Afirmarea, 1938 (Anul 3, nr. 1-12)
1938-01-01 / nr. 1-2
Literară-Socială E Dir^ri »JE „ ^ s T R .1 ", DESPARTAMANTUC SATU-MARE. REDACTORI: CONST. GH. POPESCU ȘI OCTAVIAN HULEANU ANUL III — No. 1. - IAN -FEBR. 1938 Conştiinţă Dacă există conştiinţă naţională la poporul român nu mă întreb, cu toate că s’a afirmat şi neexistenţa ei, întâmplările din cei din urmă ani cred că nu mai dau drept nimănui să se îndoiască. Când o parte a acestui popor face jertfa a sute de mii de oameni pentru desrobirea celeilalte părţi, când se întâmplă acte cu unirea Basarabiei, Transilvaniei şi Bucovinei, când, după sacrificii supraomeneşti, acest popor poate duce un nou războiu cu victorie strălucită pentru apărarea unităţii sale, şi chiar apărarea intereselor mai mari europene, îmi pare că ceea ce pune Ernest Reman ca esenţială condiţie pentru o naţiune, se află în întregime îndeplinit: există şi moştenirea comună a trecutului şi mai ales consimţimântul de a trăi în comun, precum şi dorinţa de a face de aci înainte fapte mari în comun. Desigur războiul modern, în care iau parte forţele naţionale intensificate la paroxism, e un prilej favorabil de cunoaştere a valorii prin măsurarea puterilor şi prin rezultate. Dar când te întrebi cum a căpătat poporul român, în massa lui, această conştiinţă, trebue să recunoşti că te afli aproape în faţa unei taine. In afară de limba comună, desigur nu mică a fost contribuţiunea cărturarilor, începând cu cronicarii vechi şi sfârşind cu ziarul şi cartea actuală. Insă răspândirea cărţii şi posibilitatea citirii şi asimilării ei au fost atât de reduse, încât nu numai aci este explicarea. Pentru regat, timpul de şcoală şi de serviciul militar a fost hotărîtor, dar pentru întreaga Românime poate au contribuit mai mult unele influenţe geografice şi etnice. Râurile care străpung munţii şi se împrăştie, însoţite de drumuri umblate, din Ardealul central Geografic spre cele patru vânturi, păsurile destul de numeroase, Dunărea, care permite o circulaţie relativ vie de transporturi şi de pescari din ţinuturile sârbeşti până la Mare, chiar munţii care adună în fiecare an păstori de pe o clină şi de pe cealaltă, apoi mişcările de populaţie sunt atâtea forme şi atât de numeroase: emigrări peste munţi din motive politice, de suprapopulaţie, din nevoi pastorale, din nevoi economice şi de colonizare, de foamete, de molimă şi răzmeriţă, bâlciuri, târguri, hramuri religioase, istă atâtea prilejuri de continuă frământare, de continuă osmoză şi endemoză, de unificare nu numai a sângelui, a limbii şi obiceiurilor, ci şi a conştiinţei Cei de curând veniţi păstrau amintirea locului de plecare şi nu se simţeau înstrăinaţi în pământul nou, legau firul între satul de baştină şi satul de adopţiune, până s’a ajuns la ţesătura deasă şi variată a unei singure concepţii despre ţară şi neam. Dar nu am pretenţia să explic prin aceste puţine cuvinte un fenomen atât de complex. Acestea sunt numai indicaţiuni, care au nevoe de adâncire, lucru nepotrivit cu cadrul acestei expuneri. Avem conştiinţă naţională, dar avem supt o formă în care intră multă parte de subconştient. Aceasta e departe de a fi un defect, căci partea subconştientă e cea mai temeinică. Insă pentru intensificare e nevoe de o bogată parte conştientă. Atunci se va putea numi cu adevărat conştiinţă. Cred că aceasta e o necesitate pentru neamul nostru. Ne trebue o conştiinţă cât mai uniformă şi mai deplină, cât mai puternică şi mai răspândită. Şi o cred din două motive: Unul s'ar putea numi intern. In România de azi se unesc întâia oară părţi din neamul româ de GEORGE VACSAN !