Adevěrul, aprilie 1924 (Anul 37, nr. 12325-12349)

1924-04-30 / nr. 12349

Anul XXXVII. No. 123491 4 Lei exemplarul In străinătate C Miercuri 30 Aprilie 1928 Este, fireşte, semnificativ că, din­tre toate ţările cari au eşit mărite sau înfiinţate după marele război,­­România e aceea care este aleasă spre a suferi atacul uneia din ţările cari au pierdut teritorii prin război. Cel puţin în ceea ce priveşte Ba­sarabia, Rusia suferă, pe d­rept cu­vânt, urmările trădării ei. Dacă Ru­sia ar fi rămas în rândurile aliaţi­lor, dacă bolşevicii n'ar fi dezertat dela cauza comună sub cuvânt că poporul rus este istovit, fireşte că aliată n’ar fi putut-o amputa de u­­nele teritorii, cel puţin nu i-ar fi luat Basarabia. Basarabia ne-a fost răpită prin Violenţă şi prin trădare acum o sută şi câţiva ani, în această privinţă nu mai este loc la îndoială. Istoria este de faţă şi nici o declamatorie revo­luţionară nu poate tăgădui dreptul sfânt al Moldovei abătută, umilită şi furată. Acest adevăr istoric l-au recunoscut chiar actualii stăpâni­­tori ai Rusiei când au luat puterea în locul guvernului lui Kerenski. Când bolşevicii au luat atunci pu­terea, au înfiinţat regimul cel nou, declamând toate principiile mari cari erau în patrimoniul partid­ului revoluţionar rusesc şi care-l făcuse simpatic în lume şi popular printre­­muncitorimea de pretutindeni.­­ Aceste principii erau: comunita­te de averi pentru ca să nu mai fie fie egalitate economică între oameni, dezarmare generală, deci desfiinţa­rea armatelor permanente, diploma­te pe faţă, deci renunţarea la di­plomaţie, dreptul tuturor popoare­lor de a-şi alege singure forma de guvern şi felul de a fi guvernate, etc. ■ Tot ceea ce revoluţionarizmul mondial a propovăduit în ultima ju­mătate a secolului al 19-lea şi la în­ceputul secolului 20, a fost cântat pe diferite arii pentru amăgirea bie­tei omeniri întotdeauna înşelată.­­ Dar iată că bolşevicii nuşi izbu­tesc să pună mâna pe cârma Rusiei şi să guverneze. Patru ani au fost de ajuns pentru ca farsa maxrrrtali­­stă să fie jucată. : Mai întâi s’a renunţat la diplo­maţia făţişă. Din capul locuită ga­fermii bolşevic a adoptat ffieti__„ diplomaţiei burgheze şi ţariste. Tra­tativele cu germanii si cu turcii cât fi tratata­ dela Rapallo samt do­vezi.­­ Apoi s’a renunţat la comunism. Bucharin, pe vremea aceea mâna­­dreaptă a lui Lenin, a declarat-o ca­tegoric la congresul panrus : des­­pre comunism nu ne interesăm prea mult, dar ceea ce este important e să păstrăm puterea şi dictatura proletariatului. In al treilea rând bolşevică au, trădat şi celălalt postulat pe care l-au cântat revoluţionarii din toate vremurile: desfiinţarea armatei per­manente şi înfiinţarea naţiunei în­armate. Astăzi Rusia devine pe fie­care zi o naţiune cu o mare armată permanentă, iar speranţele comu­niştilor de pretutindeni stau în des­­voltarea acestei armate, menită să copleşească lumea întreagă, îndrăzneala de astăzi a bolşevi­cilor, ţinerea capului şi a tonului bus, atacurile lor, revendicările lor, una mai nedreaptă decât alta, nu sunt decât urmarea sporirei forţei lor militare. Cu cât creşte armata bolşevică cu atât creşte şi grandoa­rea lor în lume. In sfârşit izbucnirea lor faţă de România, căreia îi cer Basarabia, este cea mai odioasă dintre aposta­­şii. [Unde sunt declamaţiile de acum patru ani, unde proclamaţia lor cum că toate popoarele statului rusesc primesc dreptul de a-şi croi starea ce le convine ? Rând pe rând şi an după an, oa­menii aceştia au renegat toate ma­rile şi frumoasele principii în nu­mele cărora au cucerit puterea în Rusia, aşa că astăzi n’au mai rămas • ...... __ ._r­­. _.. -«? decât nişte simpli zapci violenţi şi autoritari, călcând pe urmele ţarilor, având aceleaşi instincte, având ai­­ceeaş lipsă die respect pentru păre­rile adversarilor, duşmani ai nobi­lelor principii democratice, lacomi de putere şi setoşi de aceeaş glo­rie burgheză din toate timpurile. Bolşevicii se miră că puterea lor de propagandă în afară a slăbit şi că adepţii lor s’au împuţinat! Dar de ce se miră ? Dacă la începutu domniei lor ideea bolşevică era contagioasă şi ameninţa vechiul a­­şezământ al r urnei, cauza era puri­tatea şi înălţimea principiilor cu cari apăreau; bietele popoare apă­sate şi desnădăjduite, întindeau mâinile calde unor profeţi şi aştep­tau de la ei pâine şi dreptate. Dar decepţia a urmat foarte repede. Nici dreptate, nici pâine, iar co­losul rusesc a redevenit aceea ce era sub şirul de tari, o primejdie grea pentru libertatea oamenilor­­ pentru civilizaţie. Const. Bacalbaşa Sezonul plastic e pe drojdii. Pu­­ţine sunt şi astăzi expoziţiile, dar şi mai puţine se arată de-a­cum îna­inte. In afara salonului oficial nu mai­ sunt anunţate decât expoziţia societăţii umoriştilor şi expoziţia­­­lui Bacalu. Cu acestea se închee sezonul care a trecut fără o prea mare strălucire, după ce înaintea lui, un altul adusese vădita mărtu­rie a unei mari mişcări plastice. A­­supra acestui ultim răstimp ne vom lua voia să revenim curând, cău­­tându-i în oarecare măsură lămu­riri cari nu se poate să nu se gă­sească undeva. Deocamdată constatăm însă un fapt, şi acesta ne va fi punct de ple­care pentru judecata întregului an artistic pe cale de încheere: în toata domeniile plastice, îa toate şcolile şi mai în fiecare artist s’au mărturisit anul acesta tălăzuiri, sbucium, căutări de orizonturi noi, năzuinţă spre desluşiri de alte dru­muri personale, adequate şi menta­lităţii plastice, şi mediului şi visu­lui. Nu ne vom opri să dăm afirma­ţiei noastre­­ sprijinul dovezilor ce le avem, le vom aduce în articolul de încheere, însemnăm aici doar constatarea şi o notăm fiindcă în această frământare găsim de fapt însăşi obârşia salonului oficial. A­­firmaţia oricât de riscată ar părea are totuşi mare parte din adevăr. Nu vreau să micşorez prin asta ma­rele merit al inimosului director ge­neral al artelor,­ simpaticul nostru poet Ion Minulescu şi nici n’aş pu­tea s’o fac atâta vreme cât îi ştiu toate ale sale nesfârşite şi nesfârşit de multe sforţări şi stăruinţi pen­tru înfăptuirea unui asemenea sa­lon. Dar când însuşi ministrul ar­telor şi — închipuiţi-vă! ! — însuşi vistiernicul cel atât de mare întru sgârcenie au consimţit să facă toate sacrificiile în vederea unei aseme­nea mişcări, după ce lungă vreme rezistaseră, trebueşte recunoscut că şi-au dat şi el seamă, din ce le fier­bea în preajmă, de importanţa miş­cării artistice actuale, de nevoia u­­nei coordonări şi a unei încura­jări temeinice. E şi acesta doar unul din acele stadii care ur­mează un acelaş circuit, cam tot­deauna şi cam pretutindeni, de când­­ viaţa curteană şi bisericească a­­ scos artistul dintre favoriţi şi l’a­u dat pe mâna democraţiei, cetăţean ! ca oricare altul. Artiştii s’au strâns­­ în societăţi din care fiece nouă di­recţie rupe câte o grupare până în clipa când mişcarea ia proporţii, a­­meninţă să aducă arta la exces de personalizare, la aşa zisul „egotism“ plastic, moment de anarhie care cere un frâu. Şi-atunci intervine o auto­ritate (la noi e de stat), regrupează hoinarii în jurul unei alcătuiri oa­recare ( aici e salon oficial), şi reali­zează, cel puţin un timp, o nouă so­cietate unică unde artistul simte ghimpele emulaţiei, iar spectatorul poate face singurele comparaţii fo­lositoare, îşi alege favoriţii şi arată cu acel drept cântar al mulţimii care judecă doar cu sufletul —­ şi poate cântarul acesta e mai drept — spre care parte e drumul cel mai bun. Despre marele rost al acestor am­ple manifestaţii plastice, reprezenta­tive pentru o epocă şi o ţară, s’ar putea seri multe lucruri interesan­te. Căci de-aici trebue să pornească, în actualele forme de aşezare so­cială, mişcarea cea de frunte care altădată, în vremuri eroice, pornea de la câte un singur meşter, prin ze­cile de mâini ale elevilor. Salonul oficial trebuia să vie şi azi mai mult ca oricând e bine ve­nit. întâia dată vom putea zări la un loc tot ce-i artă plastică la noi. Per­soane, maniere, şcoli, se vor în­şira în cadrul aceloraşi încăperi, dându-ne putinţa de judecare a as­pectului unui moment plastic. D. Minulescu, sufletul acestei ini­ţiative, a făcut tot ce-i omeneşte cu putinţă să înlăture lipsurile. Mai întâi de­­toate a căutat să aibă o comisiune de alegere a lucrărilor, care să fie cea mai serioasă garan­ţie de pricepere şi nepărtinire. S’a adresat Sindicatului Artelor Fru­moase să-şi aleagă 15 delegaţi. Din lista lor, ministerul i-a numit pe cei cari au avut voturi mai multe şi aşa,, alături de d. Minulescu, delegat al ministerului, juriul Salonului o­ficial numără pe d-nii Mirea, Ar­­tachino, Pătraşcu, Steriade, Bu­­nescu, Şt. Dimitrescu, Al. Verona, Fr. Storck, Paciurea şi Jalea, toţi artişti cu o reputaţie netăgăduită. Este drept că lipsa , lui Sirato, creer luminat şi ascuţit, şi de­ asemenea lipsa lui Han şi a lui Theodorescu- Sion din acest juriu, e o chestie care nu se poate tocmai uşor lă­muri, dar trecând peste astea, juriul e destul de amestecat ca să poată da sentinţe drepte. Regulamentul pre­vede o durată de două luni (15 A­­pril—15 Iunie) pentru salon. Stabi­leşte juriul sub preşidenţia de o­­noare a ministrului şi-l compune din directorul general al artelor şi 10 artişti expozanţi: şase pieton, trei sculptori şi un arhitect (anul acesta din pricina localului mic, arhitectura nu va lua parte la sa­lon). Juriul e ales de artişti în fie­care an. El alege bucăţile, le aşează, decerne premiile şi hotărăşte cam­ vor fi reţinute pentru pinacotecile statului. Regulamentul specifică în privinţa asta că pentru pinacoteci nu se vor cumpăra lucrări decât de la salonul oficial. Bucăţile trimise vor fi cu totul noi, adică să nu fi fost expuse nică­­ori. Se vor decerna 13 premii. Suma afectată în acest scop se împarte în trei. O treime formează „Marele fipenaiu”, iar celelalta două treimi formează restul de douăsprezece pretoii egale. Artistul căruia i se dă Marele premiu, în expoziţia ur­mătoare expune fără să-i mai fie bucăţile judecate de juriu. Tot ju­riul acesta acordă şi cele două burse de călătorie, pentru pictură şi sculp-­ tură (câte 20.000), la artiştii mai ti­neri de 30 ani. Premierea se face In întâia Du­minică după deschidere. In ultimul timp aflăm că d. Sima cunoscutul iubitor de artă, a înfiin­ţat încă un premiu de 5000 lei, care se va acorda celui mai bun dintre pictorii cari expun întâia oară la salon. Anul acesta salonul va dura mai puţin. El se deschide la sfârşitul lui Mai în saloanele Căminului Ar­telor din calea Victoriei. De la anul, va avea durata complectă şi se va deschide la Ateneu, unde se ame­najează acum câteva săli fru­moase. Ministerul a acordat pentru pre­mii şi cheltuelile salonului o sumă totală de jumătate de milion. Rămâne să vedem cu ce vor răs­punde artiştii şi cine vor fi cei cari vor răspunde la această caldă soli­citudine oficială. Dintre puţinele expoziţii deschise acum am văzut numai trei, sus în saloanele din faţă ale Căminului Artelor. Sunt expoziţiile d-lor Mo­goş, Săulescu şi Bordenache. Să începem cu cel din urmă.­­ D. BORDENACHE expune anul a­­ceata a doua oară. Sistemul e rui­nător, pentru bunul nume al d-sale artist tânăr, care are nevoe să-şi du­reze un teren priincios. Două expo­ziţii în răstimpul numai a şase luni e desigur un exces pe care, din P­unct de vedere artistic nu-l poate nimic motiva. Căci în expoziţii ne-a plăcut tuturora şi totdeauna să ve­dem manifestări artistice în întâiu rând. E poate o minciună, dar­­ oricum o minciună frumoasă, cal­dă şi şade bine când o proectăm asu­pra personalităţii unui artist. E în sfârşit o minciună de care avem ne­voe. De ce d. Bordenache ne­ aruncă în faţă un adevăr sâcâitor ? Asta nu se potriveşte nici cu arta, nici cu vârsta d-sale. Expoziţia din Căminul artelor e mai jos decât cealaltă, pe care a a­­vut-o astă-toamnă la Ateneu. In a­­fară de câteva bucăţi curate şi un pastel frumos, nu putem găsi scuza, mica scuză artistică pe care am dori-o, ca să avem cum ascunde a­­ceea ce n'am vrea să se mărturi­sească. Că nu-i simpatic pictorul și oricâte greșeli ,i-am fi găsit (nu mul­te) ne-am afirmat o încredere nefă­­țarnică în darurile lui de excelent (Citifi continuu­ea în pagina, il-a) Cronica artistică X Expozifii de VICTOR ION POPA * Concentrarea opoziţiei " Ştirile despre o apropiată fuziu­ne între partidul naţional şi cel ţărănist iau din ce în ce mai mul­tă conzistenţă. Chiar oficioasele celor două partide vorbesc des­pre o astfel de eventualitate. Astfel ,,Patria“, răspunzând „Viitorului“ care se bucurase că fuziunea nu se va face, spune: y.Noi putem asigura „Viitorul" că de ce te temi, nu scapi. Mai mult chiar, îl putem asigura că funia se aproprie de par. „Sunt lucruri cari trebue să se întâmple, acum ori mai târziu, şi cari nu pot fi zădărnicite de arti­ficii, oricât de subţiri ar fi“. In legătură cu aceste declaraţii ale oficiosului partidului naţional, trebue să mai relevăm şi desmin- Tirile repetate şi energice cari se aduc zvonurilor că în sânul par­tidului naţional s’ar fi ibit o neîn­ţelegere în chestia fuziunii. Toate ştirile dela sursă directă concordă in a spune că solidarita­tea în partid e perfectă şi că între d-nii Maniu şi Goldiş relaţiile au rămas neschimbate.­­Din punct de vedere democra­tic, aceste ştiri sunt îmbucurătoa­re ; o concentrare a forţelor democratice este absolut necesară. Că ele nu convin cercurilor politi­ce reacţionare, este de sine înţeles. Cu atât mai bine că ştirile nefa­vorabile lansate în jurul fuziunii sunt neîntemeiate O. G. NAZBATII Un merit al guvernului Bravo guvern !... Uite, până acum m’am plâns mereu că din vina lui nu mai pot trăi, —­ nu mai pot mânca decât la intervale suficiente pentru a nu muri de foame. Dar, de data asta îi sunt recunoscător ! A fost primul Paște când n’am mai suferit de­ indigestie ! Cu toată leafa şi gratificata şi împrumutul neapărat de sfintele Paşte, de-abia am isbutit să asigur un dejun fru­gal numeroasei şi iubitei mele fa­milii... . • Orice-aţi zice, guvernul ăsta are o calitate : orândueşte, disciplinează şi sfinţeşte stomacurile româneşti. Să-i aducem, deci, omagiul acestor organe esenţiale ale sănătăţii naţio­nale. Să trăiască, — ura! ura! ura!... ■ ■ KiX. Asupra unora din comuniştii a­­restaţi — nu­ ştim,­ precis asupra cărora — pare că planează, între altele, acuzaţia că ar fi uneltit pentru­ intrarea în ţară a armate­lor roşii. Până la proba contrară, până la o probă sigură, evidentă, nu putem crede una ca asta. E ce­va care ne repugnă în mod abso­lut. Şi’ pricina acestei­ repugnante nu provine numai din grozăvenia însăşi a faptului ci­ şi din aceia că asemenea porniri, sentimente şi lucrări nu mai sunt din vremea noastră, nu1 mai cadrează cu ideile şi moravurile epocei­ în care trăim ar fi cel mai înspăimântător ana­­hronism. Au trecut de mult timpurile, şi ele nu mai pot reînvia­, când unii boeri, pentru interesele lor perso­nale, aduceau asupra ţârii sabie străină. Cete de năimiţi de peste graniţe, sau chiar trupe oficiale ale ţărilor vecine, nu vor mai a­­vea să ne calce pământul, să ne cotropească, să ne jefuiască şi să ne ucidă din îndemnul şi din che­marea câtorva din ai noştri. Aces­tea sunt lucruri moarte pe vecie. Nu mai poate exista azi român, fie el convins de cele mai extre­miste şi internaţionale idei, care să mai conceapă apelul la forţele din afară, la­ invadarea ţării de hoarde roşii, negre sau de orice culoare. Asemenea monstruozităţi sunt îngropate, pentru totdeauna, în câteva din paginile nenorocite ale tării. Nităeri In rândurile noas­tre n’a mai putut rămâne un sin­gur, atavic, un singur avatar al a­­celor boeri trădători de neam, de tară şi de umanitate. De aceia, repetăm, ne repugnă absolut să credem, fără dovezi ire­cuzabile, că s’ar fi­ găsit vreun co­munist care nu numai să lucreze în direcţia asta dar măcar să cu­gete o clipă. index HOTE iar niţică Istorie Foiletonul de mai deunăzi din Adevărul asupra ideilor marelui sociolog Dürkheim cu privire­­la deosebirile fundamentale între so­cialism şi comunism, mă face să revin cu oarecare complecturi asu­pra celor ce ne învaţă istoria pe scurt, dar condensat. Pare deci, ca pptem­ismul e vechi de când lumea. Mă mir chiar că Durkheim nu şi-a început demon­strarea cu utopicul ei biblic. Doar acolo e începutul. Şi care va să zică până şi Platon a fost comunist, ba încă unul din cei mai de seamă! Aviz d-lui ministru al Instrucţiei publice precum şi parchetelor mili­tare .Să-i scoateţi din şcoli! Cela ce-i de rem­arcat în mod cu totul deosebit este că, in toate tim­purile, comunism­ul a dat martiri, fără ca el să fi fost cândva şi unde­va înfăptuit decât in puţine mă­năstiri. Dar şi aceasta e un fel de mucenicie : cei ce voiau să trăiască o viaţă comunistă trebuiau să pără­sească societatea. Primii martiri sunt chiar Adam şi Eva, siliţi să evacueze raiul, în lacrimi şi durere. Iar cel mai cele­bru e Isus, crucificat mai ales pen­tru ideile lui social-revoluţionare comuniste. Aminti­ţi-vă numai de „mai curând va trece funia coră­biei prin urechea acului, decât bo­gatul în împărăţia cerurilor“. Aşa ceva trebuia pedepsit, şi s’a pedep­sit precum ştiţi. Apoi toţi ucenicii lui Isus, excep­tând pe loan, au fost încununaţi cu mucenicia. Citiţi „Viaţa apostolilor“ şi vă veţi convinge de comunismul lor împins până la extrem. Un alt comunist celebru, căruia i s-a tăiat capul, deşi a fost cancelar al Angliei, este Thomas Morus. Aş putea înşira multe pilde. Să vedeţi că „Viitorul“ se va a­­găţa de rândurile de faţă spre a a­­păra starea de asediu, cenzura şi curţile marţiale. Dar mă mângâi cu aceia că el a făcut-o şi Înainte de-a apărea aceste rânduri, şi-ar fi con­­tinuat la fel şi dacă ele nu apăreau. Căci ceia ce nu-l va impresiona nici­odată pe un liberal de moda nouă este inutilitatea violenţii împotriva unei idei, dovadă lunga experienţă a veacurilor. *■*•. - ,*• . I. T. In declaraţiile sale, publicate In punem că ministrul de Justiţie nu se numărul de Paşte al „Viitorului”, d. Miirzescu a menţionat între alte vaste şi numeroase proecte legisla­tive, pe acela al legii presei. „Sunt aproape gata, a spus d-sa­, cu proec­­tul asupra Presei, care face aplica­­ţiunea articolelor 25 şi 26 din Con­stituţie. Deoarece însă ţin să discut acest proect în prealabil cu repre­zentanţii autorizaţi ai asociaţiunilor de presă, este probabil să rămână pentru la toamnă”. Anunţarea proectului nu ne bu­cură. Speram până acum că guver­nul, recunoscând intr’un târziu lo­vitura reacţionară dată presei prin dispoziţiile Introduse în noua Con­stituţie, va mai acorda un termen de graţie, prelungind pe timp inde­­terminat provizoratul actu­al. In fe­lul acesta vechiul şi largul regim care ne guvernase de multe decenii ar fi continuat să rămână în fiinţă, deşi în principiu a fost abrogat. Şi de sigur că nimeni n’ar fi fost pă­gubit. » Acum d. Miirzescu pune capăt pro­vizoratului. Vom avea. la toamnă noua lege a presei. De­sigur nu pu­tem împedica elaborarea ei. Din moment ce principiul constituţional există, guvernul are drept ei să-l dez­volte printr’o lege specială. Dar d. Mârzescu anunţă că va consulta a­­sociaţiile de presă asir­­rpectului d-sale. Intenţia e lăud­ă şi presu­­ s. Fii, gândeşte nici a sfida, nici a juca o farsă organizaţiilor de presă din ţară. Dacă le consultă şi dacă ele vor consimţi să fie consultate, mi­nisterul are şi datoria de a ţine seamă de observaţiile ca vor fi fă­cute de ele. Declaraţia d-lui Matreescu ne su­gerează însă în acelaş timp o a­­mară reflecţie. De ce acest guvern nu a consultat asociaţiile de presă mai de­vreme, adică atunci când se elabora însuş noul text constituţio­nal? De ce a trecut cu dispreţ şi cu batjocură peste memoriul judicios şi obiectiv întocmit de primul congres al tuturor asociaţiilor de presă din ţară ? Acum, nu se va mai putea drege nimic din acele principii, iar guvernul are aerul să caute a ob­ţine de la societăţile de presă o a­­probare postumă a loviturii date libertăţii scrisului. E mai bine, de­sigur, ca noua lege să se alcătuiască după consultarea organizaţiilor gazetăreşti. Se vor e­­vita erori de detaliu care ar putea fi păgubitoare. Se va putea asigura o aplicare mai justă. Asociaţiile de presă au insă datoria să declare că primind a fi consultate, ele nu în­ţeleg să aprobe principiile introdusei în Constituţie împotriva doleanţe­lor lor. absoli le Poate că cea,maî i­.are victorie pe care am repurtat-o dela un timp înc’oace a fost ca, în urma unei cer­cetări de principii şi la faţa locului, cei ce au ordonat arestarea şi de­punerea comuniştilor precum şi sus­pendarea ziarelor comural­e şi Es­eiste, să fie achişi a dedau că totul s’a petrecut în'rec r^tod le­gal. Căci puteau foarte bine sâ nu-și dea nici măcar ace* 0 osteneală. Am repurtat pftti urmnare o victo­rie, dar totuş cu o rezervă care-i reduce valoarea simţitor, prefăcân­­d-0 într’o vagă formulă: necesita­tea de a fi legal ini cMp foarte ab­stract. Sunt, în adevăr, multe restitl de legi în ţara asta, pe care la guver­nă deopotrivă aproape, e drept, Constituția, însă tocmai aceasta a fost înlăturată ca una ce declară ilegală starea de asediu şi cenzura în timp de pace, suspendarea zia­relor, și arestarea preventivă a ga­zetarilor. Iar Ceea ce proclamă Con­stituţia că e ilegal, constitue starea legală invocată de cei cu Jilava. De ce nu s’ar aplica atunci civi­lilor şi legea clerului mirean sau a tagmei călugăreşti, că doar şi ace­lea sunt legale­­?! Da rigoare n’am vedea întrucât n’am fi îrn regulă dintr’un anumit punct de vedere le­gal, dacă s’ar supune oamenii regi­mului combaterei muştei columba­­ce?. Nu se face oare și aceasta tot în virtutea­ unei legii Chestia care se pune nu e deci dacă se arestează actualmente și se dă în judecată după un text de lege oarecare, ci dacă e de aplicat sau nu textul acela la cazurile date. Altfel cădem pur şi simplu­ în dom­nia neţărmurită a bunului plac, ceea ce constitue tocmai culmea ilegalităţii aşa după cum o concepe orice minte sănătoasă. Ia închipuiţi-vă că am îi de-a rândul înhăţaţi, închişi şi condam­naţi, noi toţi, ciiii, pe motiv că nu salutăm gradele militare oriunde le întâlnim, şi asta e pe bit­a regula­mentelor ostăşeşti cari există real­mente şi au putere legală insă... pentru alţii. E exact ceea ce se face cu comuniştii şi ai fasciştii, cu a­­ceştia însă numai în ce priveşte opera lor. ■ uz. Devalorizarea leului Iar se pune în discuţie chestia aceasta, între altele din pricină că până în prezent nici aşteptarea pu­ră şi simplă, adică scurgerea vre­mei, nici măsurile luate n’au fost în stare să însănătoşeze leul. Şi se ştie că ce nu merge înainte dă fa­talmente înapoi şi că boala lungă e moarte sigură. Prin urmare doftorii noştri fi­nanciari şi economişti revin iar la uleia î­nlăturărei hârtiei gunoi şi înlocuirea ei cu leul aur. Din gu­ră, şi din condei ce nu se poate ! De fapt însă lucrul nu e aşa de simplu şi­ de uşor. E evident că dacă moneda noas­tră ar recăpăta cursul de altădată, rând era garantată cu aur, deşi în interior, n’am simţi vreo schimba­re în bine deoarece un ou cu 10 bani aur sau cu­ 4 lei hârtie e la fel de sump, poate că în relaţiile economice cu străinătate am avea ceva avantaje. Dar cum să facem operaţia? Stat, Bancă Naţională, Consorţiu de bănci, o nouă bancă de em­isiune, orice combinaţie ne-am închipuit, nu şi-ar putea procura aur sau de­vize egale cu aurul pentru miliar­dul necesar circulaţiei decât cu jertfe imense,­­ presupunând că şi le-ar putea procura, întrucât as­ta echivalează cui un împrumut de 12 miliarde de cursul actual. Cine ni l­e-ar da? Dar chiar dacă le-am obţine, va trebui să sprijinim leul prin eco­nomii, ale tuturor nu numai ale Statului, şi, prin sporirea producţi­ei la maximum, singurul mijloc Sigur care poate rezolva criza. Ori­ce bâjbâiri pe de lături nu’s decât iluzii şi scamatorii, rătăciri mai rele ca cele de astăzi. Spania1 a adus, în veacul XV şi XVI, pe gratis ca să zic aşa, de­oarece el era luat cu anasina, tot aurul Americei. Care a fost­ rezul­tatul? Ruina. Şi ruina Spaniei a fost pricinuită de-o rea economie naţională, de-o proastă administra­ţie, de jaf şi de lipsa de libertăţi cu tot aurul ei!­­ ? Ad. D. Duca rămâne încă la Paris, în strâns contact cu guvernul Poincaré, care tocmai se găsește în plină campanie electorală. ...Credem că, într-o asemenea împrejurare, era mai util să trimetem pe de gen. Văitoianu! Citiţi Adeverul Lite! Chestia zilei Normalizarea Din atelierele rdela Tighina a eşit prima locomotivă normalizată. Ziare!*, j — S’ are normalizat loco­motivele şi noi­ tot pe aco­­perişuri călătorim ! •— SPeeu normalizat nu­mai locomotivele, nu şi circulaţia,,, ,4 MEDICINA SOCIALA Deja ii cretinii de Dr. I. ZALPLACHTA­nismului d’a lungul cursului ape­lor, a dat pe vremuri loc la discou­ţiuni când se propunea introduce­rea apei de la Ti­mişeşti pentru u­­zul Iaşilor: am scris şi eu atunci în această chestie articole în zia­rul liberal „Secolul“« S’a constatat anume că satul Ti­­mişeşti este bântuit de guşă ende­mică; se discuta deci pericolul in­­troducerei unei ape provenite din­ această regiune. Din calculele d-lui dr. V. Opres­cu ar reeşi că numărul guşaţilor şi cretinilor ar trebui să fi­e mult mai mare decât cel de 16064 indi­cat în recenta lucrare a d-lui dr. L. Câmpeanu, repetăm că d. dr. Oprescu1 evalua numai pentru ve­chiul regat numărul lor la cel pu­ţin 25.000, şi aceasta în 1900. A­­vând în vedere constanta înmulţi­re a cazurilor de atunci* încoace, şi având în vedere alipirea Transil­vaniei şi Bucovină la Vechiul Re­gat, bântuite şi ele de cretinism — cred că nu greşi­m dacă admi­tem numărul de 50000 ca cel mai apropiat de realitate. De întinderea cretinismului1 în­ România s’a ocupat şi regretatul dr. M. Hârsu în 1902 într’un arti­col publicat în revista germană „Deutsche medicinische [Women­­schrift“«­­ In. 1908 d. profesor, dr. I. Gas­­tacuzino, pe acea vreme director general al Serviciului Sanitar, a­ însărcinat cu executarea unei an­chete relative la cretinismul en­demic pe d-rul C. Parhon, actual­mente profesor de neurologie şi psichiatrie la Iaşi. D-rul Parhon a executat însărcinarea cu cunoscu­ta d-sale competinţă şi conştiinţio­­zitate şi a consemnat rezultatele anchetei în rapoartele înaintate­ direcţiei sanitare, rapoarte ce tre­bue să existe în arhivele acestei autorităţi.­­ Faţă cu cele expuse cred că-mi pot permite exprimarea dorinţei­ ca dintr’o eventuală conducere al companiei profilactice în contrai cretinismului1 endemic din ţară să nui lipseaiscă aceia cari s’au ocupat de chestiune de­­20 de ani şi mai­ mult, adică d-nii profesor dr. Par­­hoin dela Iaşi în primul rând, şi de dr. V. Oprescu, bineînţeles alături de eil şi’, d-nii dr. Liviu Câmpeanu, ce are marele merit de a fi reîm­prospătat chestiunea, şi dr. Fink­ler din Cernăuţi, care a lucrat pe acest teren în Bucovina. ,y’ Articolul sub acest titlu scris de d. dr. Gr. Grauri şi apărut în „A­­devărul“ din 23 Aprilie a. c. mă îndeamnă la scrierea acestor rân­duri. Deşi sunt de acord cu­ conclu­­ziunile d-lui dr. Graur, anume că autorităţile noastre superioare sa­nitare şi de asistenţă ar trebui să ia măsuri profilactice indicate în merituoasa lucrare a d-lui dr. Li­­viu Câmpeanu din Cluj, cred to­tuşi că sunt necesare câteva com­­plectări în­ ce priveşte istoricul chestiunei­. De cretinismul şi guşa in Ro­mânia s’a ocupat întâi regretatul dr. Felix pe atunci director general al Serviciului Sanitar. Cifrele in­dicate de d. Felix erau totuşi evi­dent prea mici. Chestiunea a fost reluată de d. Victor Oprescu, un distins medic bucureştean, medic al Eforiei care într’o foarte interesantă şi docu­mentată lucrare publicată In 1902 arăta pericolul cretinismului en­demic, întinderea lui, creşterea lui continuă In Vechiul Regat, cauze­le presupuse şi tratamentul profi­lactic, care este tocmai acel de ca­re vorbesc d-nii dr. Câmpeanu şi­­dr. Graur, adică administrarea io­dului. Lucrarea d-lui dr. V. C­­prescu intitulată „Contribuţie la studiul cretinismului endemic în România“ este bazată pe datele furnizate de comisiunile de recru­tare, ea este însoţită de două hărţi: una a distribuţiunei geografice a Cretinismului endemic şi a guşei în­ Vechiul Regat, cealaltă geologică a d-lor, Mrazec şi W. Teisseyre (un savant geolog polon) a formaţiu­nilor salifere din vecipul regat. D. dr. Oprescu caută să dove­dească­ că cretinismul este mai­ rar în regiunile salifere. El calculează numărul total al guşaţilor şi cretinilor din vechiul regat (în anul 1902­) la cel puţin 25.000 şi arată, cu cifrele luate de a comi­siunile de recrutare, că guşa are o vădită tendinţă la în­mulţire şi întindere. Din haita de distribuţiune geo­grafică a guşei alcătuită de dr. Oprescu, reiese încă un fapt inte­resant: anume că guşa şi cretinis­mul în extinderea lor, urm­ează ab­solut evident cursul râurilor: al Jiului,­­Argeşului, Dâmboviţei, Prahovei, Râmnicului-Sărat, Tro­­tuşului, Bistriţei­, Moldovei. Acest fapt­ al propagăreî crfeiî­

Next