Adevěrul, decembrie 1908 (Anul 21, nr. 6916-6943)
1908-12-04 / nr. 6919
rftafe MTXä&ff Sness Wh 691$ FONDATOR Alex. V. Beldimanui PUBLICITATEA* CONCEDATA EXCLUSIV Agenție? de Publicitate CAROL SCHULDER & Co. BUCUREȘTI <*Cr. Karaceorcevici II— Telefon 81* Jirourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri din țară și străinătate WLSSSm ■515 Ce s’a petrecut ^ ^ Y . Ce s’a petrecut ori la Senat Rectificarea d-lui T. Maiorescu.— Incidentul provocat de d. Ionel Brătianu. — Discursul d-lui Dissescu asupra Mesajului. D. Maiorescu a fost silit, în ședința de eră a Senatului, să facă o lungă rectificare asupra unui punct din discursul d-sale foarte pe scurt desvoltat: e vorba de ceea ce a spus leaderul din Senat al opozițiunei carpiste cu privire la convenția cu Austro-Ungaria. Am relevat erî că d. Maiorescu ai susținut că dacă această convenție nu se denunță înainte de inamnafie, vom trebui să așteptăm doi ani pînă ce ne vom putea scăpa de regimul actualei convențiuni, dacă nu ne vom înțelege pentru încheerea celei nouă. D. Maiorescu a comis o mare eroare: convenția nu e denunțabilă la dată fixă, ci oricînd și prin urmare din ziua în care ea s’ar denunța și pînă într’un an ne putem scăpa de convenție. S’a simțit că 9. Maiorescu era foarte jenat că trebuia să facă această rectificare la discursul d-sale, dar pentru ca rectificarea să nu apară ca o complectă negare a celor spuse, alesul colegiului universitar a adăugat că soluția care se impune azi, e ca să se denunțe imediat convenția, ceea ce nu împiedică reluarea tratativelor pentru încheerea unei nouă convențiuni. Tot înainte de a se relua discuția generală asupra mesajului, d. Thoma Cămărășescu a cerut dosarul convocărei colegiului al II-lea de Senat din Prahova pentru a vedea în ce condițiuni s’a operat schimbarea datei alegerei. D. Ionel Brătianu care, de cîteva file, nu-și poate ascunde enervarea și spune tuturor că consideră ca o provocare candidaturile takiste, a crezut că e abil ca imediat ce-i va interpela vreun takist, să-l atace cu "'tehemență. Ce a zis ministrul de interne? — Am dosarul aci. Dar n’a fost Cuviincioasă și corectă procedarea acelor doi senatori cari au venit la ministerul de interne și au cerut birourilor să vadă dosarul în loc să se adreseze șefului, adică ministrului. Cam această observație a făcut’o d. Ionel Brătianu, dar pe un ton răstit. Imediat d-niî Cămărășescu și Xenopol au luat cuvîntul și au arătat Senatului cum au procedat. Reprezentanții opozițiunei takiste au arătat că s’afl dus la ministerul de interne pentru a lua cunoștință de un dosar electoral, care nu poate fi secret pentru nimeni, că nu aveau de cerut ministrului, la minister, nici o explicație, căci explicațiile se cer în parlament și deci observațiile d-lui Ionel Brătianu sînt deplasate și atît d. Cămărășescu cit și d. Xenopol au respins acele observațiuni declarind că nu pot primi nici un fel de lecție de la ministrul de interne. Natural că replica drastică a d-lor Cămărășescu și Xenopol a enervat îi mai mult pe d. Ionel Brătianu care a atacat personal atît pe d. Cămărășescu cît și pe d. Xenopol, aruncind insinuațiuni asupra modului cum d. Cămărășescu presida Camera pe cînd era vicepreședinte, iar d-lui Xenopol i-a răspuns că menține observațiile făcute. D-niu Cămărășescu și Xenopol au cerut cuvîntul în chestie personală. Dar d. Aurelian, care presida, nu mai vrea să audă niciodată ce se cere din incintă și n’a dat cuvîntul nimănui, nici d-lui Ionaș Grădișteanu care ceruse și d-sa cuvîntul în chestie de regulament. Incidentul însă n’a fost închis. Azi, la deschiderea ședinței, d-niî Cămărășescu și Xenopol vor vorbi de schimbarea decretului pentru alegerea colegiului al II-lea de Senat din Prahova. Cu această ocaziune vor răspunde d-lui Ionel Brătianu la atacurile personale în așa mod încît ministrul de interne să regrete mult provocarea incidentului. * Din cauza rectificărei d-lui Maiorescu și a incidentului relatat mai sus, discuția asupra mesajului s’a reluat într’o atmosferă ceva mai încărcată. Tribuna Senatului a fost era ocupată numai de d-nul C. Dissescu, care a vorbit două ore și jumătate fără întrerupere și în mijlocul celei mai încordate atențiuni. C. Dissescu a atins toate chestiunile la ordinea zilei, a făcut o adevărată expunere a situațiunei politice externe și interne. Fostul ministru de justiție și instrucție a început cuvîntarea sa printr’o constatare care a făcut impresie și anume d-sa a relevat atitudinea opozițiunea fată de guvernul liberal, din prima zi și pînă azi, în toate chestiile mari și a observat că dacă liberalii ar fi fost în opoziție și conservatorii ar fi avut la ordinea zilei atîtea chestiuni grave, cu pietre s-ar fi dat jos exploatînd în contra lor toate acele chestiuni. Nu s’a auzit nici o protestare, fiindcă s’a simțit că oratorul spune adevărul Foarte interesant a fost modul cum d. Dissescu a relevat acea expresie din mesaj, și din proectul de răspuns al Senatului, prin care se vorbește, că relațiunile noastre internaționale sunt... normale. D. Dissescu a întrebat însă guvernul să lămurească întrucît sînt normale relațiunile cu Grecia, dacă și în Grecia se consideră că relațiunile acelui stat sînt normale cu Romînia , întrucît sînt normale chiar relațiile cu Austro-Ungaria și cu Turcia ? Vorbind de chestia agrară d. Dissescu a recunoscut, cu toată francheza, că guvernul n’a tras nici un folos real din acordul solicitat, fiindcă n’a ajuns la aplicarea reformelor agrare. Discursul d-lui Dissesson a fost plin de miez, variat și interesant din toate punctele de vedere. Desigur că toți oratorii cari vor mai vorbi în discuția mesajului se vor ocupa cu critica discursului d-lui Dissescu. . R. X. Reînvie 1888! Se părea că moravurile politice s’afi schimbat totuși între cîtva la noi. La alegeri ne se mai procedează ca altă dată, bătăușii au dispărut, etc. etc. Dar lupta ce se pornește azi cu ocazia alegerilor partiale de acum, arată că in duirea noastră Iară moravurile nu s’au schimbat, ba in unele privinti s’aă înrăutățit chiar. Astfel rectificarea decretului regal de convocare a colegiului al douilea de Prahova, este o inovație fără de precedent și asupra căreia d. Ionel Brătianu ar putea cere brevet de inventiune. In Capitală in vederea alegerilor se mobilizează bătăușii și putem vedea spectacolul că pentru carpiști „lucrează" un bătăuș care altă dată crăpase capul d-lui Ion Lahovari, pe care-l susține acum. Și dacă lucrurile vor merge progresînd cum au pornit'o, atunci ne putem aștepta la reînvierea celor mai triste vremuri ale terorismului bătăușilor. Reînvie 18881 De ce Insă, pînă acum, aparentele erau de așa natură, încît puteai crede Intr’o Îndulcire a moravurilor electorale? Explicația e simplă. Lupte între partide aproape nu erau. Politicianii își împărțiseră prada, adică puterea. Trei ani osfășiau unii, trei ani alții. Ivindu-se insă al treilea partid, care tulbură aceste echilibru, toate patimile s’au dezlănțuit din nou și trebue scoase iarăși din aneual armele pentru a doborî pe îndrăzneții cari nu înțeleg că nu e vorba la politician de luptă politică, ci de luptă pentru train. ________ _ Act. Colectă națională Pentru ajutorarea luptei Romînilor de peste munți, VIII Micu (București) 20 Ief I. Dimitrescu (Bechet) 20 „ N. V. Șiufană „ 20 ,, Ion Dobrotă „ 10 „ Din personalul Casei Capșa (București) au donat: Ilie Calaneanu 5 lei, Ioan Seracu 5 lei, Eremia Bucur 5 lei, Gheorghe G. Albu 5 lei, Gheorghe D. Albu 5 lei, Umberto Gentilini 5 lei, Iosef Plotogea 2 • lei 50 b., Costică Ionescu 2 lei, Gheorghe Ionescu 2 lei, Mihail Zekes 2 lei, Stan Hălum 2 leî, Maria Hâlum 2 leî, Tudor Stănescu 2 lei, N. Petrescu 1 lea, St. Florea 1 lea și Al. Ivanitzki 1 leu Total 471. 50 le'. Colecta d-nului M. Butan, dirigintele oficiului Bălăci: M. Butan 5 leî, M. Teodorescu 1 leu, I. I. Chitu 5 lei, M. Valsamachi 5 lei D. Vlasopol 2 lei, I. Mircea 2 lei, Gr. St. Ion 1 leu, dr. Zachiu 5 lei, St. Pîrvănescu 3 lei, N. Marinescu 2 lei, I. Pauker 2 lei, D. Rădulelescu 1 leu, Matei Ilie 2 lei, T. C. Tănăsescu 2 lei, F. Dimitrescu 2 lei, I. Ionescu 1 leu, î. B. Popescu 1 leu, St. Rapan 1 leu, I. Spălătelu 1 leu, Polixenia I. Spălățelu 1 leu, I. Stănescu 1 leu, M. Militaru 1 leu, M. Mihăilescu 1 leu, Constantin Brătescu 1 leu. Total 50 lei D-na E. B. (București , 20 „ Dr. Călărășianu (T.Severin) 15 Total 5266 1. 09 b. •seu In București, ofrandele benevole se primesc personal de directorul nostru, ori de d. I. Rusu Abrudeanu, sau la casa administrației ziarului, ghișeul No. 2, din Palatul „Adevărului*, sub dare de chitanță specială, * * * Ținem să arătăm totdeodată că subscripțiunile din provincie trebue trimise direct ziarului „Adeverul“, nici un fel de liste nefiind împrăștiate de noi. Listele precedente 2021. 5063 .. 50 b. 50 „ Miercuri 10 Decembrie în fascicole ilustrate a 5 bani CAVALERII CRIMEI de PUIU ALEXANDRESCU fol 4 Dec&^ve IS08. wbbmbmmbbmmbimmmmíFm i’i^V i iiMMMMMBMaannmBBEauwwwwa DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AnC«áHE9ITE: fj^ Q Cn *n...........................Le! IS [( ECI ' Í Ion!................................ g I| Tfc O Ion» . ............................. , I SO Vi J TELEFONI Pentru Direcțiune No. 14/09 : Capitali „ 1410 » Provincie și Străinătate No. 12/403 lan! .................................. * 6\ fi eri a Senat. - Succesele baronului d’Aerenthalwmi baronii o fferenthal (De la corespondentul nostru) = Cuza a sporit monarhia Habsburgica $ lovitura ei din urmă — Viena, 29 Noembrie Cunoașteți, desigur, frumosul exametru ticluit, zice-se, de regele unguresc Matei Corvin la adresa habsburgicilor: „Bella geranti alci, tu, felix Austria, nube !“ Războaele să le poarte alții, tu fericită Austrie, căsătorește-te! Matei Corvin era unul din oamenii mari ai ungurilor, după cum acest popor a avut mulți oameni mari împrumutați de pe la vecini. Și acest exametru el l-a scris din invidie. Pe cînd el, ca să pue mina pe țări străine trebuia să poarte războae grele, dintre cari unele, ca cel cu Ștefan cel Mare, isprăvite nu tocmai după pofta inimei sale, vecinul säu de pe tronul habsburgic întrebuința alte sisteme, mai ușoare. El aranja astfel căsătoriile membrilor familiei sale — popoarele Austriei au avut întotdeauna fericirea de a avea o numeroasă familie imperială— încît să obție astfel cît mai multe țări și provincii. Și această politică nupțială a adus adesea foloase imperiului; habsburgii. Astăzi, ungurii nu mai au un rege al lor, care să compue exametre pe socoteala împăratului Austriei, dar chiar dacă ar avea unul, încă exametrul ar trebui schimbat Astăzi e greu să pui mina pe o țară, pe un popor, gratie unui ,,dar‘ pronunțat în fața papei. Și, afară de asta, cei mai mulți membri ai familiei Habsburg au renunțat astăzi a se mai căsători cu provincii, ei se mulțumesc cu simple provinciale, luate de pe la bufetele cafenelelor ori de pe scenele localurilor de noapte. Dar aceasta nu împiedică Austria de a lăsa pe alții să poarte războaele, iar ea... să joace rolul lui „tertius gaudens“, rolul celui ce se bucură, cînd doi se bat. „Bella gerant alii, tu tertia Austria, gaude !“ Războaele să le poarte alții, tu Austria, fii cel de al treilea ce se bucură, ar trebui să se spue astăzi. Și are dreptate Austria să procedeze astfel. Căci a încercat ea și cu războaele, dar n’a avut noroc. Cercetați istoria și veți vedea ce greu vă va veni să găsiți un singur războiu în care Austria să fi eșit învingătoare. Mult mai bine i-a mers însă cînd a avut ocazia să se bucure de cearta altora. In 1777 a profitat de cearta dintre Turcia și Rusia ca să ne ia Bucovina; o sută de ani mai tirziu, cînd mai intim sîrbii, apoi rușii și în urmă romînii au avut de purtat razboiu cu turcii. Austria, al cărei împărat poartă numele de „regele Ierusalimului“ și refuză să viziteze pe aliatul sau din sud, ca să nu se supere papa, n’a găsit cu cale să ia apărarea creștinilor — dar la împărțeală a fost gata. Romînia a pierdut Dobrogea, Rusia a cîștigat prea puțin (Basarabia de sud), Serbia afară de independență nimic, purtînd rǎzboiu ; Austria, fără rǎzboiu, a cîștigat mai mult ca toate, două provincii mari, Bosnia și Herțegovina, din cari numai Bosnia are o întindere cît toată Serbia. ■35-Pentru ce povestesc aceste lucruri, de altfel cunoscute ? Pentru că am fost pus în cunoștința unui fapt extrem de interesant, și anume că și de astă dată Austria a căutat, cel puțin, să aducă lucrurile pînă acolo, ca alții să se bată și ea să se bucure. Vorbind em cu un diplomat, de la care am avut adesea prețioase informațiunî, fără să trebuiască vreodată, să mă plîng că am fost greșit informat, acesta mi-a dat explicația faptului pentru că Austria și-a retras trupele din sangiacul Novibazar, odată cu anexiunea Bosniei și Herțegovinei. Explicația este așa de simplă și de verosimilă, încît mă mir că, după cine știu, ea n’a fost încă dată cel puțin ca probabilă, dacă nu se avea știrea ca fapt. După cine îmi spune informatorul meu, Aehrenthal a procedat în această privință—ierte-mi-se comparația cam aspră — ca celebrul.... mină lungă care văzîndu-se urmărit de polițiști aruncă în urma sa unele din lucrurile furate pentru ca aceștia să se repeadă asupra lor, iar el să poată urma fuga. _ ______ Ideea d-lui Aehrenthal a fost aceasta,în momentul cînd va anexa Bosnia, să retragă armata din Novibazar, Serbia și Muntenegru avînd vechi revendicări asupra acestei provincii, locuite de conaționalii lor, el spera ca ambele state se vor arunca asupra provinciei, pentru a pune mina pe ea. Cu această ocazie, vechea rivalitate dintre Serbia și Muntenegru, întreținută cu bani austriaci, ar fi izbucnit mai vie ca oricînd și s’ar fi ajuns la un räzboi civil. Dar nici Turcia n’ar fi putut lăsa cele două țări să bată pentru o provincie a ei; ea ar fi căutat să-și mentie sangiacul și s’ar fi ajuns astfel la un razboiu între Turcia, Serbia și Muntenegru In acest moment ar fi intervenit însă și Bulgaria, care cu toată siguranta ar fi profitat de această ocazie bine venită ca să închee, odată pentru totdeauna conturile cu seculara ei inamică. Poate că Grecia ar fi vrut să pue mina pe o parte din Macedonia—și astfel s’ar fi ajuns la un razboiu general în Balcani. In timpul acesta, Austria și-ar fi încorporat în liniște Bosnia, neturburată de nimeni și s’ar fi bucurat văzînd ravagiile ce le face lupta dintre popoarele balcanice. Că intenția Austriei, cedînd sangiacul, n’a fost să arate prietenie față de Turcia, e evident, căci n’avea decit în cazul acesta ,să dea înapoi Bosnia și Herțegovina. Că intenția Austriei a fost însă cea arătată mai sus, reese și din faptul cum a înapoiat ea sangiacul. Toată lumea știe cum se înapoiază o provincie unui stat vecin și noi o știm din experiență. Noi știm cum am dat Rusiei Basarabia și cum am luat Dobrogea de la Turcia. Cu totul altfel s’au petrecut lucrurile în sangiac. Aéhrenthal declarat că restitue sangiacul și puțin timp după aceea, trupele austriace s’au retras, fără să aștep trupele turcești cari trebuia si să ia locul și cari de abia acum sunt gata să scape sangiacul. Era și natural să facă astfel, căci dorea tocmai asta, să lase provincia fără armată, că doară vor năvăli sîrbii ori muntenegrenii în ea. Dorința lui Aehrenthal nu s’a realizat. Nu trebue să-i luăm asta în nume de râu. Cam multe din dorințele lui au rămas nerealizate. El a amenințat cu rechemarea lui Pallavicini din Constantinopol— pentru ca apoi să-l lase acolo. El a declarat că nu începe tratativele cu Turcia decît după terminarea boicotului, pentru a le începe înainte. Și așa mai departe. Acuma avem și explicația faptului de ce Aehrenthal s’a supărat așa de rau, cînd a auzit că e vorba de o alianță sîrbo-turcă, declarind aceasta ca un casus belli. Era și natural; el vrea să aducă lucrurile acolo, ca Turcia și Serbia să se ia de păr și cînd colo ele se împacă. Gîndul acesta, Aehrenthal, nu-I putea suporta. Prea ar fi fost evidentă înfrîngerea. Și te pomenești că se găsea vreun latinist, să-i facă și lui un exametru : Succesus habentalis, tu, Aehrenthal, jude! Succese aibă alții, tu, Aehrenthal, bucură-te ! Coresp. Pățaniile Brătienilor — Manifestațiile de la întrunirile pe culori — In două din ele mai principale culori din București, în Negru și în Verde, brătieniștii, cari au luat și conducerea luptei electorale în Capitală, înlăturînd pe vechii liberali, au putut auzi glasul celor cari au fost tratați de cantitate neglijabilă. — Vom vota în contrac-ară! — asta li s’a spus de la tribună,, pe față, de chiar membrii partidului și clubului liberal și cei cari au spus’o au fost vin aclamați de cei prezenți. Bar oare, numai la întrunirile de pe culori se manifestă această revoltă ? Ar trebui să fie cineva orb, sau de o rea credință manifestă, ca să poată nega faptul că de sus și pînă jos în partidul liberal cei îndepărtați de la muncă și de la conducere și de la locurile de răspundere și de la cele de onoare s'au săturat pînă în gît de maltratarea, de umilințile și ofensele la cari sunt expuși, la fiecare pas, de către dinastia Brătienilor și mină de tineri cari fac pe pîndiră în partidul care a ajuns moșia particulară a acestei dinastii. E același fenomen care a provocat ruptura în partidul comentator, unde dinastia Nababului începuse să creadă că partidul face parte, din domeniile cantacuzinești și că toți care trăesc pe moșie sunt supușii Nababului și fiilor lui și trebue să le zică ,, Măria Ta” și să se ploconească, iar dinastia să-i stropească cu noroiü, în goana automobilelor. Dinastia Brătianu a mers mai departe, a acaparat lot și bănci și credite și ministere și prefecturi și primării și cu aroganța pe care o dă parvenirea, terorizează cu amenințări, excomunicări și excluderi pe oricine cutează să crîcnească. Acum mai ales, în ajnul alegerilor din Capitală, simte că a exasperat și pe cei mai blînzi și răbdători— iar cadrele partidului înțeleg că singurul mijloc de a face pe acești acaparatori să-și revie puțin în fire este ca să le lase lor răspunderea luptei și să-i facă să simtă că nu au încă umeri destul de solizi, ca să-și poată permite brutalitățile, umilințile și ofensele față de toți acei cari au făcut tăria partidului liberal. S’au săturat cetățenii să vadă țara dată pe rînd în exploatare, cînd dinastiei Cantacuzino, cînd dinastiei Brătianu. "Alegerile de acum vor dovedi aceasta. NAZBITII Fuziunea cu Gherovici P. O. Istoria fuziunei din partidul conservator era să rămîie rașificată, dacă nu lua subsemnatul Klapsul în mină, ca să restabilească lucrurile. Se știe că fuziunea realizată de d. Filipescu a despărțit între alții, pe d. Iancu Lahovary ,de d. Take Ionescu. D. Filipescu s’a gîndit să cimenteze această crăpătură făcută fuziune și totodată să dea o aotisfacțiune d-lui Iancu Lahovary, care era cam amărit de felul cum a fost provocat d. Take Ionescu să iasă din partid. Ca în totdeauna, d. Filipescu a nimerit nota și omul: a dat d-lui Iancu Lahovary de partener politic pe Gherovicî, de care-1 leagă amintiri neuitatei Așa știe d. Filipescu sa panseze rănile amicilor politic!—și fiindcă e vorba de d. Iancu Lahovary ,și de Gherovicî „pansarea rănilor“ nu e o metaforă! Pac. Cum se protejata industria... Guvernul pe care-l avem acum s’a lăudat întotdeauna cu solicitudinea sa pentru industrie. Ca să asigure acesteea existența, a făcut legi de încurajare, scutind-o de biruri ,și mai ales a elaborat un tarif vamal protecționist pînă în așa grad încît a scumpit de două și de trei ori viața populațiunei și a făcut ca, o ramură de activitate menită să fie un izvor de bogăție să devie un izvor de sărăcie.. Cu toate acestea avem acum de curînd o dovadă că guvernul nu înțelege cum trebue încurajată industria pentru ca într’adevăr să devie un izvor de bogăție. Intr’adevăr, cîtă vreme industria noastră va fi redusă numai la piața internă, ea nu va putea trăi decît exploatînd-o pe aceasta pînă la ultima limită posibilă. Abia cînd începe exportul, adică atunci cînd aceleași instalațiuni pot fi utilizate pentru o mai mare producțiune, industria devine un izvor real de bogăție națională. De aceea vedem țări mari și bătrîne luptînd pentru cucerirea de nouă debușeuri pentru industria lor și făcînd în acest scop mari sacrificii. Iată însă că atunci cînd industriei române i s’a prezentat ocaziunea să facă o furnitură de cel puțin 2 milioane,de cari se legau însă și altele încă, guvernul protector al industriei naționale, a zădărnicit aceasta, interzicînd exportul. Și de ce? Iarăși pentru a fi pe placul Austro-Ungariei, întrebăm: cît de scump trebue să plătim amiciția acestei monarhii de hatîrul căreia dăm cu piciorul în vecini, păgubim grav industria noastră, scăpăm cele mai propice momente pentru cuceriri economice și care în schimb ne ține de ani de zile pentru că nu voește să ne facă vreo cîteva meschine concesii în convenția comercială ? Ep. Adevĕruri Cartelul — De ce o îi făcut guvernul cariei cu carpiștii? — N trebue tovarăși la pagubă! Diapazonul O foaie a guvernului se plînge de „diapazonul“ la care s’a ajuns în campania electorală. . S’a ajuns unde trebuia să ajungă cacofonia pe urma disperațiune! contra lui Flevaz începută pe glasul al optulea! Persecutați!_ Guvernamentalii se cred persecutati pînă și de „Universul”, imputîndu-i că nu le ia bine discursurile de prin culori. Dacă au ajuns să implore concursul politic al catraminiștilor, apoi stați bine de totî _ —’ v Rigolatto CHESTIA ZILEI In chestia anexărei Cînd îl prinzi pe rus cu ceva de furat, rusul ițî răspunde : dacă. a a d-taîe, poftim! Ce urmărește Austria? La congresul din Berlin. — Procedee de oprimare. Infamii și intrigi.— Unde va duce politica austriacă. La congresul din Berlin la „Le Courrier européen“ citim un important și judicios articol asupra politicei nefaste și perfide a Austriei în Orient. Acest articol editorial caută să risipească unele credințe greșite ce avea apusul asupra rolului real al Austriei în politica balcanică. Așa, de pildă, apusul a considerat multă vreme Austria ca adevărata păzitoare a pace în peninsula balcanică, întrucîtva ca un fel de mandatară a lumei civilizate în orientul Europei. Faptele din urmă însă dezmint această părere și scopul articolului este tocmai să demonstreze că Austria a urmărit in totdeauna o politică de intrigi, că n’a încetat să arîte animozitatea intre popoarele balcanice, în scopul de-a se folosi de dezacordul lor și de-a cuceri treptat întreaga peninsulă. Această politică a expus-o și cancelarul Andrassy într’o ședință secretă a congresului din Berlin, rezumlnd-o astfel : Austro-Ungaria e în favoarea menținerea păcei și echilibrului în peninsula balcanică CI): Austro-Ungaria nu poate admite dezvoltarea unicelor state, mai cu seamă slave, după cum nu poate admite ca Serbia și Muntenegrul să ajungă să-și asigura o înrîurire în Bosnia și Herzegovina. Austro-Ungaria trebue să urmărească cu energie presiunea spre marea Egee. Și iată, ne spune „Le Courrier européen“, în ce mod s’a urmărit această politică și în ce măsură s'a realizat ea. Procedee de oprimare In 1875, cînd poporul sârb din Bosnia și Herzegovina se răsculă împotriva dominațiunei turcești, guvernul austriac îl susținu și îl încuraja chiar prin subsidii, atît în bani cît și în muniții pe cari li le împărți prin agenții lui. Era in interresul lui să acuze Turcia și să o facă răspunzătoare de această răscoală, pentru a dobîndi astfel de la puteri ocuparea celor două provincii. Odată instalată în aceste provincii, Austria îșî modifică atitudinea, începu prin a susține pe creștini în revendicările lor religioase. Apoi, se apucă să zădărnicească relațiile dintre sîrbii din Bosnia și Herzegovina și sîrbii din Serbia și Muntenegru. Autoritățile celor două provizci mil exercitară o supraveghere extremă asupra locuitorilor care treceau, măcar pentru o ședere scurtă, in Serbia sau in Muntenegru și asupra sîrbilor din Serbia sau Muntenegru care veneau să viziteze pe rudele lor în provinciile ocupate. Regimul odios al bănuelilor s’a agravat treptat, mai cu seamă în cei din urmă douăzeci de ani. Se făceau lucruri mai mult ridicule și grosolănia decit sălbatice, deși nu le lipseau nici acest caracter. Cînd o fată din vreo familie de seamă sîrbă din Sarajevo pleca să-și viziteze sora la Belgrad, la întoarcere era oprită de poliție, arestată și dezbrăcată in fata mai multor funcționari, sub cuîntul că poate ascunde proclamații revoluționare menite poporului. Se înțelege că aceasta nu era decit un pretext pentru a băga groaza în femei și a le face să se teamă că vor fi expuse vizitei odioase, în cazul cind ar trece frontiera. Și amenințarea a reușit. Nimeni n’a mai îndrăznit să se ducă în Serbia sau în Muntenegru, nici să mu-ai primească ziarele cari veneau de acolo. Cum însă cetirea e o nevoie publică, Austria creă ziare și de atunci se începu publicarea unei mulțimi de broșuri îndreptate împotriva guvenelor din Serbia și Muntenegru. la Infamii și intrigi Pentru a face și mai mare animozitatea dintre sîrbii celor două state libere și cele două provincii ocupate, guvernul austriac recurse la mijloace sălbatice. Muntenegrenii, cari aveau pașapoarte în regulă și voiseră să treacă în Herzegovina, fură uciși de poliția austriacă, fâcînd să se creadă că e vorba de asasinate săvîrșite de Herzegovinieni. Același fapt se produse și cu niște herzegovinieni cari se intorceau din Muntenegru. Scopul evident al acestor Asasinate, cari din 1878 se numără cu miile, e de a provoca bănuele deoparte și de alta a frontierei muntenegrene. Pe cînd proceda astfel față de Muntenegru, Austria organiza în provinciile ocupate un întreg sistem de calomnii împotriva Serbiei. Autoritățile și spionii știură să raspîndească zvonul că Serbia trădează pe bosniaci, predîndu-i Austriei printr-o convenție militară secretă, încheiată între regele Milan (azi stat. de ministrul Mijatovici) și guvernul din Viena. Dar nereușind să convingă populația bosniacă de această trădare, Austria, așteptă un prilej favorabil pentru a întărită chiar Serbia împotriva populațiilor din Bosnia și Herzegovina. Prilejul se prezintă cinci cu atentatul împotriva regelui Milan în 1899. Acest atentat a fost opera Austriei. Toți șefii radicali fură aruncați in închisoare și mulți dintre înșii executați. Cel care trăsese asupra regelui Milan era un bosniac, un oarecare Knezevici. După atentat, presa vieneză susține pe deoparte că locuitorii Bosniei și Herzegovinei au voit să se răzbune pe Milan pentru că i-a trădat, pe de alta că din cauza revoluționarilor bosniaci elîta întregei Serbii e condamnată să sufere. Acest pretext fu îndestulător pentru d. Vladan Georgevici, pe atunci prim ministru și servitor credincios, al Austriei, după pilda stăpînului säu Milan, și el luă îndată măsuri împotriva bosniacilor ca.Ti ședeazî la Belgrad și cari trebuiră să părăsească în 24 de ore capitala sîrbă pentru a se refugia, se înțelege, în Austria sau în propria lor patrie unde se așteptau persecuțiile. Recentul pretins complot suburzit împotriva prințului Muntehegmlui a fosrt de asemenea opera intrigilor austriace. Principalul rol în acest complot a fost jucat de un spion austriac, Nastici, care s-a stabilit la Belgrad și nu mult după acela a intrat în relații cu unele personagii, pe cari apoi le-a denunțat ca făcînd parte dintr’un complot pan sîrb sub căpetenia regelui Petru I-iIl în persoană. Iată scopul pe care și-l propune? Austria: mai întâi, să arunce la închisoare mii de persoane din Bosnia și Herzegovina, sub pretextul că au luat parte la un mare complot și să previe astfel o răscoală populară în aceste provincii a doua zi după proclamarea anexărei lor, pregătită de mult, apoi, să pue în conflict Serbia și Muntenegrul, pentru a-și asigura neutralitatea lor a doua zi după această definitivă anexare, cine va duce politica austriacă. Astăzi, nimeni nu se nmiîndoește că Austria tinde să cucerească cu încetul toată peninsula balcanică. Fostul regim turcesc îi dădea toate avantagiile posibile. Singura stavilă de care se lovea pretutindeni și mereu era rasa sîrbă, un fel de barieră intre ea și Turcia. Și pentru a învinge toată rasa sîrbă, trebuia să înceapă prin a înăbuși spiritul național în Bosnia și Herzegovina. Franz Ioseph (către turc): Dacă sunt ale d-tale, poftim