Afirmarea, 1938 (Anul 3, nr. 1-12)

1938-01-01 / nr. 1-2

Literară-Socială E Dir^ri »JE „ ^ s T R .1 ", DESPARTAMANTUC SATU-MARE. REDACTORI: CONST. GH. POPESCU ȘI OCTAVIAN HULEA­NU ANUL III — No. 1. - IAN -FEBR. 1938 Conştiinţă Dacă există conştiinţă naţională la poporul român nu mă întreb, cu toate că s’a afirmat şi neexistenţa ei, întâmplările din cei din urmă ani cred că nu mai dau drept nimănui să se îndoia­scă. Când o parte a acestui popor face jertfa a sute de mii de oameni pentru desrobirea celeilalte părţi, când se întâmplă acte cu unirea Basarabiei, Transilvaniei şi Bucovinei, când, după sacrificii supraomeneşti, acest popor poate duce un nou răz­­boiu cu victorie strălucită pentru apărarea unită­ţii sale, şi chiar apărarea intereselor mai mari eu­ropene, îmi pare că ceea ce pune Ernest Reman ca esenţială condiţie pentru o naţiune, se află în întregime îndeplinit: există şi moştenirea comu­nă a trecutului şi mai ales consimţimântul de a trăi în comun, precum şi dorinţa de a face de aci înainte fapte mari în comun. De­sigur războiul modern, în care iau parte forţele naţionale inten­sificate la paroxism, e un prilej favorabil de cu­noaştere a valorii prin măsurarea puterilor şi prin rezultate. Dar când te întrebi cum a căpătat poporul român, în massa lui, această conştiinţă, trebue să recunoşti că te afli aproape în faţa unei taine. In afară de limba comună, de­sigur nu mică a fost contribuţiunea cărturarilor, începând cu cro­nicarii vechi şi sfârşind cu ziarul şi cartea actua­lă. Insă răspândirea cărţii şi posibilitatea citirii şi asimilării ei au fost atât de reduse, în­cât nu numai aci este explicarea. Pentru regat, timpul de şcoală şi de serviciul militar a fost hotărîtor, dar pentru întreaga Românime poate au contri­buit mai mult unele influenţe geografice şi etnice. Râurile care străpung munţii şi se împrăştie, în­soţite de drumuri umblate, din Ardealul central Geografic spre cele patru vânturi, păsurile destul de nume­roase, Dunărea, care permite o circulaţie relativ vie de transporturi şi de pescari din ţinuturile sârbeşti până la Mare, chiar munţii care adună în fiecare an păstori de pe o clină şi de pe cea­laltă, apoi mişcările de populaţie sunt atâtea for­me şi atât de numeroase: emigrări peste munţi din motive politice, de suprapopulaţie, din nevoi pastorale, din nevoi economice şi de colonizare, de foamete, de molimă şi răzmeriţă, bâlciuri, târ­guri, hramuri religioase, istă atâtea prilejuri de continuă frământare, de continuă osmoză şi en­­de­­moză, de unificare nu numai a sângelui, a limbii şi obiceiurilor, ci şi a conştiinţei Cei de curând veniţi păstrau amintirea locului de plecare şi nu se simţeau înstrăinaţi în pământul nou, legau firul între satul de baştină şi satul de adopţiune, până s’a ajuns la ţesătura deasă şi va­riată a unei singure concepţii despre ţară şi neam. Dar nu am pretenţia să explic prin aceste pu­ţine cuvinte un fenomen atât de complex. Acestea sunt numai indicaţiuni, care au nevoe de adân­cire, lucru nepotrivit cu cadrul acestei expuneri. Avem conştiinţă naţională, dar avem supt o formă în care intră multă parte de subconştient. Aceasta e departe de a fi un defect, căci partea subconştientă e cea mai temeinică. Insă pentru intensificare e nevoe de o bogată parte conştien­tă. Atunci se va putea numi cu adevărat conştiin­ţă. Cred că aceasta e o necesitate pentru neamul nostru. Ne trebue o conştiinţă cât mai uniformă şi mai deplină, cât mai puternică şi mai răspân­dită. Şi o cred din două motive: Unul s'ar putea numi intern. In România de azi se unesc întâia oară părţi din neamul româ­ de GEORGE VACSAN !

Next