Adevěrul, octombrie 1916 (Anul 29, nr. 10620-10650)
1916-10-19 / nr. 10638
Atacuri inamice respinse pe frontal de Nord Muntele Masco merit de truneie noastre cu mari pierderi pentru inamic Contra laşitătei** I Multe am învăţat în aceste două luni, în cari, dela delirul bucuriei, am trecut la delirul jaleî, dela exploziile zgomotoase, la aiurări de tristete, în care am simţit toată gama veseliei expansive precum şi aceea a îngrijorăriile ziua de mîine. • • • Şi am ascultat milte si pe mulţi. De multe ori am auzit acest glas de căinţă — asta ne-a trebuit! Ne-a trebuit războiţi. Acum nu avem nici Ardealul şi am pierdut aproape toată Dobrogea. Mai bine stăteam cuminţi în colţul nostru. Aşa grăeşte laşitatea şi eu mă însoriţi cu mîndrie în fals contra acesteî laşităţi. Mă înscriu în fals şi zic : orice se va întîmpla, bine sau rău, victorioşi sau zdrobiţi, ceeace s’a făcut, bine s’a făcut şi nicî nu se putea face altfel. Pentru noi în clip onorabil, nu era altă eşire decît războiul, războiul ,pentru dezrobirea fraţilor de peste munţi, dezrobire care dacă n’o încercam acum, n'am fi putut-o încerca poate niciodată Şi pe deasupra tuturor am fi rămas de rîsul luptei, în halul scîrbos al Greciei. • « • Astfel cum am procedat, bine și frumos am făcut. Oricare ar fi soarta noastră, bună sau rea, oricare ar fi soarta războiului, noi putem o verigă din marele lanț care se desfășoară de la Marea Nordului pînă la Bagdat. Djgă vom învinge germanii — vom avea soarta tuurror statelor înțelegemi. Dacă însă vor învinge aliaţii! — după cum totul spune, noi vom deveni un stat mare şi respectat tocmai prin sacrificiile noastre, prin vitejia noastră, prin suferinţele noastre... ! Dar avem dreptul să fim pesimişti şi laşi? Nuar fi o insultă adusă soldatului român care îşi face datoria cu prisos şi care cu pieptul deschis luptă contra maşinizimic războinic şi luptă victorios. Dinspre Carpaţi totul ne suride şi avem dreptul şi zicem că ne surîde, cînd zid au făcut contra nemţilor, zid pe care nu-l pot rupe dinşii, cu tot puhoiul cu care a vrut să ne invadeze. Ce-i dreptul în Dobrogea am suferit înfrîngeri. Ele sunt vremchii.ce. i '••dă avem. rând are și încredere și totul se va isprăvi cu bine. cu ofensiva noastră în. Carpat, și cu ofensiva noastră în Bulgaria. « • • Eu fac parte din aceia cari nu se descurajează uşor. Am trecut prin prin multe şi mărunte şi am ştiut să rezist şi restrişte şi tentativelor de tot soiul. Tot aşa nu mă descurajez acum şi cînd am vrut războiul, trebue să primesc cu resemnare şi loviturile ce ni se dau. Am încredere în steaua Romîniei şi în soldatul român şi am şi... răbdare.Pînă atunci însă, zic, că bine s’a făcut că s’a pornit războiul, n’am să mă căesc de nimic, sínt mîndru acum că sínt Romín și dacă soarta ne va fi tristă, tot astfel voi zice că războiul era o nécesitate istorica-la care trebuia să ne supunem. E o glorie pentru noî, că războiul nu este o plimbare ca la 1913, că are părţile in triste. Aceasta ne măreşte pe noi si. ro.. fdvri..fu ochii lume!. Const. Miile Războiul nostru Marele Cuartier General COMUNICAT No. 65 18 (31) Ort. 1916 orele 7 dim. FRONTUL DE NORD NORD-VEST: Dela Tulfles şi pînă la Tabla Bufii situaţia neschimbata. La Bratocea un mic detaşament al nostru a surprins pe inamicul de pe muntele Roşea, la gonit, cauzindu-i pierderi mari (intr’un singur element de tranşee s’au găsit 2 ofiţeri şi 7©jSSSSSSi o trupă morii), a ocupat Roşea, a luat prizonieri, o mitralieră şi un proector. La Predeluş foc rar de artilerie. D .ela In Valea Prahovei şi In regiunea pragoslaveie s’au respins mai multe atacuri inamice Pe stingă Oltului acţiunea e în curs. , in valea Jiului urmărirea inamicului continua. La Orşova foc rar de^artilerie. FRONTUL DE SUD: Situaţia neschimbată. Uil Sutei Situaţia strategică a Somfaiei şi datoria aliaţilor ROMA. (Telegramă întirziată).— „Corriere de la Sera" scoate la iveală puterea de împotrivire dovedită de trupele romîneşti pe mal întregul cerc al Carpaţilor, cu toată superioritate technică, din punctul de vedere al artileriei, de care dispune duşmanul. Rezistenţa ostaşilor romîni a silit la îndreptarea situaţiei în Moşul Romînieî, dînd timp ruşilor să întărească apărarea Carpaţilor. Momentul critic se poate deci socoti ca trecut, iar planul austro-german, planul unei năvăliri prin trecătorile Carpaţilor, e osîndit neapărat la eşuare. Şi dă astă dată, coeficientul numărului ,şi al repeziciuneî pe care germanii s'au bizuit spre a infringe rezistenţa romkutor — a dat greş. Dacă n’au izbutit cină toate elementele eraţi spre folosul lor, cu ,atît mai puţin vor putea reuși de azi încolo, cină pe deoparte superioritatea numărului va trece de partea romínkor iar pe de alta, trupele romíne deprinzîndu-se din ce în ce mai mult ai mecanizmul luptei, se vor bate tot mai bine, tot mai vitejește. Luptele de pe Carpațî sínt o nouă dovadă a slăbireî crescînde a putereî militare germane. „Corricte "dein Sera" închee astfel : „Oricum ar fi, toate puterile înţelegerei laolaltă aă datoria să opue reacţiunea cea mai vajnică marei lovituri pusă la cale de duşman în contra Romînieî. E vorba de o datorie sfintă pentru toţi Aliaţii. .Solidaritatea şi recunoştinţa pe care o datorim unei ţări care într'un gest generos a alergat să ia loc alături de noi, ca şi toate pornirile cele mai nobile ne îndeamnă să alergăm în ajutorul Romînieî". (A. T. I.). Paturi “îa-pa ce’mî spunea ieri domnişoara S., inspectoarea cercetaşelor, care vizitase pe rind mai multe spitale. Dar acestei lipse, energica inspectoare găsise leacul şi ideile ce vor desvolta aci sunt ale sale, idei practice şi de îndată aplicabile. Intîiu, o călduroasă chiemare tutulor acelora cari au paturi simple tulor acelora cari au paturi simple de fier în casă, paturi solide, cum trebuie în spitale, să d’a Ie împrumuta, pe timpul războiului, spitalului cel maî apropiat. Dacă fiecare dintre noî am face în casele noastre o revizuire în a- ceasta intenţie, multî ar găsi mijlocul d’a spori pentru rănit! numă-;arul paturilor suplimentare iarî azi lipsesc din spitale. Vom înlocui aceste paturi, la noi, cu paturi de Iernat, sau chiar de scindări şi atîta tot. Niţică grijă pentru o mai mare curăţenie şi gata. Saltelele pot să ne rămîie. La spitale se vor face sartori, nouî de paie, de altfel cele mai practice, fiind cele mai curate. A doua idee a domnişoarei S., pe care o împărtăşesc pe deplin, este aceea de a rechiziţiona, în acelaş scop, paturile de fier proprii serviciului de spital, din toate casele celorcari, în împrejurărileactuale, au părăsit Capitala pentru un maî sigur adăpost aiurea. In gîndul acestora, la plecare, a fost că se despart, poate pentru totdeauna, de avutul ce părăseau. Ei bine, cînd, în loc d’o lipsă sau distrugere totală a mobilierului lor, vor regăsi, la întoarcere, stîndu-le la dispoziţie, un bon de rechiziţie făcut în perfectă regulă, pentru citeva simple paturi de fier din odăile copiilor sau ale slugilor, rechiziţionate pentru răniţi la spitale, ese crezut că nimenea nu va zice nimic, iar de-ar zice ceva, să ie ştim şi noi numele acelora! Cu aceste două idei, numai decît puse în practică, prima prin bunăvoinţă publică, iar a doua prin activitatea organelor de rediizidî, se poate înzestra de azi pe mîine, spitalele existente cu ciîva sute şi mii de paturi cari vor înlesni fiecărui rănit posesiunea de fier exclusivă a patului său de suferinţă. Măcar la atîta an drept fiii ţarei căzuţi pentru apărarea ei. De altfel zelul şi devotamentul patriotic al acelora cari şi-au părăsit casele pentru slujba spitalelor, merită a fi ajutat prin contribuţiile de tot felul a celorlalţi. Nu le cerem de astădată decît modeste paturi de fier pentru răniţi! Nu e mult. E aproape mimica toată. Deschidem aci o listă de subscripţie nu numai pentru cei din Bucureşti, dar şi pentru cei din provincie. Direcţiunile spitalelor unde se vor primi ofrande de paturi sunt rugate a ne trimite spre publicare numele donatorilor sau împrumutătorilor. Gons. Iling Emoţiunea care mi a , umezit ochii la aflarea ştire! despre moartea artistului Constantin Radovici, mi-a dat mie maî bine noţiunea valoreî celui dispărut, decît’ o vor putea da cititorilor cele cîteva rîndurî de faţă.Mi s’a strîns inima, fiindcă am simţit exact tot ce a pierdut înainte de vreme teatrul românesc ,prin moartea lui Constantin Radovici... Ani de zile pînă la vîrsta de vreo treizeci şi ceva de ani, îmi venea mereu la ureche că la Craiova şi prin oraşele de provincie, se cer.“«mă într’un repertoriu destul de pestriţ, un talent care ar putea să se desfăşoare într’un cîmp , mai vast. Mi se vorbea de Radovici, dar numai după plecarea Agathei. Scîrşescu într’un turneu şi revenirea eî la Bucureşti, am putut vedea pentru întîia oară pe Const. Radovici în bătrînul general din „Magda“. Mi s’a părut remarcabil, deşi în urmă am înţeles că nu era ceea ce putea da maî de seamă. Am vorbit atunci lui Alexandru Davila de Radovici şi mai tirziu a şi dat în compania dramatică a acestuia măsura însuşirilor cari s’au afirmat apoi cu atît mai multă amploare, cu cit căpătase în „Samson“ consacrarea Bucureştilor şi prinsese acea încredere în forţele proprii pe cari le dă succesul. Radovici îşi descoperise singur vocaţiunea. Ucenicia şi-a făcut-o în culisele teatrului, aşa încît era mai de meserie ca mulţi absolvenţi ai Conservatorului, cari pierd adesea prin faptul că nu trec prin întreaga filieră a meşteşugului şi a mizeriilor actoriceşti. Arta lui avea mirosul atelierului şi cunoscătorul simţea şi aprecia aceasta. Dar nu era C. G. COSTAFORU numai bun meşteşugar, avea invictul scenei, adică darul care dă acea justeţă de echilibru intre iluzie şi realitate, plăzmuind adevărul din ceea ce este numai părere. însuşirea aceasta a făcut din Radovici nu numai un actor predestinat conflictelor moderne şi vieţei intime, ci şi un om de teatru, cu ochiul exercitat pentru punerea în scenă şi mai cu seamă pentru crearea unui bun ansamblu. Am lucrat cu el şi mi am dat seama că era şi aceasta una din forţele sale active, care îl făceaţi şi mai preţios mersului înainte al teatrului nostru. „Scandalul“, „A doua Conştiinţă“, „Israel“, „Kean”, „Azilul de Noapte“, „Amicul Teddy“, „Bujoreştii“, vor aminti tuturor puterea de emotivitate, arta lăuntrică a lui Radovici. Repertoriul modern, cu deosebire, avea într’însul o coloană de susţin de o considerabilă rezistenţă şi majestate. Teatrul Naţional cîştigase’ într’însul o forţă şi o speranţă pe cari cu greu le vom putea înlocui. Pierzîndu-l în floarea virstei, la patruzeci de ani şi în momentele de aţă, ne întrebăm cite dureri, ne mai rezervă această epocă? Să ştim a le îndura — şi ţinînd bine minte pe acei cari ne părăsesc azi, să fim hotărîţi a le duce înainte idealurile pentru cari au trăit scurta dar plina lor viaţă. __________ E. D. F. Eroii sosiri Sublocot. VASILE SACHELARE din reg. 16 artilerie mort în mod eroic în luptele din Carpaţi în ziua de 16 Septembrie. Deşi rănit o dată într o luptă corp la corp cu un ofiţer ungur care voia să-l facă prizonier şi pe care l-a ucis, sublocat. Sachelare a continuat a ramine pe front şi după trei zile a fost ucis de un obuz inamic, împreună cu oamenii bateriei sale cu care rămăsese singur pe loc, cu tot ordinul de retragere. Ne daţi voie ! Nu revendicăm originalitatea pentru invenţiunea acestei rubrici. Autorul acestei invenţiuni e Gustave Hervé. Cum însă războiul creează pretutindeni aceleaşi nevoi şi cum ne servim şi în alte direcţiuni de invenţiunile aliaţilor noştri, fie-ne îngăduit şi nouă să ne folosim de una în interesul obştesc. Aşa dar vom scriei aci multe şi de toate, — dar vor putea, fi citite numai unele pentru cari voie ni se va acorda. Aşa de exemplu: Ne daţi voie să spunem că sunt în armata noastră, peste două ,sute de locotenenţi activi, cari au dreptul şi cari ar trebui avansaţi la gradul de căpitani, aceasta fiind şi drept şi ridicând şi moralul c£ l pr la cauză? .y Ne daţi voie să spunem că, cu oare-cari cartele, ar trebui să se dea lemne tuturor depozitelor* înlesnindu-se astfel din nou existenţa proprietarilor lor, iar publicului maî sărac o maî lesnicioasă aprovizionare ? Ne daţi voie să spunem că mulţi părinţi şi multe soţii îşî rup bucata de pline de la gură pentru a trimie soldaţilor de pe front tutun sau biecte, de iarnă şi cînd colonemile trimise nu ajung la destinaţie? Gura Păcătosule- Boala principelui Mircea BULETIN MEDICAL Starea A. S. R. Principelui Mircea se menţine aceiaşi, cu o foarte uşoară ridicare a puterilor intimei. T. S. 39. Pulsul neregulat 100-116. T. D. 38,4. Pulsul 90. Dr. E. Romalo Dr. I. Mamulea 18 Oct. 1916. litte detroisîi gttan Ordini zi No. 12 Din 14 Octombrie 1916 In Înverșunatele lupte ce au avut loc în tot cursul zilei de 9 Octombrie a. c., pe muntele Unghia-Mică, în vecinătatea satului Azuga, s’a distins locotenentul-colonel Lolescu Petre, comandantul regimentului 10 vînători. Printr’o strălucită conducere a unităţei sale şi prin curajul său, el a reuşit să respingă crîncenile atacuri, date de inamic. In fruntea trupelor sale a ţinut piept cu bărbăţie uriaşelor sforţări ale năvălitorilor şi a căzut ca un erou pe poziţia ce apăra. Dar astăzi, 14 octombrie 1916, la Marele Cartier General. FERDINAND Către toţi funcţionarii ministerului de finanţe Direcţiunea contabilităţeî generale a Statului şi a datoriei publice — D-lor administratori financiari, şefi de vamă şi şefi de depozite ale regiei — Mai mulţi funcţionari au Înţeles tau măsurile luate faţă cu evenimentele prin care trece ţara, au înţeles asemenea rou rolul lor in asemenea împrejurări. Unii s-au îngrijorat peste măsură şi au comunicat simţămîntul lor de frică publicului cu care au avut afaceri, alţii au crezut că e ocaziunea bine venită de a neglija datoria lor biurocratică, fie spre a se absenta fără autorizare de la posturile lor, fie spre a se deda la ocupatiuni străine de datoriile posturilor lor. Toți funcţionarii ce depind de ministerul finanţelor trebue să se ţină sirius legaţi de posturile lor întocmai ca în timpii normali, mai cu seamă ci nu trebue să se facă propagatorii conştienţi sau neconştienţî aî zgomotelor neliniştitoare cari trec din gură în gură, agravîndu-se pînă la cele mai periculoase absurdităţi. Puteţi vedea din buletinele oficiale ale războiului că situaţiune periculoasă nu maî este, că viteaza noastră armată înlătură orice ameninţare de cotropire străină şi că oricine îşi poate face în linişte datoria; cine nu înţelege această situaţiune şi se sperie de vorba neîntemeiate dă dovadă de uşurinţă şi uneori chiar de laşitate. Chemaţi dar pe toţi Subalternii dv. la îndeplinirea datoriilor lor întocmai ca în timpii normali şi raportaţi-mi de urgenţă cazurile în cari linii ar cădea în păcatele pe cari vi le-am semnalat pentru ca să le aplicăm de îndată pedepse meritate. Ministru, E. Costinescu. Director, I. Angelescu Subscripţia „Aieveralul“ „Familia luptătorilor" adresează directorului nostru următoarele : Domnule Director, Avem oroare a vă confirma prin aceasta primirea sumeide lei 10000 (zece mii) realizată prin subscripţia ziarelor „Adevărul“ şi „Dimineaţa“ pentru fondul Familiei Luptătorlor şi ne grăbim a vă exprima viile noastre mulţumiri pentru deosebita atenţiune ce păstraţi pentru alinarea suferinţelor familiilor mobilizaţilor. Primiţi, vă rugăm, domnule Director, asigurarea distinsei noastre consideraţiuni. Preşedinte, (indescifrabil). Secretar, (indescifrabil). tmuu inihe Citifi articolele și telegramele din pagina II Scrisoarea unei soţii Stimate d-te director. Sporind că şi dv. ca şi mine şi toţi cei ce vor citi această scrisoare aci alăturată, veţi fi mişcaţi de sufletul cel mare al soţii umilului ţăran soldat rănit Lazăr Guşter, v-o înaintez spre a fi publicată în ziarul dv. E un exemplu de patriotism curat, îmbărbătare şi jertfă cum rar se găseşte în cele maî înalte trepte sociale. Citind’o un fior de mîndrie te străbate gindind că e dictată de mintea simplă dar eroică a unei sărmane ţărance. Primiţi stima mea, A. C. Infirmieră onorifică la spitalul 116. Otetelişanu Lazăre: EU primesc toata scrisorile ce tu umii trimiţi, dar şi eil ţi-ai fi scris într'una la scrisori; nu ştiu de ce nu le primeşti; află despre noi ce suntem sănătoşi cu tofii; fata este bine sănătoasă; am arat griul şi acuma mă ocup cu grădina aşa, după cum tu mi-ai scris. Despre fratimin Ion află că este bine sănătos şi este în Bucureşti; am primit scrisoare de la el. Oamenii din casă pleacă pe ziua de Miercuri; casa este bine îngrijită. Scumpul meu soţ Lazăre, Dinn parte-mî îţi doresc sănătate, şi cu bărbăţie să pleci din nou pe cîmpul de luptă contra duşmanilor noştri. Să te mindreşti că ai fost rănit ca unul dintre cei mal viteji români care a luptat şi luptă pentru ţară şi neamul nostru romînesc, chiar dacă ar fi murit pe cîmpul de luptă, mureai pentru ţară cu onoare şi cu cinste, ci credeam că din ajutorul lui Dumnezeui, nici eu nu eram pierdută• Iţi doresc sănătate şi bărbăţie pentru învingerea duşmanilor noştri cari vor să ocupe ţara. Nu te teme, fie-ţi credinţa in Dumnezeu şi cu curaj luptă înainte şi vei învinge toate nevoile. D. maior Tomescu s’a făcut bine şi a plecat din nou după trupă cu curaj înainte. Cu multă sănătate, Mariea Lazăr Guşter, soţie Japonia contră comerţului cu ircamicul LYON, (Tel f. fir). — Se telegra fiază din Tokio că guvernul japonez e pe cale de a alcătui o lege severăcontra comerţului cu inamicul ,şi să, stabilească o listă neagră ce va conţine un oarecare număr de case cari nu figurează pe listele levita OFENSIVA transa- engleză KARNAVAN, ÎS Octombrie.Comunicatul oficial britanic cu data de 15 Oct., orele 9 şi 18 m. seara arată că în cursul dimineţei am executat o operaţie reuşită locală, la Nord est de Ies Boeufs, al cărei rezultat a fost cucerirea de către noi a mai multor importante tranşee inamice. Bombardamentul artileriei noastre a fost foarte eficace, inamicul a fost scos din poziţiunile sale, surprins de focul carabinelor noastre. Am luat prizonieri 2 ofiţeri, 61 oameni de trupă. Inamicul a bombardat locurile din vecinătatea pune tulul■ Eaucourt-l’Abbaye şi din apropiere de Martinpukh. Artileria noastră a fost foarte activă contra frontului inamic în regiunile Messînes, Armentieres, Cuinchy, Hohenzollern, Gommecourt. Ultimul comunicat oficial britanic, cu data 11 dini., 16 Oct., anunţă că prizonierii Imti în cursul operaţiunilor de la 15 Oct. la nord-est de Ies Boeufs, sunt: 2 ofiţeri, 138 oameni de trupă. Corespondentul de pe lingă marele cartier general britanic spune că trupele noastre au executat o operaţie de o mai mică extensiune la 15 Oct., contra poziţiunilor germane dintre Ies Boeufs şi le Transley, cucerind cu acel prilej teren, care ne este de mult folos. UN NOU ATAC GERMAN ZDROBIT PARIS, 18 Octombrie. — Germanii au atacat pe la orele 4 după amiazî poziţiunile franceze de la nord şi sud de Maisonnette, întrebuinţind lichide arzînde. Tragerile de baraj şi şi focurile de mitraliere au zdrobit toate încercările germanilor şi i-au alungat în tranşeele din cari plecaseră. La nord de Verdun, lupta de artilerie a rămas foarte vie în sectorul Haudromonh Douaumont. N’a avut loc nici o acţiune de infanterie. Pe restul frontului, ziua a fost liniştită. NĂSCOCIRI GERMANE PENTRU A ACOPERI INFRINGEREA DE LA VERDUN LYON. (T. f, lr). — Comunicatul german din 15 Oct., ca şi comunicatele precedente din 11, 12, 13 şi H Oct. sunt o ţesătură de minciuni. Francezii, neatacînd la nord, ts’au putut fi respinşi. Pe frontul dela Verdun, francezii au făcut în noaptea de 1i, spre 15 o sigură operaţiune de detaliu ce le-a adus cucerirea unei cariere fortificate la nord-vest de Douagmont. Toate eşecurile rto cari vorbesc inamicii noştri din această regiune sunt născocite. Era de aşteptat de altfel, ca generalul v. Ludendorff să încerce să răscumpere înfrângerea suferită de armata germană la 11 Oct., invented zîlnic lupte crîncene terminate in favoarea inamicilor,' noștri!; e un mod de a lucra ce nu mai înșeală pe nimeni. Moartea unui zărist La ospiciul Pantelimon a încetat din viaţă Adolphe Steinberg, unul din bătrînii noştri ziarişti. El a fost nu numai un om de o frumoasă cultură, dar şi un spirit, întreprinzător, totdeauna în căutare de idei noul, adesea fericite, cu cari alţii au reuşit, făcînd averi mari. Ideia unui ziar popular a avut-o el cel dinţii şi a fost alături de Cazzavillan la întemeiarea „Universului1", croind el acea gazetărie specială şi populară, care a dezvoltat gustul cititului şi a pregătit terenul pentru marea presă modernă de la noi. . Steinberg a fost un temperament vioi şi combativ. S'a ciocnit cu Cazzavilan şi nu a putut creare rodul sfimîntei pe care a aruncat-o. A fost şi un caracter — aceasta a pus vîrf la to . Steinberg a murit sărac lupit pământului în ospiciul Pantelimon. mon. A dus o viaţă grea şi plină de lupte. A colaborat la multe ziare, între altele şi la „Adevărul“, al cărui corector a fost pe vremea afacere! Dreyfus, o afacere care-l pasionase pînă la fanatism. A scos dicţionare şi tot felul de cărţi, cu cari, ţintuit pe patul de suferinţă, tot mai căuta să‘ş! ciştige existenţa în mod onorabil. A fost pe vremuri un excelent cunoscător al dreptului nostru şi în procedură rivaliza cu cei mai tari avocaţi ai noştri. După o viaţă plină de zbucium, iată că şi-a găsit odihna. Colegii îi vor păstra o pioasa amintire. ..