Adevěrul, noiembrie 1907 (Anul 20, nr. 6533-6562)
1907-11-25 / nr. 6557
m l Anu al XIX-lea — No. 6557 FONDATOR Alex. V. Beldimanu PUBLICITATEA: CONCEDIATA EXCLUSIV Agențiele da Publicitat« CAROL SCHULDER ( Co. Bucure)», Nr. l Ungeorgevici 11.-Telefon 314 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABONAMENTE s Un a-A ....... . Las 16 6 luni .*•«•••• „ 8 3 Ioni «••••••• * 4 O Iona. ..»•••• Ml.dO In străinătate îndoit Tofenin / Pentru Capitală No. 14|10 6 an o Provincie și Străinătate No. 1240 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate Prima zi de discuție la misaj.-Duelul Iorga-Pennescu Ședința de ert a Camerei Discursul d-lui Iorga.—Observațiunile d-lui Sturdza Tribunele Camerei au fost erî pline, mai ales tribuna publică. Explicația nu stă numai in faptul că se știa că se incepe discuția Adresei, ci mai ales în faptul că se știa că d. Iorga va lua cuvântul. Și d. Iorga a vorbit! Cu riscul de a fi iarăși înjurați de d-sa și de a face iarăși ceva extraordinar, — vom spune că fn acest discurs d. Iorga a avut multe momente fericite și că în multe părți a reparat erorile pe cari le-a comis cu ocazia primei cuvântări ce a rostit în i Cameră în Iunie trecut. In prima parte a discursului sau a. Iorga a căutat iarăși să trateze chestiunile cu răceala cercetătorului obiectiv. Ici-colo, neobicinuinta cu uzurile parlamentare ,l-a făcut să se folosească de unele vorbe aspre, cari i-au atras o chemare la ordine. Poate aceasta, precum și un incident pe care la avut în timpul suspendărei ședinței cu d. Penescu, Ta a montat, așa că a reușit, ceea ce se întîmplă rar, să recucerească în a doua parte a discursului sau, atențiunea Camerei. Deoarece cuvîntarea d-lui Iorga nu a format un tot, ci a fost alcătuită din fragmente în care a discutat cele mai deosebite chestiuni,—unele foarte frumos, altele foarte comun, unele cu competență, altele fără,—nu vom putea da nici noi o analiză strânsă a acestei cuvântări, ci ne vom mărgini a releva unele din aceste fragmente, cele mai interesante și mai frumoase. * Ca profesor de istorie d. Iorga a făcut desigur multe excursiuni în domeniul istoriei. D-sa a susținut că în vremile trecute țăranul nostru a jucat un mai mare rol în viața publică decît astăzi. De la Regulamentul organic încoace, care a reorganizat tara, pe baze cu totul străine de datinele ei, starea țăranului a mers din râu în mai râu, iar stăpinirea tarei a încăput pe mina amestecului de neamuri de la orașe. De aci au decurs condițiunile nenorocite cari au condus la răscoalele din Martie trecut, răscoale cu atîtea jertfe de sînge reprimate. Se înțelege că d. Iorga mai recunoaște și alte cauze ale răscoalei: arendășiile, administrația rea, lipsa de justiție, ferocitatea păturei stăpînitoare. Dar una mare este și excluderea țărănimei de la viața politică, fapt care ne pune mai prejos decît toate popoarele din jurul nostru, căci la acestea țărănimea, masa poporului, are un mai larg drept de vot decît la noi. Din tot complexul de împrejurări politice, economice și istorice descrise de d. Iorga,—d-sa conchide că a decurs diferențiarea enormă între pătura conducătoare și țărănime care există la noi, peste cea mai neagră sărăcie și cea mai crudă mizerie, răsfăurîndu-se cal mai revoltător lux, nedemn de secolul de muncă în care trăim. « întreaga istorie a acestei țări, a acestui popor este un șir mare de suferințe și aceasta din cauză că pătura diriguitoare n'a știut să-și facă datoria. Un moment de mare entuziasm a fost domnia lui Cuza, care asistat de Kogălniceanu a făcut Unirea, secularizarea averilor mănăstirești, autonomia și împroprietărirea țăranilor. Căci împroprietărirea țăranilor—d. Iorga tine s’o repete mereu—nu s’a făcut de nici un partid, ci numai de Cuza și Cogălniceanu. Epoca lui Cuza a fost a poeziei! De la 1866 încoace, începe proza! Și totuși Cuza nu are nici un monument. Nimic nu la impresionat pe d. Iorga mai mult decît soldatul de la Slivnița care păzește mormîntul lui Battemberg în mijlocul Sofiei.Corpul lui Cuza zace pe o moșie uitată și inițiativa de a-i se ridica un monument, e zădărnicită. Din aceasta și încă vreo cîteva fapte, d. Iorga conchide că sîntem inferiori bulgarilor! 1 Foarte bine a fost d. Iorga In chestia represiunilor nelegale. D-sa a avut noi cuvinte pornite din inimă și a și făcut o puternică impresiune atît asupra bancei ministeriale, cît și asupra întregei Camere. D. Iorga a pornit de la ideia pe care am exprimat-o și noi de atîtea ori, că ie greșit, compromițător chiar de a se spune mereu că dacă ceri pedepsirea acelor cari s’au făcut vinovat de execuții sumare, fără de lege și omenie, ponegrești armata. •’Nu faptul că se cere pedepsirea, ci faptul că nu s’ar cere, ar acoperi tara de rușine. Și pînă nu se vor pedepsi acei vinovați de adevărate asasinate,—va fi o pată pe cinstea țării. Franța întreagă s’a agitat în afacerea Dreyfus, pentru triumful dreptăței! Și noi să lăsăm nepedepsiți pe cei cari cu bună știință și prin abuz ați vărsat sînge nevinovat? D. Iorga nu a citat fapte; a arătat numai în genere că după indicațiunile cămătarilor, cîrciumarilor și arendașilor au fost împușcați tocmai cei mai buni și cei mai blînzi dintre țărani, d. Iorga a declarat că ține la dispoziția d-lui Brătianu un întreg dosar cu fapte precise. Și fiindcă mai toate s’au petrecut în niște județe ale Olteniei, prefecții acestor județe trebue apucați și trași la răspundere. Numai de la dînșii poate să fi pornit ordinul de a se împușca nevinovații,—căci dacă a pornit mai de sus, rușinea ar fi și mai nespusă! Căci s’au petrecut cruzimi nespuse. Sunt sate cari vor trebui colonizate. La marginea lor statt crucile celor omorîți tip bătrîn a scris pe cruce: „Aci zace fiul meu, omorît fără de vină!“ Și au venit autoritățile și au zmuls crucea, iar pe bătrîn l-au bătut pe mormîntul fiului sau. Se vede că s’au găsit reprezentanți ai națiunei cari au rîs la spusele acestea ale d-luî Iorga, căci d-fa s’a văzut silit sa le zică. ..Rîdeți? E trist că puteți sa rîdeți !“ *”. Iorga arată că nu era nevoe ca răsăritele sa se reprime cu vărsări de sânge. D. Stere și d-rul Radovici au arătat că ordinea se poate restabili și cu vorbe bune. A arătat-o și guvernatorul Urusoff care a liniștit pe țăranii romîni din Basarabia cu vorba bună, așa că el rus a avut mai multă milă de țăranul român decît unii prefecți romîni. D. Iorga a arătat că o clasă poate revendica drepturile ei pe două căi: printr-o transformare culturală, cum a făcut burghezia franceză înainte de marea revoluție, și printr-o jertfă de sînge. Țărănimea noastră a adus această din urmă jertfă! Să i se dea reformele de cari are nevoe! Să nu fie sîngele vărsat în zadar! Să nu vie o a doua mare nenorocire asupra țarei, pentru ca de a doua oară să se verse cel mai prețios sînge romînesc.. itn trist că și puținul drept de vot ce’l are țărănimea îi este scurtat și nimicit. Nici de astă dată, după răscoale, țărănimea n’a fost lăsată să’și aleagă în veci reprezentanții, ci i s’a impus deputați, dintre orășeni și au fost aleși numai cîțiva cari poartă haina țărănească, sub care trebue să bată o inimă cinstită țărănească,—dar cari n'au în chestiunile țărănești atitudinea ce ar fi așteptat de la dînșii d. Iorga. Cît despre pătura dirigiuitoare, așa cum e alcătuită ea duce țara la perie. Căci dacă nu poate merge bine un stat condus numai de o clasă, cu atît mai puțin poate fi condusă de o clasă dezbinată în două tabere: liberali și consevatori , care se urăsc reciproc și se combat reciproc și cari au împedicat ca această țară să facă în ultimii patruzeci de ani vreun progres... La urmă d. Iorga a mai spus că face politică realistă și că deci va vota cu liberalii care deși oferă ,puțin tot oferă mai multe reforme, decît conservatorii. Dar mesagiul nu’l va vota, arătate de noi, apoi se petrece în Cameră scena care confirmă in mod strălucit tot ce am spus noi — și care credeți că e atitudinea gazetei asanărea moravurilor ? Credeți că încetează campania contra consilierului tronului care a opus cea mai formală dezmințire tuturor acuzărilor și vestejește pe deputatul de afaceri și pe guvernul care patronează pe acest samsar de tripouri ? El așt! Din contra : gazeta asanărei moravurilor continuă campania contra ministrului, iar pe samsarul de tripouri, pe deputatul veros îl strînge în brațe și fără a avea curajul de a lua apărarea faptelor săvîrșite de el, pune totuși ca titlu la înjurăturile proferate de tristul samsar la Cameră: „Veștejirea „Adevărului”. Iatâ-l pe deputatul veros îmbrățișat de asanatorii de moravuri ai d-lui Carp ! Nu e înduioșător tabloul și vă mai întrebați de ce continuăm a înnota în mocirla comupUniei politice ? S. T. R. NAZRITII D. Buburuz și chestia agrară D. Ioan Buburuz, „proprietar din Roman“ a sesizat președinția Camerei de soluțiile sale în chestia agrară și cum știa că d-lui Pherichide îi place jocul.... rimelor Ta sesizat în versuri : „La toți ca simt romînește „Și’s buni patrioți le-așî zice; „Ah! gîndițî și zi și noapte „La țăranul cu opince.“ D. Buburuz este pentru armonia între clase, ca și d. Carp și cei l’alți. De cît, se’nțelege, că nu s’au găsit încă „modalitatea“ și d’aia în „Apelul la sentimentele patriotice și umanitare a d-lor Deputați și Senatori“ zice: „A găsi modalitatea „Lucrul cel mai bun ar fi „Ca țăranul cu boierul „Să înceapă a se iubi.“ Apelul d-lui Buburuz se termină cu aceste versuri șec spiriane: „Ad! uniți-vă cu toții „Cum sunteți în parlament „Căutați a vă conduce „De-acest raționament.“ Terminăm și noi cu versurile următoare, muzica de Humpel: Buburuz cu frunza’n sus Frunza’n sus. Sărut ochii lui te-a pus să scrii apelul către parlament să-Și cu atît zăpăceala va fi mai mare cu cit guvernul liberal desigur tot in folosul mergere lumine la sate, a oprit vinderea ziarelor la țară, ceea ce era un mijloc de luminare a conștiinței țărănești și în același timp o speranță că odată și odată se va face și pentru țărănime ceva bun. Toate aceste încercări de a acapara țărănimea fie pentru guvern fie contra lui, sunt zadarnice. Nu se prind muște cu oțet, zice proverbul. Dacă guvernul liberal vroește să-și capete pe țărani în partea-I și în prima linie să-l liniștească, el nu trebue decît să facă legi bune pentru clasele țărănești și să nu se oprească la jumătăți de măsuri. Or, aceasta nu vor și nu pot cei de la cîrma statului și de aceea caută prin alte mijloace — copilărești de altfel—să stingă vulcanul care, vai! încă nu e stins, ci din potrivă clocotește și pe ici pe colo dă fum. în ajunul cine știe cărui cataclism social, nouă ne e misă de acești nebuni care cu bețe de chibrituri se încearcă să sprijinească așezămint cele legilor și obiceiurilor vechi, care se darîmă din toate părțile ! CONST. MILLE A mai spus și alte lucruri frumoase de Iorga. Spațiul nu ne permite să le dăm pe toate. A spus însă și lucruri greșite. Așa, nu e deloc exact că răscoalele lucrătorilor din minele de pucioasă ale Siciliei s’au făcut în serviciul Rusiei. Nu e exact că sîntem o țară de fapt atît de săracă încît nici străinii n'ar mai vroi să ne anexeze. Nu e exact că toate orașele romînești sunt în mîinile străinilor. Și multe altele încă n’au fost exacte diin cîte a spus d. Iorga. Căci de’ndată ce ese din domeniul istoriei și al inimei și se avîntă în acel al sociologiei și economiei politice," se simte că d-sa se mișcă într’un cerc care-î este strein și că se documentează mai mult din ziare părtinitoare. Nu e exact că istorica e cea mai bună școală pentru priceperea evenimentelor și necesităților politice în steazul acela absolut în care d Iorga afirmă mereu aceasta. E un a- ---------- * , Adevăr în asemenea afirmațiuni dacă se cu* cu mul raționament, înțelegi cum grano satis, dar nu mai mult. In sfîrșit d. Iorga are marele defect de,a vorbi prea mult de persoana d-sale. D-sa e necontestat o personalitate interesantă, dar trebue să lase pe alții s’o spue. In definitiv nu scade bine ca un orator să se prezinte ca pe un fel de centru în jurul căruia se învîrtește tot restul lumea. In acest semn era de prisos și încheierea că dacă majoritatea voește dări răspundă, să-i opuie un om tot atît de cult ca și d-sa și cu inima tot atît de curată. După d. Iorga s’a ridicat d. Sturdza nu pentru a-i răspunde, ci pentru a nu lașa fără protest afirmatiunile profesorului de istorie, care n’a vorbit cu campanenla ce trebuie cerută unui profesor. D. Sturdza a spus că d. Iorga „a vorbit multe și mărunte, vrute și nevrote“, așa că d-sa poate exclama ca școlarul din Faust: „Mir -wird von alledem so dumm, „Als giang mir ein Mühlrad im Kopf herum“. (Toate cite ’mi spui mă prostesc atîta, de parcă’mî umblă o roată de moară prin capi “Dealtfel d. Iorga n’a fost numai în vorbe nemăsurat, ci și in gesturi, de parca ar fi fost o moară de vînt. Dacă ar fi auzit un străin discursul d-lui Iorga, ar fi conchis că sîntem o tară de ticăloși. D. Iorga contestă că tara a făcut vreun progres. Aceasta a afirmat-o și printr’o istorie a Romîniei ce a publicat în nemțește. Dar nu-î adevărat ce spune, căci chiar și străinii recunosc că am făcut progrese mari și a făcut și țăranul progrese, căci din iobag a devenit om liber . Asanarea morală — Gazeta d-lui Filipescu și afacerea Culoglu — Ca să se vadă unde mergem cu politicianismul și cit de sincere sunt protestațiunile de „asanare morală” afișate, de acei care urmează, chipurile, politica d-lui Carp, ne simțim datori a releva atitudinea gazetei d-lui Filipescu în afacerea Cuioglu și anume în raport cu atitudinea acestui ziar și cu aceea a ziarului nostru într’o altă chestiune. Se știe că ziarul d-lui Filipescu a ridicat o serie de acuzațiuni contra d-lui Costinescu, ministrul de finanțe, cu privire la cumpărarea unor păduri Deși cunoaștem modul de a face politică al d-lui Filipescu, totuși pentru a informa pe cititori am rezumat toate aceste acuzațiuni. A doua zi, ministrul de finanțe a opus tuturor acestor acuzații cea mai formală dezmințire. In intervalul acesta se ivește așa cerea Culoglu. Trei zile trec, fără a se produce vre-o dezmințire la cele fac Țăranii Țăranii sunt la ordinea zilei. De țărani se vorbește în Cameră, în ziare și în întruniri publice. Ba chiar i-a apucat dorul și pe liberali și pe d. N. Filipescu, ca să-î lumineze fiecare în felul său. Guvernul are categoria să trimită la sate prin agenți administrativi — ceea ce este un abuz — foi din Voința Națională, cu ținta de sigur de a face cetitori, la sate cel puțin, pentru această gazetă, pe care nu o gustă în orașe decît doar șoarecii și băcanii care își învălesc măslinele cu ea. In rîndul al doilea vine dorința de a arăta țărănimea că guvernul liberal deși a împușcat pe țărani ca pe niște cîini, deși i-a pedepsit cu moartea fără de judecată, totuși îi iubește atit de mult, încît s’a dat de osteneală ca să facă legi părtinitoare pentru dînșii. La rîndul său d. N. Filipescu, care a încetat să mai aibă trecere la orașe s’a gîndit la sate trimițînd și d-sa acolo articolele răsuflate ale unui oarecare d. Alex. Huiban — un fel de vechitură politică, care s-a însărcinat să arate țăranilor că liberalii le sunt niște prieteni falși și că marii proprietari și marii arendași sunt aceia care iubesc pe săteni — nevoe mare, și sînt dispuși să le îmbunătățească soarta. $ Nu noi vom fi aceia cari să protestăm că partidele politice se interesează și de ceea ce zic țăranii și să-i atragă in partea lor. Țăranul este și el cetățean cu aceleași drepturi ca și orășeanul și deci este in drept și el să se lumineze și oricare partid are dreptul de a-i lumina. Ar fi fost credem noi, în prima linie, o altă îndatorire de îndeplinit și anume aceea de a l lăsa liber ca să-șî trimeată deputații săi, să-i dea mijlocul legal de-a răsufla odată, de a-șî arăta în chip real păsurile și năzuințele sale. Aceasta ar fi servit mult mai mult spre luminarea sa, decît aceea ce se face astăzi și care nu poate aduce în capul țăranului decît o nouă zăpăceală, daoarece el va lua ca bun aceea ce zic conservatorii contra liberalilor și bun a ceea ce aceștia zic despre conservatori.¥ • * Polemica bogătașilor In urma întrunirea de la „Dacia“, în care „prensul“ Griguță Cantacuzino a amenințat Tronul și Rominia cu soarta Serbiei, bogătașii ambelor partide istorice s’au luat la ceartă și o polemică foarte nostimă s’a încins între organele celor două partide. Proprietarii liberali prezintă pe proprietarii conservatori ca spoliatori ai țărănimei și fiindcă în comitetul de acțiune al agrarienilor figurează cițiva politiciani conservatori, ziarele liberale s’au hotărit să publice contractele de învoieli agricole ce aceștia au pe moșiile lor și cari într’adevăr sînt groaznice. Probabil că la rîndul lor, ziarele conservatoare vor găsi cu înlesnire destul continue ale proprietarilor liberali tot atît de groaznice. Polemica aceasta e menită să prezinte într’o frumoasă lumină marea proprietate, e chiar foarte abilă o luptă pe acest teren. Desigur că meritul provocărei unei asemenea răfuieli între proprietari, revine comitetului de acțiune al agrarienilor. " Ziarele liberale relevînd discursurile de la „Dacia“ au arătat că mișcarea agrarienilor tinde la alcătuirea unui partid al bogaților. Un asemenea partid, sau chiar numai o grupare de bogați, ar conveni azi „prensului“ Griguță Cantacuzino și d-lui Nicu Filipescu nu numai pentru a duce campania contra reformelor guvernului, ci mai mult pentru a lupta cu ceva mai mult succes înpotriva elementului democratic și sărac din partidul conservator. Intr’o grupare de bogați „prensul“ Griguță ar scăpa ceva maieftin, căci cheltuelile s’ar repartiza . Se vede însă că boierilor nu le convine să se acrediteze că bogătașii s’au organizat și de aceea ziarul „Conservatorul“ respunde liberalilor astfel : ...„L'Independance Roumaine a publicat alaltăerî un articol sectar și tendențios, un articol în care afirmă cum că acei proprietari, cari s’au întrunit la „Dacia“ spre a protesta înpotriva proiectelor agrare ale guvernului, ar tinde ca să alcătuiască un partid al bogaților. Și, de aci, un lung șir de comentarii. „Un partid al bogaților poate că s'ar putea constitui, dar numai ca antiteză a unui partid al îmbogățiților prin surprindere. Dacă cei care au moștenit averi muncite de aici, dimpreună cu ccei cari s’au îmbogățit din munca lor cinstită s’ar constitui în partid politic, evident că aceasta ar face o, nu înpotriva poporului sărac, cu care nu au nimic de împărțit, dar în potriva acelor copii ai surprindere! și ai lipse! de scrupul, în contra agiutorilor și a celor l’alți parveniți ai plutocrației care s’au pomenit bogați după o singură noapte de orgie politică „Nu poate fi vorba, prin urmare, de un partid al bogaților strînși inprejurul intereselor unei clase puțină la număr și strimtă la simțiri“... Frumoasă polemică! Bogătașii conservatorilor spun celor al liberalilor; — Noi suntem bogații ce! veritabili, voi v’ați îmbogățit într’o noapte de orgie politică! Toate acestea a propos de reforma agrară a R. X. plăieșului. fÄfT.; —----------VTpdesea de ce frumoase imagini și spirituale reflexiuni e capabilă mintea țăranului nostru. Hasdeu a zugrăvit în „Răzvan și Vidra“ vechiul obiceiu al poporului de a satiriza cîrmuirea și epigramele pe care le afișează Răzvan în piața publică și le citește poporului dascălul, ilustrează minunat adevărul că deși poporul nu e admis în sfatul stăpinirei, conștiința lui vorbește adesea prin graiul unuia singur. _Ați citit în „Adevărul“ cu data de Vineri 23 c răvașul, lui Teodor Perjercu „plăieș de sub Cetatea Neamțului“, titulatură pe care și-o pune cu mîndria cu care ar pune un titlu de nobleță?.... Dacă nu ați citit acest răvaș, vă îndemn să-l citiți, căci în afară de una din cele mai sănătoase aprecieri asupra chestiunilor la ordinea zilei și cu deosebire asupra procesului judecătorilor ambulanți, răvașul acesta e o bucată de artă, care are acest mare merit că nu oglindește numai o personalitate; vezi pare că înaintea ta nu un țăran, ci pe țăranul nostru, nu sub forma mizeriei, ci sub aceea a judecăței lui admirabile, ponderate, cu spiritul de pătrundere mult mai puternic de cum îl bănuim și cu acea neîncredere tipică în cîrmuitorî pe carî il biciuește cu nemilosul său talent de mucalit. ’ Ce plastică și admirabilă e întrebarea plăieșului de sub cetatea Neamțului, cînd scrie: „Cine poate să spună mai bine unde îl doare: bolnavul ori doftoru?“ Și ce nimerit e cuvîntul „teleleu“ pentru judecătorul ambulant, pe căre i mai poreclește și „trepăduș“iar mai cu seamă cît de adîncă este analiza psihologică a acestui viitor judecător ambulant, înpărțind dreptate după ce va fi desunat la arendaș, după ce se va fi dus pe la popa, pe la perceptor, învățător, primar, însfîrșit „pe „la cutare ori cutăriță cu nevastă frumoasă, ori fete frumoase dacă ambulantul ca tînăr e neînsurat și prin ur„mare om și el“. ...Cum s’ar mai schimba viața publică dacă asemenea inteligente ar fi admise a se manifesta și ce caracter non original și în adevăr național ar căpăta sfătui țăreî, cînd „plăieșii“ aceștia ar lua locul atîtor aneste mediocrități. Eva. D. Fagure FAPTE ȘI OSSERDAȚIUNI I Răvașul VERSURI VESELE Cîntecul lui Manolache Cît avu și barbetele Coane Manolache Tăcuși ecaretele Coane Manolache Mergeau „învîrtelile“ Coane Manolache Reușeau ciuperile Coane Manolache Protejași și fetele Coane Manolache Susținuși ruletele Coane Manolache Tucu... intervențiile Coane Manolache Alții cu... subvențiile Coane Manolache Dar s’au dus... proptele Coane Manolache Și îți curg belelile Coane Manolache Te freacă gazetele Coane Manolache Unde ți sunt barbetele ? Coane Manolache?! Maxim A apărut No. 47 din senzaționalul roman: (listele Fransmazonilor 5 bani, in toată țara 9RIBIS.>J —T" ’tir CHESTI A'ZÎ’LȘ' I —-------Consternația guvernului D. Ionel Bratianu« S’o rupem de fugă, că iar zăresc pe Manolache Chiuloglu cu geanta la subsoară, venind să ne ceară patronarea vr’unui tripou sau rulete! ^Adevĕruri „Veștejirea“ Un vechiu prieten al nostru, cu care nu ne-am mai văzut de ani de zile, dar care în acest timp ne-a citit, a venit erl să ce vadă. A fost o mare plăcere pentru noi și după ce ne salutarăm, chingul pe un ton de adorabilă sinceritate, ne spuse :—Toți „confrați!“ vă veștejesc și eu văd că cu cît sînteți mai „veștejiți“ cu atîta înfloriți mai mult! Colegiul proprietățel Prensul Griguță a declarat la „Dacia“ că pentru întîia oră vede mișcîndu-se colegiul proprietățel! Facem și noi această declarație și adaugăm că s’a mișcat numai atunci cînd n’a crezut, că va fi atins la pungă și pentru a cere „despăgubiri“. Mai bine se mișca mai des și pentrucopuri ceva mai nobile ! Prost compliment i-a făcut clar prensul! O vorbă Cînd Manolache Chiuloglu a ieșit fiert dela Cameră, după chestia sambarlicului in afacerea tripoulul și ruletei, un „colega” a exclamat: — Rien ne va plus! Ricroletto -Scene violente.—Rodicev Ședință de la 17 Noembrie a Dumei va rămîne memorabilă; după discursurile deputaților Miliukov, Puriskievici și Rodicev a avut loc un scandal nemaîpomenit în analele parlamentare și care merită să fie cunoscut pretutindeni. Vom rezuma aci ședința aceasta mai pe larg. Ședința s’a deschis la orele 2 după prînz sub preșidenția d-lui Chomiacov. Pe banca ministerială se aflatt miniștrii Stolypin, Kokowzow, Șeglowitow, Fllososow, Charjtonow, Barmi Nolde Kryshanowsky și Kaufmann. Discursul lui SS Ulukow Miliucow, șeful cadeților, a ținut un lung discurs, foarte mușcător. Dînsul a început prin considerațiuni asupra manifestului de la 17 Octombrie și despre care, spune oratorul, primul ministru în discursul său din ședința trecută nu a pomenit un singur cuvânt. Discutind această chestiune, oratorul vorbește către Storypine, care în acel timp își țintise ochii spre tavan. In acel manifest se vorbea despre mica proprietate, care... Deputatul Rodicev Deputații dreptei Încep să țipe... Oratorul așteaptă pînă ce se termină zgomotul, apoi continuă să facă o comparație între mica proprietate și între proprietățile marilor proprietari, care spune dînsul, sînt menite să producă o mai mare revoluțiune în țară. Miliukov și-a terminat discursul spunînd că partidul cadeților va fi totdeauna în contra atentatelor ce se vor face împotriva Constituției, că nu va ajuta nici odată încercările antidemocratice. ..Un minister responsabil, e adevărat că nu avem, cuvîntul „parlamentarismul“ la noi e privit cu aceiași groază. Partidul cadeților nu voește apoi cîtuși de puțin să aibă cea mai mică parte la ura dintre clase“. Oratorul și-a sfîrșit discursul în mijlocul aplauzelor cadeților și al pîsliturilor dreptei. Cu toate întreruperile, Miliucov a reușit să facă să fie ascultat. Discursul deputatului armean Sagatelian Al doilea orator a fost deputatul armean I. Sagatelian. Dreapta continua să facă zgomot și președintele se muncea zadarnic să mențină ordinea. Oratorul a declarat, că nu va vorbi despre forma de guvernămînt, deoarece forma unui guvern poate fi schimbată întocmai ca o căciulă. „Lucru ciudat, în vestul Europei se așteaptă de la noi o constituție, dar noi nu ne sfiim de loc să o atacăm în mediul cel mai ușuratec“. Oratorul e cu atît mai interesant cu cît vorbește un dialect curios, asaltat de deputați! Dreptei—■ Stolypin părăsește banca ministerială, pentru a sta de vorbă cu cîțiva deputați. Ceilalți miniștrii dispar. Deputații dreptei vorbesc tare. Numai cădeți! ascultă pe Sagatelian și stenografii Camerei. Discursul lui Furiskievicî La tribună se urcă apoi Puriskievicî și atunci Stolypin lasă pe deputații cu cari vorbește pentru a asculta pe oratorii e la început el discută chestiunea social-democrației și spune că nu se teme de loc de criticele social-democraților. Orice critică a acestora este un pas înainte, spre progres, făcut de guvern. Cădeți! pretind apoi că ei sînt pietenii statului, nod pretindem tocmai contraria. Miliukov știe că strălucirea stelelor nu este tot aceiași cu a unui foc pămîntesc. Cele două prime Dume erau niște adevărați sfincși, cu ele nu se putea lugera. Puriskievicî a terminat în aplauzele majoritatea, spunînd că pentru a se restabili deplina ordine, trebuiesc luate măsurile cele mai severe în contra libertatea cuvîntului și a presei. Presa mai ales are multe omoruri la conștiință. In urmă a făcut un apel la poporul rus, ca să lupte pentru ideia națională rusă. Din cursul lui Rodicev Ședința s’a suspendat pentru cîteva minute, apoi a luat cuvîntul Rodicev. El spune că liniștea domnește în țară și în urmă face o largă descriere a tuturor libertăților călcate în picioare de guvern. Cu timp în Rusia nu vor exista libertăți și drepturi, nu vor putea sa existe nici cetățeni. Țarul, nu e stăpînul numai al nobililor, al țăranilor, al polonilor, sau al evreilor, ci al tuturor celor care se află în Rusia. Cît timp ei nu sînt toți egali în fața legei, nu pot sa fie cetățeni. Oratorul vorbește de chestiunea polonezilor și e deseori întrerupt de majoritatea care îl strigă: destul destuli Puriskievici cere cuvîntul și cu pumnul amenință pe Rodicev. Stolypin se fîcîe mereu pe scaun. Dreapta continuă să strige: — Minciuni! Destul! Rodicev însă a continuat spunînd: — Dacă guvernului nu-i rămîne ca remediu decît ceea ce Puriskievici numea „cravata lui Muraviev“ (face semnul strîngerea de gît), atunci de ce să nu vorbim și de cravata lui Stoîypine? Tușnaltul Atunci a început un tumult cum nu s’a mai pomenit în analele parlamentare. Dreapta a început să strige: — Oh!... oh!... Zgomotul a început să devină din ce în ce mai puternic. Dreapta se mișcă amenifnțătoare spre tribună. Bătinul Rodier s’tă tot la tribună surizînd sarcastic. Pumnii ridicați, vorbe insultătoare, țipete, urlete.. . Trădători! Vagabonzi! Canarii! De asemenea cuvinte răsună sala de ședințe. Președintele declară că suspendă ședința pentru o oră și părăsește sala, fără însfe să fie observat acest lucru de cineva. Atunci se începe o adevărată bătaie. Rodicev părăsește tribuna dînd din umeri. Deputatul Krupenski se aruncă la tribună, bate cu pumnul în masă și face gestul că Rodicev trebue dat afară. Contele Bobrinsky, care se bucură de respectabile dimensiuni își face loc cu puternicele lui mîini. In secțiuniupă mii de deputați. Publicul privește cu groaza această priveliște neînchipuită. . Tocmai acum, Stolypin, împreună cu miniștrii părăsește banca ministerială. ședința a fost redeschisă mai tîrziu, dar nu a mai avut loc nimic important. v* 4 Tumultul din Humă