Adevěrul, septembrie 1927 (Anul 40, nr. 13405-13431)
1927-09-15 / nr. 13417
ANUL 40 No. 13417 * Joi 15 Septembrie 1927 4 PAGINI Adevp FONDATORII V. BELDIHAN CONST. HILLE ABONAMENTE: 750 lei pe an an. 380 Iei pe 6 luni. 300 Iei pe 3 Iuni. dublu Instrdlnctate ‘iurești, Str. Sărindar No. 7-9-11 Lei 3 TELEFOANE Centrala: 306/67, sz. ,f, 34a,S 353/54. Direcția: 357/72. Administrația: 307/69. Provincia: 310/66. Oficiosul liberal afirmă că sunt „două categorii de fraude“... ...Pentru asta se și cere, desigur, existența numai a două partide de limi*nămănt “. De la cinismul conducerii alegerilor generale până la făţărnicia „aranjerii celor parţiale de-acum, nu e, desigur, decât variaţia de grăduire a aceloraşi abuzuri guvernamentale. Ceea ce se petrece în judeţele cari au nefericirea să sufere o nouă „consultaţie“ e o adevărată Întrecere cu recordurile de oroare electorală realizate la alegerile din Mai. Sub masca lașe a „desinteresării”, guvernul prezidă, prin slugile lui electorale cunoscute, cele mai murdare și mai nerușinate nelegiuiri. Persecutat iremediabil de puterea partidului national-tărănesc — putere pe care nu rezultatele revoltătoare ale unor alegeri măsluite o pot desfiinţa — guvernul a organizat in aceste alegeri parţiale un sistem nou de exterminare electorală, prin scoaterea din lege, a vrăjmaşului mereu tare şi ameninţător. Nu mai opune candidaţilor naţional-ţărănişti proprii săi oameni de club, ci pune la dispoziţia unor „independenţi“ tot apa . ALEGERILE PARŢIALE pare că exerciţiul samavolniciei face să se întunece la cei ce-i practică chiar o isteţime îndelung Învederată. E posibil ca oameni Inteligent să se lase captivaţi de o asemenea şiretenie prostească?, Alegerile parţiale, menite în plănuirea guvernamentală să... ucidă prestigiul partidului naţional-ţărănesc, nu vor reuşi decât să desvă-luie încă odată hipocrizia josnică a conducerii liberale. Nu e nimeni destul de prost, în România Mare să tragă din faptul că trebue să se plătească hr Papacostea unele amabilităţi, concluzia că omul cinstit care e d. Jean Cămărăşescu nu mai puţin preţuit de corpul electoral decât fostul director al cadourilor de la poştă... Şi nu e nimeni destul de ridicol să conchidă, după „rezultatele" ce jandarmii pun la cale, că partidul national-tărănesc e mai slab electoraliceste decât partidul poporului... Atunci pentru ce toată această desfășurare de brutalitate stupidă votul administrativ de fraudă și PS* de ultragiare a bunului simt obfalsificare. Vrea, adică, să dovedească inteligenta guvernamentală că partidul national-tărănesc e... neexistent de vreme ce-i pot birui în alegeri toti „independenţii“ şi papucoştii falimentului averescan„. Pe cine vrea să convingă guvernul cu această stupidă dovadă? Itatea Tara? Regenţii?... E ridicol. Se iştesc, — de ce? E prea mult. Crede guvernul serios că e în interesul ţării şi al lui să scoată din lege sistematic şi continuu, partidul national-ţărănesc? E o întrebare la care ar trebuie să reflecteze cu toată gravi- Ad. CARNETUL NOSTRU Teatru pentru copii In actuala stagiune se va petrece un fapt destul de straniu. Teatrul nu va mai avea copii şi copiii nu vor mai avea teatru. Din pricina teribilelor epidemii, părinţii sunt sfătuiţi să nu-şi trimeată copii la teatru, pentru a-i feri de aglomeraţii, iar actualul ministru al artelor, neinţelegând să risipească fondurile adunate în alt scop, nu se mai gândeşte la teatru pentru copii. Aduceţi-vă aminte de ceea ce se petrecuse anul trecut. Fiecare director de trupă particulară cerea ministerului o subvenţie pentru a pregăti spectacole de care să se bucure... copiii, înscrisese în repertor piese făcute anume pentru cei mai mici de zece arii si avurăm o stagiune in care principala, preocupare a unora dintre directori era să fie pe placul copiilor, neglijând cu desăvârşire pe oamenii mari. Cuvântul „subvenţie“ pomenit mai sus, lămureşte râvna de emi a directorilor de trupă, precum şi lipsa de interes pe care astăzi o mai prezintă o astfel de înjghebare. Nu în interesul copiilor mici se făcuse, anul trecut, atâta zarvă, di în interesul unor copii mai mari care profitau de ideea frumoasă a câtorva idealişti. • In unele privinţe, şi în unele locuri, îdeia dăduse roade frumoase. Continuarea, în anumite condiţiuni şi cu un anumit scop, ar fi folositoare. Pe copiii de azi îi pregăteşti pentru Spectacolele de mai târziu; actorii de azi devin simpatiile omului ,de mâine care şi-a legănat copilăria in soţiile şi glumele lui. Epidemia care ţine pe micii spectatori departe de sălile teatrelor, va trece. Peste puţină vreme copiii vor veni iar să asculte piese de Strindberg... In lipsa unui teatru pentru ei, teatrul Naţional ar putea umple golul. Are şi mijloace şi repertor. Unul dintre cele trei matineuri săptămânale poate fi dăruit copiilor care s’ar amuza cu folos la Curcanii Simeona ori Pepelea, Fata Aerului, Ocolul Părtntului„ şi la atâtea alte fantezii spectaculoase care ne amintesc şi nouă zilele de aur ale copilăriei noastră Cum, probabil, „subvenţioniştii“ vor agita din nou ideia teatrului pentru copii, n'ar fi rău ca teatrul Naţional să se gândească din vreme şi să pregătească spectacolele pentru care e foarte bine înzestrat. 7 A. de Herz DE LA LIGA NAŢIUNILOR D. EDUARD BENES preşedintele comisiei a 111-a (al securităţii şi dezarmamentului) Glose politice... Tâlcul unei orientări „Liga Apărării Naţionale Creştine“ care se dedase înmulţirii prin sciziparitate, ajunsese în ultimul timp să fie risipită în trei directă: Liga, d-lor Şumiţeanu şi Cătuneanu. Ligă d-lui Pază Iliescu şi Liga d-lui A. C. Cuza. Ori, se anunţă acum că Liga d-lui Paul Iliescu caută să se orienteze spre unul sau altul dintre partidele politice; convorbiri ar fi avut chiar loc între d. Paul Iliescu şi unii oameni politici. De bună seamă, tatonările acestea sunt pricinuite de sărăcia vocabularului nostru politic. Căci dacă am putut avea până acum o Ligă propriu zisă și o Ligă Statutară, ce calificativ mai putea fi oare găsit ? Decât o Ligă nebotezată, d. Paul Iliescu, consecvent părerilor sale politico-sociale, preferă o inseriere la un partid cu firmă sigură și titulatură mai populară. Dezinteresare „Viitorul", ocupându-se, într-un articol, de alegerile parţiale, afirmă: „Guvernul a anunţat limpede că se dezinteresează complect, — cu excepţia alegerii de la Storojineţ, — de toate alegerile parţiale, neavând nici un candidat oficial“. Adorabil! De când oare a nu avea candidat oficial înseamnă pentru un guvern a se dezinteresa de alegeri ? Dimpotrivă, ştim că tocmai atunci când candidatul e „independent în formă şi guvernamental în fond, administraţia e cuprinsă de o solicitudine mai înfrigurată faţă de bietul independent. E atât de neplăcut să strângi şurupul pentru vot oficial şi atât de lesne să împingi dela spate pe un independent. Ai aerul că mergi cu opoziţia. Şi desigur că administraţiei nu-i va fi interzis să se bucure de această plăcere oarecum perversă. Un progres Când s’a fixat "data alegerilor parţiale, intri o vreme când candidaţii eventuali nu erau încă hotărâţi, cercurile conducătoare liberale au strecurat, cu aere de dulce sinceritate, presei bucureştene, vestea mare că guvernul nu va opune candidaţi pentru cele mai multe dintre locurile vacante; aceasta, se zice, spre a da partidului naţional-ţărănesc o dovadă de consideraţiune ca un „avant-gout“ al unor viitoare îmbieri şi colaborare. După câtva timp, atunci când termenul ultim al depunerii candidaturilor se apropia, purtătorii buneivestiri au lăsat-o mai moale şi au confirmat existenţa a vre-o 2-3 candidaturi făţiş liberale, „absolut necesare, dar... simpatice Gogoloiul de zăpadă a mers însă crescând. Şi iată că azi, cu cinci zile înainte de alegeri, partidul naţionl-ţărănesc va avea însă în faţa candidaţilor săi, ridicaţi aproape pentru toate focurile vacante, candidaţii guvernului. Candidaţi deghizaţi, desigur „independenţi“ pe hârtie, dar cu atât mai vârtos încredinţaţi ocrotirei administrative. Partidul naţional-ţărănesc poate deziluzionat în ce priveşte bunele intenţii liberale; trebue însă să recunoască că, „respectuos faţă de forme, guvernul îşi îmbracă inelegantele politice în mănuşi de aţă proastă atunci când îl abandonează curajul cinismului. E oarecum un progres faţă de tregtţ.« ’ ■ Dr. rezultatul alegerilor generale Jugoslavian De la moartea lui Nicolae Pasid Jugoslavia se sbate într’o criză politică endemică. Partidul radical, a cărui unitate a fost sfâşiată prin moartea lui Pasid, nu mai poate guverna singur şi a fost nevoit să recurgă la acorduri de coaliţie, împestriţând guvernele şi prilejuind des repetate crize de cabinet. Dihonia din partid a mers aşa de departe, încât in alegerile cari s'au terminat Duminică, lupta cea mai înverşunată s'a dat intre vechii radicali mai tineri din anturajul actualului preşedinte de consiliu, Vukicevici. Prin urmare cele 112 mandate radicale, nu însemnează nici pe departe. 112 voturi sigure pentru guvern în Scupcină. Alegerile generale au avut — cel puțin aşa se spera — menirea să aducă o clarificare a situaţiei politice şi să asigure Iugoslaviei guvernul tare, de care are nevoie urgentă în situatiunea actuală din Balcani. De aceea s’a vorbit de astă primăvară de o încercare eroică grupului radical Vukicevici. depune temeliile unui ritm partid de mijloc, numire cu democraţii d-lui Davidovici. Noul partid urma să înglobeze ceea ce se chiaptă ,,oamenii de bine“ şi sub conducerea democraţilor, — partidul prin excelenţă al intelectualilor şi al personalităţilor marcante din viaţa publică şi culturală a Iugoslaviei — să dea un guvern popular şi la înălţimea situaţiei dificile de astăzi , încercarea, insă, n’a reuşit. Şi deşi făcând parte din acelaş guvern (în cabinetul d-lui Vukicevici sunt 3 miniştri democraţi, între cari şi ministrul de externe Marincovici) partidul democrat i-a combătut pe radicali cu violenţă. Chiar şeful partidului, d. Ljuba Davîdovici, l-a stigmatizat pe Vukicevici ca politician de rând şi şarlatan. Astfel alegerile, în loc să clarifice situaţia au compileat-o şi mai mult. După rezultatele cunoscute sau nu mai e posibilă continuarea coaliţiei de guvern radicalo-democrate, său se rupe în două şi partidul democrat, cu exodul d-lui Marincovici şi a partizanilor săi personali, dacă d. Vukicevici nu va avea tăria să cedeze locul de preşedinte al consiliului. Deocamdată, prin urmare, guvernul va conta pe aproximativ 90 de radicali, 20 sau 25 de democraţi şi cei 19 clericali sloveni, cari au acceptat să intre in coaliţie. O cifră insuficientă pentru guvernare... Soluţia crizei perpetuate o vom cunoaşte zilele acestea. Ea nu putea reda insă Iugoslaviei atmosfera politică liniştită, de care are nevoie şi nu va pune capăt zbuciumului intern. Iată bilanţul politic al alegerilor, cu o concluzie a rezultatului technic, care poate fi rezumat astfel: Din cele 350 mandate am obţînut, în comparaţie cu alegerile din 1920, 1923 şi 1925 . 24 Social-democraţi Germani Agrarieni sârbi Blocul croat Atenţiunea generală se îndreptată spre partidul democrat, care s’a impus prin atitudinea ferma a şefului său, prin marele număr de intelectuali pe cari îi numără între membrii săi, atraşi de programul unei luminate democrat». Acest partid, înfiinţat la timpul său ca o contrapondere a radicalilor, cari ameninţau să devie atotputernici, nu cere revizuirea constituţiei actuale a ţării, dar admite autonomia locală a comunelor şi a judeţelor, în opoziţie cu radiciştii centralişti. In ce-l priveşte pe d. Davîdovici, „omul zlei“, a fost de nenumărate ori ministru şi în mai multe rânduri prim-ministru, prezidând şi o coaliţie de stânga în 1919. Pentru că preconiz, încă de atunci necesita10 tea înţelegeri cu Radicî, vremea aceea petiţiona la Geneva înfiinţarea Croaţiei independente, guvernul Davîdovici a fost răsturnat de camarila militară. D. Davidovici se distinge personal prin onestitatea vieţii sale publice. Şi de aceea se bucură în toată ţara de un prestigiu foarte mare. Mâna dreapta a d-lui Davîdovici este actualul ministru de externe, d. Marincovici, pe care îl cunoaştem din activitatea labilă pe care o desfăşoară din Aprilie încoace. D-sa trece în Iugoslavia ca unul din oamenii politici cei mai apreciaţi la curte şi de aceea nu ar fi o surpriză ca să i se încredinţeze preşedinţia 92 91 care pe viitorul guvern al coaliţiei radicalo-democratice. Cu atât mai mult cu cât 3. Ştefan Rădici a şi exprimat dorinţa de a colabora cu un guvern democrat, iar şeful democraţilor-independenţi, d. Pribicevici, a accentuat necesitatea organizării unui guvern al blocului democrat. Indiferent de care va fi soluţia ce se va da crizei provocate de rezultatul alegerilor, viaţa politică iugoslavă a făcut un mare pas înainte, zdrobind dictatura ocultă şi făţişe de până acum a partidului radical, care este un fel de partid „naţionalliberal“ al Iugoslaviei. Liviu P. Nasta D. MARINCOVICI 11927 1925 1933 1920 Radicalii Democraţii (Davidovici) Democr. disidenţi Ţărăniştii croaţi (Ştefan Rădici) Clericalii sloveni Mahomedanii din Bosnia 111 140109 63 37 52 10 3 23 22_ 61 67 70 50 21 20 22 27 16 15 18 115 8 9 5 9 390 — — — 0 KARLSBAD IOACHIMSTAL -oooo- Sau, după noua nomenclatură geografică, Karlovy-Vary-Iachymov... valea cu miracole. Hasardul — omul de afaceri al lui Dumnezeu“, cum i-a zis Voltaire — hasardul care a semănat dintr’un început pământul, a aruncat acolo în înghemuita vale a Iegerului, cu mâna plină din minunile dintâi, veşnic indescifrabile, ale creaţiei şi înzestrărlor divine... Apele fierbinţi în isvoarele cărora se pare că s’a ascuns pentru eternitate o bucată de soare din vremea când şi pământul era doar o picătură a soarelui fără margini, — apele acelea cari îşi oferă cu atâta abundenţă binefacerile dar cari îşi ascund impenetrabil taina, sunt şi un peisaj de uluitoare emoţie poetică... Tot atât cât priveliştea mută de sublimă tâmpenie a unui vârf de munte golaş, tot atât cât măreţia deşertului viu al oceanului, poate aduce cuiva — ca înfiorare de mister şi de sezisare a puterilor nebănuite — isbucnirea acelui mic vulcan de apă fierbinte pare chioara gomolel... Şi tot atât de covârşitor e spectacolul şuvoiului de apă turbure care la Ioachimstal, scoate, par’că cu eforturi de omenească stăruinţă, din adâncurile pământului, cel mai ascuns dintre metalurile sgârceniei naturii: radium-ul. O vacanţa petrecută între aceste două puncte de miracol, în care pare că se descopăr începuturile înseşi ale firii şi în faţa cărora orgolioasa ştiinţă omenească îşi recunoaşte neputinţa, e — în afară de binefacerile materiale — o bună terapie de contact cu misterele... De unde şi cum vine această apă fierbinte care din negurile primare ale pământului, de veacuri nenumărate, se oferă, mereu aceiaşi şi la aceiaşi temperatură, omului? Ştiinţa care se joacă cu nevăzutul rămâne mută înaintea acestui văzut asa de tangibil... m Karlsbadul a ajuns anul acesta, maximum notat pe tabela de frecventă la 1912. Peste 60.000 de oameni din fonietarile lumii au venit să se întremeze la fântânile lui binecuvântate. Românii mai mulți ca oricând au fost în primele rânduri ale tablei procentuale. Nu erau rare momentele şi locurile în cari te simţeai ca într’o localitate de cură românească... Si te-ai fi simtit dacă ordinea, curăţenia, metoda, liniştea si cadrul administrativ nu ti-ar fi amintit că eşti aiurea. Că eşti adică, într’o localitate, unde, deşi nevoit să vii, nu eşti la discreţia asasină a municipalităţilor cari îşi bat joc, a restauratorilor cari te otrăvesc şi a hotelierilor cari te pradă.» Şi Karlsbadul e una din capodoperile de gospodărie comunală ale aglomerărilor de oameni. 60.000 de oaspeţi veniţi în scurtul răstimp de 3 — 4 luni într’un oraş care dacă are 20.000 de locuitori, nu prilejueşte în niciun moment nici exploatările murdare nici dispreţuirea clientelei. Oricând, fiecare îşi poate găsi locul ca să trăiască după punga lui, fără a suferi foametea sau mizerias. E farmecul de seamă al faimoasei localităţi a lui Carol. Farmecul acesta complectează dulcea şi bizara împerechere de oraş şi sat care distinge minimala cetate a anelor vii. Ai la îndemână toată eflorescenţa rafinată a urbanităţii începând cu vitrinele seducătoare şi sfârşind cu concertele simfonice de reputaţie mondială, alături de toate desfătările câmpului liber. O concentrare inteligentăi susţinută de toate darurile recreatoare căreia ordinea discretă si precisa ai curei (operă a priceperii atente a directorului Gitchner) îi garantează buna armonie, fac Karlsbadul nu numai un loc de tămăduire ci o grădină de odihnă deplină. La trei sferturi de oră de autobuz se află Ioachimstalul, uimitoarea oază de radium care, între păreţii strâmţi de brazi ai munţilor împletiţi trudnic, oferă omului cea mai rară dintre economiile străvechi ale pământului. Şase mii de oameni au găsit, vara aceasta loc şi dar de sănătate în această aşa de mică orânduire balneară. Menit să fie, în curând, locul de întâlnire cel mai căutat al căutătorilor de odihnă, — Iachymovul se oferă cu amiciţia şi regulă celor ce-i năpădesc capacitatea de a primi Voi mai scrie despre el. DEM. THEODORESCU * Administraţia căilor ferate Citind declaraţiile noului director general al căilor ferate — prin care şi a schiţat programul de activitate — rămâi cu impresia că instituţia încredinţată conducerii d-sale nu are nevoe decât de mici reforme administrative pentru ca să funcţioneze de minune. D. Theodorescu ni a vorbit de reorganizarea administraţiei căilor ferate, de Încadrarea personalului, de controlul gestiunei şi alte chestiuni de acelaş ordin. Latura financiară a problemei normalizării căilor ferate nu a fost atinsă de d-sa decât incidental. Acest fel de a privi problema drumurilor noastre de fel ni se pare profund greşită. De netăgăduit că se pot aştepta multe îndreptări în mersul căilor ferate din buna orânduire a serviciilor administrative. Cu toate acestea nu trebue să uităm că la conducerea instituţiei s'au perindat, de la război Încoace şi oameni pricepuţi şi de bună voinţă iar numărul legilor de organizare şi reorganizare sunt o mărturie a sforţărilor făcute în această direcţie. Totuş căii« ferate merg prost $i aceasta e o dovadă că in altă parte trebue cântat — in special, leacul. Şi una din mărturiile incidentale ale noului director general ne lămureşte pe deplin: In cei aproape zece ani dela război încoace 8*80 Înlocuit 100 klm, sine In loc de 1000 klm. câte ar fi trebuit să se înlocuiască. Apoi d-sa ne-a vorbit de sume mari ce sunt necesare pentru înmulţirea atelierelor, a depourilor de maşini, a centrelor de triaj, etc. Acestea pentru ca să se asigure o bună utilizare a reţelei şi a materialului rulant existent. Prin urmare, oricât am încerca să mascăm factorii problemei, pentru ca să dăm satisfacţie acelor din guvern cari nu se pot împăca cu gândul că avem nevoe de capitalul străin, adevărata ei deslegare nu va fi obţinută decât odată cu împrumutat de refacere. Cât priveşte ordinea în administraţie, ea va fi realizată treptat însă in nici un caz Înainte de dotarea căilor ferate cu un utilaj bun de întrebuinţat. Gipsuri administrative au fost în trecut şi vor 1i şi în viitor insă ele nu se vor restrânge atât de mult ca acum asupra funcţionării căilor ferate, atunci când va exista ce să le pună în funcţiune. J. C. F. Franţa rupe relaţiile diplomatice cu Sovietele? PARIS, 12. — Preşedintele comisiunii franceze pentru tratarea chestiunilor financiare cu Rusia sovietelor, d. de Monzie, a declarat ziarului „A venit că guvernul francez n'a urmărit numai rechemarea ambasadorului sovietic Rakowski de la Paris, ci vrea să rupă relațiile diplomatice cu Rusia. NOTE D. GENERAL AVERESCU nu se teme că va f abandonat de partizanii săi, cu toate vicisitudinile prin cari trece partidul poporului, D-sa e sigur că partizanii nu-l vor părăsi, fiindcă... n’au unde se duce! Adevărat. Cine să primească oameni atât de compromiși? De unde se vede că d. general Averescu, lăsăndu-şi partizanii să „opereze" ca un codru în bulgerul statului, nu făcea decât să-şi... consolideze partidul! * GUVERNUL citează ca un merit faptul că a ieftenit explozibilul întrebuinţat la exploatarea minelor de aur, deoarece aceste exploatări încetaseră lucrul şi lăsaseră pe muncitori pe drumuri, tocmai din pricina scânpetei explozibilului. Foarte frumos . Dar de ce ajunsese explozibilul aşa de scump ? Fiindcă-l scumpise guvernul. Și iată cum guvernul ajunge să trâmbiţeze ca uit mare merit repararea propriilor sale nerozii!: * OFICIOSUL averescan ameninţă iar cu restrângerea libertăţii presei. Ameninţarea, fireşte, nu turbară pe nimeni, fiindcă n’ar putea tradusă în fapt decât atunci când averescanii a revenita putere, şi in privinţa aceasta... Interesant însă e motivul acestui nou acces de furie împotriva presei. E faptul că ziarele publică amănunte asupra urmăririi judiciare începute împotriva foştilor demnitari averescani, cari au plecat dela putere cu pufuşor pe botişor. Se înţelege, dacă n'ar fi ziarele cari să le dea în vileag isprăvile, foştii demnitari averescani cari parlamentează acum cu procurorii, ar continua să fie... oameni de treabă. NAZBATII CUM VINE ASTA? Multe mai învaţă omul că-t trăeşte. Uite, de pildă, eu nu ştiam ce-o să aflaţi mai la vale, dacă vreţi să mă citiţi. Ministerul instrucţiunii publice anunţă pe studenţii din străinătate că, pentru a obţine carnete de identitate pe căile ferate, trebuie să facă dovada că sunt... bacalaureaţii. Vasazică există studenţi la universitate care nu au bacalaureatul? Probabil că bacalaureatul se ia după licenţă! N'am ştiut. Ministerul de război pregăteşte şi el o circulară prin care anunţă că toţi coloneii, doritori să înainteze la gradul de general, trebuie să facă dovada că au trecut examenul de maior. Kix. Citiţi la ultima oră: Soluţionarea chestiunii optanţilor se amână din nou? NOTE AGRICOLE Calitatea produselor noastre agricole din 1927 de P. ROSIADE Greutatea hectolitrică a cerealelor 1927 -owe- Un recent comunicat oficial constată şi el ceea ce noi am arătat mai de mult şi anume că producţia păioaselor recoltate în vara anului curent, după estimaţiile provizorii făcute până acum de consilieratele agricole judeţene, deşi slabă cantitativ, este de o calitate mult superioară; în acest fel, deficitul ce înregistrează producţia respectivă din punct de vedere cantitativ este cu prisosinţă recompensat prin calitatea produselor despre care este vorba. In adevăr, producţia la hectar a păioaselor 1927 este o producţie slaba, cifrându-se — după datele oficiale — la 8,6 chintale la ha. pentru grâu; 8,5 chintale pentru secară; 7,5 chintale pentru orz şi 7,8 chintale pentru ovăz. Aceste cifre trebuiesc luate normal ca date provizorii, datele definitive, ce rămân a fi cunoscute mai târziu, putând modifica în plus sau în minus evaluările făcute până azi- In treacăt vom observa, în ce je priveşte, că cifrele cari arată astăzi producţia la hectar a păioaselor ni se par — cu excepţia grâului poate — cam optimiste. Care este însă greutatea hectolitrică a cerealelor de mai sus şi pe ce se întemeiază afirmaţia că producţia păioaselor 1927 este de o calitate superioară, faţă de producţia aceloraşi păioase în anul trecut (1926). De obicei, analiza produselor agricole din fiecare an se face de staţiunea agronomică centrală care publică apoi rezultatul acelor analize, dar operaţia analizei cere de obicei timp, iar publicarea rezultatelor analizei întârzie uneori şi mai mult. A. Pentru a ne pune la îndemâna în cip provizoriu primele elemente de orientare în această privinţă, consilieratele agricole judeţene examinează de regulă în mod sumar produsele agricole respective şi procură date aproximative, dacă nu referitor la puritatea produselor, cel puţin în ce priveşte greutatea hectolitrică a aceloraşi produse, calitatea recoltei fiind — între altele — în funcţie de starea de puritate şi de greutatea hectolitrică a produselor obţinute. Admiţând ca valabile, prin urma-re, greutăţile hectolitrice stabilite cu aproximaţie de consilieratele agricole pentru recolta păioaselor 1927, constatăm că grâul 1927 are ca greutate hectilitrică medie pe tara întreagă 76 chgr- fată de 73,7 chgr. în 1926, secara 1927 are 70 chgr. faţă de 69,7 chgr. în 1926, orzul 1927,li are 64 chgr. fată de 61,5 chgr. iin 1926 iar ovăzul 1927 are 46 chgr. | faţă de 45,7 chgr. în 1926. Pe baza ■ acestor cifre însă trebue să mai constatăm că diferenţa în plus a greutăţii hectolitrice pentru păioa- sele 1927 faţă de aceleaşi păioase dîn 1926 nu este atât de mare ca sa poată proclama o superioritate remarcabilă a primelor fată de cele de-al doilea, căci grâul 1927 este numai cu 2,3 chgr. mai greu decât grâul 1924, secara numai cu 0,3 chgr. decât secara 1926, orzul 1927, cu 2,5 chgr. de cât orzul 1926 iar ovăzul 1927 iarăşi de-abia cu 0,3 chgr. mai greu decât ovăzul 1926! De aceea socotim că diferenţa de greutate hectolitrică între 1927 ş£ 1926, prezintă cu adevărat o deosebită importantă, pentru păioasele despre cari este vorba), mai ales a-jtunci când ne referim la calitatea lor pe provincii. Căci în acest caz, constatam^jj^ (Citiţi continuarea In pag. 6a) CHESTIA ZILEI UNGARIA IA SOCIETATEA NAȚIUNILOR de ŞRIAND. De ce cereţi dv., ungurii, armată APONY. — Ca să putem încheia şi noi păduri neagresiune...