Adevěrul, septembrie 1927 (Anul 40, nr. 13405-13431)

1927-09-15 / nr. 13417

ANUL 40 No. 13417 * Joi 15 Septembrie 1927 4 PAGINI Adevp FONDATORII V. BELDIHAN CONST. HILLE ABONAMENTE: 750 lei pe an an. 380 Iei pe 6 luni. 300 Iei pe 3 Iuni. dublu Instrdlnctate ‘iu­rești, Str. Sărindar No. 7-9-11 Lei 3 TELEFOANE­­ Centrala: 306/67, sz. ,f, 34a­­,­S 353/54. Direcția: 357/72. Administrația: 307/69. Provincia: 310/66. Oficiosul liberal afirmă că sunt „două categorii de fraude“... ...Pentru asta se și cere, desigur, exi­stența numai a două partide de limi*­nămănt “. De la cinismul conducerii alege­rilor generale până la făţărnicia „aranjerii celor parţiale de-acum, nu e, desigur, decât variaţia de grăduire a aceloraşi abuzuri gu­vernamentale. Ceea ce se petrece în judeţele cari au nefericirea să sufere o nouă „consultaţie“ e o adevărată Întrecere cu recordurile de oroare electorală realizate la alegerile din Mai. Sub masca lașe a „desinteresă­­rii”, guvernul prezidă, prin slugile lui electorale cunoscute, cele mai murdare și mai nerușinate nele­giuiri. Persecutat iremediabil de puterea partidului national-tărănesc — putere pe care nu rezultatele re­voltătoare ale unor alegeri măs­luite o pot desfiinţa — guvernul a organizat in aceste alegeri par­ţiale un sistem nou de extermi­nare electorală, prin scoaterea din lege, a vrăjmaşului mereu tare şi ameninţător. Nu mai opune candi­daţilor naţional-ţărănişti proprii săi oameni de club, ci pune la dispo­ziţia unor „independenţi“ tot apa­ . ALEGERILE PARŢIALE pare că exerciţiul samavolniciei face să se întunece la cei ce-i practică chiar o isteţime îndelung Învederată. E posibil ca oameni Inteligent­ să se lase captivaţi de o asemenea şiretenie prostească?, Alegerile parţiale, menite în plă­­nuirea guvernamentală să... ucidă prestigiul partidului naţional-ţără­nesc, nu vor reuşi decât să desvă-­luie încă odată hipocrizia josnică a conducerii liberale. Nu e nimeni destul de prost, în România Mare să tragă din faptul că trebue să se plătească hr Pa­­pacostea unele amabilităţi, conclu­zia că omul cinstit care e d. Jean Cămărăşescu nu mai puţin preţuit de corpul electoral decât fostul di­rector al cadourilor de la poştă... Şi nu e nimeni destul de ridicol să conchidă, după „rezultatele" ce jandarmii pun la cale, că partidul national-tărănesc e mai slab electo­­raliceste decât partidul poporului... Atunci pentru ce toată această desfășurare de brutalitate stupidă votul administrativ de fraudă și P­S* de ultragiare a bunului simt ob­falsificare. Vrea, adică, să dove­dească inteligenta guvernamentală că partidul national-tărănesc e... neexistent de vreme ce-i pot birui în alegeri toti „independenţii“ şi papucoştii falimentului averescan„. Pe cine vrea să convingă gu­vernul cu această stupidă dovadă? I­tatea Tara? Regenţii?... E ridicol. Se i­ştesc, — de ce? E prea mult. Crede guvernul se­­rios că e în interesul ţării şi al lui să scoată din lege sistematic şi continuu, partidul national-ţără­nesc? E o întrebare la care ar tre­buie să reflecteze cu toată gravi- Ad. CARNETUL NOSTRU Teatru pentru copii In actuala stagiune se va petrece un fapt destul de straniu. Teatrul nu va mai avea copii şi copiii nu vor mai avea teatru. Din pricina teribi­lelor epidemii, părinţii sunt sfătuiţi să nu-şi trimeată copii la teatru, pentru a-i feri de aglomeraţii, iar actualul ministru al artelor, neinţe­­legând să risipească fondurile adu­nate în alt scop, nu se mai gândeşte la teatru pentru copii. Aduceţi-vă aminte de ceea ce se pe­trecuse anul trecut. Fiecare director de trupă particulară cerea ministe­rului o subvenţie pentru a pregăti spectacole de care să se bucure... co­piii, înscrisese în repertor piese fă­cute anume pentru cei mai mici de zece arii si avurăm o stagiune in care principala, preocupare a unora dintre directori era să fie pe placul copiilor, neglijând cu desăvârşire pe oamenii mari. Cuvântul „subvenţie“ pomenit mai sus, lămureşte râvna de emi a direc­torilor de trupă, precum şi lipsa de interes pe care astăzi o mai prezin­­tă o astfel de înjghebare. Nu în inte­resul copiilor mici se făcuse, anul trecut, atâta zarvă, di în interesul u­­nor copii mai mari care profitau de ideea frumoasă a câtorva idealişti. • In unele privinţe, şi în unele locuri, îdeia dăduse roade frumoase. Conti­nuarea, în anumite condiţiuni şi cu un anumit scop, ar fi folositoare. Pe copiii de azi îi pregăteşti pentru Spectacolele de mai târziu; actorii de azi devin simpatiile omului ,de mâine care şi-a legănat copilăria in soţiile şi glumele lui. Epidemia care ţine pe micii spec­tatori departe de sălile teatrelor, va trece. Peste puţină vreme copiii vor veni iar să asculte piese de Strind­berg... In lipsa unui teatru pentru ei, tea­trul Naţional ar putea umple golul. Are şi mijloace şi repertor. Unul din­tre cele trei matineuri săptămânale poate fi dăruit copiilor care s’ar a­­muza cu folos la Curcanii Simeona ori Pepelea, Fata Aerului, Ocolul Pă­­rt­­ntului„ şi la atâtea alte fantezii spectaculoase care ne amintesc şi nouă zilele de aur ale copilăriei noastră Cum, probabil, „subvenţioniştii“ vor agita din nou ideia teatrului pentru copii, n'ar fi rău ca teatrul Naţional să se gândească din vreme şi să pregătească spectacolele pentru care e foarte bine înzestrat. 7 A. de Herz DE LA LIGA NAŢIUNILOR D. EDUARD BENES preşedintele comisiei a 111-a (a­­l securităţii şi dezarmamentului) G­lose politice... Tâlcul unei orientări „Liga Apărării Naţionale Creş­tine“ care se dedase înmulţirii prin sciziparitate, ajunsese în ultimul timp să fie risipită în trei directă: Liga, d-lor Şumiţeanu şi Cătunea­­nu. Ligă d-lui Pază Iliescu şi Liga d-lui A. C. Cu­za. Ori, se anunţă acum că Liga d-lui Paul Iliescu caută să se orienteze spre unul sau altul dintre partidele politice; convorbiri ar fi avut chiar loc între d. Paul Iliescu şi unii oa­meni politici. De bună seamă, tatonările aces­tea sunt pricinuite de sărăcia voca­bularului nostru politic. Căci dacă am putut avea până acum o Ligă propriu zisă și o Ligă Statutară, ce calificativ mai putea fi oare găsit ? Decât o Ligă nebotezată, d. Paul Iliescu, consecvent părerilor sale politico-sociale, preferă o inseriere la un partid cu firmă sigură și titu­latură mai populară. Dezinteresare „Viitorul", ocupându-se, într-un articol, de alegerile parţiale, afirmă: „Guvernul a anunţat limpede că se dezinteresează complect, — cu excepţia alegerii de la Storojineţ, — de toate alegerile parţiale, nea­­vând nici un candidat oficial“. Adorabil! De când oare a nu a­­vea candidat oficial înseamnă pen­tru un guvern a se dezinteresa de alegeri ? Dimpotrivă, ştim că toc­mai atunci când candidatul e „inde­pendent în formă şi guvernamen­tal în fond, administraţia e cuprin­să de o solicitudine mai înfrigurată faţă de bietul independent. E atât de neplăcut să strângi şu­­rupul pentru vot oficial şi atât de lesne să împingi dela spate pe un independent. Ai aerul că mergi cu opoziţia. Şi desigur că administra­ţiei nu-i va fi interzis să se bucure de această plăcere oarecum perver­să. Un progres Când s’a fixat "data alegerilor par­ţiale, intri o vreme când candidaţii eventuali nu erau încă hotărâţi, cer­curile conducătoare liberale au stre­curat, cu aere de dulce sinceritate, presei bucureştene, vestea mare că guvernul nu va opune candidaţi pentru cele mai multe dintre locu­rile vacante; aceasta, se zice, spre a da partidului naţional-ţărănesc o dovadă de consideraţiune ca un „avant-gout“ al unor viitoare îm­bieri şi colaborare. După câtva timp, atunci când ter­menul ultim al depunerii candida­turilor se apropia, purtătorii bunei­­vestiri au lăsat-o mai moale şi au confirmat existenţa a vre-o 2-3 candidaturi făţiş liberale, „absolut necesare, dar... simpatice Gogoloiul de zăpadă a mers însă crescând. Şi iată că azi, cu cinci zile înainte de alegeri, partidul na­­ţionl-ţărănesc va avea însă în faţa candidaţilor săi, ridicaţi aproape pentru toate focurile vacante, can­didaţii guvernului. Candidaţi deghi­zaţi, desigur „independenţi“ pe hârtie, dar cu atât mai vârtos în­credinţaţi ocrotirei administrative. Partidul naţional-ţărănesc poate­­ deziluzionat în ce priveşte bunele intenţii liberale; trebue însă să re­cunoască că, „respectuos faţă de forme, guvernul îşi îmbracă inele­gantele politice în mănuşi de aţă proastă atunci când îl abandonează curajul cinismului. E oarecum un progres faţă de tregtţ.«­­ ’ ■ Dr. rezultatul alegerilor generale Jugoslavia­­n De la moartea lui Nicolae Pasid Jugoslavia se sbate într’o criză poli­tică endemică. Partidul radical, a că­rui unitate a fost sfâşiată prin moar­tea lui Pasid, nu mai poate guverna singur şi a fost nevoit să recurgă la acorduri de coaliţie, împestriţând guvernele şi prilejuind des repetate crize de cabinet. Dihonia din partid a mers aşa de departe, încât in ale­gerile cari s'au terminat Duminică, lupta cea mai înverşunată s'a dat intre vechii radicali mai tineri din anturajul actualului preşedinte de consiliu, Vukicevici. Prin urmare cele 112 mandate radicale, nu în­semnează nici pe departe. 112 vo­turi sigure pentru guvern în Scup­cină. Alegerile generale au avut — cel puțin aşa se spera — menirea să a­­ducă o clarificare a situaţiei politi­ce şi să asigure Iugoslaviei guver­nul tare, de care are nevoie urgen­tă în situatiunea actuală din Bal­cani. De aceea s’a vorbit de astă primăvară de o încercare eroică grupului radical Vukicevici. de­pune temeliile unui ritm partid de mijloc, nu­mire cu democraţii d-lui Davidovici. Noul partid urma să în­globeze ceea ce se chiaptă ,,oamenii de bine“ şi sub conducerea demo­craţilor, — partidul prin excelenţă al intelectualilor şi al personalităţi­lor marcante din viaţa publică şi culturală a Iugoslaviei — să dea un guvern popular şi la înălţimea situaţiei dificile de­ astăzi­ , încercarea, insă, n’a reuşit. Şi deşi făcând parte din acelaş guvern (în­ cabinetul d-lui Vukicevici sunt 3 miniştri democraţi, între cari şi mi­nistrul de externe Marincovici) par­tidul democrat i-a combătut pe ra­dicali cu violenţă. Chiar şeful par­tidului, d. Ljuba Davîdovici, l-a stig­matizat­ pe Vukicevici ca politician de rând şi şarlatan. Astfel alegerile, în loc să clarifi­ce situaţia au com­­pileat-o şi mai mult. După rezultatele cunoscute sau nu mai e posibilă continuarea coaliţiei de guvern radicalo-demo­­crate, său se rupe în două şi parti­dul democrat, cu exodul d-lui Ma­rincovici şi a partizanilor săi perso­nali, dacă d. Vukicevici nu va avea tăria să cedeze locul de preşedinte al consiliului. Deocamdată, prin ur­mare, guvernul va conta pe aproxi­mativ 90 de radicali, 20 sau 25 de democraţi şi cei 19 clericali sloveni, cari au acceptat să intre in coaliţie. O cifră insuficientă pentru guver­nare... Soluţia crizei perpetuate o vom cunoaşte zilele acestea. Ea nu putea reda insă Iugoslaviei atmosfera po­litică liniştită, de care are nevoie şi nu va pune capăt zbuciumului in­tern. Iată bilanţul politic al alegerilor, cu o concluzie a rezultatului tech­nic, care poate fi rezumat astfel: Din cele 350 mandate am obţînut, în comparaţie cu alegerile din 1920, 1923 şi 1925 . 24 Social-democraţi Germani Agrarieni sârbi Blocul croat Atenţiunea generală se îndreptată spre partidul democrat, care s’a im­pus prin atitudinea ferma a şefului său, prin marele număr de intelec­tuali pe cari îi numără între mem­brii săi, atraşi de programul unei luminate democrat». Acest partid, înfiinţat la timpul său ca­ o contra­pondere a radicalilor, cari amenin­ţau să devie atotputernici, nu cere revizuirea constituţiei actuale a ţă­rii, dar admite autonomia locală a comunelor şi a judeţelor, în opozi­ţie cu radiciştii centralişti. In ce-l priveşte pe d. Davîdovici, „omul zlei“, a fost de nenumărate ori ministru şi în mai multe rânduri prim-ministru, prezidând şi o coa­liţie de stânga în 1919. P­en­tru că preconiz,­ încă de atunci necesita­10 tea înţelegeri­ cu Radicî, vremea­ aceea petiţiona la Geneva înfiinţarea Croaţiei independente, guvernul Davîdovici a fost răstur­nat de camarila militară. D. Davi­­dovici se distinge personal prin o­­nestitatea vieţii sale publice. Şi de aceea se bucură în toată ţara de un prestigiu foarte mare. Mâna dreapta a d-lui Davîdovici este actualul ministru de externe, d. Marincovici, pe care îl cunoaştem din activitatea l­abilă pe care o des­făşoară din Aprilie încoace. D-sa trece în Iugoslavia ca unul din oa­menii politici cei mai apreciaţi la curte şi de aceea nu a­r fi o surpriză ca să i se încredinţeze preşedinţia 92 91 care pe viitorul guvern al coaliţiei radi­­calo-dem­ocratice. Cu atât mai mult cu cât 3. Şte­fan Rădici a şi exprimat dorinţa de a colabora cu un guvern democrat, iar şeful democraţilor-independenţi, d. Pribicevici, a accentuat necesi­tatea organizării unui guvern al blo­cului democrat. Indiferent de care va fi soluţia ce se va da crizei provocate de rezul­tatul alegerilor, viaţa politică iugo­slavă a făcut un mare pas înainte, zdrobind dictatura ocultă şi făţişe de până acum a partidului radical, care este un fel de partid „naţional­­liberal“ al Iugoslaviei. Liviu P. Nasta D. MARINCOVICI 11927 1925 1933 1920 Radicalii Democraţii (Davidovici) Democr. disidenţi Ţărăniştii croaţi (Ştefan Rădici) Clericalii sloveni Mahomedanii din Bosnia 111 140109 63 37 52 1­0 3 23 22_­ 61 67 70 50 21 20 22 27 16 15 18 115 8 9 5 9 390 — — — 0 KARLSBAD IOACHIMSTAL -oooo- Sau, după noua nomenclatură geo­grafică, Karlovy-Vary-Iachymov...­­ valea­ cu miracole. Hasardul — omul de afaceri al lui Dumnezeu“, cum i-a zis Voltaire — hasardul care a semănat dintr’un început pă­mântul, a aruncat acolo în înghe­­muita vale a Iegerului, cu mâna pli­nă din minunile dintâi, veşnic indes­cifrabile, ale creaţiei şi înzestrărl­­or divine... Apele fierbinţi în isvoa­­rele cărora se pare că s’a ascuns pentru eternitate o bucată de soare din vremea când şi pământul era doa­r o picătură a soarelui fără margini, — apele acelea cari îşi­ o­­feră cu atâta abundenţă binefacerile dar cari îşi ascund impenetrabil taina, sunt şi un peisaj de uluitoare emoţie poetică... Tot atât cât pri­veliştea mută de sublimă tâmpenie a unui vârf de munte golaş, tot atât cât măreţia deşertului viu al ocea­nului, poate aduce cuiva — ca în­fiorare de mister şi de sezisare a puterilor nebănuite — isbucnirea a­­celui mic vulcan de apă fierbinte pare chioara gomolel... Şi tot a­tât de covârşitor e spectacolul şu­voiului de apă turbure care la Ioa­­chimstal, scoate, par’că cu eforturi de omenească stăruinţă, din adân­curile pământului, cel mai ascuns dintre metalurile sgârceniei naturii: radium-ul. O vacanţa petrecută între aceste două puncte de miracol, în care pare că se descopăr începuturile în­seşi ale firii şi în faţa cărora orgo­lioasa ştiinţă omenească îşi recu­noaşte neputinţa, e — în afară de binefacerile materiale — o bună te­rapie de contact cu misterele... De unde şi cum vine această apă fier­binte care din negurile primare ale pământului, de veacuri nenumărate, se oferă, mereu aceiaşi şi la aceiaşi temperatură, omului? Ştiinţa care se joacă cu nevăzutul rămâne mută înaintea acestui văzut asa de tan­gibil... m Karlsbadul a ajuns anul acesta, maximum notat pe tabela de frec­ventă la 1912. Peste 60.000 de oa­meni din fonie­tarile lumii au venit să se întremeze la fântânile lui bi­necuvântate. Românii mai mulți ca oricând au fost în primele rânduri ale tablei procentuale. Nu erau rare momentele şi locurile în cari te simţeai ca într’o localitate de cură românească... Si te-ai fi simtit dacă ordinea, curăţenia, metoda, liniştea si cadrul administrativ nu ti-ar fi amintit că eşti aiurea. Că eşti adică, într’o lo­calitate, unde, deşi nevoit să vii, nu eşti la discreţia asasină a munici­palităţilor cari îşi bat joc, a restau­ratorilor cari te otrăvesc şi a hote­lierilor cari te pradă.» Şi Karlsbadul e una din capod­o­­perile de gospodărie comunală ale aglomerărilor de oameni. 60.000 de oaspeţi veniţi în scurtul răstimp de 3 — 4 luni într’un oraş care dacă are 20.000 de locuitori, nu prileju­­eşte în niciun moment nici exploa­tările murdare nici dispreţuirea cli­entelei. Oricând, fiecare îşi poate găsi locul ca să trăiască după pun­ga lui, fără a suferi foametea sau mizerias. E farmecul de seamă al faimoasei localităţi a lui Carol. Farmecul a­­cesta complectează dulcea şi bizara împerechere de oraş şi sat care dis­tinge minimala cetate a anelor vii. Ai la îndemână toată eflorescenţa rafinată a urbanităţii începând cu vitrinele seducătoare şi sfârşind cu concertele simfonice de reputaţie mondială, alături de toate desfătă­rile câmpului liber. O concentrare inteligentă­­i sus­­ţinută de toate darurile recreatoa­re căreia ordinea discretă si preci­sa ai curei (operă a priceperii aten­te a directorului Gitchner) îi garan­tează buna armonie, fac Karlsbadul nu numai un loc de tămăduire ci o grădină de odihnă deplină. La trei sferturi de oră de auto­buz se află Ioachimstalul, uimitoa­­rea oază­ de radium care, între pă­­reţii strâmţi de brazi ai munţilor împletiţi trudnic, oferă omului cea mai rară dintre economiile străvechi ale pământului. Şase mii de oameni au găsit, vara aceasta loc şi dar de sănătate în această aşa de mică o­­rânduire balneară. Menit să fie, în­ curând, locul de întâlnire cel mai căutat al căutătorilor de odihnă, — Iachymovul se oferă cu amiciţia şi regulă celor ce-i năpădesc capa­citatea de a primi Voi mai scrie despre el. DEM. THEODORESCU * Administraţia căilor ferate Citind declaraţiile noului director general al căilor ferate — prin care şi a schiţat programul de activitate — rămâi cu impresia că instituţia încredinţată conducerii d-sale nu are nevoe decât de mici reforme admi­nistrative pentru ca să funcţioneze de minune. D. Theodorescu ni­ a vor­bit de reorganizarea administraţiei căilor ferate, de Încadrarea persona­lului, de controlul gestiunei şi alte chestiuni de acelaş ordin. Latura financiară a problemei normalizării căilor ferate nu a fost atinsă de d-sa decât incidental. Acest fel de a privi problema dru­murilor noastre de­­ fel ni se pare profund greşită. De netăgăduit că se pot aştepta multe îndreptări în mer­sul căilor ferate din buna orânduire a serviciilor administrative. Cu toa­te acestea nu trebue să uităm că la conducerea instituţiei s'au perindat, de la război Încoace şi oameni price­puţi şi de bună voinţă iar numărul legilor de organizare şi reorganizare sunt o mărturie a sforţărilor făcute în această direcţie. To­tuş căii« fe­rate merg prost $i aceasta e o do­vadă că in altă parte trebue cântat — in special, leacul. Şi una din mărturiile incidentale ale noului director general ne lămu­reşte pe deplin: In cei aproape zece ani dela război încoace 8*80 Înlocuit 100 klm, sine In loc de 1000 klm. câte ar fi trebuit să se înlocuiască. Apoi d-sa ne-a vorbit de sume mari ce sunt necesare pentru înmulţirea atelierelor, a depourilor de maşini, a centrelor de triaj, etc. Acestea pentru ca să se asigure o bună utili­­zare a reţelei şi a materialului ru­lant existent. Prin urmare, oricât am încerca să mascăm factorii pro­blemei, pentru ca să dăm satisfacţie acelor din guvern cari nu se pot îm­păca cu gândul că avem nevoe de capitalul străin, adevărata ei desle­­gare nu va fi obţinută decât odată cu împrumutat de refacere. Cât pri­veşte ordinea în administraţie, ea va fi realizată treptat însă in nici un caz Înainte de dotarea căilor fe­rate cu un utilaj bun de întrebuin­ţat. Gipsuri administrative au fost în trecut şi vor 1i şi în viitor insă ele nu se vor restrânge atât de mult ca acum asupra funcţionării căilor ferate, atunci când va exista ce să le pună în funcţiune. J. C. F. Franţa rupe relaţiile di­plomatice cu Sovietele? PARIS, 12. — Preşedin­tele comisiunii franceze pentru tratarea chestiu­nilor financiare cu Rusia sovietelor, d. de Monzie, a declarat ziarului „A ve­­nit că guvernul francez n'a urmărit numai reche­marea ambasadorului so­vietic Rakowski de la Pa­ris, ci vrea să rupă rela­țiile diplomatice cu Ru­sia. NOTE D. GENERAL AVERESCU nu se teme că va f abandonat de parti­zanii săi, cu toate vicisitudinile prin cari trece partidul poporului, D-sa e sigur că partizanii nu-l vor pă­răsi, fiindcă... n’au unde se duce! Adevărat. Cine să primească oa­meni atât de compromiși? De unde se vede că d. general A­­verescu, lăsăndu-şi partizanii să „opereze" ca un codru în bulgerul sta­tului, nu făcea decât să-şi... consoli­deze partidul! * GUVERNUL citează ca un merit faptul că a ieftenit explozibilul în­trebuinţat la exploatarea minelor de aur, de­oarece aceste exploatări în­cetaseră lucrul şi lăsaseră pe mun­citori pe drumuri, tocmai din prici­na scânpetei explozibilului. Foarte frumos . Dar de ce ajunsese explozibilul aşa de scump ? Fiindcă-l scumpise guvernul. Și iată cum guvernul ajunge să trâmbiţeze ca uit mare merit repa­rarea propriilor sale nerozii!: * OFICIOSUL averescan ameninţă iar cu restrângerea libertăţii presei. Ameninţarea, fireşte, nu turbară pe nimeni, fiindcă n’ar putea­­ tradusă în fapt decât atunci când averesca­­nii a revenita putere, şi in privinţa aceasta... Interesant însă e motivul acestui nou acces de furie împotriva presei. E faptul că ziarele publică amănun­te asupra urmăririi judiciare înce­pute împotriva foştilor demnitari a­­verescani, cari au plecat dela pute­re cu pufuşor pe botişor. Se înţelege, dacă n'ar fi ziarele cari să le dea în vileag isprăvile, foştii demnitari averescani cari par­lamentează acum cu procurorii, ar continua să fie... oameni de treabă. NAZBATII CUM VINE ASTA? Multe mai învaţă omul că-t trăe­­şte. Uite, de pildă, eu nu ştiam ce-o să aflaţi mai la vale, dacă vreţi să mă citiţi. Ministerul instrucţiunii publice a­­nunţă pe studenţii din străinătate că, pentru a obţine carnete de iden­titate pe căile ferate, trebuie să facă dovada că sunt... bacalaureaţii. Vasazică există studenţi la univer­sitate care nu au bacalaureatul? Pr­obabil că bacalaureatul se ia du­pă licenţă! N'am ştiut. Ministerul de război pregăteşte şi el o circulară prin care anunţă că toţi coloneii, doritori să înainteze la gradul de general, trebuie să facă dovada că au trecut examenul de maior. Kix. Citiţi la ultima oră: Soluţionarea chestiunii optanţilor se amână din nou? NOTE AGRICOLE Calitatea produselor noastre agricole din 1927 de P. ROSIADE Greutatea hectolitri­că a cerealelor 1927 -owe- Un recent comunicat oficial con­stată şi el ceea ce noi am arătat mai de mult şi anume că producţia pă­ioaselor recoltate în vara anului cu­rent, după estimaţiile provizorii fă­cute până acum de consilieratele a­­gricole judeţene, deşi slabă cantita­tiv, este de o calitate mult superioa­ră; în acest fel, deficitul ce înre­gistrează producţia respectivă din punct de vedere cantitativ este cu prisosinţă recompensat prin calita­tea produselor despre care este vorba. In adevăr, producţia la hectar a păioaselor 1927 este o producţie sla­ba, cifrându-se — după datele ofi­ciale — la 8,6 chintale la ha. pentru grâu; 8,5 chintale pentru secară; 7,5 chintale pentru orz şi 7,8 chin­tale pentru ovăz. Aceste cifre trebuiesc luate no­­rm­al ca d­ate provizorii, datele defi­nitive, ce rămân a fi cunoscute mai târziu, putând modifica în plus sau în minus evaluările făcute până azi- In treacăt vom observa, în ce j­e priveşte, că cifrele cari arată astăzi producţia la hectar a păioaselor ni se par — cu excepţia grâului poate — cam optimiste. Care este însă greutatea hectoli­­trică a cerealelor de mai sus şi pe ce se întemeiază afirmaţia că pro­ducţia păioaselor 1927 este de o ca­litate superioară, faţă de producţia aceloraşi păioase în anul trecut (1926). De obicei, analiza produselor a­­gricole din fiecare an se face de staţiunea agronomică centrală care publică apoi rezultatul acelor anali­ze, dar operaţia analizei cere de o­­bicei timp, iar publicarea rezulta­telor analizei întârzie uneori şi mai mult. A. Pentru­ a ne pune la îndemâna în c­i­p provizoriu primele elemente de orientare în această privinţă, consilieratele agricole judeţene exa­minează de regulă în mod sumar produsele agricole respective şi procură date aproximative, dacă nu referitor la puritatea produselor, cel puţin­­ în ce priveşte greutatea hec­­tolitrică a aceloraşi produse, cali­­tatea recoltei fiind — între altele — în funcţie de starea de puritate şi de greutatea hectolitrică a pro­duselor obţinute. Admiţând ca valabile, prin urma-­­re, greutăţile hectolitrice stabilite cu aproximaţie de consilieratele agri­cole pentru recolta păioaselor 1927,­ constatăm că grâul 1927 are ca­ greutate hectilitrică medie pe tara întreagă 76 chgr- fată de 73,7 chgr.­ în 1926, secara 1927 are 70 chgr.­ faţă de 69,7 chgr. în 1926, orzul 1927,li are 64 chgr. fată de 61,5 chgr. iin 1926 iar ovăzul 1927 are 46 chgr. | faţă de 45,7 chgr. în 1926. Pe baza ■ acestor cifre însă trebue să mai­­ constatăm că diferenţa în plus a­ greutăţii hectolitrice pentru păioa-­­ sele 1927 faţă de aceleaşi păioase­­ dîn 1926 nu este atât de mare ca sa­ poată proclama o superioritate re­marcabilă a primelor fată de cele­ de-al doilea, căci grâul 1927 este numai cu 2,3 chgr. mai greu de­cât grâul 1924, secara numai cu 0,3 chgr. decât secara 1926, orzul 1927, cu 2,5 chgr. de cât orzul 1926 iar ovăzul 1927 iarăşi de-abia cu 0,3 chgr. mai greu de­cât ovăzul 1926­! De aceea socotim că diferenţa de greutate hectolitrică între 1927 ş£ 1926, prezintă cu adevărat o deose­bită importantă, pentru păioasele despre cari este vorba), mai ales a-j­tunci când ne referim la calitatea lor pe provincii. Căci în acest caz, constatam^jj^ (Citiţi continuarea In pag. 6­a) CHESTIA ZILEI UNGARIA IA SOCIETATEA NAȚIUNILOR de Ş­RI­AND.­­ De ce cereţi dv., ungurii, armată APONY. — Ca să putem încheia şi noi păduri neagresiune...

Next