Adevěrul, martie 1909 (Anul 21, nr. 7001-7029)
1909-03-01 / nr. 7001
Duminică 1 Martie 1909 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE AEOSAMESTE : B. Tin fin ........ Lel 10 Bf C luni ......... 8 K[i W 3 luni ......... A lu niB o luni ......... 1.56 VI TELEFON» ^ Pentru Direcţiune No- 14/98 , Capitală „ 14/10 „ Provincie şi Străinătate No. 13/40 llustral s9@ Pilisi saskisat Sacrificarea generalului Averescu — Interpelarea d-lui Al. Marghiloman — Fără îndoială că d. Marghilofînan e unul dintre cei mai abili parlamentari şi ştie să calculeze, aproape cu preciziune, care poate fi rezultatul unei acţiuni pe care o porneşte. : De astă dată insă nu era nevoie «a ai mare flair politic pentru ca să simţi că situaţia generalului Averescu e zdruncinată, că atît d. Birălianu cit şi majorităţile parlamentare vor să scape de ministrul de resbel. E adevărat că în cercurile politice se crede că generalul Averescu [e susţinut de rege, dar se vede căd. Brătianu urmărește să aibă la [ministerul de resbel nu numai devrotat al regelui, ci mai ales un [devotat al dinastiei... domnitoarei din guvernul și partidul liberal. Prin urmare cind s’a prezentat »ocazia ca d. Brătianu să dea o lovitură, prin d. Marghiloman, minnistrului de resbel, a făcut-o cu cea mai mare plăcere, mai ales că are şi scuza faţă de rege, că nu liberalii au dat lovitura de graţie generalului Averescu, ci carpiştii. D. Marghiloman nu s’a uitat că i face indirect un serviciu d-lui Ionel Brătianu şi nici nu l’a intimidat faptul că s’a acreditat că regele susţine pe ministrul de resbel. I Fruntaşul carpist a avut în vedere numai un lucru : a simţit căe momentul oportun să... mănînce un ministru, să ofere carpiştilor Imn succes, în aparenţă chiar imsucces de opoziţie, deşi generalul Averescu nu e ministru de partid, nu e om politic. Dacă n’a fost dat o înţelegere făţişă între d .Marghiloman şi guvern, atunci cînd a ’anunţat interpelarea a fost însă, fără îndoială o interpellare foarte bine primită de guvernşi de majoritatea din Cameră, — [aşa de bine primită în cit se cre- Idea ori că la tribuna adunărea nuvorbeşte un opozant ci un leaderal majorităţei, atît de zgomotos au aplaudat deputaţii guvernamentali pe interpelator. Şi tocmai fiindcă d. Marghiloman a simţit atmosfera care va fi în majoritatea Camerei, la desvoltarea interpelărei sale, tocmai de aceia a ţinut să declare, imediat ce s’a urcat la tribună, că respinge cu dispreţ insinuarea că s’ar fi înţeles cu liberalii asupra acestei in■terpelărî. * Ce a dovedit d. Marghiloman [prin interpelarea d-sale ‘! A dovedit — aceasta nu se mai poate tăgădui — că e ceva putred şi la ministerul de resbel. A dovedit că la acest departament, unde ar trebui să domnească cea mai mare regulă şi cea mai mare discreţie, unde se zice că nu poate pătrunde ori şi cine decit trecînd prin santinele şi cabinetele aghiotanţilor şi ofiţerilor de serviciu, in acest minister mişunau samsarii de afaceri veroase, indivizi suspecţi din ţară şi din străinătate, şantajişti, etc. A dovedit că un partizan al literalilor, pe vremuri senator, a obţinut o furnitură în condiţiunî oneroase. A dovedit ca mai toate furniturile se fac la acest minister în condiţiuni suspecte. Iată ce a dovedit d. Al. Marghiloman. Natural că avînd atîtea dovezi şi fiind informat şi de adversarii generalului Averescu, despre cele ce se petrec la ministerul de resbel, d. Marghiloman n’a tras la răspundere decit pe ministrul de razboiu. Deşi intr’o formă parlamentară ireproşabilă, interpelatorul, cu experienţa omului politic care a dat multe lupte, a atacat personal, cu cea mai mare vehemenţă pe generalul Averescu, spunîndu-i că avea cunoştinţă de cele mai multe din abuzurile destăinuite. Impresia a fost că lovitura d-lui Marghiloman a reuşit graţie atitudinea majorităţei şi a d-lui Brătianu. Ce a răspuns generalul Averescu? Ministrul de resbel vorbeşte clar şi concis. Dar într’o luptă parlamentară, mai ales faţă de un interpelator de talia d-lui Marghiloman, va cădea. Deşi s’a ţinut strict în chestie, răspunzînd punct cu punct la toate invinuirile ce i-a adus d. Marghiloman, totuşi a rămas impresia că la departamentul de resbel nu se face o administraţie curată, că acolo mişună samsari de afaceri veroase. Un singur lucru a reuşit să dovedească generalul Averescu şi anume, că şi sub ceilalţi miniştrii de resbel se proceda astfel, că acel samsar Sand opera sub toate guvernele, că a operat mai ales sub generalul Manu. A mai spus ceva interesant ministrul de resbel , că şi sub guvernul conservator s’au vindut puştile Martiny şi că pe atunci d. Marghiloman, ca ministru de externe, a fost silit chiar să facă reprezentaţiuni diplomatice la Poartă pentru a putea trece prin Dardanele, un transport de puşti vândute şi neobţinind autorizarea a dat ordin să fie trete pe furiş. Această nostimă destăinuire pune în evidenţă că sub toate guvernele s’a operat la ministerul de resbel ba chiar după dovezile prezentate de generalul Averescu samsarul Sand opera, în trecut, şi la ministerele de interne, lucrări publice, etc.,—tocmai aceasta pune în evidenţă destrăbălarea care domneşte încă în mai toate afacerile departamentelor ministeriale, sub mai toţi miniştrii. Se poate însă ca sub generalul Averescu, „ai noştri“ să nu fi operat destul şi ca afacerile să fi fost acaparate de un cerc mai restrîns şi poate chiar străin de politiciani, cari se îndeletnicesc cu aceste treburi. De aceia generalul Averescu va avea o şi mai mare răspundere, va cădea ruşinos. * De altfel după declaraţia scurtă şi drastică a d-lui Ionel Brătianu, cum că într'adevăr se practică procedeuri rele atît la ministerul de resbel cit şi în alte administraţiunî şi că va lua măsuri ca samsarii să fie stârpiţi — declaraţie aplaudată de onorabilul d. Manolache Culoglu—toţi au înţeles că primul-ministru a aruncat peste bord pe colegul sau de la resbel. D. Marghiloman a ţinut să releveze cuvintele primului-ministru şi să se declare satisfăcut. Majoritatea a ţinut seamă de aceasta vădită dezavuare a ministrului de resbel şi după rugămintea d-lui Brătianu de a nu se mai cere o anchetă parlamentară, s-a renunţat la o moţiune în acest sens, care desigur că ar fi fost un adevărat vot de blam. Concluzia ? Generalul Averescu nu mai poate sta 24 de ore în capul departamentului de resbel. R. X. General Averescu Alex. Marghiloman NAZBIŢII Cucoanele la Cameră Şeapte tribune au fost cedate ori sexului slab la Cameră. Această slăbiciune a chestorilor şi deputaţilor este mai mult decît îngrijitoare. Parlamentarismul este ameninţat de cea mai mare dintre primejdii: aceea de a cădea victima sexului slab. Tribunele cucoanelor tind să ne majorizeze şi să devie tribunalul opiniei publice. D-nii Stănculeanu, Ghiorghiţă Pilat şi alte bărbi şi mustăţi liberale naţionale nu sunt mai puţin expuse a lua foc. Cerem preşedintelui să stabilească o proporţie mai echitabilă în ce priveşte tribunele, fiindcă altfel primejdia ia proporţii şi nu mai garantez nici de guvern, nici de majoritate, nici de opoziţie, nici de stenografi şi nici de gazetarii Pac. Drepturi politice dobrogenilor Guvermil a depus ori la Seral proieict de lege pentru acordarea drepturilor politice dobrogenilor. Şi de astă dată cei de la putere se bucură de roadele pregătite da alţii. Fiindcă cei din urmă,în recunoaşterea dreptăţei dobrogenilor au fost dinşii, deoarece nu mai departe acum cîţiva ani d. Sturdza la un banchet din Constanţa a combătut ideia. Dobrogenii sunt edificaţi in această privinţă. Ei cunosc pe toţi acei cari de ani de zile luptă snereă, propagînd această idee şi impunind’o tuturor guvernelor, astfel că ea a fost anunţată prin mesagiu şi sub guvernul Cantacuzinii. Astăzi proeetul care a fost depus la Senat nu numai că se impunea, dar era neînlăturabil, în urma ridicărei Bulgariei la rangul de regat şi a triumfului regimului constituţional în Turcia. Ar fi fost a menţine Dobrogea sub un regim de excepţie care devenea o adevărată primejdie pentru ţară. Motivele acestea eu sînt şi nu puteau fi invocate în expunerea de motive a guvernului. Noi nu avem de ce le ascunde şi nici dobrogenii nu le ignorează. In momentul cînd dreptatea propovăduită şi la noi, de atîţia ani de zile, se face, am crezut că e just să stabilim motivele reale cari au determinat izbînda. Saturn -3* Adevĕruri» _Intirziera „Viitorul" e în mare întrziere cînd e vorba de., prezent. , O seară şi o noapte nu i-a fost de-ajuns spre a spune o vorbă asupra şedinţei de eri a. Camerei ! Grea problemă, se vede! Recuzare Imparţialitatea junimistă a început să fie foarte contestată. In două procese, d. Pangrathi a fost recuzat din comisia de judecată de pe lingă ministerul instrucţiei. Şi judecător şi politician nu merge! D'aia ne mirăm că nu se recuză singur! Fişele ori cînd d. Marghiloman vorbea de chestia fişelor, d. Filipescu, care şi-a adus aminte de chestia demisiilor din infanterie a exclamat: — Jenimfis de chestia fișelor, știu eu la cine face aluzie amicul meu Marghilo, man!!... Rigoletto Cereţi: NE fi GhITfi gtoţg cu ilustraţii umoristice şi materii din cele mai distractive Anuil al XXI-lea No. 7001 ?.•? m FONDATOR A.îeK. V. Beid imami PUBLICITATEA. CONCEDRTĂ EXCLUSĂ# Agenţieî de Publicitate CAROL SCHULDER & Co.» BUCUREŞTI Str. KariigeorgeTil IS— Telelom Birourile ziarului: Str. Sărindar No. 11 Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii noştri din ţară şi străinătate SINT EU SOCIALIST? Răspunsul d-lui I. I. C. Brătianu D. Filipescu, d-lor deputaţi, mă învinueşte ori că sunt socialist ori că duc o politică socialistă. Pentru ca să fiu ori să fac aceasta, ar trebui două împrejurări: 1) Ca din punctul de vedere politic să am tendinţa ca puterea statului să o iau din mîna claselor guvernante, adică a noastră, d-lor deputaţi, şi să o dau celor mulţi, proletariatului de la oraşe şi de la ţară. 2) Ca din punctul de vedere economic, să tindă lucrarea mea practică, faptele mele, ca unealta de muncă, pămîntul şi fabricele, să treacă din mîinile actualilor proprietari individuali, în mîinile colectivităţeî. Incepînd cu acest punct de vedere, este de ajuns pentru ca să-l citez, ca să am dezminţirea politicei mele socialiste. Toate legile agrare, pe cari parlamentul le-a votat, sînt elaborate în tovărăşia tuturor partidelor şi cu concursul lor. Ori, slavă Domnului, dv., membri ai majorităţilor şi ai minorităţei, ce sînteţi oare decît reprezentanţi ai claselor privilegiate, pe cind reprezentanţii proletariatului, graţie tot mie, nici n’au putut pătrunde aici, ceea ce iarăşi numai linie de conduită socialistă nutzeşte. Dar din punctul de vedere politic şi al guvernăreî de toate zilele, al faptelor, pentru ca guvernul meu, d-lor deputaţi, să fie socialist, trebue să fie caracterizat de fapte cu totul altele decît de acele de cari am dat dovadă. * * * Să încep cu revoluţia agrară de acum doui ani. Pe cind şeful d-v. d-le Filipescu, pentru potolirea eî, însărcinase pe Tănase, ca să o facă cu energie şi cu blândeţe, eu am procedat ca adevărat bărbat de stat şi de ordine!Am răpus unsprezece mii de ţărani, cu arma Manlicher, cu tunul, cu sabia, cu revolverul, cu bătaia naţională. Mai mult încă pentru a linişti maî repede şi a da pildă celor răsculaţi, n’am fost oare abuzat de orori inutile, despre cari a vorbit d. Iorga şi presa graţie lor m’a numit Muraviev cel mic. Ce fel de socialist voiu fi eu, care înec în singe şi în oroare, o ţară întreagă şi care am refuzat să pedepsesc pe acei ofiţeri ori slujbaşi ai statului cari s’au abătut de la lege şi fără de sentinţă judecătorească, fără de judecată şi fără de starea de asediu aplicată, au decretat şi executat pedeapsa cu moarte la atîtea mii de oameni ? Dar după potolirea răscoalelor, tot acţiune socialistă, a fost cînd am băgat la puşcărie pe Vasile Kogălniceanu şi pe Văiescu, căci îmi trebuia pentru străinătate, instigatori şi n’am chinuit pe judecători ca să-i înfunde în ocnă, n’am fabricat mărturii mincinoase şi nu m’am împotrivit Amnistiei regale, căci vream ca să se dea pildă sătenilor care îndrăzniseră ca să se scoale contra noastră a clasei stăpînitoare, pe care o reprezint cel puţin în parte ? Pe judecătorul Dragu, cine l’a izgonit din magistratură şi pentru ce, dacă nu pentru faptul că el înţelegea să-şi facă datoria şi să nu ţină pe nedrept în prevenţie pe cei doui instigatori ai mei ? •f» * * Odată ce am potolit, cu o rară energie, revoluţia agrară, nu mi-am făcut datoria să suprim şi socializmul de la oraşe? Odată ce pe socialiştii fruntaşi ii schimbasem în oameni cuminţi, odată ce-i făcusem să fie mistuiţi de partidul liberal, ce mai avem nevoe în ţară de socialism ? Pentru aceasta am dat mină liberă energicului prefect Athanasiu, ca să aducă la îndeplinire porunca mea şi acest prefect abil, în două mişcări şi cu trei ucazuri a stîrpit buruiana socialistă dela Galaţi. A suspendat Constituţia ’mi veţi zice, dar orice s’ar putea spune, n’am făcut socializm. După acest act de energie, n’am expulzat tot eu pe toţi socialiştii străini, reluînd pînă şi tradiţia gloriosului meu părinte, care a expulzat chiar pe romînii transilvăneni. Eu am mers şi mai departe şi am negat dobrogenilor, dreptul de a fi socotiţi ca romîni, expulzînd pe faimosul dr. Rakowski... Au urmat apoi potemkiniştii... * * Dar administraţia mea? Se poate ea socoti ca una care tinde să aplice legile şi mai ales în folosul marei mulţimi ? E de ajuns să amintim de prefectul Athanasiu, de care am vorbit, de prefectul Cocăneanu şi în sfîrşit de iubitul meu amic Iarca, prefect de Teleorman, care ştiu să administreze cu străşnicie şi la nevoe să suprime toate drepturile, dar să facă aşa ca puterea executivă să triumfe. N’or fi făcînd socializm şi aceşti prefecţi — cărora de altfel le-am dat concursul jandarmeriei celei noui şi a secţiuneî a IlI-a a poliţiei de stat, înfiinţată de curînd şi pe care o conduce cu atîta pricepere d. Panaittescu contra căruia strigă şi acum socialiştii şi gazetele lor. Să vă citez pilde de energie ale prefecţilor mei? Iată una, aceea tot a d-lui Iarca, care văzînd că o comună rurală de 7 ori a reales pe acelaşi consiliu comunal neplăcut prefecture!, a pus de a arestat în ziua de alegeri pe toţi alegătorii, a adus cu jandarmi votanţi din comunele vecine şi astfel lista cea bine cugetătoare a eşit şi bine înţeles cu unanimitate. * * * Dar calul dv. de bătae d-le Filipescu este că în partidul liberal sunt foşti socialişti. Faptul este exact. Dar de ce nu vă uitaţi şi în partidul dv. şi în partidul d-lui Take Ionescu ? Şi acolo veţi găsi foşti socialişti. La noi ce-i dreptul slnt maî mulţi, dar ce are a face aceasta ? E o dovadă că în partidul liberal aui găsit un maî mare cîmp de activitate. Dar pentru aceasta să ne acuzaţi pe noi, in loc să ne aduceţi laude ? Partidul liberal a înghiţit socializmul român şi l-a mistuit, a scăpat ţara de o grupare primejdioasă nouă claselor stăpînitoare. Azi nu mai avem socialişti, ci numai liberali, membri devotaţi ai partidului liberal şi avînd drept crez numai programul acestui partid. Dacă ar fi altfel, cum s’ar explica faptul că am ucis unsprezece mii de săteni, fără ca nici unul din aceşti foşti socialişti să protesteze, ori să se retragă din partid ? E o dovadă că mistuirea era complectă şi că nimica nu a rămas din trecutul lor... D. dr. Cantacuzino, de care v’aţi agăţat atîta, n’a intrat el în partidul liberal şi în chip ostentativ, tocmai în acele momente tragice, cînd eram acuzat că încă am mîinile pline de sîngele ţăranilor masacraţi ? Dacă d. dr. Cantacuzino nu ar fi fost convertit complect la liberalizm ar fi făcut acest act pe care foştii săi amici, l’a socotit drept trădare, ori laşitate ?... * * * Partidul liberal, partid socialist? Dar priviţi d-lor înspre tribuna prezidenţială şi constataţi că prezident al acestei adunări este onor. d. Ferechi de care cel dintiiu a făcut opera sănătoasă a distrugerea socialismului acum zece ani, cînd a dizolvat, contra legei şi Constituţiei cluburile ţărăneşti şi a dat în judecată pe capii lor ca excroci ordinari. D. Nădejde care a scăpat ca prin urechile acului, ca să fie implicat după cum au fost Banghereanu şi Frcşinescu, d. Nădejde v’ar putea spune, dacă atunci ca şi acum partidul liberal a făcut operă de socialism ? (D. Nădejde tace şi pleacă ochii în jos)* * * O singură chestiune mai am de atins. Poate a-ţî putea aduce acuzare partidului liberal, că nouile legi organice au un caracter, oarecum de proteguire a sătenilor. Se poate. Era nevoe pentru liniştirea spiritelor, că cel puţin această aparenţă să fie respectată. Dar dv. d-lor deputaţi, ştiţi foarte bine că la noi nu legea în sine valorează, ci chipul ei de aplicare. Ori în această privinţă nu mă puteţi acuza că aplic legea în favoarea sătenilor şi contra proprietarilor. Cea mai bună dovadă stă în faptul că astă vară, cu prilejul grevei agrare a sătenilor de pe moşia Hereştii, a fratelui meu Vintilă, am trimis trei batalioane de soldaţi ca să lucreze în locul greviştilor şi astfel să le fae pofta de grevă. Nu e aceasta un fapt exact, patent ? D. principe Basarab Brancovanu, poate să ni-l afirme, deoarece mai alaltăeri într’o scrisoare către Voinţa Naţională a făcut aluziune la această împrejurare şi la alta privitor la mine.. . care n’am aplicat încă nouile legi pe moşiile mele... * * * Eî atunci, d-lor deputaţi, care faptă a mea găsiţi dv. că ar îndreptăţi acuzarea ridicolă a d lui Filipescu, că sunt socialist ori că fac o politică socialistă ? Aşi putea tocmai să fiu acuzat de contrarul, dar cine în această Cameră mi-ar putea aduce această învinuire ! Să se ridice şi îl voi zdrobi cu răspunsul meu — maî mult încă cu răspunsul faptelor mele, al cărora judecător în prima linie este conştiinţa mea şi în al doilea rînd dv. membri ai majorităţei ! Am zis ! (Aplauze prelungite. P. Morţun, Stere, Diamandi, Radovici, Procopiu, etc., etc., felicită pe orator), pentru conformă dare de seamă CONST. MILLE, la interpelarea d-lui N. Filipescu mmmi Spectacolul de eri Dacă d-nul Marghiloman era în rolul său de adversar de partid cînd interpela eri asupra neregulelor şi samsarilor dela ■ministerul de razboiu, guvernul, adică ceilalţi şease miniştri şi majoritatea Gumerei jucau una din acele farse parlamentare care va ramîne de pomină printre spectacolele arenei noastre politice. D-nul Marghiloman a anunţat interpelarea sa de mai bine de opt zile : faptele asupra cărora avea să interpeleze circulau din gură în gură de mai bine de două săptămîni; guvernul, fireşte, a fost cel din ţări care să poată controla dosarele şi vedea, cum stau lucrurile. Prin urmare nici îndoială nu mai poate fi că putea să evite spectacolul de eri. făcut-a prim-ministrul vre-o intervenire pe lingă d-nul Marghiloman ca să renunţe la desvoltarea interpelărei sale ? Ceea ce ştim e că ori d-nul general Averescu a ţinut să declare că d-sa s'a dus acasă la d-nul Marghiloman şi Va sfătuit să nu desvolte interpelarea. Dacă o intervenţie de acelaşi fel s’ar fi făcut de primul ministru, de sigur că ministrul de rǎzboiu ar fi menţionat-o. E deci cert că nu s’a făcut de d-nul Ionel Brătianu nici un demers spre a evita spectacolul de em. Dacă ar fi fost îndoială în această privinţă, spectacolul însuşi ar fi risipit-o definitiv. De cum a început să vorbească d-nul Marghiloman, s’a citit şi pe feţele miniştrilor şi pe feţele celor mai mulţi din deputaţii brătienişti şi cu prisosinţă pe faţa primului-ministru plăcerea că spectacolul are loc. Simpatia pentru interpelator s a şi manifestat numaidecît prin ropote de aplauze, strigăte de „bravo" şi întreruperile d-luî G. Diamandy, care a şi aruncat, cuvîntul de „anchetă parlamentară11 !.... Aceasta înainte de a se fi ascultat răspunsul ministrului de răsboin. De aceea şi publicul a înţeles numaidecît că generalul Averescu e sacrificat. Spectacolul acesta al sacrificărilor cu alaia, intră, s’o recunoaştem, în specialitatea guvernelor ocultiste şi de astă-dată faptul că nu un membru al majorităţei a interpelat, ci un adversar, a pus vîrf mijloacelor delicate de cari se serveşte brătienismul, cînd e vorba să-şi realizeze maî repede un scop politic. N’o fi mirosind frumos pe la ministerul de rǎzboiu—ca la multe altele—dar şi maî urît mirosea atmosfera politică la spectacolul de em. Silex. Conflictul austro-sîrb — O situaţie complicată Conflictul dintre Austria si Serbia, e mai mult de cît ori cînd departe derezolvare. S’a putut crede un moment că situaţia s’a limpezit, că se vor face concesii reciproce că înrîurirea puterilor mari, în ambele tabere, va fi chiar eficace. Evenimentele dezmint aceste speranţe Situaţia e tot aşa de încâlcită ca şi la începutul conflictului; în loc de concesii vorba de discuţii, cari abia să examineze posibilitatea unor concesii de acordat; cit despre înrîurirea marilor puteri, ea n’a făcut de cit să provoace complicarea şi nesiguranţa de acum. E de remarcat că slrbiî au dovedit în împrejurările actuale un spirit diplomatic subtil. Dintr’o simplă mişcare de resort, eî au generalizat o chestiune care părea menită să se rezolve numai Intre Serbia si Austria. Astăzi, pretentiunile sârbeşti nu mai constitue un diferend siîrbo-austriac, ci unul european. Soluţia nu se mai poate da între cele două state cari singure păreau interesate, ci ea trebue găsită şi hotărâtă de un tribunal european. Aşa a pus chestia Serbia şi trebue să recunoaştem că a îndrumat-o pe o carte foarte înţeleaptă. Austria, se simte jignită în mîndria ei de putere mare, care dispune de forţe suficiente ca să distrugă un popor aşa de neînsemnat cum este cel sîrbesc. Presa ei militară vorbea în termeni vehemenţi de ocuparea micului regat, al Serbiei, de exterminarea lui generală. De altfel, îi dă mîna Austriei să vorbească de astă -dată aşa de seimet. Ştiu cu toţii din istorie că Austria n’a prea fosit fericită în războaiele eî şi aceasta de la o dată foarte depărtată. Marele imperiu austriac a suferit numai înfrîngerî şi înfrîngerile acestea s'ar t transmis de pe teritoriul armelor pe cel al diplomaţiei. Fără îndoială, într’o luptă cu armele Serbia ar fi învinsă, dar în ce priveşte lupta diplomatică, faţă de noua fază a conflictului, lucrul e problematic. Aproape că putem spune că un rǎzboiu între Serbia şi Austria e inevitabil. Austria nu va voi să discute într’o conferinţă europeană cu Serbia; aceasta din urmă nu va voi să rezolve conflictul pe altă cale, afară numai dacă pretenţiile ei n'ar fi satisfăcute. In acest caz, soluţia care se impune e războiul. Serbia va fi învinsă, dar nici după aceasta Austria nu va cîştiga mare lucru, căci şi atunci va interveni un tratat european care să asigure pacea în condiţiuni cari să satisfacă şi pe sîrbî. Scrisori din Iaşi După inundaţii.— Din anul războiului —Presa zile.— Epoca reportajului.— Un cartier celebru.— Breasla calicilor.— Veselie şi tristeţe.—Caliciue şi calicie. Momente de înfrăţire.— O vizită rară.—Din vremea conflictelor religoase. Apostolii toleranţei Iaşi 26 Februarie Aveam dreptate prevestind că mînia Bahluiului nu va fi de lungă durată. E adevărat că şi frigul celor din urmă zile şi nopţi i-a calmat nervii, făcîndu-l să reintre, pocăit de îndrăznelile sale, în albia îngustă şi să aştepte primăvara. Cu prilejul acestei revărsări neaşteptate s’a amintit cea de acum 32 de ani, din anul războiului, la 1877. Aceasta sugerează încă odată ideea marei diferenţe dintre presa ieşană de atunci şi cea de astăzi. Am avut curiozitatea de a cerceta singurul ziar remarcabil al Iaşului de pe atunci, „Curierul Balassan“. Intr’o notă apărută la „Cronica locală“, într’un singur număr —apareau două pe săptămînă de cite 8 pagini— se publica tot ce priveşte marea inundaţie care înnecase pe atunci toată partea apusană a Iaşului, în proporţii mult mai mari ca acum. Iat-o: „Inundaţiune. In noaptea de Mercur spre Joi, după mai multe zile de ploi continue, au debordat apele Bahluiuluî şi ele au mers crescînd pînă eri Sîmbătă, cauzînd pagube însemnate nenorociţilor locuitori din Acea parte a oraşului. Multe case s’au surpat cu totul; din fericire n’avem a deplînge nici un caz de moarte. Chiar cei maî bătrîni nu-şi amintesc a fi văzut vr’odată acest fiut venit atît de mare. Drumul de fer Iaşî-Ungheni se află cu totul sub apă. Primăria a votat 1000 franci şi consiliul judeţean 700 franci spre a se veni în ajutorul inundaţilor. „Aflăm asemenea că mai multe persoane caritabile s-au grăbit a-şi deschide pungile în favoarea acestor nenorociţi. Cu ocazia inundaţiunii poliţia a desvoltat o mare activitate şi energie pentru care-î aducem mulţumirile noastre“. Nicî un cuvînt maî mult, nici nume, nici coloane de detalii, nici liste de subscripţii, nicî apeluri. Aşa era spiritul vreunei şi reportagiul era încă în faşe. De aceea Bahluiul, după acea splendidă revărsare, n’a putut avea „une bonne presse“ și să... inunde ziarele cu știri și detalii. Mai rau încă este maltratată „Calcaina“ care de asemenea inundase. Cîteva rînduri pierdute iu o altă „cronică locală“. „Varsarea Calcainei pe lingă celelalte pagube ce a produs (dar despre care nu se vorbeşte nicăirî,R.) a rupt toate podeţele de pe dînsa, întrerupind astfel comunicaţiunea cetăţenilor din acea parte cu restul oraşului. Primăria a numit o comisiune care a opiniat a se reface imediat acele podeţe şi totodată a se curaţi malurile numitei ape pînă la o distanţă de 10 stînjeni pentru ca locuitorii să numai sufere. Lucrarea va începe în curînd. Este şi timp!“ Cu totul altfel e astăzi. Publicitatea întinsă şi absolut modernă a Iaşului va lăsa pentru viitorime numeroase şi bogate amănunte, un lux de detalii asupra cartierelor inundate şi astfel se va şti pretutindeni că a doua Capitala poseda încă, în 1909, un cartier al „Calicimeî“ unde inundaţiile au fost cu deosebire mari şi bogate în consecinţe. De fapt cartierul propriu zis al calicimeî a fost desfiinţat, geograficeşte, odată cu breasla calicilor care au existat în Iaşi, în dreapta Bahluiului, în partea de apus a oraşului. Acea breaslă a supravieţuit din timpuri străvechi, pe baza unor urice domneşti şi îşi avea starostele ei, după cum aveau şi celelalte bresle, lucru des-pre care vom avea încă prilej să venim în cuprinsul acestor scrisori. Contemporanii cari au apucat încă—înainte de 1865—existenţa breslei calicilor spun că acolo nu era un cartier tocmai trist, ci din potrivă, el răsuna de multe ori de chiote vesele, de muzici şi CHESTIA ZILEI Interpelarea d-lui Marghiloman Regala : Dacă tomna Bratianu vrea să scape de tomna generala Averescu, interpelarea tumnefostra este venită la timp !fj '.