Adevěrul, ianuarie 1930 (Anul 43, nr. 14118-14141)
1930-01-02 / nr. 14118
750 lei pe un an ABONAMENTE; 300 lei pe 6 luni 200 lei pe 3 luni | ». 'OB A1PL 41 — 1®, 14111 * J©| 1 Ianuarie 1910 '^/|i Adevărul FnitfTIATniPT . AL. V. BELDIMAN 1885—1897 lUflMIUW. CONST. MILLE 1897—1926 In străinătate » 4 pagini dubla ]LEI 3 BIROURILE: București, Str. Const. Miile (Sărindar) Mo. 7—9—1! Direcţia 357/72. Administraia 367 69. TELEFOANE : Centrala: 306/87, 324/73, 326/79, 353/54 Provincia : 310/66. „Viitorul“ anunţă cu satisfacţie că, in Franţa, s’au redus impozitele. ...Da, dar Franţa nu l-a avut zece ani pe d. Vintili Brătianu dictator financiar! Morala unor zvonuri In ultimele zile, au circulat diferitezvonuiri, cari de carimai alarmante, cari de cari mai grave. Daci mimai unul din ele ar fi fost sau ar fi adevărat, ar fi şi cuvânt pentru o serioasă îngrijorare, căci situaţia economică şi financiară a ţării, consecinţele ce decurg din ea, nu sunt de natură a îngădui credinţa, că ea ar mai putea rezista jocului unei crize. Toate zvonurile acestea însă au pornit de la aceiaş afirmaţie fundamentală şi au ţintit aceiaş problemă: problema constituţională, fie sub forma unei probleme a regenţei, determinată de o pretinsă demisie sau intenţie de a demisiona a prinţului Nicolae, fie sub forma unei probabile redeschideri a cestiunii Carol. Din cercurile guvernamentale cele mai autorizate însă, zvonurile au fost desminţite. Noi acceptăm desminţirea şi o considerăm veridică. Rămâne nu mai puţin in picioare faptul, pe care rolul nostru de organ al opiniei publice ne obliga să-l înregistrăm, că mai de mult in public circula svonul că o nouă criză în regentă se pregăteşte si că de aceia desminţirea din sursă guvernamentală nu a găsit în marele public crezare. Faptul acesta însuşi reclamă o deosebită atenţiune şi scoate în evidenţă un fapt, peste care ar fi o greşală mare, ca cei responsabili de ordinea şi liniştita desvoltare a ţării, să treacă lăsând evenimentele să se desfăşură fără conducere .Opinia publică a devenit atât de sensibilă şi consideră împrejurările ca fiind atât de delicate, încât e dispusa să creadă orice zvon, fie ei cât de fantastic, îndată ce se referă la iminenţa unei crize. O asemenea stare, de spirit, nu se poate explica, decât din conştiinţa că este ceva şubred în ordinea constituţională şi legală, aşa cum a fost întemeiată după moartea regelui Ferdinand. Avem un rege copil şi avem o regenţă, în sine această stare de lucruri nu e liniştitoare. Dar moartea regretatului regent Buzdugan şi evenimentele ce i-au urmat, au răpit marelui public încrederea în natalitatea şi forţa factorului care, din esenţa sa şi prin rolul său, trebuie să fie arbitrul situaţiei şi piatra unghiulară a edificiului politic al statelor. întărirea, consolidarea acestui factor, trebuie să fie una din marile preocupări ale guvernului şi ale opoziţiei conştiente de răspunderile ce-i incumba şi ei. Zvonurile cari au circulat zilele acestea au fost dezminţite. Ele trebuie socotite ca false. Dar faptele la cari s’au referit nu sunt de domeniul acelora cari îi omeneşte imposibile. Dimpotrivă opinia publică aşteaptă de aceia să vadă înfăptuindu-se ceva care să excludă hazardul şi surprizele neplăcute şi să dea înăuntru şi în afară impresia, că stabilitatea regimului nostru constituţional, e ancorată în realităţi apărate de bătaia vânturilor politice, a presiunilor de partid şi a aventurilor ispititoare pentru acei politiciani, cari, ştiind că nu mai pot atinge puterea pe cale legală, se gândesc la o lovitură de stat „patriotică“. In special guvernul naţional-ţărănesc, a cărui deviză a fost, a cărui raţiune de a fi şi a cărui temelie este, legalitatea, trebuie să vegheze şi sătragă învăţătură din urzelile, azi fantastice, ce se ţesuseră pe baza zvonurilor, pe cari vroim să le credem mincinoase, fiindcă aşa ni se asigură, dar în cari, cum am mai spus, marele public va căuta sâmburele de adevăr, după cuvântul înţelepciunei populare,că nu iese fum, unde nu este foc. A d. GLOSE POLITICE... Dar mai e un inerţi. Un astfel de . ■ tOIK t rtâfipitâtrfa un WiffiffTk *n această puţin ti? mobilii chediune. Oficioasei^ partÎdnlbi ’Ov publicat statutele,pe baza cărara sv;:r şi vor fi organizate cetei# ăi? vokici la 'lagărul opoziţionist, organiza(iunea. acmatif. şi, acţiunea perseverentă a guvernului pe această temă provoacă îngrijorări. Unii vor chiar .sa varier in această organizaţîune dovada unor tendinţi dictatoriale. Regenta a fost chiar prevenită. I se cmii sa reacţioneze cât mai este timp, căci atunci când se va fi turminat cu organizarea sistematica a cetelor, se va fi sfârşit si cu lib ort ă\ Ra. ■ publice din România. N’am. foSt si tiu suntem partizana exagerărilor. Nu mergem până v.t vedea in organizarea acestor fete o dovadă că șeful partidului urmărește întronarea dictaturii. Rămânem insfi. la convingerea, pe care am exprimat-o de atâtea ori.y că organizarda aceasta voinicească dar putea, într’o bună si. intop*r'." .tt&simt.jiff «Vu ImClinoastem ca nu este vorba de 'fay.zări de cote armate. Trebue ■fali#, Pf acvia, timp, .să reemioas‘ 4elP CT organizarea pe temeiul de terdMr ătă fizică, nu aste compatibilâ cu propaganda politică si nici. ,a chemarea manşelor la o viată ■e.cdi politică. Una este propovaduirea unor crezi si înregimentarea in cadrul unui program politic, si alta este frgpnizarea de cete cu spiritul de pas ivitate contondentă. Din acest punct de vedere rămânem la ceia ce am spus din primul moment: guvernul face o mare gresală când persistă pe calea apucarii organizarii voinicilor, cu sau Inra statute, iara caracter armat, dar evident cu o vădită fortă contondentă. MEMORIU Despre ce a fost in stare să spue regentei, di Vintilă Brătianu in .Octombrie 1928, milUcul nostru cititor este pe, deplin edificat. Am dat textul. Am inceput o scrie de comentarii pe care le vom continua. A i gflim să subliniem :„A singur fapt care este astăzi tv diintca tuturor oamenilor politici,. Nimeni ■unşi poate da scama! cum de a loși posibil ca.P după ted. Vintilă Brătianu a făcut enorma greşală de a "adresa un astfel de memoria recentei, a mai făcut după aceia imensa imbUHate de a-l da publicităţii. Un act Do asbmertea natură constitiKp tk. fctPl mi aii cp. caracter bi'/r.terdl. Ambele părţi suni tinute Ue o discretume vădită'. După. cum ar H fost '.Criticabil 'dacii regenta ar ii făcui o iidiscretume in jarul unm. atare, viomăriii, tot astfel d. Vinii!,: 'Brătianu era ținut la. o lipsa absolută de rxibUcRâie, pentru aceiaș considerent. memoriu — din care an. sei de guvern si de. partid își permite nu de a da sfaturi, ci de a indica linii de directive, a da invătămime cu unor minori politici un atare act poate fi acceptat farerencţiune, când el este sortit să amână secret, dar devine ofensator când este dat publicităţii Răspunsul regelnd a fost dureros pentru d. Vaitilă Brătianu. Contrar instrucţiunilor d sale. a. Mania a fost chemat la putere. Răspunsul acesta a fost de fapt o lecţie. Marele public n’a şfiut'o si află de abia acum realitatea. Anume: că d. Vintilă. Brătianu a fost irespectuos fata de Comand şi cd, din această cauză, şi-a primit răspunsul cuvenit. Cum de ni: a inirl.es toate acestea d. Vintilă Brătianu când s’a hotarit să-şi publice memoriile. iată ce apare neclar. pentru toată, lumea, political Sever ’ti de . libere expresiune a votului Vieerial. dar elder şi împotriva hntpăr&tffiitorilor de astăzi și a princeprelor ■fmmwffî traționalorănesc. Sfârşitul dictaturii în Spania De câteva săptămâni se vorbeşte rts stăruinţă despre sfârşitul dictaturii in Spania, Primo de Rivera a declarat de mai multe ori că va desfnaţa dictatura şi va reda ţării sale un regim democratic. A fixat şi termene pentru etapele acestui proces de revenire la formal, termene pe cari le-a schimbat apoi, ori de câte ori curentul viguros contra dictaturii s-a manifestat mai violent in diversele categorii de cetăţeni. Situaţia este perfect caracterizata prin faptul că Spania nu mai are astăzi regimente de artilerie. Primo de Rivera a trebuit să le desfiinţeze, deoarece toţi ofiţerii, acestor regimente au conspirat împotriva dictaturii Comploturile s’au repetat mereu iar in ultimul timp s’e putut constata chiar şi o anumită complicitate între duşmanii mai curagioşi si directoratului şi intre judecătorii tribunalelor excepţionale. Sanchez Guerra, un om politic de seamă, care a organizat unul din comploturile cele mari contra dictaturii, a fost achitat de Curţile marţiale, deşi a declarat in mod hotărât că a organizat complotul pentru ca să grăbească restituirea libertăţilor cetăţeneşti şi publice în Spania. A declarat in fata consiliului de război, că il consideră pe dictatorul Primo de, Rivera ca pe un revoluţionar, împotriva căruia este permis orice, pentru că numai astfel pot fi apărate. Adevăratele interese ale ţării In sfârşit Primo de Rivora a adus la cunoştinţa opiniei publice spaniole într’un articol publice sub proprie semnătură dictatrie a devenit inutilă şi că a sorit vremea pentru restaurarea aşezămintelor politice tradiţionale. D-sa şi-a dat seama de primejdiile imense, pe cari le ascunde un regim de dictatură și de aceia a hotărât să-l abandoneze și să redea Spaniei regimul parlamentar L. N. ARIOTICA,, ASTRA SIBIU DISPOZIŢII ANTICONSTITUŢIONALE ŞI REACŢIONARE Pe ziua de azi voi examina doua dispoziţiuni din proectul d-lui Iunian, cuprinse in art. 17 şi 25. Una este de o gravitate excepţională şi cu un caracter vădit anticonstituţional ; cealaltă pur şî simplu tragî-comică, încep cu art. 17. Atât vechea cât şi noua Constituţie, reglementând regimul presei, au stabilit o responsabilitate specială ziariştilor. Principial, şi în primul rând, răspunde autorul, dar dacă articolul incriminat tu-i semnat şi pentru că cineva trebue să poarte răspunderea unei infracţiuni, Constituţia institue o răspundere specială, a unei persoane anume fixată, care se chiamă : girantul responsabil sub vechea lege, directorul sau redactorul răspunzător sub cea nouă. Inutil să analizăm aci consideraţiunile arhicunoscute cari au dictat acest regim special. Destul să spunem numai că prin reglementarea răspunderii succesive, Constituţia a vrut să dea tuturor cetăţenilor acestei ţări posibilitatea de a denunţa abuzurile prin presă, fără a suporta riscul sancţiunilor în caz că nu-şi pot dovedi acuzaţiile. Şi într-o ţară din care abuzurile autorităţii curg cu nemiluita, regimul acesta este pe deplin justificat. Prin urmare, autorul unui delict de presă nu poate fi cercetat, descoperit şi tradus în faţa justiţiei. E un principiu constituţional, esenţial regimului presei. Dar d.luniau, in grija sa de a apăra onoarea, pare că nu înţelege şi nu vrea să respecte porunca legii noastre fundamentale. Cum ne-am putea explica altfel art. 17, pe care-l transcriu întocmai : „Este autor acel care a conceput şi redactat scrierea sau lucrarea incriminată cu intenţiunea de a publica sau care a comandat acea lucrare sub forma în care a apărut”. Nimic de zis contra definiției autn/ulta pr. , iny. diVat., col. Avem în» de făcut «o obiecțiune serioasă împotrivaintroducerii ei in delictele de presă, in cari autorul este numai cel care a semnat, indiferent,daca el sau altul a redactat sau comandat articolul. Ixtit.irunat. Ce urmăreşte d. Dunian cu introducerea acestui text ? Să dea justiţiei posibilitatea de a cerceta autorul unei publicaţiuni ? — pe acte la care a redactat-o .„sau comandat-o, deşi n’a serimat-o?. Asta nu se poate. Investigatiunile acestea sunt de esenţa dreptului comun, unde răspunzător de infracţiunea comisa este numai autorul ei, nu si in dreptul special al răspunderii pentru delictele de presă. Aici Constituţia a statornicit definitiv cine are să răspundă si nici o cercetare nu-i posibilă. Art. 17 duce la consecințe anticonstituționale, el trebue înlăturat , căci nu este de admis, față cu textul constituțional care stabilește răspunderea succesiva, ca justiția să cerceteze pe autorul unui articol nesemnat sau chiar semnat, pentru ca și această bizarerie s’ar putea produce. Cum? Foarte simplu. Inchipuiţi-vâca semnatarul unui articol apărut în „Dreptate?,“, chemat in justiţie, ar spune: autorul nu sunt. eu ci d. Vargd Madgearu ^rectorul ziarului, care mi l-a diSJAsau comandat. Declaraţiuneaâ^Sastd ar impune cercetări, confruntări, ascultări de martori etc... o întreagă procedură interzisă în materie de delict de presă. La acest rezultat vrea să ajungă dumian ? Și unde mai punem că sistemul poate duce la răsbunări pătimașe. Ide cum politicianismul nostru este capabil. Nu, art. 17, este anticonstituţional, ca si atâtea altele din proectul d-lui Iunian. El cată sa fie abolit. „De asemenea se va pedepsi şi acel care cu ştiinţă, vinde, distribue sau afişează în România publicaţiuni neperiodice ai căror autori, editori sau tipografi se află în străinătate şi dacă prin acele publicaţiuni s’ar fi săvârşit vreun delict de presă din cele arătate in art 1, 2 şi 3 (lese-majestate sau ofensă adusă membrilor familiei regale, regenţei, şefilor statelor străine — Stalin sau Horthy, de pildă — şi miniştrilor plenipotenţiar). „Dispoziţiunile acestui articol se vor aplica şi în ce priveşte publicaţiunile periodice, dacă acestea au apărut in străinătate şi dacă niciuna din persoanele declarate responsabile prin legea de faţă nu se găsesc in România“. Vă daţi seama de enormitatea acestui text ? Librarii şi chioşcarii, cari vând cărţi şi ziare străine — toţi la puşcărie, de care nu vor putea scăpa, decât dacă, înainte de a pune in vânzare cărţile şî ziarele, le vor citi cu multă atenţie de la primul până la ultimul rând ca să-şi dea seama de cuprinsul lor. Şi ei vor trebui să fie poligloţi, să cunoască bine toate limbile şi, in orice caz, să nu vândă o carte sau un ziar scris intr’o limbă necunoscuta lor. Cum de-a putut trece prin mintea d-lui ministru de justiţie o asemenea bazaconie ? E drept ca textul spune : „acei care cu ştiinţă, vinde, distribue, etc..„“ Dar ce înseamnă „cu ştiinţă“ ? E ceva cu totul relativ. Un exemplu. Un ziar românesc publică azi o telegramă, in care spune că în „Le Matin“ din Paris a apărut un articol, in care un membru al regenţei noastre este criticat şi cutare şi cutare fel. Peste trei zile, ziarul Parisian soseşte in Bucureşti şi este pus in vânzare la toate chioşcurile. «A ştiut“ chioşcarul Cs in „Le Matin" s’a comis un de^vt ? Iată o cercetări. etc... Dar fosil pus în vânzare de un chioşcar. in toată tara, el a fost d'U de 1000 de nenorociri- tremură de *rî^ iarna in cnioscurile lor pentru a-şi câştiga o bucată de pâine. Toţi la parchet ca sa se vadă dacă au pus in vânzare ziarul „cu ştiinţă“... Nu e şi trist şi ridicol? Sistemul acesta reacţionar şi inchizitorial ar trebui să aibă o limită... chiar şi la un ministru democrat. Eu numi voi imputa d-lui Iunian că dă in jurisdicţia tribunalelor ordinare delicte de presă, cum fac alţii — pentru că d-sa nu poate modifica prin lege Constituţia. Dar asemenea dispoziţiuni, ca cele cuprinse în art. 17 şi 25, sunt şi anticonstituţionale şi în acelaş timp, restrâng libertatea presei aşa cum a inteles-o Constituţia — Constituţia reacţionară a lui Ionel Brătianu, contra căreia naţional-ţărăniştii au protestat cu atâta vehemenţă în 1923 şi din cauza căreia s’au retras din parlament declarând că n’o vor respecta. D. Iunian, se pare, vrea să se ţie de cuvânt. N’o respectă înăsprind dispoziţiile ei prin legi speciale. Em. Socor ★ Dar art. 25? E de un comic irezistibil. Să-i citim aliniatele 2 și 3. Linii, forme, culori... Iser-Olga Greceanu de EUGEN CRĂCIUN Aceste însemnări nu ţintesc să fie neapărat o cronică plastică. Ai vrea să dau Adevărul-lrt. bun prieten rămas credincios convingerilor sale — chiar împotriva prietenilor înălţaţi la puncte panoramice superioare, notele mele didate de aceiaş atitudine, dar cu subiect agreabil, vreau să zic cu totul străin de. politică. Cetitorii care-şi aduc aminte de cronicile, pe care le-am publicat inViaţa Românească, in Fapta, in Revista Vremii, por pn.*, in aceste, simple, însemnări aceiaşi pasiune. — Uneori cugetată — pentru tot ceiace in creaţiunile plasticii româneşti ne ajută să trăim clipe liniştite deasupra urâtului de fiecare zi, şi vor găsi aceiaşiaiălnică repulsiune pentru producţia „artistică“ de comerţ. Există, în fiecare plastică, două arie — una mijloc de expresie, cealaltă articol de desfacere — fiecare ai rostul și cu debușeurile ei. Numai confuzia intre dânsete este primejdioasă: contra acesteia m’am ridicat. Pentru rest, fiecăruia după pofta sufletului. Dar să intrăm in subiect. Câteva cuvinte, astăzi, despre Iser şi Olga Greceanu, cu prilejul expoziţiilor recente. Un riser cald, umanizat, amabil. Fără îndoială, Iser a evoluat. Un talent vânjos şi ager ca al său nu putea tropăi un loc. Dar gustul nostru n’a evoluat oare cel puţin tot atât? Dacă iubiţi retrospectivele, şi NOTE SERUL liberalilor spune în îndrumările date organizaţiilor, că partulul naţional liberal are dreptul să nădăjduiască in ajutorul votului obştesc. De ce nu? Mai ales dacă votul obştesc îşi va asocia şi... ajutorul jandarmeriei! * FIERBEREA politică din ultimele zile a făcut pe averescani să se creadă in ajunul venirii la putere. Averescanii cred că soarta partidului poporului este ca toate, bn- PP ?i rele, ,să-i vie de sus, pe negândite. După cărămidă, para mălâiată! ★ CAMERA deputaţilor ■ avoid Ifrdttctm acr A ge prezentat de miniştrii de finante, form care se fac man reduceri de impozite. Pentru a evita vreo confuzia precizăm că e vorba de Camwa imp. ceză. CARNETUL NOSTRU Seminebuni-semiresponsabili ? Intr’un cerc ite iniiiectuali: a.vor afi* medici,,profesori şi scriitori se discuta ori despre câteva procese celebre, venite in timpii din urmă îneintea juraţilor. L’coul ultimelor procese criminale de)» noi nu se pierduse, cu totul Se analiza mobilul sufletesc al actelor monstruoase. Şi unii credeau că crimele senzaţionale de care presa s a ocupat odată erau expresia unei societăţi în decădere morală, şi in degenerare fizică. Alţii credeau mai degrabă, că ne aflăm in faţa unor cazuri neexcepţionale, observate in toate timpurile. Sa amintit cu acest prilej faptul, că marile centre europene: Berlinul, Viena, Parisul şi acum Düsseldorful — şuvit terorizate de indivizi anormali, adevărat, măjiştri patologici, a căror crime, analizate, sunt fapte ale unor demenţi stranii, mai toţi aceşti criminali dând dovadă de o judecată rece, chibzuită şi logici in acţiunea şi in vorba lor, încât te îndoieşti dacă ai în faţă oameni nebuni. Şi totuş, pachietrii care studiază mereu asemenea indivizi, ii plasează într un grup de bolnavi ai sistemului nervos, în care intrigenia nu v, deloc, atinsă, iar,— după moartea lor— nu se găseşte nici o leziune cerebrală, ca la alte categorii de demenţi. Dar atunci de ce-i clasează intre... nebuni? II. clasează astfel socotind că sufletul omenesc nu e compus numai din inteligenţă, ci şi din afectivitate, iar criminalii de care vorbim ar fi atinşi de grave tulburări ale afectivităţii, ale sensibilităţii sau ale caracterului, fără, ca, inteligenţa, lor să fie zdruncinată! Pentru aceşti dezechilibraţi ai afectivităţii profesorul Grasset a inventat termenul de „semifous“ (seminebuni). Ca urmare, a venit caracterizarea juridică de: „semi responsabili “Turiştii şi psiebiatrii se împart, în privinţa lor, in două tabere: turiştii cer pentru „semi responsabili“ pedepsele cele mai grele (şi ghilotina), iar psiehiatrii cer internarea în ospicii. Nimeni, fireşte, nu cere absolvirea, căci Societatea are şi ea dreptul de a fi apărată, de câini turbaţi, deşi nici aceste animale nu sunt vinovate de turbarea lor. Doctorul Ygrec dacă amintirea vi-i fidelă, evocaţi pe Iser din 1919. Câte din lucrurile de atunci nu ne-ar găsi astăzi mai pregătiţii Desigur, linia era mai aspră, formele mai dure, culoarea mai abstractă... Astăzi, totul este mai accesibil şi mai blând. "Cu câtă emoţie îmi rechem totuşi acele imagini de siguranţă şi ele orgoliu prin care linii şi culori aveau străluciri de oţel, şi care zguduiau prin singura formă tolerabilă a intoleranţei: necruţătoarea tinereţă» ISER CHESTIA ZILEI LEGEA CONTRA PRESEI D-NII IUNIAN ȘIGOGA. — Deal cu deal se întâlnește, dar încă om eu om ! Politica financiară a partidului liberal Ea perseverează in greşeli«? din trecut Credinţa noastră era că demagogii îmitre ei sunt sinceri, că minciuna nu le este decât o unealtă politică. Or, spre uimirea noastră, liberalii desmint această credinţă: lipsa de sinceritate este deopotrivă plosită in raporturile cu naţiunea ti in legăturile lor reciproce, din îViO-up partidului picat „ri cjliTii .îsrt umTndrumări date orgaiii/aţiuniţeiiiu'. in vederea alcătuirii urmi'Iul viitoarei activităţi a dudui liberii“ pentru ca să ne seama până unde merge obişnuinţa de a mistifica lucrurile. . Ne-am fi aşteptat ca în momentul căii,, conducerea partidului liberal a luat '.ptărîrec să-şi modifice programul şi t ,ori.e şi practicile, să se fi produs şi_%jă rturisirea greşelilor cari justifică.uarosirea vecinului program. In loc de aceasL susă, broşura prin care comitetul execimiv al partidului cere şefilor deOrganizaţii Judeţene să-şi spună pa . ,lpa asupra ceeace ar trebui să fie ,pur program, este un lung şir de mistificări. Nici una din greşeim, mari cari au provocat desorganizari,a' şi ruina tării nu este recunoscută. Pentru conducerea Partişului liberat nu există nici enormei,, deficite bugetare, idei desorganizar,,a vieţii economice prin politica ' d/e revalorizare şi prin izolarea României, nici chestiunea industrializării forţate şi a sacrificiilor inutile pe care le-a impus. Drept unică justificare a nevoii de a-şi modifica programul financiar şi economic, partidul liberal invoacă situaţia generală din Europa şi greşelile guvernului naţionalţărănesc. In ce priveşte chestiunea vitală a capitalului străin, conducerea partidului liberal reeditează vechia teorie cu tendinţele acaparatoare ale finanţei internaţionale şi primejdia de a ni se impune în regim colonial. . „Partidul şi guvernul naţional-liberal — spune broşura comitetului executiv — a socotit ca, nu trebue să ceară cu orice preţ sprijinul financiar din afară pentru că ţara să fiu fie expusă a primi un regim colonial] ". . De aceea a organizat economia naţională pe baza formulei „prin noi înşine" iar singura concesie pe care se pare că este hotărât s’o facă în această, direcţie este că nu va mai întrebuinţa această expresie. O bănuim, cal puţin, am mai întâi ni t-o in -plu că ii am Htextuî broşurei. Drejlt dovadă că politica sr ere, cea brună, şeful partidului liberal, invoncă situaţia lăsată în 1928, in moti.untul retragerii dela guvern şi anume: incheerea convemţiuniior petiuru stabilizarea monetară şi confemimiea lu Germania Tubile cuvinte actele cari ne-au adus controlul străin şi au marcat capitularea d-lui Vintilă Brătianu pe chestiunea recunoaşterei şi revalorizării rentelor române din Germania sunt, prezentate ca dovada succesului politicii financiare liberale. Singurul progres important în chestiunea capitalului străin ar fi declaraţia că partidul liberal socoteşte ,,... ca un punct de căpetenie al politicii noastre (sale) financiare că angajamentele luate tretouesc împlinite cu orice sacrificiu“. Cat priveşte însă, formula, participării capitalului străin in România, partidul liberal n'a schimbat pe cea din trecut.*In întreprinderile economice care sunt, in legătură cu apărarea naţională sau care condiţionează funcţionarea economiei naţionale capitalul şi munca naţională trebue să aibă un rol precumpănitor în colaborarea cu capitalul străin”. Prin urmare, aceeaş energţie, în /■o ,priveşte" regimul intreprenderilor inimei v, n "larii ! Chestiunea deficitelor bugetare a despirituri din trecut din finanţele publice, partidul liberal o desteagă lesne: „Trebue să reluăm politica de bună gospodărie a cheltuelilor şi veniturilor începută de la 1922..." Această, afirmaţie dă singură întreaga măsură a învăţămintelor trase de d. Vintilă Brătianu din lecţia aspiră a, deficitelor bugetare. Pentru d-sa, nu există nici un motiv de a se aduce vre-o modificare practicelor financiare care au dus la, dezorganizarea finanţelor publice şi la ruina creditului statului. (Citiţi continuarea în pat. ll-a). NAZBĂTII MEREU... Oficiosul liberal are o rubrică, în care atacă violent guvernul şi pe care o intitulează permanent: „Dela o zi, la alta...“ ...Dela o zi, la alta — tot mereu în opoziţie! Kix ★ Să fim bine dumiriţi: prima pagină a operii lui Iser a fost o pagină de polemică. Iser a debutat ca pamfletar, împotriva picturii idilice şi convenţionale pe care o foloseau, cu mijloace modeste, pastişeurii lui Grigorescu sau Lukian, şi împotriva picturii cu reţete de carte culinară a şcolilor de bele-arie, s’a ridicat acea pleiadă de tineri — maeştrii de azi ai paletei româneşti. La niciunul din aceştia, răsvrătirea n’a fost mai insolentă, decât la Iser, la nici unul nu a îmbrăcat forme mai răspicate şi mai eficace. Sântem doar din ţara unde cel mult cântarea la ureche se zice in surdină. Primele pânze ale lui Iser au vorbit aşa ca să se poată auzi. Şi s’a auzit de vată din inchis. Orice ştie astăzi, şi tură şi cartea de orice mărit deosebire. Iser Jean — „pervi am dori — nu fal tablouri per salonul care se deschide odată la şapte zile, pentru sofragerie, sau pentru odaia de culoare cu tapete roze şi perdele azurii. Dar s’a priceput oară, fie numai şi de profesionişti, că pictura nu implică numai decât subiect „frumos“? Fără a admite asemenea temerităţi, Iser pare tot mai dispus a nu stărui in exclusiva unei atitudini contrare. Predilecţia sa pentru „tipuri“ şi pentru „tipic“ s-a atenuat. Viziunea sa, mai cuprinzâtoare, mai prietenoasă, îmbrăţişează aspecte tot mai puţin tranşante şi aride. Viaţa din pânzele sale este mai puţin „caracteristică“, dar cu cât mai simţită şi mai vibrantă. Să nu exagerăm: Iser nu va fi niciodată un voluptuos al culorii — ca Pătraşcu, sau Tonitza (să mi se erte apropierea) — şi nici un magistru al efectului, ca Ştefan Popescu, ori Steriade. Iser de astăzi este insă la jumătate drum între Iser de altădată şî pictura picturală. (Citiţi continuarea in pagina lu-a).