Adevěrul, decembrie 1906 (Anul 19, nr. 6209-6236)

1906-12-04 / nr. 6212

Anul al XVIII-lea. — No. 6212 FONDATOR Alex. V. Beldimants PUBLICITATEA. CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER ® Co. București, Str. Karageorgevici 18 Telefon 3/4 Pentru Capitală Ho. HUD , Provincie și Străinătate No. 12140 TELEFON Comitetul executiv liberal și congresul Cu ocaziunea pregătirea congresului s’a putut constata că fruntașii liberali din comitetul executiv sînt adine divizați Desigur că atunci cînd s’a luat hotărîrea convocarea unui congres, atît sturdziștii cît și ocultiștii au crezut că se va putea stabili un acord oarecare pentru ca acest congres să dea măcar aparența unei perfecte armonii în partid. Ce s’a întîmplat însă? In comitetul executiv, ca și în comisiunea care a organizat congresul, a fost o incontinuă hărțuială, o adevărată luptă între d. Sturdza și ocubustî, așa că toți fruntașii partidului și-au putut face o idee exactă asupra situației din partidul liberal. Ocultiștii au crezut acum 15 zile că d. Sturdza ar fi dispus să se înțeleagă cu ei și să le facă oarecari concesiuni. Dar cu cît se apropia ziua congresului șeful liberalilor devenea tot mai intrasigent, față de toți și mereu căuta să-și afirme întreaga sa autoritate și să impună hotărârile sale. In ultimele zile a ajuns să nu mai accepte nici măcar să i-se mai discute propunerile ce le făcea. Cînd s’a hotărît în comitetul executiv ținerea unui congres, ocultiștii jubilau, căci aveau speranța ca într’o adunare a partidului se va putea indica d-lui Sturdza că liberalii, în marea lor majoritate, aprobă acțiunea politică a ocultiștilor. D. Sturdza a simțit, se vede, planul acesta și atunci a discutat și asupra modului cum să se organizeze acest congres. In primul loc șe nul liberalilor n’a voit să se dea adunărea partidului nici caracterul unui congres și nici caracterul unei demonstrațiuni de răsturnare a regimului conservator. . De aceea prin convocările lansate nu se vorbește de un congres ci de o consfătuire. Dar într’o consfătuire, căreia s’a rezervat trei zile de dezbateri, trebuia să se supună ceva discuțiunei, căci chestiunea de organizare internă a partidului, nu poate reclama o așa de lungă discuție. Atunci d. Sturdza s’a hotărît să schițeze programul viitorului guvern. De abia Vineri șeful liberalilor a comunicat punctele principale din viitorul program de guvern și în ultimele două ședinți ale comisiunea congresului și ale comitetului executiv, s’a discutat acest program sau mai bine zis s’au luptat cu d. Sturdza.* Rezultatul ultimelor hîrtueli cu d. Sturdza au distrus toate speranțele ocultiștilor și toți au rămas încredințați că zadarnice sunt încercările de a impune d-lui Sturdza politica lor. Din contra, ocultiștii au văzut cum d. Sturdza lua toate precauțiunile ca nu cumva să se poată interpreta vreo hotărâre ca o capitulare din partea sa. Modul cum s’a organizat congresul e dovada cea mai strălucită de intransigența șefului liberalilor. D. Sturdza a ținut ca congresul liberal să aibă exact fizionomia regimului liberal sub care a izbucnit faimoasa grevă parlamentară. Și în fața acestei adunări, constituită din factorii cari au alcătuit mașina parlamentară și administrativă a ultimului cabinet liberal, d. Sturdza se va prezenta cu aceleași vederi, cu aceeași autoritate și atitudine, pentru a constata dacă, după doi ani de opoziție, partidul s’a încredințat sau nu că singura politică care trebue s’o urmeze este aceea a șefului. Natural că ocultiștilor nu le-a convenit, de loc, modul acesta de constituire a congresului, dar n’au avut ce face, căci d. Sturdza ar fi renunțat imediat la orice congres, dacă nu acceptau alcătuirea propusă de șef. De altfel e într’adevăr de admirat echilibristica politică care s’a menținut, în sinul fruntașilor liberali, în cei doi ani de opoziție. Liberalii n’au avut la activul lor, nici chiar în toiul grevei parlamentare, și nici în cei doi ani de opoziție, scenele cari s’au petrecut, de pilda, în lagărul conservatorilor guvernamentali. Se știe că sunt mari neînțelegeri la liberali, dar în spectacol nu s’au dat, n’au avut banchete ca acel de la Brăila al conservatorilor, n’au gazete cari să alimenteze certurile dintre ei. Răfuiala aceasta se face, intre liberali, în familie, cu ușile închise, cu perdea. Fără îndoială că din acest punct de vedere, liberalii se prezintă, cel puțin în aparență, superiori ca organizare de partid și aceasta au dovedit-o în ultimele alegeri comunale, cînd, cu toate neînțelegerile dintre fruntașii de la centru, partidul a întreprins lupta cu mult curaj. Rămîne acum să vedem cum se va prezenta partidul liberal și la congres, dacă echilibrul acesta, care a fost păzit cu atîtea sforțări, se va putea menține pînă la sfîrșitul congresului, dacă d. Sturdza va reuși ca in fața acelor cari au organizat greva și s’au răsturnat, să se impună ocultiștilor și să refacă autoritatea sa de șef. Rămîne de văzut dacă programul așa precum l’a schițat d. Sturdza, va fi admis și de ocultiști. Dacă congresul va avea acest rezultat, adică triumful complect al d-lui Sturdza, atunci se va putea prezice și cum va proceda șeful liberalilor la formarea viitorului guvern liberal. Programul fiind alcătuit, primit de ocultiști, nu se va mai putea ridica nici o obiecțiune atunci cînd d. Sturdza are să formeze noul cabinet, nu se va mai putea discuta asupra împărțirea ministerelor, fiindcă ocultiștii pretind că toată lupta lor a fost pentru realizarea unor... idei, alcătuirea unui program de reforme democratice, iar nu pentru a pune mîna pe anumite ministere. R. X. A Credite viticol Am putut publica în acest ziar cîteva cifre asupra rezultatelor date în primele luni ale funcționarei sale, de către Creditul viticol. O singură cifră ne arată la ce simțitoare necesitate a corespuns crearea acestei instituțiuni de credit care bine a făcut că a lucrat pînă acum fără multă gălăgie, dar cu multă băgare de seamă. Pînă la 26 Noembrie sau adresat Creditului viticol 170 cereri de împrumut pentru suma de 1.337 400 lei. E drept că din 170 cereri numai 71 au putut fi rezolvate, dar tocmai aceasta denotă că creditele nu s’au acordat decît după cercetări scrupuloase. Mai este însă și o altă cifră care arată cît de era de necesară crearea Creditului viticol. Din împrumuturile acord Luni 4 Decembrie 2006 DIRECTOR POLITIC CONST.IILLS ABONAMENTE . Un an • • • • • Lei 16.— 6 luni . • . . . „ 8.— 3 luni t t « tIM 4.—— 6 luna I » • * I % 1.50 In străinătate fiuibi Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei proprile ziarului: Str» Sirhrear, NAZRITII Succes monstru Erî, tribunalul Ilfov a complectat succesul monstru obținut de compania Pokorny—Ițic Rubinstein et Comp. Se știe că primul succes a fost acela cînd eminentul „șoitic” Pokorny a fost luat de urechi și dat afară din sala de depeșî a „Adeverului“ unde sosise cu un damblagiu spre a se instala dez sol. Al doilea succes a fost acela al ff. „jautistiliil“ și ..jeîosulî“ ex-adtor g-ral Herr Ițic Rubinstein, care a fost numit ex officio scuipătoare publică. Al treilea succes este scala obținutorî la tribunalul Ilfov, unde Pokorny a fost condamnat la 5000 leî daune-interese și 200 leî cheltuelî de judecată către d. Miile ! Vorba aia, succesele se țin lanț!! Par date 102.800 lei au fost acordate pentru plata de datorii oneroase, pe cari proprietarii de vii desigur că nu de plăcere le-au contractat, ci pentru că nu găseau alte mijloace de a-șî replanta viile, de a-și pune în valoare proprietatea lor. Cu restul împrumuturilor s’au replantat 332 hectare de vii s'a recucerit deci pentru averea națională o considerabilă suprafață de vii, cari rămăseseră sterpe, pămînt neproductiv. Creditul viticol există în Ungaria de mai multă vreme și a dat acolo rezultate extraordinare recîștigînd mii de hectare din vechile și renumitele podgorii ungurești, avuției naționale maghiare. Cu activitatea pornită de tînărul nostru Credit viticol putem spera că în curînd el va recuceri averea noastre naționale toate podgoriile cari altă dată păreau o mare bogăție și în același timp o fală a țarei noastre. pe: bine zis proprne conducătorilor partidului național-liberal dela noi. Așa se întrunesc ordinele religioase, sectele, lojile masonice, grupările anarhiste din țările cu legi contra anarhiștilor, revoluționarii din Rusia, dar nu membrii unui partid de guvernămînt într-un regat constituțional, cu regim parlamentar, opinie publică și libertate a presei. Mai lipsește zidirea ușilor și răminerea celor adunați zi și noapte, timp de trei zile în casa din str. Cosma No. 11, pentru ca să avem o adevărată conclavă pentru alegerea unui nou papă ! Alfa da concesiuni, numiri și destituiri de funcționari, ba la un moment dat chiar o jumătate de milion pentru papă, în schimbul voturilor lor. Ajunseseră atît de departe lucrurile, încît catolicii umiliau pe miniștrii. Dar și răbdarea împăratului a avut o margine, și în mijlocul aprobarei marii majorități a poporului german, a pornit lupta contra catolicilor. Lupta aceasta nu va fi ușoară. Chiar și în țări ca Franța și Germania, lumina n’a pătruns încă pretutindeni și catolicii stăpînesc multe suflete. Dar că în cele din urmă lumina ta birui, nu mai încape îndoială. Situația papei însă va fi cu atît mai grea cu cît în lupta sa contra Franței, nu se va mai putea sprijini, cum poate nădăjduia, pe Germania. Adeveruri . E. Instracția militară Un instructor militar. Copiii se obicinuiesc și cu intemperiile și acesta e încă un rezultat fericit al instrucției militare obligatorii. Un părinte. Da, da, tustrei copii! mei tușesc și unul a început sa și scuipe sînge!... Cazul Grozea Intr’un cere sa discuta posibilitatea ca generalul Grozea să se înscrie în partidul liberal. — Ei vedeți, exclamă un liberal, trebue să renunțăm la ideea de a desființa Contenciosul, fiindca ne mai poate aduce și alții membrii în partid!... Precum ca să se știe... »Conservatorul“ de aseară spune că din eroare nu s’a pus semnătura unuia din redactorii săi la un articol asupra „Cazului generalului Grozea“. Oficiosul arată că face această declarație pentru că vederile exprimate în acel articol sunt personale ale autorului. E bine să se știe că de câte ori apare un articol.... semnat de acel redactor al oficiosului, el exprimă vederile personale ale autorului! Rigoletto CHESTIA ZILEI Cosm Miriță (către Vintilă Brătianu): Să stai gios! Ce mai vrei? Vintilă, íreaü.... două ! Necesitate inexorabilă !.... Conu Mitiță ! Astea sunt expresii a la Boztbuth,... Nu dau drumul că e „clasă și.... consfătuire intimă!! Congresul liberalilor Liberalii țin azi congresul lor. Invitațiunile trimise foștilor deputați și senatori, foștilor prefecți , primari precum și mai multor „cetățeni de distincțiune“ din partid, cum spune textul invitațiunilor, nu cuprind nici o indicațiune asupra consfătuirei“ pentru care se fixeauzilele de Duminică 3, Luni 4 și Marți 5 Decembrie. Este aceasta o consfătuire asupra organizației interne a partidului liberal? Sau este o consfătuire asupra programului viitoarei guvernări liberale ? Ori poate că este o consfătuire în vederea unei acțiuni în contra actualei guvernări ? Nu este o caracteristică a spiritului dominant în partidul liberal faptul acesta că un asemenea congres al unui partid și național și liberal se întrunește cu totul în afară de opinia publică a țarei ? Partidul acesta are o presă. Ei bine, discutații s’a în această presă problemele ce vor preocupa consfătuirea ce începe azi ? Ddu-s’a astfel timp fiecăruia dintre membrii acestui congres de a medita mai de aproape și a se prepara în vederea discutărea acelor probleme ? In care țară din lume, un mare partid politic convoacă un congres general al membrilor săi marcanți fără ca să știe ce anume se va discuta în acest congres ? Este un mister, este o conspirație, scopul pentru care sînt chemate aceste cîteva sute de membrii la consfătuire ? Sintem în Rusia, unde dacă adunarea se anunță ca avînd anumite scopuri politice, poate fi dizolvată? Posibil ca să fie și o chestie care trebue discutată, în interes de partid, sub strictă taină. Nimic nu împiedică neanunțarea acelei chestiuni în ordinea de zi a congresului. Dar ca o adunare de trei zile a unui partid politic, care lucrează cu mijloace legale, să fie convocată cu totul în afară de opinia publică a țarei și fără ca înșiși cei convocați să cunoască chestiunile pentru cari sînt chemați—aceasta este o particularitate proprie partidului, sau mai Chestia macedoneană Nu se mai vorbește de chestia macedoneană și nu se mai vorbește la confiierul greco-roman. Lucrul din urmă nu ne doare, pentru ca atunci cînd grecii vor fi la ananghie, vor veni să vorbească ei,—lucrul intSiü ne doare. ITe doare că nu se mai vorbește de chestia macedoneană, pentru că ea nu a încetat de a exista, cu toate durerile, cu toate chinurile, cu toată greutatea ei. Pornitul din Macedonia sunt încă măcelăriți și amenințați în viața lor, bandele grecești și răzbunarea grecească încă își continuă activitatea, mitropoliții și preoții greci n’au fost readuși încă la sentimentele creștinești. In schimb vedem pe d. Sturdza mergind la Constantinopol, pe Munir Pașa venind la București și după aceea pa Munir Basa intorcîndu-se la Stamba și avînd lungi convorbiri cu patriarhatul. Se petrece ciaci ceva în chestia macedoneană, deși noi tăcem. Ce se petrece, e greu de știut și în asemenea chestiuni, nu e bine să ghicești. Este însă probabil că și Poarta a văzut în sfîrșit că activitatea patriarhatului în Macedonia poate să ducă lucrurile atît de departe, încât la urma armelor să plătească Turcia oalele sparte. S’ar putea întâmpla ca dacă agitația grecilor în Macedonia va continua, puterile să și piardă răbdarea și un guvernator creștin să fie numit pentru Macedonia. Act. Lupta contra clericalilor Curentul reacționar care a bîntuitc în ultimul deceniu Europa, e pe punctul de a fi îngrădit. Catolicii cari stăpîniau două din cele mai mari țări ale continentului , Franța și Germania, au revoltat în cele din urmă pînă și pe aceia cu cari se aflau în alianță. In Franța guvernul Clemenceau care se arătase animat de cele mai pacinice sentimente pentru clericali, s-a văzut silit să recurgă la cele mai riguroase măsuri Reprezentantul oficios al papei a fost expulzat, episcopii și preoții scoși din palatele și locuințele statului. Războiul civil sub forma civilizată, dar nu mai puțin, gravă e pe punctul de a izbucni, — din pricină că papa nu vroește să renunțe la sttăpînirea lumească și și-a permis să îndemne pe cetățenii unui stat ca să nu se supuie legilor acestuia. Catolicii care totdeauna au pretins că sunt stîlpii ordine!, îndemnînd la rebeliune și revoluțiune,—și acest rezultat este un succes, pentru că arată că guvernul francez a rupt masca de pe fața iezuiților. Intîmplător, dar poate nu fără o intimă legătură cauzală, Wilhelm II și Buelow au declarat räzboiu catolicilor germani. Și aceștia ca și cei francezi pretindeau la dreptul de a domni asupra țărei. Fiind cel mai mare partid în Reichstag, eî șantajasi guvernul german, cerîndu-i tot felul PĂRERI ȘI IMPRESII Case cu grădini In timp ce industrializarea mereu crescîndă a orașelor capitale dezvoltă arhitectura monumentală și crează locuințele-cazărmi, un strigăt de protestare și de alarmă se ridică din cercurile medicale și științifice împotriva acestor construcțiuni nehigenice. Dacă scumperea terenului în marile centre apusene împinge tot mai mult spre casele cu trei, patru, circi și în America și cu cincisprezece etaje, apoi, în schimb la noi mai este timp de a se ține seamă de strigătul de alarmă al higieniștilor. In Anglia și Germania se afirmă zi cu zi mai mult o întreagă mișcare împotriva regimului architectonic al încazarmărei. Casele în care locuesc cite 20—30 de familii, fiecare cu cîte 4—5 și mai mulți copii, fără să aibă o curte, fără să aibă o grădiniță, sînt focare de infecție și epidemie,oricît ar fi de curat întreținute și adevărate institute de anemiare pentru tineri și bătrâni. Copiii n’au unde se mișca, respiră un aer vițiat și părinții de asemenea. Revenirea la casele cu grădini e idealul propagat. In special se propagă ideea descentralizărei, a creărei orășelelor cu grădini, in apropierea marilor orașe. In această privință provoacă mare interes cartea lui Ebenezer Howard „Garden-Cities of To-Morrow“ apărută și în traducere nemțească, sub titlul „Gartenstädte in Licht“ (editura Dietrich-Jena). La Berlin, unde chestia caselor e atît de importantă, s-a format o societate pentru orășele cu grădini. E o întreagă tendință socială și morală în această mișcare. Tendința de a trăi cît se poate mai in aer liber, cît se poate mai legat de pămînt și produsele sale și cît mai departe de neliniștea, insalubritatea și imoralitatea marilor centre. Ar trebui să fim mai atenți la toate aceste mișcări. E. D. F. Linia Craiova-Gruia-Radojewatz - O anchetă quasi-oficială în chestia proectului de a se uni România și Serbia printr’o linia ferată, pînă la Sante Giovanni de Media — CRAIOVA. 1 Decembrie. —• Am anunțat la timp plecarea d-lui Mitu Andreescu, directorul ziarului „Monitorul“, trimis în mod quasi-oficial de prefectura noastră de județ spre a cunoaște părerile cercurilor conducătoare sîrbești, asupra punctului unde se va face prooctata joncțiune intre căile ferate românești și cele sîrbești. Chestiunea este de actualitate, prin faptul că județul Dolj, hotărind construcția unei linii de la Craiova la Gruia și pentru care s’a votat deja creditele necesare, executarea lucrărilor a fost împedicată pînă acum din pricină că se opun severinenii, iari pretind că chestiunea joncțiunei liniilor ferate romîno-sîrbești este de mult rezolvată, prin convenția dela 1898, după care urmează ca podul peste Dunăre să fie construit la Cladova. Or, dela 1898 încoace, ei au schimbat atît părerile cercurilor noastre conducătoare, cît și a celor sirbe. Intru cit construirea unui linii la Cladova, ar servi mai mult interesele austro-ungare decit celor romînești și sârbești. Rămîne deci în discuție punctul de la Gruia. De altfel numele acestui punct este istorie pentru Romînia, in anul 1876 guvernul nostru princiar, în vederea ostilităților intre Turcia și Serbia, a instituit la Gruia un corp de observație, destinat a impedica orice atingere a neutralitaței Romîniei, pe atunci gata concentrată în vederea unui războiu. Credem deci interesant a reproduce o convorbire ce-am avut ca d. Mitu Andreescu, cu privire la părerile și interesele Sarbiei, in chestia punctului dela Gruia. * La întrebarea, dacă Serbia este ferm decisă pentru punctul Gruia, d. Mitu Andreescu îmi răspunde : — Dacă la noi mai este discuție de a se alege între Gruia și Cladova, în Serbia toți sunt de acord: joncțiunea cu liniile romînești nu se poate face decît la Prahova, localitate situată în Serbia la 9 km. mai in sus de Gruia. De altfel Prahova este singurul punct pe malul sîrbesc unde adincimea apelor permite construcția unui bun port. In această vedere lucrările au și început. Părerea aceasta este absolut hotărirea unanimă în regatul vecin și incepind cu d. Pasici, președintele consiliului de miniștrii, Staneovîci, ministrul liCrărilor publice, *L Țuii, —rectorul universităței din Belgrad, â. Jipcovitz, fost ministru de justiție — tot nu admit alt punct de legătură cu Rominia, decit printr’un pod între Prahova și Gruia. — Văd efiinut vorbiți de părerile persoanelor ce se află acum la putere în Serbia. Cunoașteți și sentimentele oamenilor sîrbi, din opoziție, date fiind patimele politice destul de accentuate acum în Serbia? — E drept că la vecinii noștri luptele politice sînt cu mult mai violente decît la noi in țară, cu toate aceste în cele două călătorii ce le-am făcut în Serbia, am putut face o constatare: dacă politica îi desparte în multe chestiuni pe sîrbi, asupra unui punct toate partidele și toată populația sîrbă e de acord, de la cel mai de frunte, pînă la cel mai umil cetățean: ura grozavă contra Austriei și a tot ce austriac. Pe de altă parte o simpatie firească ii atrage către noi, romînii, și-i face să dorească strîngerea relațiunilor cu noi. Prin urmare o firească părerea unanimă ce domnește în Serbia în chestia joncțiunei cu liniile noastre. — Am auzit discuția că importanța liniei Craiova-Gruia, reșede în probabilitatea ca ea să fie prelungită pină la marca Adriatică, deschizîndu-se un nou dobușeu produselor românești. In actuala stare a finanțelor sîrbești există posibilitatea realizarea acestui proeot •? — Desigur că linia Craiova-Gruia, n’are numai o importanță locală sau regională, ci promotorii ei au avut in vedere marile foloase economice ca va cîștiga Romînia noastră de pe urma deschiderea unui drum direct la o mare liberă. Pe calea Adriaticei, vitele, petroieni și în general toate produsele romînești, își vor deschide noi debușeuri în Italia și pe alte piețe. Firește că executarea linii de la malul Dunărei, pînă la Adriatica, prin Serbia și Turcia e o lucrare grandioasă și care în afară de dificultățile de ordine financiară, prezintă greutăți de natură politică. Linia, care dela Prahova (Gruia) și pînă la Adrîatica la punctul Santo Giovanni de Media, are o lungime de 580—600 km., va costa între 120—Î.50 de milioane. După cîte am aflat, dela A Reprezentare și citire Sînt cîteva săptămînî de cînd ziarele anunțau, mai intim, că d. Radu D. Rosetti a isprăvit o piesă în versuri intitulată Isus și că a cerut I. P. S. S Mitropolitului Primat ca să autorize — de e posibil—jucarea ei pe scenă, dacă nu se opun canoanele. Peste cîteva zile, aceleași ziare spuneau că raportul Sf. Sinod—căruia îî fusese înaintată, mai apoi piesa—conchidea iu darea de seamă că, la noi, regulele bisericești se opun la reprezentarea scenică a vieței — firește pămintești—a Mîntuitorului. Se adaoga însă că înaltul prelat — de nu mă înșel P. S. S. Episcopul de Roman,—aducea în acelaș timp laudele meritate distinsului poet, pentru lucrarea sa. Pînă aici totul mergea bine, nimic anormal. Sinodul, deși recunoscînd valoarea operei ce i se prezintase, precum —bineînțeles — și bunele intenții ale poetului, oprise reprezentarea lucrărei dramatice a d-nului Rosetti — și atîta tot. Firește la noi nu există ca la francezi—de pildă—obiceiul modern de a se reprezenta „evanghelii“, „mistere“ sau drame sacre, așa cum sînt—între altele: La Samaritaine de Rostand; La Passion de Edmond Haraucourt, sau Le vrai mistere de la Passion de Arnoul Gaban, refăcută de dnil Gailly de Taurines și de la Taurasse, și reprezentat — acum vre-o lână— La Odeon. La eî, lucrurile merg mai departe, așa încît Catulle Mendès a găsit de cuviință ca în drama sa La Vierge d’Avila — piesă valoroasă din punct de vedere literar, și reprezentată cu mult succes, chiar acum, în teatrul Sare! Bernhard — să prezinte pe Sînta Tereza ca fiind amestecată într’o intrigă amoroasă, care ’i aduce chiar moartea. Cugetind mai mult asupra acestei cestiuni rămîn mirat de oprirea reprezentărei piesei Isus. De ce adică d’ar face deosebire între vechiul teatru românesc și între cel modern ? Dacă la creștinii occidentali din vechile reprezntații date chiar în biserici, mai întîiu, și apoi pe scene profane—dînd n-.șt're diferitelor passions, miracles și mistéres,— s’a continuat obiceiul arătării lor scenice pînă in ziua,de azi, cu voia înalților lor prelați, nu este mai puțin adevărat că acest lucru a existat și există, intr’o altă înfățișare însă, după cum vom vedea, chiar la noi, cu aceeași binevoitoare aprobare a clerului nostru. Și pentru a lămuri cît se poate de repede această afirmațiune, și acest adevăr — mă grăbesc a spune că Steaua Irozii și Vicleimul nu sunt altceva decât reprezentanții—poporane și foarte primitive, e adevărat—dar totuși reprezentații cu subiecte religioase —sufi sine—mai limpede — luate din Noul testament. Aceste reprezentări, care — după cum se știe de toată lumea — revin în chip foarte regulat in toți anii la sfîrșitul lui Decembrie și începutul lui Ianuarie, nu au fost oprite de biserica noastră, de cînd există ea și pînă azi. Ceva mai mult Irozii sînt împrumutați — de nu mă înșel — de la sași, care numai ortodocși nu sunt—și n’au o prea străveche înrădăcinare în spiritul poporului român, nefiind localizați la noi, nici de două secole. Totuși n’au fost opriți de rigurozitatea canoanelor, cum nu s’a întâmplat de altfel nici cu Vicleimul care se știe, de pildă, chiar din colecția folklorică a regretatului G. Dam. Teodorescu—nu excelează prin termenii aleși pe care îi întrebuințează diferitele personagii ale jocului, unele infățigind chiar ființe sacre. Totuși să trecem peste această neconsecință care face să asistăm nu la reprezentarea, ci la oprirea lucrării literare a poetului Rosetti — pe cînd de atîțea a mari de ani se permit amintitele jocuri, scenice deși undle merg pînă la indecență. Firește însă că gusturile nu se discută, deși în asemenea cazuri ar fi în drept ca oricine să afle motivele acestei lipse de gust. Dar să ne ocupăm de altceva care devine nu numai interesant, dar și nostim. Anume , comitetul Ateneului a refuzat d-lui Radu D. Rosetti sala acestei mari instituții, unde poetul vrea să-și citească lucrarea sa, pe motiv—aici lucrul e motivat în chip delicios—că Sf. Sinod a oprit reprezentarea piesei Isus. Mă rog—lâsînd gluma la o parte—observați d-stră că lucrul începe să devie grav? In chip logic s’ar putea merga mai departe, așa indicînd d. Rosetti își va tipări drama—oricine va fi prins că o citește, să fie supus la o anumită pedeapsă—mică sau bisericească. Așa de pildă, știu că se propusese, nu de mult,—nu țin minte de cine — ca în loc de un anumit număr de mătănii, preotul să impună celui pe care -! găsește încărcat de păcate, datoria de ar planta un anumit număr de arbori — așa încît, fie zis în treacăt, la țară omul care ar avea mai mulți pomi în grădina lui, ar fi fost știut de toți că e cel mai păcătos. Mă grăbesc să adaog repede că această măsură de poraologie bisericească a fost propusă la noi în Romînia. S’ar putea, de pildă, ca la aparița de sub tipar a lu răreî d-lui Rosetti să se dea această pedeapsă cititorilor ei. Am putea astfel să vedem lămurit cari ar fi urmările acestei cestiuni interesante. Până atunci însă ne permitem să constatăm că onoratul comitet al Ateneului are două măsuri întocmai ca și Sf. Sinod. Și iată de ce : Sînt aproape doi ani de cînd în localul aceluiași Ateneu din București, d. Iluraîamb G. Lecca a ținut, la Societatea femeilor române, o conferință întitulată „Cel mai mare poet“ în care a expus— ca alese citații și așa cum știe să vorbească d-sa — drama sa religioasă întitulată I. N. R I. (litere pentru cari nu cred că e nevoit a da vreo lămurire epigrafică). Piesa — inspirată firește de Evanghelie, cum și— din punct de vedere literar — între altele, de mai sus numin de opere ale lui Haraucourt și Rostand *— este încă de atunci cunoscută publicului, și comisiunea de premii din Academia Romînă o recomandase pentru premiere. La Ateneu, conferențiarul a fost aplaudat cu nespusă căldură de toți asistenții, și pînă azi nimeni n'a cerut pedepsirea domnului Haralamb Lecca, în timpul de față director al Teatrului Național din Iași, fără ca mitropolitul Moldovei să se fi arătat supărat de această numire. Așa fiind lucrările, oricine se poate întreba: dacă se putea refuza d-nului Radu Rosetti sala Ateneului pe motivul invocat de comitet. Pentru cel care scrie aceste rînduri, mirarea e și mai mare. In comitetul Ateneului se află și d. Gr. G. Tocilescu pe care îl cunosc că e nu numai un strălucit areheolog și istoric, ci și un distins apreciator al lucrărilor literare. Sa fi cunoscut d-sa piesa d-lui Rosetti, sau felul oprire ei de a fi reprezentată . Eu mă iubesc; și de aceea îmi permit a’i atrae atențiunea asupra acestui fapt, insistînd asupra celor spuse de ziare, anume că lucrarea poetului Rosetti a fost lăudată de raportorul Sf. Snod, deci aprobată în cuprinsul ei chiar de către înalții prelați, — indiferent dacă reprezentarea a fost sau nu permisă. Un amestec al bisericei — acolo unde ea singură nu vrea decît o împlinire a datoriilor ei — nu poate să fie dacît neplăcut și nefolositor comitetului Ateneului grind dar să invoace autoritatea Sf. Sinod, a fost — probabil — să fi informat, întru nimic înalții prelați nefiind supărați de lucrarea d-lui Rosetti. N. X. Apostolescu CĂRȚI ȘI REVISTE —•——„învățăminte anti-acohoficK de Ion Căiin- O broșură în 8 de 34 pag. Buc. Tip. Albert Baer. „Dreptul de autor al străinilor în Romînia“ de Trandafir Djuvara. O broșură în 8 de 42 pag. Buc. Tip. „ITndepandance Roumaine“. „Die Gemeinden und ihr finánzwesn ia Rumaenien“ von dr. Aioiss Müller. Un voi. în 8 de 56 pag. Editura Gustav Fischer. „Societatea studenților în medicină-"1875—1906 istorie lucrat de Victor Gomoiu, vice-prezident al setâței. Un voi. în folio de 335 pag. cu numeroase ilustrațiuni „Tratamentul gastro-enteritelor infantile prin decocțiuni vegetale* (supa de legume) teză de doctorat in medicină si chirurgie de M. Rotmann, extern al Eforiei spitalelor civile. O broșură în 8 de 52 pag. Buc. Tip. Grosman: „Instrucția practică a recruților*, cuprinzînd metode de a familiariza, instrui și conduce recrutul, de sub-locot. Cepleanu Const. și sub-locot. Popescu Const. Benitia II-a, Un vol. în 3 de 250 pag.