Adevěrul, iunie 1910 (Anul 23, nr. 7446-7476)
1910-06-11 / nr. 7455
Y Anul al XXIIMea No. 7455 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU PUBLICITATEA CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Strada Karageorgevici No. 18. —Telefon 3// BIROURILE ZIARULUI t București, Strada Sărindar No. II BANI UN NUMĂR Apare zilnic cu ultimele știri telegrafice și telefonice de la corespondenții noștri . Liberalii și reforma electorală „Și cu toate acestea, noi credem că tipa din chestiunile de la ordinea zilei, care ar trebui să ■ preocupe în primul rînd pe oamenii noștri politici, este și această preocupare de a se reforma actualul sistem electoral, lărgindu-se pe citeste cu putință drepturile politice ale celor ce formează grosul populațiunei noastre". Aș putea pune prin soare că nici unul dintre numeroșii noștri cititori, nu va putea ghici, că această frumoasă declarațiune este luată din Viitorul, ziar liberal, pus în serviciul Omului de la Rălești. Cu toate acestea așa este, fiindcă șeful partidului liberal are ca și d. Nicu Pilopescu două politici. Una este ceea pe care o duc ziarele sale, cari își plătesc luxuri ca cel al unui democratism foarte înaintat, iar alta este politica șefului, care, cîn'dî este vorba de declarațiuni solemne, de angajamente de partid, este foarte precaut, planează în cel mai eteren vag, se îneacă în o frazeologie care nu spune nimic și din care nu poți stoarce nimic esențial. Care va să zică, după Viitorul, oamenii noștri politici—deci și patronul lor— Brătianu-Rătești, trebue să aibă principala preocupare ,de a reforma în mod democratic sistemul electoral, lărginduse drepturile celor mulți. Foarte bine și foarte frumos. Dar șeful partidului liberal mai zilele trecute n’a convocat un congres monstru, cu trei mii de delegați țărani de carnaval și n’a avut el oare prilejul să’și spună cugetul a murit și fără înconjur? De sigur că da. Noi însă în loc de declarațiuni categorice asupra reformei dreptului de vot, în loc de puncte precise de program în această privință, am auzit pe șeful liberalilor declarînd că la toamnă — dacă va mai fi la putere — va introduce colegiul unic la... consiliile județene. Lăsînd la o parte, că această reformă partidul liberal a anunțat’o încă dela venirea lui la guvern, lăsînd la o parte că experiența care zice că se încearcă, nu va dovedi nimic, după cum nu dovedește nimic votul universal la comună, la orășelele nereședințe de județ, care ființează deja, dar pe lângă toate acestea, de ce partidul liberal n’a făcut el această experiență timp de trei ani de zile, ci o lasă ca moștenire hazlie partidului advers? Mai mult n’a declarat Brătianu-Rătești. Și aceasta însemnează oare, "după cum afirmă presa liberală, că partidul liberal este preocupat de lărgirea dreptului de vot, în favoarea grosului populațiunei noastre ? E apoi o operă de sinistru farsor, a acestui om, care a debutat la guvern ucigînd 11.000 din acești viitori alegători și care pus în pozițiune ca să introducă în sfîrșit o reprezentanță reală a colegiului al IlI-lea, a urmat vechiul sistem și a făcut să intre în parlament treizeci și opt de coconași ori de limbrici, cari aii de comun cu țăranii tot atît de mult cu are el— șeful — cu adevăratul democratism și cu dragostea de popor. , Trecutul și apucăturile ciocnești ale Omului de la Rătești nu sînt de natură ca să’i dea dreptul să fie crezut pe cuvint, cînd prin ziarele sale vorbește de reforma electorală, pe care n’a făcut’o pînă acum și care este cică menită să lărgească drepturile politice ale cetățenilor cari formează grosul populațiunei, adică ale țăranilor. * Sînt clar pur și simplu vorbe de clacă, cuvinte fără de rost tot ce se spune prin presa liberală. Nimeni azi nu are curagiul, afară de carpiști, să declare ceea ce gîndesc, că sînt reacționari. De altfel, tot în acest vag plutește și d. Take Ionescu, pentru care revizuirea Constituției este o necesitate, dar în ceea ce privește votul universal — ori cel puțin reforma electorală, nu precizează in ce constă ea. De altfel nu o dată am arătat, că,pentru actualele partide politice, lărgirea dreptului de vot, ar fi o reformă greșită din punctul de vedere al intereselor lor egoiste de clasă. Atotputernicia lor, asupra celor cinci milioane de țărani romîni, nu’i posibilă decit cu actualul sistem, grație căruia, în cazul cel mai rău, s’ar putea alege trezeci și opt de deputați ai poporului, față de, o sută cincizecimi orașelor, ai clasei stăpînitoare. E dar mai mult o chestie de modă, de a se juca de-a democratismul, de a se întrece unii pe alții în declarații platonice, dar încă odată, reforma electorală serioasă și votul universal, nu vor putea veni decit de jos în sus — și numai in ziua cînd cele cinci milioane de robi de azi vor deveni cetățeni conștienți. CONST. MILLE 41 Explicația regelui George Se pare că regele George al Greciei are mare stofă de diplomat. Se știe, în adevăr, că nici cinci zile după pirateria supușilor săi de la Pireu, regele Greciei n’a crezut de cuviință să arate prințului Ferdinand părerile sale de râü pentru spaima ce a tras pe urma primejdiei la care au fost expuși copiii săi in portul Pireu. Cel puțin părintele, dacă nu prințul de Coroană avea dreptul la expresiunea unor asemenea regrete. Ele n’au venit însă — și azi începe să vie explicația acestei nepusări a regelui George. . „ Se afirmă că suveranul Greciei ar fi lăsat să parvină direct regelui Carol o explicație în sensul că nu trebuie să se mire nimeni de cele ce se petrec de cîtva timp în Grecia, deoarece chiar dinastia lui a avut de suportat cele mai grele lovituri, cari au provocat o stare de nesiguranță în întregul regat elin. Cum s’ar zice, Majestatea Sa regele Greciei are aerul de a spune regelui Carol, ce te plîngi d-ta de pățania dela Pireu, să vezi ce am pățit eu. Iar prințului Ferdinand are aerul de a-i spune: ce ați pățit copiii d-tale la Pireu e floare la ureche, pe lingă ceea ce a pățit Diadochul meul Toate bune. Majestatea Sa regele Greciei vrea să ne spue că mai în siguranță era și Ea și dinastia Saeli că locuia la Brăila, decit cum se află la Atena. Nu facem dificultate de a o crede pe cuvînt. Posibil chiar să fie momentul ca dinastia regelui George să caute ospitalitate pe la Brăila sau Giurgiu. Unde visa suveranul Greciei se înșala este cînd crede că regele Carol, prințul Ferdinand și familia regală a României ar fi întru citva datoare să sufere din partea grecilor ceia ce suferă din parte-le regele George și dinastia sa. Pardon ! Asta nu. ! Regele George și-a legat soarta sa de a grecilor. Regele Carol de a romînilor. Fiecare, deci, cu soarta lui. Dacă în regatul Greciei domnește nesiguranța, mărturisită de către chiar Capul statului, sunt în Europa tot soiul de mijloace de a se restabili siguranța unui stat atît de rǎu tulburat înlăuntrul sau. Cită vreme, însă Capul acestui stat n’a apelat la Europă ca să-l ajute a restabili acea siguranță, se presupune pentru toată lumea că garantează de ea. Oricât de....., patriotică și diplomatică ar fi deci explicația ce regele George ar voi să se acrediteze în Romînia, înainte de a putea deplora împreună cu suveranul Greciei această stare de lucruri din regatul sau, așteptăm să vedem daca o deploră în scris și formal cel puțin și guvernul din Atena, în cazul special al pirateriei din Pireu. Dacă însă între guvernul din Atena și regele George o divergență de opinie, noi nu putem fi obligați a plăti cu onoarea și averea statului român asemenea divergențe. A fa NAZBITII Zi bogdáproste! In sfîrșit, regele Carol a primit cuvîntul iui așteptat al regelui George al Greciei, urmaș al ilustrului rege Menelaos din „Orient în infern1’. Succesorul lui Menelaos trimite vorbă regelui României ca să dea acatist la biserică și să zică bogdaproste că vasul „împăratul Traian“ a scăpat numai cu atît. Basileosul grecilor, care ar prefera soarta celui din urmă Vasilescu, a asigurat pe regele Carol că față de ceea ce a pățit el și diadohul său, cele petrecute pe „Împăratul Traian“ sunt floare la ureche! Cînd scapi cu viața din mîinile unei bande de pirați, mai stai să te plîngi că ți-ați șterpelit ceasul, furculițele și coșul cu merinde ? — Zi bogdaproste, măiculiță!... Vorba basileosului, care-i cunoaște de atîta amar de vreme Pac. Greva din Brăila sa sfîrșește Sunt acum cîteva zile de cînd am crezut că putem anunța sfîrșitul grevei, din Brăila. Ne-am înșelat atunci în aprecierea situațiunei. Guvernul acesta care a trecut legea contra muncitorilor în 24 de ore și legea pentru muncitori n’a găsit vreme s’o treacă, — guvernul acesta ar fi dezmințit tot trecutul sau, dacă n’ar fi dat concurs adversarilor muncitorime!. Mulțumită acestui concurs greva e acum pe sfîrșite—nu însă cum credeam și doream noi, fără învinși și fără învingători, învingătorii sînt exportatorii și aliații lor vătafii. Nu felicităm pe exportatori, cari au dovedit că nu înțeleg nici timpul, nici împrejurările în care trăesc. Cu despre vătafi, faptul că s’au solidarizat cu aceia dintre dînșii cari au cîrciumî, denunță adevăratul lor aspect tuturor oamenilor de inimă. Guvernul însă, care în proectele sale de lege, interzicea ca muncitorii să fie plătiți în fise sau credite asupra cantinelor fabricelor,a dat concursul sau ca să triumfe aceia cari în schimbul muncei cinstite a lucrătorilor romînii, vor să le dea acestora rachiu prost și cu mai mult. Greva din Brăila permite însă ca sa tragem mai multe învățăminte. In primul rînd se cuvine să înțelegem •să nu trebue dată nici o atențiune frazelor naționaliste și patriotice cu cari amețesc lumea politiciani!, și, tocmiții lor. Lupta la Brăila s’a dat între străini, greci chiar și mii de romîni. Guvernul acesta „naționalist“, a fost de partea străinilor și contra romînilor. Apoi, ia să fi făcut muncitorii greva cînd exportul de cereale ar fi fost iotolit? Să fi văzut indignare împotriva lipsei de patriotism și naționalism a muncitorilor, cari primejduesc interesele țarei... Ei bine, muncitorii au vroit să evite această acuzare; au crezut că lealitatea lor va fi ținută în seamă, va R prețuită. S’au înșelat. S’a abuzat de lealitatea lor și s’a întors împotriva lor bunătatea și sinceritatea lor. Să învețe deci pentru viitor că frazele patriotice și naționaliste, ale politicianilor ,de toate nuanțele, începînd cu d. Ionel Brătianu , și pînă hăi încolo la d. Iorga, sînt numai curse ce li se întind. Ei, muncitorii, sînt în luptă perpetuă, crîncenă, nemiloasă cu acești politiciani și clasa din care fac parte,— și în luptă trebue să uzezi de toate armele legale ce-ți stau la dispoziție și mai ales să alegi momentul ciocnire! a ta, în cu toate avantagiile de a birui să fie de partea ta, iar adversarul ră, fie ci mai slab și mai puțin rezistent. In luptă se caută numai biruința, fără scrupule morale, patriotice, naționaliste, —• aț dovedit-o guvernul și patronii cu ocazia grevei din Brăila. Și așa fiind, noi spuneam muncitorilor: chiar dacă acum n’ați biruit, n’aveți de ce vă descuraja. Nicăiri muncitorimea organizată n’a biruit într’o singură ciocnire. Nicăiri n’a fost cruțată de paharul amar al învingere!. Dar în luptă se ofetesc organizațiile și caracterele și apoi dreptatea e cu dinșii, viitorul al lor... Să persiste deci. Să mute lupta de pe cîmpul economic și pe cel politic. Să se înscrie cu toții în listele electorale. Să atace pe politician în cetățuele lor. Și cind vor birui, vor fi făcut o adevărată faptă patriotică și națională, căci de la dînșii, muncitorii orașelor, odată deșteptați, și numai de la dînșii, poate porni deșteptarea celor cinci milioane de țărani, cari zac în mizerie și întuneric. Adjecților, cari vor fi recrutați din oameni cari s’au arătat pregătiți pentru cariera administrativă. A treia chestie, de ordin agrar, va fi definitiva tranșare a islazurilor. D. Take Ionescu are o soluțiune practică și imediat realizabilă: să dea statul 150 milioane pentru islazuri, căci altfel nu vor putea cumpăra țăranii. A patra chestie e înființarea monopolului alcoolului idee pe care știm că o admite șeful conservatorilor-democrați. Cu veniturile acestui monopol se vor putea procura cele 150 milioane necesare islazurilor. Iată dar Cîteva mari chestii cari vor preocupa în viitor partidul takist. Dar in congresul takist s’au mai ridicat și alte probleme importante pe cari treptat le vom releva., R. X. — rim • ♦ [UNK] » --------Takiștii și programul Cum e comentată discuția din congres Ideia d-lui Brătianu.—Carpiștii și propunerile stakiștilor. — Loviturile d-lui Take Ionescu De la închiderea parlamentului d. Ionel Brătianu a întreprins o adevărată goană pentru a găsi o ideie, o platformă, ca să justifice oarecum cramponarea lui la guvern sau ca să amenințe cu viitoarea campanie de opoziție. Cu toate că a întrebat pe toți acei fruntași de la cari ar putea să iasă cite o ideie, totuși nu s’a oprit docit la... vechiul ideal din programul d-lui Sturza, la sufragiul universal. S’a crezut că d. Brătianu va spune ceva precis la congresul liberal în această privință. Dar n’a spus absolut nimic, și s’a mărginit la... aluziuni vagi. D. Take Ionescu a spus insă ceva mai mult, nu s’a rostit pentru sufragiul universal, ba chiar din contra. Dar s’a rostit pentru o lărgire a sistemului electoral de azi în sensul pe de o parte de a suferi corpul electoral de orice presiune guvernamentală, iar pe de alta a se feri administrația de necesitățile electorale de care forțat trebue să țină seamă cu sistemul de azi. Ceva mai mult a spus clar șeful conservatorilor democrați decit d. Ionel Trătianu și in chestia electorală, adică in acea chestie pe care nici un partid nu are curajul să declare că are s-o rezolve cu propriile sale forțe, în lagărul carpist a căzut ca o bombă discuția programului din congresul takist. Carpiștii au suferit dureroase decepțiune cu partidul d-lui Take Ionescu. Ei au crezut la început că au a face cu o aventură despre care nu se va mai pomeni peste trei luni. Dar în aproape trei ani partidul d-lui Take Ionescu a învins ambele partide istorice, se poate zice pe toate terenurile. Takiștii într’adevăr au fost preocupați în primul an de organizarea lor și au avut de luptat contra asaltului ce i-au dat ambele partide istorice contra noului adversar. După ce s-au organizat au dat lupta electorală și au bătut pe adversarii cartelați. Terminînd și lupta electorală imediat au îndreptat acțiunea lor pe terenul programist și acum deschid o campanie în jurul unor reforme asupra cărora se va da, în viitor, lupta și vrînd-nevrînd atît liberalii cit și carpiștii vor fi atrași pe acest teren de takiști.Oficioasele guvernamentale și cele carpiste prevăd aceasta și de aceia caută să nu acorde vre-o importanță congresului takist, dar nu , vor putea ignora propaganda takistă. D. Take Ionescu a ridicat chestiuni foarte importante față de care ambele partide istorice vor fi silite să ia pozițiune. Prima chestiune e cea electorală, pe care în scurtă vreme, poate chiar, la reînceperea campaniei politice, takiștii au s’o pună în întregime, pe tapet, precis formulată. A doua chestie, cu caracter administrativ, va fi acea a inamovibilitate pre țul nostruto Grecii — Sau urgentă satisfacție complectă sau strașnice măsuri de represalii — De la Argonauții lui Iason și pînă azi. Istoria navigațiunei nu cunoaște desigur un act de piraterie mai hidos și mai barbar ca cel săvîrșit zilele trecute de derbedeii și flămînzii greci din portul Pireu, cari disprețuind dreptul internațional, dreptul maritim și chiar cele mai elementare dispoziții din codul penal, au ținut să dovedească sume întregi cu preferă el actualului regim din Grecia republica ideală a lui Platon. Ca o dovadă că urmașii de azi ai lui Platon sunt copți pentru sistemul de guvernămint propovăduit de acest filosof antic, poate servi faptul că pe cînd în timpurile mai vechi grecii se dedau la acte de piraterie numai în largul mărilor, azi, grație culturei acumulată dealungul veacurilor, au perfecționat acest vitejesc mod de train, comițînd acte de piraterie în pline porturi, ziua în amiaza mare și sub nasul autorităților, a căror vigilență întrece cu mult pe cea a ochiului lui Argus. Dar tocmai acuta boală de care suferă regatul Greciei, face ca întreaga suflare romînească să aștepte cu încordare și cui neastîm Fără satisfacția cea mai complectă, pe care o pretinde demnitatea pălmuită a Rominiei, care oricum și ori de cine ar fi guvernată nu poate tolera nepedepsite gesturi sălbatice ca cel de la Pireu- și nu se poate mulțumi numai cu simple declarații de regrete exprimate prin gura unei a treia persoane-Nu, statul român cu rangul și forța ce reprezintă în concertul statelor europene, nu poate primi decât o satisfacție întreagă și complectă, fără jumătăți de măsuri sau reticențe diplomatice. •& întrebarea principală este însă dacă vom putea obține sau nu justele noastre pretențiuni pe calea normală a demersurilor diplomatice și fără a ajunge la un conflict și mai grav, cu guvernul din Atena ? Scadența satisfacției este azi, Joi, și pînă în acest moment guvernul d-lui Ionel Brătianu n’a comunicat încă nimic presei dacă termenul scadenței a fost onorat sau nu. Judecind însă după starea de lucruri din Grecia, unde orice viață constituțională ,regulată este de cîtva timp suprimată și înlocuită prin politica de stradă a plebei de rînd: ni se pare că zadarnic, așteptăm noi un cuvînt plin și sincer de regrete din partea guvernului d-lui Dragomir, care, sub presiunea zurbagiilor generalului Zorbas, este incapabil de o acțiune mai serioasă care să pună Grecia în rîndul țărilor civilizate și conștiente de îndatoririle lor internaționale. Că așa este, ce altă probă mai vreți decit faptul fără precedent și neexplicabil decit, doar în caz de războiu, că însuși regele George I, care este de altfel un cavaler și gentleman cunoscut, n’a crezut de cuviință sau mai bine zis n’a îndrăznit nici pînă azi să trimită regelui nostru o telegramă de scuzeri de regrete pentru opera odioasă a haimanalelor din portul. Pireu, comisă atît față de nepoții regelui Carol—principele Nicolae și principesa Maria—cit și față de pavilionul României ? Nu dovedește oare această abstinență forțată a regelui Greciei, de la cea mai elementară formulă de curtoasie dintre capetele încoronate că regele George I nu este stăpîn pe actele sale, și că, dimpreună cu șubredul guvern al d-lui Dragomis, este prizonierul politicei înjositoare de stradă și a uneltelor faimosului general Zorbas ? Acesta este tristul adevăr și cît timp starea bolnăvicioasă de lucruri din Grecia va continua, satisfacția complectă ce cu drept cuvînt pretindem de la statul grecesc, va rămâne pentru multă vreme un obiect de enervante intervenții și pourparleuri diplomatice. Guvernul Rominiei însă, dacă mai are cinste și obraz, nu trebue și nici nu poate să mai tolereze o amînare a reparației ce i se cuvine. In acest caz salvarea demnitatei Rominiei nu poate să fie decît în recursul fără întîrziere la cele mai strașnice măsuri de represalii în contra grecilor de pe teritoriul prea ospitalier al Rominiei. Altfel putem ajunge ca oricare palar nespălat trăind pe pământul binecuvîntat al regatului român, să se creadă și în zilele noastre de azi ca pe vremurile de dureroasă ingenunchiere națională a hospodarilor fanarioți. I. Rusu-Abrudeanu Adeverul _ Parlamentul „Independența“ numește congresul takist „Parlamentul dela Liedertafel“. De astă dată nu greșește: viitorul parlament va fi cel de la Liedertafel... Expirare „Violența“ anunță că î-ar fi expirat concesia publicităței și s’a întors la exploatarea în regie! Noi credem că „Violenței“ nu î-a expirat numai concesia!... Armonia Pressa guvernului vede cacofonie la takiști. Atunci ceea ce se petrece la liberali, cum se chiamă ? Rigoletto DIRECTOR POLITIC CONST MILLE ABONAMENTE: Oban. : ii i Lei 16.— I Trei luni Șase luni . . . . 8 — O lună. Pentru străinătate prețul este îndoit. ii Lei * 1 . . 140 TELEFON: Direcția și Administrația No. 14/10 Redacția: cu Capitala „ 14/10 „ „ Provincia „ 14/99 „ „ Străinătatea „ 12/40 BANI. UN NUMĂR CHESTIA ZILEI Atitudinea regelui Greciei Ministrul Italiei la Atena , Lire, trebue să se dea satisfacție Rominiei, pe care Grecia a jignit'o adune. Regele Greciei. Cu ocazia asta, v'așî fi recunoscător dacă ați obține din partea Greciei satisfacție și pentru dinastia ei!! Isprăvile poliției de siguranță „Arestarea“ lui Reichmann la Siguranța, după atentat o scrisoare senzațională. În seara crimei dela 8 Decembrie, Reichmann a fost „arestat“ pe la orele TI și juni. După propria-i declarație înaintea juriului de onoare, însuși judecătorul de instrucție Popovici ar fi ordonat să fie adus degrabă la poliție. Și adevărul e că poliția d-lui Panaitescu nu putea, să facă altfel, pe deoparte, pentru că lumea cunoștea relațiile lui Reichmann cu siguranța (fapt confirmat și de N. Opran în „Adeverițl“ dela 17 Aprilie curent cînd scria: „relațiile lui Reichmann și Popescu cu poliția fiind cunoscute, ei nu se bucurau de încrederea camarazilor"); Pe de alta, pentru că în public umblase de mult zvonul că se pregătea un atentat contra primului ministru, Brătianu. Zvon pe care însuși Reichmann îl râspîndise prin cafenelele Capitalei, și pe care nu s’a sfiit să-l confirme și în seara atentatului cînd a fost adus la poliție, declarînd că: „știa, cu opt zile mai înainte, că un atentat se pregătea și în consecință a, și avertizat direcția poliției și a siguranței de Pe lungă, ministerul de interne". (Declarația consemnată în foaia franceză a fraților Brătianu, Vindependance Pouma,inc. (din 10 Decembrie 1909). Poliția siguranței nu putea, prin urmare, cu nici un chip să lase pe Reichmann în libertate. Altfel, ar fi dat de bănuit opiniei publica care cunoștea istoricul complotului din 1907 contra vieții regelui,, cît și o bună parte din manoperile „anarhiștilor“ poliției "le siguranță în plus, Panaitescu mai avea încă o rațiune, destul de gravă, de a ține pe imberbul său agent în preajma sa, imediat după atentat. Reichmann, un limbut din fire, lăsat în libertate, s-ar fi dat numai decît în petic, cum a și făcut’o, îndată ce a sosit la Paris, mărturisind lui Barbu Eftimiu că el a fost principalul urzitor al atentatului contra d-lui Brătianu. Reichmann trebuia, așadar, să fie cîtva, timp ținut sechestrat la poliția de siguranță sub buna pază a binevoitorului sau șef I. Panaitescu. S’au petrecut, totuși, lucruri grave în timpul cu Reichmann a fost ținut în birourile siguranței lui Panaitescu, lucruri pe care ne vedem obligați să le dăm publicității, pentru simplul motiv că Reichmann, invitat fiind de președintele juriului să arate în ce a constat arestarea sa la siguranță, a crezut de cuviință să păstreze o tăcere neobicînuită. Reichmmann „arestat“ de Siguranță Iată, într’adevăr, tot ce a declarat agentul lui I. Panaitescu înaintea juriului, în această privință: „Am fost arestat în seara de 8 Decembrie, pe la orele 10 și jum. însuși judecătorul de instrucție Popovich a ordonat ridicarea mea de acasă. Am fost ținut la poliție în stare de arest 18 zile. Știind că arestații nu stau la siguranță decît trei zile, am cerut, după expirarea acestui termen, lui Panaitescu să fiu transportat, la Văcărești. Aceeași rugăciune am repetat’o și judecătorului de instrucție. Amîndoi însă m’au refuzat. In consecință cele 18 zile le-am petrecut pe toate la siguranță“. PREȘEDINTELE : Ați fost prin urmare arestat. Unde anume ați fost ținut arestat, ? Aparte sau împreună cu ceilalți închiși ? La ce regim, ați fost supus ? Puteați comunica cu cineva ? Familia era îngăduită să vină să vă vadă? REICHMANN. Ne mai fiind loc în subsolul siguranței (sic), eu am fost, ținut în saloanele primului etaj, nu departe de biroul lui Panaitescu. Erau date ordine severe să nu, comunic cu nimeni, am putut, totuși, vorbi cu unii arestați. Asemenea sora mea a venit de vre-o cîteva ori să mă vadă. ACUZAREA: Bine-voiască Reichmann să ne spună dacă a fost ținut la siguranță în puterea unui mandat- Sîntem în drept să-i punem aceasta întrebare, pentru motivul că, în Romînia, ca pretutindeni aiurea, nimeni nu poate fi ținut arestat, mai mult de S4 de ore decît în virtutea unui mandat de arestare semnat de judecătorul de instrucție competent, REICHMANN: Nu s’a lansat nici un mandat în potriva mea. ACUZAREA’: Aceasta e proba cea mai văduitătă că nu erau ținuți la siguranța de fcît de persionunî, care, cunocînd relațiile ce aveau cu poliția, s’ar fi scandalizat văzîndu-ve libst pe străzile Bucureștilor, PREȘEDINTELE : In tot cazul, el S’a luat un interogatorii și ați fost confruntați cu ceilalțî implicați în afacere 7 REICHMANN . Am spus că "am fost' confrunat mai întîî cu poetul Ninulescu, cu actorul Wiemer și cu polițistul Stan Emanoil, apoi cu Jelea, care, declarînd că nu mă cunoaște, a convins repede pe judecătorul Popovici că n’am avut nici un amestec în afacerea atentatului. “ ACUZAREA’ 1 Da’că judecătorul de instrucție și-a format așa de repede opinia, de ce n’a ordonat să fiți imediat pus în libertate ? încă o întrebare : ați spus juriului, într’O ședință trecută, cil ați fost ținut .la siguranță timp de șapte zile cu o domnișoară Malens .7. REICHMANN: Da. "V ACUZAREA : Atunci rugăm pe 3, președinte al juriului să binevoiască a serile acestei domnișoare, rugînd’o să comunice daca știe ceva asupra arestărei lui Reichmann la siguranță.. (Juriul a admis cererea), O scrisoare curagioasă Reichmann sa ferit așa ,dar să dea amănunte asupra regimului la care a fost supus in timpul celor 18 zile petrecute la siguranță. Și a avut dreptate, deoarece daca ar fi vorbit, ar fi trebuit să arate neted’ că a fost tratat acolo părintește, cum știe să trateze un șef de poliție pe un agent care a îndeplinit o ispravă mare. Dar, dacă Reichmann n’a vorbit, s’au găsit alte persoane care să-l demaște cu desăvârșire. In primul rînd, e nevoe să amintim scrisoarea curagioasă publicată de Radu. R. Șelaru în „Adevărul“ de la 15 Aprilie a. c, în care găsim consemnate amănunte extrem de grave asupra traiului lui Reichmann în palatul lui Panaitescu. Șelaru, fiind arestat timp de trei zile, împreună cu Reichmann și tot cu prilejul atentatului, s’a putut convinge că agentul lui Panaitescu comulica la siguranță cu cine vrea și făcea ce vrea. „Cum a ajuns acolo, scrie Șelaru, a intrat în camera unde mă aflam arestat și a început, să mă cerceteze. Astfel, am putut să constat libertatea de care se bucura Reichmann, contactul sau zilnic cu Panaitescu. El rămînea ore întregi în tovărășia lui Vily Georgescu. .Avea patul instalat, în cabinetul lui Panaitescu. Masa era plătită, de către Panaitescu, personal, și i se servea bogată, de tot. Aceasta ne-o spunea chiar Belchmann, de fată cu comisarul Babic. Intr’unul din acele zile vorbind cu Reichmann, i-am spus că e agent polițienesc al lui Panaitescu. Imediat a venit, comisarul Duca și m’a băgat la arest unde m’a ținut 24 de ore, deși d. judecător Popovici ordonase ca să nu fiu arestat... Afirm că sunt sigur, după cum am fost încă de po atunci, că Reichmann este în slujba poliției de siguranță.“ , Rîndurile acestea semnate de Șelaru aruncă o lumină nouă asupra raporturilor dintre șeful siguranței și ciracul său ,Reichmann. Oricît ar fi de mare însemnătatea lor, însă, ele vor părea palide fată de scrisoarea pe care ura Malens, de la Botoșani, a dictat-o unul amic al sau pentru a o transmite unuia din membrii romîni al juriu]unde,onoare. Iată acea scrisoare pe care ne grăbim să o comunicăm cititorilor noștri. Botoșani, 10 Aprilie imn ’ Dragul meu, Abia acum îți comunic informațiile cerute în chestia Reichmann, din cauză că domnișoara Marius a lipsit pînă astăzi din Botoșani. Crezîndu-le de o excepțională importanță, am telegrafiat că să le așteptați înainte ca tribunalul să fi luat, o decizie." Ți le reproduc în mod fidel și adaug că d-ra Marius garantează absoluta lor exactitate ,și își asumă complecta lor responsabilitate. Cereți astăzi Joi tuturor vînzătorilor noștri prima fascicolă GHATUITA din: voiciji «occizijL üDi tutului vin a. a luiiiui iluștri prima BASTARDA ori Fără mamă și fără patrie MARE ROMAN SENZAȚIONAL. ÎN FASCICOLE A Äbani