Adevěrul, martie 1908 (Anul 21, nr. 6648-6678)
1908-03-01 / nr. 6648
Anul al XX-lea—No. 60-iB FONDATOR Alex. V. Bel di ma nu PUBLICITATEA t OOHCEDHTĂ EXCLUȘI» Agents! da Publicltita CAROL SCHULDER & fio» BUCI BE ȘTI SlbKanțeorgeTld 16-lalelm Z}1 Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Sîmbată 30Feb 1908 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ABomransi Cn *n . ....... Lel » C Inni !•••■••■ u Strand •••••»•« w 4 • lună ........ s LM TELEFONI Pentru Direcțiune No. 1499 a Capitală „ 1410 a Provinciei Străinătate No. 1240 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate "•sista, dar și-a pierdut o bună parte din puterea lui. Cît privește chestiunea guvernatorului, cum Poarta nu-i va admite decît silnic, propunerea Englitezei ar fi menită să grupeze puterile safi contra, sau pentru Turcia. Lucrurile n’au ajuns aci, dar considerînd părerile libere și oficioase exprimate în Europa atît asupra propunerei engleze cit și asupra chestiunei căilor ferate, se întrevăd grupările următoare: Turcia, Germania și Austria de o parte, Englitera, Rusia, Italia și Franța de alta. Aceasta nu-i încă o realitate diplomatică, dar în cazul cînd ar fi, rolul Franței, închee „Le Temps“, ar fi un rol de împăciuire. Reclarația d-lui Ionel Brătianu Articol din care se va vedea că d. Ionel Brătianu a avut nevoie să justifice, la Cameră, măsurile prea exagerate luate în special contra presei populare. D. Ionel Brătianu s’a... speriat de interpelarea d-lui C. Olănescu și amintindu-și probabil de vigilenta administrație a d-lui G. Gr. Cantacuzino care habar n’a avut de aceea ce s’a frămîntat la țară, d. Ionel Brătianu, zicem, a căzut în cealaltă extremitate, alarmează țara, și chiar streinătatea, prin cele mai exagerate măsuri,căci ministrul de interne a mărturisit că a luat măsuri exagerate, o mărturisire mai mult sau mai puțin calculată, probabil pentru a risipi puțin efectul ce va produce în opinia publică o asemenea atitudine din partea unui guvern și a unui partid liberal. Pentru a evita deci o nouă interpelare, la Cameră, în felul celei de la Senat a d-lui G. Olănescu, d. Ionel Brătianu a recurs de astadată la concursul d-lui Vasile Missir și s’a pus cu d-sa de acord să fie interpelat. D. Vasile Missir a fost scurt și anodin. D-sa s’a mărginit să întrebe dacă-i adevărat că este vre o agitație în țară, dacă este adevărat ceea ce s’a afirmat printr’o corespondența din Iași a ziarului „Dimineață“ că s’ar fi dat ordine ca imediat ce se va semnala vre o mișcare la țară să se ceară arendașilor și personalului străin să părăsească satele. La aceasta s’a mărginit interpelarea d-lui V. Missir. Leal ar fi fost din partea d-lui Missir dacă adăuga că în „Dimineața“ se afirma că știrea e dată sub toată rezerva și leal ar fi fost dacă deputatul guvernamental ar fi relevat și știrile mult mai grave și într’adevăr alarmante din anumite ziare de partid,—dar așa sînt politicianii noștri, nedrepți și fără scrupule cînd guvernul le cere servicii. Dar să relevăm ce a răspuns d. Ionel Brătianu ? țg Că nu e nici o agitație, că incidentele cari se semnalează la țară sînt normale acum în ajunul începerea muncei, că mai ales acum cînd vin legi noui aceste incidente , sînt explicabile, că sînt și oameni , răi și de dezordine cari pescuesc în apă tulbure și că pentru a preveni orice mișcare primejdioasă a luat toate măsurile, chiar exagerate. Aceasta e declarația d-lui Ionel Brătianu, — plus un apel la toată lumea ca să ajute guvernul, — la ce ? — la potolirea spiritelor. Cu modul acesta d. Ionel Brătianu a înlăturat o interpelare din lagărul opoziției care, desigur, că nu ar fi fost tocmai așa de anodină ca acea a d-lui Vasile Missir. " * * * Pentru ce a crezut însă d. Ionel Brătianu că e absolut necesar să facă repede, și la Cameră, o declarație chiar ceva mai domoală decît cea de la Senat ? Fiindcă probabil că s’a... speriat singur de măsurile d-sale prea exagerate și a voit s’o ia înainte, să le comunice, să declare că regretă, dar că n’are ce face I In realitate însă d. Ionel Brătianu a trecut cu toată tăcerea asupra tuturor măsurilor cari le-a luat. Desigur că nimeni nu cere ministrului de interne să arate toate măsurile exagerate ce le-a luat. Dar asupra unei măsuri datora o explicație în parlament. D Ionel Brătianu trebuia să justifice — dacă se mai putea legitima — pentru ce a ordonat confiscarea ziarelor populare, pentru ce a ordonat era ca la țară, și chiar în unele orașe, să se oprească desfacerea acelor ziare ? Ni s’a comunicat dela ministerul de interne motivul , cu un ziar, »Universul“, a publicat foarte alarmante știri din Oltenia, că „Dimineața“ și „Adevărul“ au publicat o știre neexactă din Iași. Nu mai discutăm nci măsura aceasta a confiscărei ziarelor, dacă e constituțională. Este pur și simplu o suprimare a unui drept constituțional de care guvernele noastre s’au cam ferit să se atingă pînă azi. Dar ceea ce voim deocamdată să punem în evidență, e mai ales faptul că prin această măsură contra presei se va provoca o agitație la sate, ca și la orașe. Pe de altă parte d. Ionel Brătianu a confiscat propriul d-sale discurs de la Senat care nu se va citi nici la sate, nici la orașe, căci în numerele confiscate se afla acel discurs în extenso. Dar întrebăm pe d. Ionel Brătianu dacă a confiscat și Monitorul Oficial ? Nu l-a confiscat? Apoi atunci se va citi în fiecare sat acel manifest incendiar pe care d. C. Olănescu i-a comunicat, în întregime, Senatului I • Relevăm aceasta pentru a pune in evidență cit de inutile și chiar ridicule sunt măsurile exagerate. In loc dar de asemenea măsuri, ministrul de interne ar proceda cu mult mai mare folos comunicînd zilnic, tuturor ziarelor, toate incidentele din țară și desigur că toate ziarele vor ști și vor găsi forma sub care trebuesc publicate toate aceste știri pentru a nu se alarma lumea. Numai procedînd astfel, iar nu prin adevărate... lovituri de stat contra presei, iar nu în favoarea țărănime!, se va putea liniști opinia publică. MAIBIȚII Libertatea presei a. x. Cine nu știe că „presa’i liberă“ In Belgia Orientului ?! Părinții noștri, generația de la pașopt, războiul Independențe?, ilegalitatea, etc. etc. — de ce s’a făcut de cit pentru ca să fie presa liberă ? Asta ne-a fost amibiții de cînd lumea , să fie presa liberă ! [ Poate să laude guvernul, poate fi destile miniștrilor, poate să reducă eWSZ venituri statului și fabrice? de hîrtie ,,Letea“, poate, mai ales, sa se ocupe de balurile costumate și necostumate din saloanele „high-lits“— numai cuvintele „țăran*, „agitație1* și „reforme agrare* să nu se publice, nici să se discute asupra lor. Incolo, pentru tot ce nu privește cele 5 milioane de lighioane dela țară, „presa ’i liberă“ în Belgia Orientului ! Pao lisrisîM! Âiîi iSsii" Aiînîifa [Mirit partid la legea monopolului circiumelor n’a mulțumit, se vede, pe oficiosul guvernului. Se vede că pretinde mai mult spirit de opozițiune de la d. Take Ionescu și partidul acestuia ! E și aceasta o cerere, curioasă, dar, în fine e o cerere, care dacă vine direct de la guvern, ar trebui chiar respectată și satisfăcută poate!... Atîta numai că de cîte ori fie d. Take Ionescu, fie alții au arătat o cut de mică veleitate de a nu admite anumite măsuri și proecte ale guvernului, acesta nu numai că nu a „cerutu să i se facă opoziție, dar a sărit imediat și a propus „acorduri“. Atunci cum rimează politica aceasta cu plîngerea ziarului guvernamental că partidul conservator democrat nu se „afirmă“ destul ca opoziție parlamentară ? Vedeți că „plîngerea* aceasta e destul de comică și că s’ar putea pune mai multă dibăcie în apărarea cauzelor regimului ? Elles chiar cînd s’a întâmplat de au fost răscoale țărănești... Guvernul actual a declarat că pentru sate nu există libertatea presei și ca toate guvernele reacționare, cînd s'a gîndit la ce măsuri să ia, s’a repezit în primul rînd contra libertăței presei. Căci adevărul e acesta : guvernele liberale se servesc de presă pentru a menține ordinea, cele reacționare se tem de lumină și suprimă presa în vremuri agitate. Ad. Sisalsis din teamna TJn ,iar guvernamental a adus știrea cu guvernul turcesc voește sa dea o mare lovitură școalelor din Macedonia și anume că vroește să le interzică de a primi ajutoare dela statele interesate. Această măsură a guvernului turc, care pretinde că va suține el din budgetul său școalele naționale, se va îndrepta, după știrea ziarului guvernamental, întîiă și intîi contra școalelor românești. De la început trebue stabilit că măsura guvernului turcesc ar însemna de fapt desființarea școalelor naționale din Macedonia, căci se știe că guvernul turc n’are bani pentru a’și întreține școalele sale, — dar încă pentru altele... Apoi ce lesne le va fi turcilor să declare că desființează o școală pentru că nu se simte trebuință de dînsa. Dar chiar dacă înlături aceste argumente, ți se impune întrebarea: de ce guvernul turc se gîndește să înceapă cu aplicarea măsurei sale la școalele românești? Dacă au fost școale cari si se dedea la agitații, cari să fie focare de agitații revoluționare, au fost cele grecești, au fost cele bulgărești, dar nu școlile românești, cari, ca și populațiunea aromind, au fost un element de ordine. Atunci de ce se leagă guvernul turcesc tocmai de școlile românești? Pentru că dela guverne e noastre, in special dela cele liberale, a întâmpinat totdeauna cea mai puțină rezistență, apoi încă poate și pentru că vrea să execite asupra noastră un șantaj, ca să ne stoarcă zece milioane pentru despăgubirea vacufurilor, său a convenției consulare și comerciale defavorabilă nouă. fi a trebui cel puțin de astăpără să facă uz de toată energia sa. E. Guvernul cere opoziție? Intr’o gazetă a guvernului, apărută în scopul lăudabil de a repara și evita prostiile fostului oficios clasic al partidului liberal, întilnim unele articole cari sînt departe de a sluji acest scop. Din contra, va fi poate nevoe în curînd de intervenția altor foi ale guvernului spre a repara „gafele“ aceleea care era menită să slujească mai cu dibăcie politica regimului actual. In adevăr, într’un prim articol al acestui ziar am văzut curioasa acuzare adusă noului partid conservator democrat că nu se „afirmă“ în parlament. Intervențiunea d-lui Take Ionescu la discuția Casei rurale și a altor reprezentanți din Cameră ai acestui ai Autoritatea d-lui Haret D. Haret a dat prilej lumea și în special partidelor de opoziție, să -i aprecieze autoritatea d-saie ministerială. Interpelarea d-lui Iorga asupra conducerea Teatrului Național i-a oferit acest prilej. Presa opoziției, presa partidelor de guvern, se întreabă azi, cu drept cuvînt, ce fel de autoritate ministerială e aceea cînd un ministru ascultă o interpelare plină de cele mai precise atacuri împotriva unui funcționar dependent de puterea sa, se asociază apoi la aceste atacuri, întărindu-le în mod oficial de pe banca mpinisterială și în urmă închee că nu funcționarul atacat și de interpelator și de d-sa trebue schimbat, ci.... legea teatrelor. Atunci VtvJ CC* ai *cționat și nu legea? De ce n’ai răspuns interpelatorului că nu trebuia să atace pe funcționar, ci legea ? De ce n’ai făcut aceasta? Fiindcă ai voit să izbești în funcționar ? Apoi cad de pe banca ministerială ataci un funcționar pe care știi că nu-l vei schimba, fiindcă nu poți să-l schimbi, ce fel de autoritate ministerială mai ai ? D. Vlădescu, cînd a interpelat d. Marghiloman, a apărat actele d-lui Davila; d. Dissescu, cînd l’a interpelat tot în Camera trecută; d. Lascar Antoniu, deputat de Iași, de asemenea a apărat actele d-lui Davila și menținerea directorului Teatrului se explica. Dar d. Haret a atacat și a veștejit actele directorului Teatrului și—ce a așteptat? Demisia, poate, a d-lui Davila ? Ar fi puerit să se creadă că directorul Teatrului va fi așa de puțin ironist încit să nu continue a sta în capul Teatrului, mai ales acum, cînd are satisfacția de a rămîne acolo, cu toate atacurile ce i-a adus d. ministru al instrucțiunei de pe banca ministerială. E una din acele plăceri pe cari nu o au mulți și care face să petreacă azi o lume întreagă pe socoteala autorităței și strășnicie! d-lui Haret 1 Alfa li și Barinad. Cei mai mari reacționari din această tara sînt, aceasta se vede acum, neapărat liberalii în actuala lor formațiune de guvernămînt. Violenta și lipsa de respect pentru lege, iată ce caracteriza pe cei mai răi reacționari, și de violență și lipsă de respect de lege a dat cu prisosință dovadă actualul guvern. Reacționarismul lui însă este cu atît mai primejdios, cu cît se ascunde sub mantia liberalismului și a democrației. G». măsurile, nelegale, samavolnice, și violente pe cari guvernul le-a luat contra presei populare, a făcut ultima dovadă că între dînsul și conservatorii reacționari nu există nici o deosebire. Chiar în ziua în care guvernul a înfrînt Constituția, a apărut un articol al d-lui Fani, vicepreședinte al Camerei, prin care se ridică împotriva obiceiului guvernelor de a lipsi pe țărani de libertățile ce se acordă voios orășenilor. V. Panu se ridică mai ales contra tentativelor de a lipsi pe țărani de libertatea presei. Și d. Panu adăuga : „Acesta este punctul fundamental de divergență între conservatori și noi. Conservatorii cred că țăranul nu este încă pregătit a fi inițiat, la viața politică a noastră. „Noi liberalii, din contră, credem că orice clasă socială are dreptul de a se bucura de egale libertăți, indiferent dacă ea este pregătită sau nu, așa cum ne facem noi ideea de pregătire la viața cetățenească și bine, acum dovada este făcută că nici acesta nu este un punct fundamental de divergență între liberali și conservatori. La guvernul actual a făcut ce n'a făcut niciodată Lascar Catarasu, nici Inii salele? se erase Citiți literatura politică debitată în parlament, dela 15 noembrie trecut și pînă an! — noi am și ascultat’o — și veți vedea că nu este altă temă în cuvîntările oratorilor și în special ale miniștrilor liberali —■ și cu deosebire în acele ale ministrului de interne — decît lamentarea asupra primejdiei create prin „prăpastia“ ce s’a pus între sate și orașe. Apropierea satelor de orașe și vice-versa, umplerea acelei prăpăstii — iată el trebue urmărit, pas cu pas. Asta e tema cu mii de variația« care sa cîntă dela venirea la putere a guvernului actual — și rezultatul se vede. La cea dintî-o mișcare de la sate, declarată normală de însuși ministrul de interne, același ministru consideră ca cea dintîiă măsură necesară tăerea comunicației — a puținei comunicații ce am ajuns să avem între orașe și sate, grație pătrunderea unui mic număr de esempiere a cîtorva gazete populare ia sate. Gazetele aceste, cari :Mar cînd aduc o știre greșită, au putința, ca imediat tot ele s’o rectifice, gazetele acestea cari, cu prilejul răscoalelor, au adus imense servicii operei generale de liniștire — servicii pe cari mai ales guvernul le a putut aprecia — gazetele aceste cari zi cu zi aduc sfaturi bune, arătînd că prin răscoale și obos șire din legalitate țăran nu pot de citi", văe-ibsoft , și sa fac“' , « sleA, 'cAî* tocmai !’.und că se ecupă măreți de nevoite țărănime, găsesc la ea as © uitare, sau văant, ori, de-odată, confiscate șî la orașe și la sate. Dacă la oraș, lumea știe că guvernaie iau usao ori măsuri cît de arbitrare, fără nici un rost, apoi la țara o asemenea măsură , în stare să stârnească cine știe 00 năzburți în capul oamenilor. De aceea, nenorocită a fost ideea de ori, chiar de a pornit din cea mai bună intenție. La opera aceasta de apropiere a satelor de orașe și a orașelor de sare, nimeni nu poate lucra cu mai mult folos ca gazetele și în această privință tot ce e minte limpede și deschisă trebue să caute a activa cu mai mult acest contact de fiecare zi între lumea de la orașe și cea de la țară. E opera care va lucra mai repede ca toate pentru a stârpi în această țară ideea că la oraș trăește un popor și la țară altul. Saturn. PargriSa în Orient „Le Tampa“ anunță ca o modificare adincă tinda să se îndeplinească în gruparea puterilor asupra chestiunilor din Orient. Din 1897, sistemul era următorul: în primul loc, Austria și Rusia, legate printr’un acord special și unite pentru realizarea unui program comun da reforme. In al doilea rind, concertul marilor puteri, în care se produceau dizidențe ! Germania făcea parte din ei numai nominal. Englitera găsea programul de la Muerzsteg neîndestulător. In toamna anului trecut s-a crezut că acțiunea auatro rusă o să devină mai eficace. Crizele lăuntrice de cari suferea și de mai mulți ani și monarhia dualistă și imperiul țărilor, se potoliseră. Engliteza sa rali&sa programului din Muerzsteg, cabinetele din Viena și Roma se puseseră de acord la Dosso și Semmering. Prin urmare, se părea că de acum înainte concertul puterilor, mai unit, o să fie mai ascultat și că Poarta o să a<? *r’ din ilima du_ janelor Europei. Evenimentele însă s’au întors cu totul altfel. Soluția chestiunei macedonene n’a făcut nici un pas înainte. Puterile care izbutiseră să se pun de acord asupra programului de reformă judiciară, nu se mai înțeleg de îndată ce e vorba de a-l impune sultanului. Acesta ridică o nouă chestiune asupra situației agenților europeni și turci, însărcinați cu executarea reformelor. Germania se încearcă s-o ia pieziș printre stînci și bunăvoință ei încurajează guvernul turcesc în împotrivirea lui. Deci, asupra vechilor chestiuni nu există în realitate nici un acord și probleme noul se prezintă, cari amenință mai direct ,sistemul diplomatic actual. Aceste probleme sunt: Chestia liniei ferate austriace Mitrovița-Sidonia și propunerea lui Sir Edward Grey, ministrul de externe al Engulafei, de a se numi un guvernator în Macedonia. Compensarea ce se acordă Rusiei cu linia Dunărea-Adriatica nu-i menită să aducă liniște. Incidentul poate fi considerat închis, dar e vădit că în fond, nu mai domnește încredere între Viena și Petersburg Pactul din 1897 tot mai «Adeveruzii Socialiști Pe ziua de ori cei dela guvern au fost prinși, în fine, în flagrant delict de socialism de către d. Filipescu și amicii d-sale. Se știe că socialismul cel mai roșu constă în confiscarea bunurilor particularilor. Guvernul a început cu confiscarea... gazatelor ! Mai socialiști, cum voiți ? „Salvarea“ Societatea de salvare a comandat un automobil-ambulanță, pentru a sosi mai repede la caz de accidente. Numai pînă să salveze, de n’ar da gata pe alții cu automobilul de salvare !... s ® si ! „Ci pandanții“ văzind că nu poate avea o părere în chestia interpelărei asupra Teatrului Național, s’a decis să aibă.... două ! D’aia a publicat aseară două articole asupra acestei chestiuni: unul pentru contra d-lui Davila și altul contra pentru d. Davila. Și astfel d. Procopiu e convins c'a adun’o subțire din condeiul.... altora !! ftÎQoletto 'iîh&imm anargisié — Scandal ®.!, de la consiliul sanitar superior — Se vorbește de anarhie și de necesitatea spiritului de ordine în țara noastră și se acuză luna și soarele, dar nu se vede că pe fiecare zi autoritatea e aceea care dă exemplul anarhiei. Ați văzut ce s’a petrecut în sinul consiliului sanitar superior. Un funcționar al statului, subdirectorul serviciului sanitar, care e și secretar al consiliului sanitar superior, un vechi insultător din coloanele „Voinței Naționale“, d-rul Sion, în destul de cunoscut pentru hysteria sa stilistică, s’a apucat și nici mai mult nici mai puțin a insultat, în calitate de secretar al consiliului sanitar superior, întreg acest consiliu prin coloanele ziarului prin care se manifestează de obicei accesele sale de hysterie. Acum șase săptămîni, cînd articolul a apărut, d. dr. Mirinescu, membru al consiliului, a dat curs indignațiunei generale a membrilor și d. director general al serviciului sanitar a recunoscut că numitul secretar al consiliului trebue să retracteze cele scrise și să-și ceară iertare tot prin publicitate. Am trecut însă cele șase săptămîni și — ca și cum s’ar fi uitat— numitul secretar, fără a fi revenit asupra insultelor sale—s’a prezentat totuși la o ședință a consiliului. A trebuit să se ridice, de astădată, d-rul Rîmniceanu, să vestejească purtarea subalternului, să-l silească să se retragă de la ședință și să declare din nou că consiliul nu-l va admite pînă nu va retracta publicamente insultele, cum le-a și debitat publicamente. Și asta — notați — se petrece în chiar organizația centrală a ministerului de interne, sub ochii ministrului și a directorului general al acestui serviciu. Și mai întrebați, de ce avem anarhie în toate ? S. T. E. fb CUESTI A ZILEI Persecuțiile Casației Curtea de casație a șters din listele electorale de la Olt pe prensul Griguță. (Ziarele) Cum se amestecă înalta Curte de casație în politică și suprimă la OU pe „șeful“ partidului carpist .... Experiența ultimelor războae a arătat că exercițiile de paradă n’au nici o importanță, nu sunt aproape de nici un folos în cazuri serioase. Armamentul nou, din ce în ce mai rafinat, pretinde dezvoltarea aptitudinelor individuale ale soldatului și mai ales ca el să fie un bun trăgaci. Or, și una și alta e cu neputință să se obție în cazarmă numai. Iar exercițiile de paradă, de cari, ce-i drept, nu se scapă lesne, sunt de-a dreptul o piedică pentru dezvoltarea inteligenței, vigilenței, aptitudinilor individuale. In vederea, probabil, a acestor argumente, d. general Averescu a prevăzut prin procesul sau ca un compliment al serviciului de doi ani, ca înainte de a intra în cazarmă, tinerii trecuți pe tablourile de recrutare să se exerciteze în trageri la țintă. Numai cu chipul acesta vom avea soldați cari să îndeplinească prima condițiune care este : să fie trăgați buni. Pentru aceleași motive ne-am declarat noi în favoarea instrucțiunei militare, notăm : nu a cazonismului, în școli. Noi n’am înțeles să se introducă în școli ceea ce se exclude cu încetul din cazărmi, exercițiile de paradă, ci ne-am gîndit ca copiii să se obișnuiască cu mânuirea armelor și mai ales cu tragerea în țintă. Să sperăm că reforma d-lui general Averescu va fi realizată în spiritul acela al militarismului modern și luminat, care caută să dezvolte toate calitățile superioare ale omului, pentru că știe că numai din oameni buni se poate face buni soldați. Ep. Msukdaiani In numărul nostru de ori am publicat procesul de lege pentru organizarea armatei elaborat de d. general Averescu, ministrul de războiu. In afară de diferite alte dispoziții de natură mai mult tehnică, cea mai importantă pe care o prevede procetul, este reducerea serviciului militar de la trei la doi ani. Hi putem spune că de cînd există acest ziar am cerut reforma aceasta. Am arătat toate motivele de ordin social și economic și chiar cele de ordin militar cari îndreptățesc reducerea serviciului militar. Au trebuit însă să treacă ani de zile, pentru ca și în cercurile militare să pătrundă convingerea despre utilitatea reformei. Linia 0®ärea-ldriafiGa Turnu Saverln—Cladova sau Gruia Badnjevatz ? Declarațiunile baronului Aehrenthal făcute în Delegațiuni cu privire la obținerea itadelor pentru construirea liniei sangianale, după cum se vede, a avut drept rezultat punerea în discuție — în mod hotărît — a construireiitronoice laCrtina Tll nnXw/rn ^ *> „ #■* Cu toate afirmațiunile unei prese interesate, despre neproductivitatea acestei linii — „menită să traverseze — în cea mai mare parte — locuri sterpe și nelocuite“ făcute în scop de a intimida presa franceză, din declarațiunile făcute unui ziarist român, de către d. N. Pasici, președintele consilului de miniștrii al Serbiei, pare că această chestie a intrat în faza ei decisivă, — consorțiul financiar, pentru construirea și exploatațiunea ei, fiind ca și înjghebat.* In articolul nostru „Drang nach Osten“, am arătat importanța economică și politică a acestei linii, care constitue o piedică serioasă pentru realizarea planurilor pangermaniste ale împăratului Wilhelm prin împingerea Austro Ungariei spre penetrațiunea economică și apoi militară către Arhipelag. Ca astă dată, în cîteva cuvinte, vom arăta netemeinicia acestor din urmă afirmațiuni. Linia Dunărea-Adriatica nu numai că nu va străbate regiuni sterpe, dar, ași putea spune, că va străbate cîteva din regiunile cele mai productive atît ale Serbiei cît și ale Albaniei de nord. Linia Dunărea-Adriatica, traversînd Serbia de la Est spre Vest, va trece prin două din regiunile cele mai fertile: Valea Timocului și Valea Topliței, datând bogățiile acestor regiuni spre țărmuri Măreț și deservind, în drumul ei, o mulțime de orașe și comune unele mai mult, altele mai puțin importante . In Turcia, ea va străbate Valea Cosova, una din cele mai fertile. Incepind de la frontiera sîrbească, ea va reda civilizațiunei orașele, încă semibarbara ale Albaniei de nord : Ghilai, Ipee, Ghiacova, Prizrend, va străbate munții acoperiți cu păduri seculare, pentru a se termina la San Giovani de Medita, dînd pieței internaționale bogățiile Albaniei. întrevăd, de pe acuma, viitoarea activitate febrilă a miilor de muncitori ocupați cu întreprinderile forestiere și exploatațiunile miniere, a nenumăratelor mine bogate în zăcăminte de plumbargintifer, aramă, crom, aur, etc. muncitori cari azi rătăcesc, departe de al lor, în haosul cosmopolit al Americei, pentru a-și agonisi o mizerabilă existență. A sosit vremea se vede ca să fie reluată exploatarea minelor de argint, din muntele Copasnic, altă dată exploatate de romani gi cari sunt azi lăsate in părăsire. Deci afirmațiunea despre neproductivitatea acestei linii, în raport cu cheltuelile reclamate pentru construcția ei, este nefundată. * * * Dar pentru ca această linie să devie în realitate transbalcanică și să lege Rusia cu Adriatica, are neapărată nevoi să se facă joncțiunea căilor ferate române cu cele sîrbești. Consimți va statut român la aceasta? „Avantajele pe cari le ar avea țara romînească—prin legătura aceasta—după cum a observat și d. Pasici, ziaristului român care l’a intervievat—sînt așa de evidente, încît nici nu e nevoe să le releve cineva“. Intr’adevăr prin joncțiunea căilor noastre ferate cu cele sîrbești, Romînia capătă deodată eșiri la două mări: Arhipelag și Adriatică. In afară de traficul de călători și transit, o mulțime de produse românești și în special: făinurile, petrolul și cheresteaua, vor inunda piețele Albaniei și a vechei Serbii. In afară de aceste interese materiale, însă, cît de mare trebue să fie satisfacția noastră națională cînd, prin această linie, vom fi în contact cu miile Anandonin „X „ — Jl ! 4 « _ — — WMARWUWS vu*»uvy«»| aMU JtUU>VW JJ U «VHVH coasta Adriaticei, de la Arta și pînă la cutări ? Iată de ce joncțiunea căilor ferate românești cu cele sîrbești, cred că este în afară de orice discuție. Se pune însă întrebarea: unde să se facă această joncțiune ? Pentru Serbia chestia este definitiv tranșată, la Gruia-Radgevatz-Prahova. La noi însă este încă controversată. In adevăr linia Craiova-Gruia, acum un an, era pe punctul de a fi construită de către județul Dolj. Nu se aștepta decît aprobarea parlamentului, cînd deputații mehedințeni, sub cuvînt că construirea acestei linii va aduce decăderea jud. Mehedinți, amenințînd guvernul cu demisia din parlament, au reușit să paralizeze săvîrșirea ei, cerînd în același timp, ca la un moment dat, joncțiunea să se facă la T.-Severin. O linie internațională însă, menită să facă concurența altor linii, in afară de orice alte considerațiuni locale, înainte de toate trebue să fie cît mai scurtă. Ei bine, in afară de alte multe neajunsuri, joncțiunea c. f. r. cu cele sîrbești la T.-Severin-Cladova, ar avea șî pe aceea că linia București-San-Giovani di Medna ar fi mai lungă cu 150 de