și a colonelului Picquart, după ce a adus un omagiu luptătorilor pentru revizuire și după ce a veștejit pe autorii crimelor denunțate prin hotărîrea Curtei de casație, a decis cu 316 voturi contra 165 ca rămășițele pămîntești ale lui Emile Zola să fie transferate la Pantheon. Propunerea aceasta a sosit prea tirziu la Luxenburg pentru a fi aprobată chiar în aceiași zi de către Senai. Cum insă seziunea s’a terminat prea curînd legea a trebuit să fia amînată pentru cîteva luni. Reacționarii doborîțî de această răzbunare strălucită a adevărului și a justiției pe cari au înăbușit-o atîta vreme sub prodigioasa îngrămădire a falsurilor și a minciunilor și a căror risipire a fost atît de grea — socotceau că această amînare echivalează cu o înmormîntare definitivă; ei credeau că entuziasmul provocat de către hotărîrea Curței de casație s’a risipit — și că senatorii vor uita în cartoanele lor prăfuite o lege a cărei votare constitua pentru reacțiunea clericală și naționalistă, umilirea supremă. Votind cu 144 voturi contra 90 propunerea de mai sus a deputatului I. C. Breton, Senatul a nimicit această speranță. De aceea și exasperarea ridicolă a lui Drumont și a ambilor săi politici. Și ceea ce mărește mai vîrtos minis !