Adevěrul, mai 1914 (Anul 28, nr. 8846-8875)
1914-05-01 / nr. 8846
Anul XXVII-a No. 8848 6 Bani Exemplarul FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU I“"* reSi ::::::::::::: : Pentru străinătate prețul este îndoit * TELEFON! Capitala . .... No. 1410 ». o . . . . ţ ţ 34/73 Provincia . ... . „ 14/99 Străinătatea . . . „ 12/40 PUBLICITATEA CONCEDATA EXCLUSIV Agenției de Publicitate CAROL SCHULDER A Comp» Btru KArageorgevici. No. 9 EL I.—Telefon 8/4 BIROURILE ZIARULUI 1 No. 11, Bucureşti Strada Sărindar No. 11 «i#» Apare zilnic cu ultimele ştiri telegrafice şi telefonice de la corespondenţii săi + » im Joi 1 Mate 1914 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Abonamente cu premii! •••»••• Lai 18.-« Farsa exproprierei Astăzi se ştie că formula „pămint ţăranilor" însemnează că partidul liberal, pentru a arunca praf în ochii celor dela ţară, va face o expropriere, care se va ridica întotal şi într’un decurs lung de ani, la mai puţin de un milion de hectare... împărţită această cîtime de pămînt asupra ţăranilor cari nu au pămînt de loc, ori au prea puţin, constatăm ca exproprierea fraţilor Brătianu, va fi ca o linguriţă de apa pentru cel bolnav de tifos... c c Dar lăsînd la o parte cîtimea de pămînt ce se va expropria şi care va fi neîndestulătoare pentru a lecui boala agrară, apoi şi chipul cum se va da acest pămînt, va face ca prin această reformă să nu se ^capete nici un rezultat cu adevărat folositor pentru ţărănime. In prima Hnie Cei trei fraţi se gîndesc la un nou mare gheşeft. Dînşii vor ca să dea în, seama Casei lor rurale, cumpărarea şi împărţirea pămîntuluî expropriat, făcînd din acest aşezământ o uriaşă maşină, graţie căreia să ţină în robie politică şi economică pe toţi aceia cari vor căpăta pămînt. Gîndiţi-vă numai că pentru ca cineva să cumpere o bucăţică de pănlînt va trebui să treacă pe la taraba Casei rurale şi că timp de treizecî-patruzeci de ani, va fi robul ei, căci cine datoreşte cuiva, este robul aceluia, mai ^ ales cînd este sărac, cum este ţăranul român. e e * ■i Dar după cum ziceam mai sus, cu însăşi împărţirea pămîntuluî expropriat, mult puţin cît va fi. ^partidul brătienist se pregăteşte să făptuiască o crimă. El voeşte să se repete greşala făcuta de Cuza-Vodă la 1864, împroprietărind individual cîteva zeci de mii de ţărani, aşa că peste alţi cinci-zecide ani, cei ce vor căpăta astăzi între 5—10 hectare, prin moştenitorii lor, nu vor stăpîni decît cite un pogon orî jumătate de pogon. Aşa s’a întîmplat cu împămîntenirea dela 1864, deoarece pământul s'a fărămiţat cu focul şi moştenitorii celor ce au fost impămînteniţî la 1864, stăpînesc azi o bucată de pămînt, pe care, după cum am spus altădată, nici nu pot trăi şi nici nu pot muri. •ee Singura soluţiune dreaptă şi sănătoasă, ar fi ca moşiile expropriate să intre in stăpînirea fie a Casei rurale, devenită aşezămînt de stat, un aşezămînt brătienist, fie în stăpînirea Casei centrale a băncilor populare şi a Obşlcilor săteşti. Odată aceasta făcută, moşiile să se arendeze obştiilor săteşti, aşa ca sănu se piardă foloasele marei culturi şi a marei proprietăţi. Cu chipul acesta pământul nu se va fărâmiţa, va fi totdeauna productiv căci va fi bine muncit, sătenii vor deveni bogaţi şi prin buna lor stare vor deveni şi cetăţeni conştienţi. Toate aceste idei le dezvolt de un an de zile aproape, de cînd partidul Celor trei fraţi aduc vestea reformelor lor şi cred că şi cititorii noştri s’afi convins de dreptatea punctului nostru de vedere. • • • Dar treimea brătienistă, nu vrea nici în ruptul capului să audă de aşa ceva. Aceasta ar fi o reformă reală, ar emancipa ţărănimea de sclavia băncilor lor cămătăreşti, nu ar fi chip de făcut nici o afacere şi aceasta nu o poate admite zisa treime, fiindcă ea politica o înţelege făcută pentru gheşeîturile lor, iar gheşeîturile întreprinse prin politică. Aşa fiind toată falsa expropriere brătieniste ese la iveală şi ea se învederează şi mai mult prin faptul că pe cînd conservatorii strigă că prin expropriere se va prăpădi proprietatea mare, corifeii brătienişti şi rudele Brătienilor, cumpără domenii întinse, în vederea... exproprierei. Va fi în curînd o excelentă afacere, de a fi expropriat, mai ales cînd vei fi de ai noştri... rude cu Cei trei fraţi orî chiar ei înşişi, prin interpuşi, după obicei. Cît despre ţărănime, se va repeta pentru ea, farsa reformelor dela 1907 ! Const. Hille r-------------- Candidaţii dejKfijisi Const. Hille şi funcţionarii comerciali . Sunt politiciani cari de zeci 'de 'ani de zile sunt aleşi in Parlament pe diferitele guverne fără să fi deschis vreodată gW'i spre a apăra ui interes general. FJ Ştiu să tragă pentru dinşii toate foloasele din faptul că sunt înscriși în partidele ele guvernământ, fară să fie de nici un folos mersului înainte al societăteî. Constantin Miile nu s’a înscris an nici un partid; nu a fost ales in Cameră de nici un guvern și cu toate acestea nu este interes general pe care să nu’l fi slujit ditisul în viata sa publică de peste treizeci de ani. Acum că şi-a pus candidatura la colegiul al ll-lea de Cameră din Ilfov, suntem datori să vorbim, rînd pe lină, diferitelor categorii de alegători, reamintindu-le cauzele pe cari le-a susţinut ,directorul „Adevărului", contribuind în bună parte la izbînda lor. Funcţionarii comerciali, de pildă, nu vor uita — şi cei mai bătrînî şi cei mai tineri — câtă rivnă a pus [Const. Mille în susţinerea legei repausului. , Organ de opoziţie şi de control, „Adevărul" nu s’a sfiit să susţie călduros în 1897 guvernul Aurelian,cînd acesta a adus această lege. Si în adevăr, cînd se votează legea, funcţionarii comerciali, mulţumind răposatului Aurelian, nu uită să adreseze mulţumirile lor si luiConst.ţiile care a propagat această idee pe cînd nici chiar funcţionarii * comerciali nu o credeau realizabilă. Si aici, ca şi în multe direcţii, Const. Mille a fost un premergător. Astăzi nu numai funcţionarii comerciali şi lucrătorii,dar şi negustorii, patronii şi familiile lor sunt cu toţii mulţumiţi de efectele legei repausului. nu se recapitulează odată luptele funcţionarilor comerciali pentru legea repausului fără să se pome’niească cu simpatie de Const. Miileşi de „’Adevărul". Iată (Ie ce credem că avem totdreptul să ne adresăm funcţiona‘orilor comerciali din Bucureşti şi nu-i îndemnăm a se face şi ei odată sustătoriî aceluia care i-a susţinut pedînşiî atîtea zeci de ani dearîndul ! Funcţionari comerciali! Faceţi din reuşita candidaturei lui Const. 1’Miile o ambiţiune scumpă vouă şi intraţî pretutindeni în lupta pentru Mr celorul „Adevărului", candidatul Votului Universal, partizanul ridicurei economice, politice si culture a celor mici. Art. Cartelul TRATATIVELE DINTRE D-NII I. BRATIANU ŞI TAKE IONESCU O foaie cantacuzinistă a anunţat era că tratativele dintre d-nii Brătianu şi Take Ionescu se urmează pe baza unei tranzacţiuni asupra reformelor: dacă şeful democraţilor cedează în chestia electorală atunci capătă mai multe mandate pentru Constituantă, dacă nu cedează atunci va trebui să se mulţumească cu mai puţine! E foarte greu să faci reportaje precise despre nişte tratative asupra cărora desigur că se păstrează toată discreţia de către ambele părţi. Dar cum şefii partidelor orî cît de discreţi ar dori să fie, trebuie să se consulte măcar cu doî-treî din cei mai intimi şi autorizaţi amici ai lor şi cum aceştia au şi ei amici intimi cărora le fac confidente, se află cîte ceva. Dar fireşte că amănunte precise nu se pot culege din mici indiscreţiuni.* De aceia ne-am mărginit în chestia tratativelor să dăm zilnic cîte un mic... buletin căutînd a controla cît mai bine faptele. Am arătat, între altele, că s’a discutat si asupra modalităteî revizuireî. E probabil că în ce privește exproprierea se va stabili un acord între liberali şi democraţi Dar asupra reformei electorale e de prevăzut că ambele partide îşivor păstra punctul lor de vedere şi deci şi libertatea de acţiune. In această privinţă iată ce ne-a declarat un personaj politic bine informat: — După informaţiunile mele cartelul dintre liberali şi takiştî va avea mai mult un caracter electoral şi nu va fi un cartel pe toată linia. Liberalii nu vor opune candidaţi la vreo 30 candidaţi desemnaţi de democraţi. In schimb, la colegiile unde vor candida democraţii necombătuţi de liberali, democraţii nu vor mai da nici o altă luptă. Dar în judeţele unde liberalii nu se vor afla în faţa unor candidaţi democraţi indicaţi de cartel, acolo democraţii vor fi liberi să lupte şi să recurgă la combinaţia uide cari vor crede de cuviinţă. Bineînţeles că Brătianu a combinat astfel încît în organizaţiile tari ale takiştilor să nu fie luptă. Dar sînt în afară de cele 30 locuri date democraţilor încă vre-o 4—5 judeţe unde situaţiunea locală va impune liberalilor să se carteleze cu democraţii dînd acestora cîteva mandate în afară de celestabilite la centru. „In ce priveşte pe universitarii conservatori cred că ei nu vor avea decît două locuri şi anume Pangraci va candida la Vasluiu şi Antonescu la Argeş“, Cartelul va fi probabil fapt îndeplinit după ce atit d. Brătianu cît şi d. Take Ionescu se vor consulta cu comitetele partidelor respective, .... REX* ... . -isf Alegeri excepţionale! Altă dovadă Se ştie că ministrul de interne a declarat că guvernul nu vaface alegeri stupide, iar primul ministru a complectat formula, spunind că înţelege ca guvernul să facă pentru Constituantă alegeri... excepţional de libere ! Ei bine, toate simptomele arată că mergem spre o libertate electorală... excepţională ! Cazul de la Tîncăbeşti, unde un avocat din Bucureşti a fost ridicat de jandarmerie şi adus la Siguranţa din Bucureşti pentru crima de a fi încercat să vorbească ţăranilor de votul universal, a fost o primă indicaţie de libertate... excepţională. • # A doua ne-o procură un oficiosal guvernului, care publicînd erî pantahuza unor partizani ai fostului senator Ionescu-Barbarosa, în vederea recomandăreî candidatura sale la colegiul al 3-lea de Cameră din Romanatî, ne dă prilejul să citim într’însa aceste rîndurî: „De această hotărîre am incu„noştiinţat şi pe d. prim-ministru „Ion I. C. Brătianu şi pe d. Vasile „Morţun, ministru de interne, ru„gîndu-î Să binevoiască a satisface „dorinţa noastră." Cu alte cuvinte: candidatura oficială pe faţă ! Oficiosul guvernului, în loc să dezaprobe în numele primului ministru şi al ministrului de interne această scandaloasă pantahuză, din potrivă, crede a-şi face o datorie punîndu-se la dispoziţia acelora cari nu se mulţumesc cu ingerinţele nemărturisite, dar vor să provoace patronarea pe faţă de către primul ministru si ministrul de interne a candidaturilor amenințate de oarecari disensiuni interne din partidul liberal. . P. O. Revista bulgară „Păreri libere“ publică destăinuiri interesante asupra raporturilor ruso-biogare. Autor aacestor destăinuiri (se crede a fi d. Pizof, fost ministru plenipotenţiar bulgar), arată că in 1910, Rusia propusese guvernului prezidat de d. Malinoff o alianţă,intre condiţiunile căreea era că Bulgaria să pună eventual la dispoziţia Rusiei şease divizi de armată contra României. "n~â”z" b TtY FREJUBITÎXIL MORALI ,jLa Politique“ lămureşte spiritul „simplu şi drept“ al unuia din redactorii noştri, care nu a înţeles de ce conservatorii nici nu au menţinut guvernul de colaborare, nici nu au fuzionat în opoziţie cu conservatoriî-democraţî, dacă au văzut o primejdie,atit de straşnică în reformele anunţate prin scrisoaread-luî Brătianu. Foaia d-luî Marghiloman încalecă pe argumentul acestuia că nu se putea continua colaborarea „fără un grav prejudiţiu moral pentru conservatori“! Pacea de la Bucureşti s’a putut realiza cu „prejudiţiul“ colaborarea, iar evitarea „primejdiei“ reformelor nu era o chestiune mai interesantă ca„prejudiţiul“? Oricît de simpli şi „drepţi“ de spirit am fi, nu putem sta drept și judeca .strîmb... Pac. D- MALINOUF Un punct de program Prefectura de Brăila a întocmit şi afişat programul primirea suveranilor cari, după cum se ştie, fac o călătorie pe Dunăre. După ce prevede o sumă de dispoziţiuni, programul prefectorial glăsueşte astfel: „Populaţia satelor se va aduna pe malul Dunărei unde va primi cu urare trecerea yahtului regal". Scurt! Ordin de la don prefect: cu male! Cel care a întocmit programul crede, se vede, că o populaţie e obligată să primească pe cineva cu male, cum ar putea fi obligată să arboreze drapele la solemnităţi, sau cum ar fi timid gardiştii să iasă la paradă, cu chivăre un loc de chipiă! Aclamarea, uralele, sunt o manifestare sufletească, ele nu se ordonă dela prefectură sau dela comenduire! Dacă am pentru ce aclama pe cineva, dacă mă îndeamnă un anumit sentiment, o fac; dacă însă nu simt nici o tresărire în mine, atunci mă mulţumesc să privesc şi să casc gura liniştit, deşi aşi fi fost mai bucuros să nu se fi trimis jandarmii să mă ia pe sus de acasă pentru a alcătui un decor viu! Nu învinuim, negreşit, pe ispravnicul Brăilei că a întocmit astfel programul, fixind ca un punct obligator şi uralele ţăranilor. Aşa e tradiţia. Dar pe cînd attî oficiali aduc şi ei „popor" aclamator in asemenea împrejurări, dar nu dau act la mină, d-sa a făcut imprudenţa de a sconta de mai înainte pe hîrtie, uralele ţăranilor d-sale! Excelentă impresie vor face asupra suveranului uralele... spontane şi sincere ale ţăranilor eşiţî pe mal: — A, sini uralele d-luî prefect, trecute la program! Se execută bine programul! — îşi va spune, surăzînd, butanul nostru rege! Maxîmîn Șefia d-lui Maiorescu Cum acceptat-o De cîtva timp se discută " foarte mult asupra șefiei " d-luî Maiorescu. Că această șefie e numai nominală, nu I| încape îndoială, întru cît caf| nu s'a exercitat de fapt nicî un moment, d. Maiorescu fiind plecat din tară de mai multe lunii de zile și nefiind nici un semn că d-sa are de gînd să se întoarcă pentru a lua efectiv cîrma în mină. Ce e deci cu şefia d-luî Maiorescu ? Ce părere are d-sa despre revizuire şi reforme ? Are d-sa intenţiunea de a se întoarce pentru a intra în sfîrşit în exerciţiul efectiv al şefiei ? Iată întrebări cari se pun şi se repetă mereu şi la cari fiecare răspunde după cum îl taie capul, mai exact, după cum îî convine mai bine. Nu e însă de negat că cestiunile acestea sînt interesante şi de aceea am cercat să aflăm cîte ceva asupra stărei sufleteşti, a părerilor şi intenţiunilor şefului partidului conservator. Datorim cele ce arătăm mai jos unei persoane în măsură de a fi bine informată și le facem loc cu toată discretiunea ce impune delicateța cestiunilor, maî mult personale, ce trebuesc atinse. * * Şefia de partid a d-luî Maiorescu, îşî are origina în şefia sa de guvern. D-sa a acceptat mai întîi prezidenţia guvernului conservator, pentru că altfel partidul conservator era să fie silit a trece în opoziţie şi nu ar mai fi avut posibilitatea de a conduce acţiunea politică din 1912—1913. Tot pentru a asigura partidului conservator onoarea de a conduce această acţiune, d. Maiorescu a ţinut să alcătuiască şi a prezidat guvernul de colaborare. Alături de rezolvarea conflictului cu Bulgaria, d. Maiorescu însă urmărea o altă ţintă: întregirea partidului conservator. D-sa vroia ca la retragerea sa din viaţa politică, pe care o dorea pentru a putea termina o lucrare istorică de mult plănuită, să lase şi un partid conservator întreg si un partid conservator mare printr’un mare succes de politică externa. D. Maiorescu a avut satisfacţia să vadă dusă la bun sfîrşit, actiu- j nea de politică externă în care an-j gajase ţara. D-sa rm a putut rezol- va cealaltă problema pe care ,şi-ol pusese: n’a putut întregi partidul conservator. N’a putut, din cauzai piedicilor ce a întîmpinat din partea vechilor conservatori, dar şi din cauza atitudineî ce luase d. Take Ionescu declarîndu-se şi pentru expropriere şi pentru reforma electorală şi deci şi pentru revizuire. ** * * Dacă nu reuşise să rezolve ambele probleme ce-şî pusese, nu era totuşi un cuvînt ca d. Maiorescu să nu fie mulţumit. Cariera sa de om public nu se putea termina maî frumos, decît cu apoteoza acţiune! diplomatice ce a condus, prin pacea de la Bucureşti. D.. Maiorescu era deeî hotărît ca odată cu retragerea de la guvern să se retragă şi din viaţa politică, — aceasta cu atît mai mult cu cît vroia să îngrijească şi de sănătatea doamnei Maiorescu, această tovarăşă vrednică a vieţeî sale, care modestă, fără ca cineva s’o ştie, a fost în timpul grelelor zile de grijă şi muncă, o activă secretară a soţului eî, bine meritînd astfel şi de la ţară. Dacă însă d. Maiorescu ar fi realizat intenţiunea aceasta a d-sale, partidul conservator ar fi intrat în mari dificultăţi. Numai şefia d-luî Maiorescu avea atunci şansa să nu fiecontestată şi să ralieze toate elementele din partidul conservator. D-sa a făcut deci, tot pentru partidul conservator, sacrificiul de a accepta această şefie, de care din capul locului era decis să nu uzeze în mod efectiv. E însă drept că d-sa este un adversar al revizuirei Constituției, al expropriatei și mai ales al reformei electorale. In schimb d-sa nu putea să fie partizanul unei lupte violente împotriva partidului liberal, d-sa care fusese chemat să restabilească relațiimile bune dintre partide şi care n’a fost niciodată amicul violenţelor în luptele politice. Dacă deci d. Maiorescu ar fi înţeles să ia şefia în mod efectiv şi arfi rămas sau ar fi putut rămîne în ţură, întreaga luptă a partidului conservator ar fi avut probabil altă înfăţişare. Dar d. Maiorescu n’a rămas în ţară şi nu a făcut nicî un uz de şefia d-sale. Tot ce s’a făcut în partidul conservator de atunci încoace, de la împăcarea cu d. Filipescu încoace, nu se poate spune că s’a făcut fără ştirea d-lui Maiorescu, dar sigur este că nu s’a făcut cu angajarea responsabilitatea d-sale. In asemenea împrejurări, e evident că şefia nu are pentru d. Maiorescu altă însemnătate decît aceea de a fi înlesnit partidului conservator situaţia. „D-sa n’a solicitat, n’a urmărit şefia partidului conservator — a încheiat persoana de la care deţinem informaţiunile de mai sus — d-sa n’a acceptat-o de cît dintr’un sentiment de datorie fată de acest partid. In ziua cînd va putea să renunţe la un titlu care-1 încarcă de o răspundere ale cărei premise nu Ie determină el, o va face cu plăcerea şi satisfacţia omuM care scapă în fine de o sarcină grea, pe care n’a căutat-o şi totuşi a trebuit s’o ducă. Ziua aceasta însă n'o poate alege d-sa, ci depinde de împrejurările din partidul conservator“. B. Brătîişteanu a Cât timp la ea Adeverim Convingeri “, vorba ca la Iaşi partidul conservator sa susție candidatura d-luî Carp. Fireşte. Ce are a face că d. Carp e antirevizionist categoric, iar conservatorii revizionişti în doi peri? Cine se împiedică de principii?! Vine d. Stelian Guvernul e încîntat! D-l Toma Stelian se întoarce să ia parte la alegeri și la Constituantă! D-l Stelian nu putea face guvernului o mai mare plăcere! Un nouii.oral D-l Matei Cantacuzino, care se supărase pe noi cînd‘am înregistrat svonul ca va candida ca liberal în alegerile de acum trei luni, s'a înscris acum în clubul liberal din Iaşi, înregistrăm faptul, cum vom înregistra şi pe acela al retragere d-sale din acest club. RigoletTo ■—------——...................—~ CHESTIA ZILEI INTRE FRAŢI D. Ionel Brătianu, ministru de războiu a decorat cu medalia Bărbăţie şi Credinţă pe căpitanii Vintilă şi Dinu Brătianu! (Monitorul Oficial) Devină noastră este: totul in familie !! lupi algari în Franţa Era înainte de furtuna ce-o ridicase în Franţa, gestul d-nei Caillaux. Intr’un cerc de diplomaţi, un ambasador străin vorbea de soarta republicei. Şi spunea acest diplomat că ceea ce intereseazăeste de acum înainte care din pretendenţii la tronul Franţei are cele mai multe şanse de-a purta coroana înlocuită cu boneta frigiană. A venit apoi atentatul din redacţia ziarului „Le Figaro“. In furtuna mare pe care o ridicase gestul impulsiv al unei femei, părea că se sfîrşeşte opera pe care, în decursul anilor, o desăvîrşise spiritul democratic al republice!. Din ascunzişuri, se arătau unii după alţii duşmanii republice!. Aceia cari din întunerec puseseră la cale lovitura care s’a sfîrşit cu atentatul d-nei Caillaux, au prins curagiu să iasă la lumină crezînd că ceasul a sunat pentru doborîrea republice!. Sprijiniţi de transfugi cu faimă şi de ambiţioşi fără scrupul, monarhiştii şi reacţionarii Franţei trăiau iluzia victoriei inevitabile care se apropia. Şi au pornit agitaţie în Franţa.Monarhiştî şi clericali, toţi reacţionari, avînd ca ţintă doborîrea republicei şi revenirea la o orînduire definitiv prăbuşită apăreau înaintea alegătorilor ca salvatori ai patriei primejduite. Dar, au venit alegerile. Franţa, cuprinsă în furtuna campaniilor fără frîu, s’a rostit. Şi cuvântul pe care "alegătorii l’au spus cu buletinele de vot n’a fost acela pe care l’au aşteptat duşmanii republice!. Elementele republicane, acelea pentru cari republica nu este paravanul care ascunde maşinaţiunî şi tendinţe ipocrite, au ieşit învingătoare. .Radicalii cari ani de-a rîndul au veghiat la păstrarea neştirbită a republice! şi socialiştii cari duc lupta pentru democratizarea ei, au avut de partea lor victoria. Victoria aceasta nu constă numai în păstrarea poziţiunilor dinnainte. Radicalii şi socialiştii au cucerit poziţiuni noui şi în Camera care a ieşit din alegerile de-a cura situaţia este mult mai favorabilă tendinţelor democratice. Noua Cameră franceză este o chezăşie mai puternică pentru republică decit Camera care a precedat-o. In Camera dizolvată guvernarea republicană democrată întîmpina în calea ei tot greul ce decurgea din numărul prea mare de deputaţi vrăjmaşi. In Camera cea nouă plusul de deputaţi ai stîngei garantează pentru reformele democratice o majoritate puternică pe care guvernul republican se va putea bizui. Reforma impozitului pe venit care n’a putut fi înfăptuită înCamera dizolvată va găsi în noua Cameră un teren propice pentru a fi realizată. Numărul cel mare al deputaţilor socialişti — peste o sută la număr — autoritatea lor crescândă şi încrederea în sine pe care alegătorii au dat-o şi mai mult partidului socialist francez vor miuri desigur în chip fericit asupra guvernărei democratice a republicei. Profeţia diplomatului străin care căuta pe cel mai cun şanse dintre pretendenţii la tronul Franţei, a avut soarta pe care a fi avut-o şi alte profeţii diplomatice. Franţa continuă a fi leagănul democraţiei republicane. | M. Sarufeami 1 Exproprierea latifundiilor exproprierea Băutei Naţionale Conservatorii se pun în opoziţie cu sentimentul ţăreî şi comit o mare greşală politică, combătînd colegiul unic şi exproprierea pentru motivul că ar fi reforme neoportune sau primejdioase. O altă greşală au mai făcut atunci cînd, în urma unui strălucit succes obţinut în politica externă, s’au certat între ei şi au părăsit puterea, lăsînd drumul liber poftelor şi ambiţiunilor gheşeftarilor liberali. Le-ar fi trebuit acum mai multă prudenţă şi o mai largă pricepere a nevoilor ţarei, în interesul însăşi al existenţei lor ca partid politic. Am fi înţeles o altă platformă de luptă: bunăoară, neprecizarea modalitatea reformelor, intenţiunile şi apucăturile gheşeftăreşti ale pretinşilor reformatori, lipsa totală de autoritate morală a celor trei fraţi Brătianu, în cari să rezumă azi în întreg partidul liberal. Atunci conservatorii ar fi de acord cu toată lumea cinstită din această țară. Căci nimeni nu va admite că autorii morali ai ororilor din 1907, că asasinii celor 11.000 de săteni şi distrugătorii atîtor sate, au devenit , acum amicii sinceri ai ţărănimei, îndrumători ai democraţiei şi slujitori dezinteresaţi ai celor mai înalte idealuri de justiţie socială. O nu ! Aşa ceva e o absolută imposibilitate. * De 40 de ani, liberalii joacă o tristă comedie în care să înfăţişează ca patrioţi neprihăniţi şi ca singurii urmeri ai progresului României. De 40 de ani, jefuesc ei Statul, speculează toate afacerile obşteşti şi se îmbogăţesc cu neruşinare din politică. Prin Banca Naţională, prin Credite şi societăţi comerciale, şi prin tot soiul de întreprinderi gheşeftăreşti, au exploatat Statul, comerţul şi munca ţăreî. Mai apoi, priiţ un tarif vamal excesiv, de protecţionist şi alcătuit numai în interesul lor, au strîns ca într’im corset de fier pe consumatori, scumpind , atit de mult traiul, incit muncitori!, mici! funcţionar! şi tot! cei cu mijloace modeste, aproape nu mai pot trăi în România. Şi cu toate acestea, liberalii au îndrăzneala să susţină că prosperitatea economică a ţăreî se datoreşte politicei lor; pe cînd adevărul e, că ei au profitat în mod necinstit de această prosperitate, tar Ce nenorocire ar fi fost pentru ţară, dacă liberalii erau la putere în 1913 ! Să fi văzut atunci cum ar fi trîmbiţat în toată lumea,—admiţînd că ar fi avut acelaş succes ca şi guvernul conservator, — că mimai ei sínt patriot! romín! sinceri, că mimai ei sînt cîrmuitori destoinici de a apăra demnitatea şi interesele ţăreî. Zece ani n’ar fi scăpat ţara de, ei, şi prin tot felul de gheşefturi i-ar fi stors 2—3 miliarde de lei. Căci, din ce n’au stors eî bani? Din averea ţăreî, ca şi din mizeria poporului, ba chiar din durerile mumelor şi ale soţiilor văduve, care plîng încă la mormintele sătenilor asasinaţi în 1907. * şi