Amicul Tinerimii, 1933 (Anul 1, nr. 1-4)

1933-01-01 / nr. 1

AMICUL Cu câtă măestrie a orânduit bunul Dum­nezeu totul în natură! O armonie desăvârşită se obsearvă la fiece pas. Totul în această na­tură creată de mâna lui Dumnezeu, arată o unire şi o desăvârşire sublimă ce stă la baza oricărui lucru. Nimica nu se găseşte independent; fie­care firicel de iarbă, insecta cea mai mică, to­tul, absolut totul este în funcţie de altul. A­­ceasta este o lege pe care Dumnezeu a pus-o încă de la creerea lumii, lege ce luată în seamă aduce atâtea bucurii. Urmând această lege a sociabilităţii, a înto­vărăşirii celei bune, oamenii pot înfăptui lu­cruri măreţe. Vechiul cuvânt românesc: „Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere; Unde’s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte“ se adevereşte pe zi ce trece tot mai mult. Se zice că odată un bătrân ţăran se afla pe patul de moarte. Dându-şi bine seama că i se apropie sfârşitul zilelor, chemă la sine pe cei trei feciori ai săi, şi-i trimese să strângă un mă­­nuchiu de nuiele. Feciorii, învăţaţi să asculte imediat de vor­bele tatălui lor, deşi li se părea fără rost a­­ceastă treabă la cari erau trimeşi, se grăbiră să împlinească şi această dorinţă a bătrânu­lui lor tată, bine ştiind că orice le punea el să facă era pornit din îndelungă chibzuială. Aşa­dar, după ce feciorii strânseră un mă­­nuchiu destul de mare de nuiele şi-l legară bine, se întoarseră la tatăl lor. Acesta, che­­mându-i mai aproape de sine, le zise: „Iubiţii mei feciori! Iată că zilele îmi sunt ca şi numă­rate. Dar mai înainte de a mă despărţi de voi, am ţinut să vă am lângă mine spre a vă spune câteva cu­vinte. După cum bine ştiţi, bani nu am ca să vă las, însă dacă-mi veţi asculta sfatul, atunci veţi putea răzbi cu bine prin greul vieţii. Dar înainte de a vă spune eu cele ce doresc, încercaţi să rupeţi acest mănuchiu de nuiele“. Imediat, cei trei feciori, rând pe rând s’au străduit să rupă mănuchiul, dar cazna lor le-a fost zadarnică. Atunci părintele lor, luându-se mănuchiul de nuiele, îl desfăcu, şi rupând a­­parte fiecare nuia, le zise: „Iubiţii mei feciori, luaţi seama cum eu un bătrân cu mult mai puţine puteri decât voi am putut rupe acest mănuchiu de nuiele, şi învă­ţaţi de aci că atâta timp cât veţi sta într’o strânsă unire, partea voastră nu va fi decât bucurie, fericire şi prosperitate în totul; dar în­dată ce vă veţi răsfeţi fiecare în câte o parte, atunci uşor va fi oricui să vă nimicească“. Şi în adevăr, în unire stă puterea; însă par­tea principală este de ce natură este unirea a­­ceasta, din ce elemente este formată, căci nu orice tovărăşie duce la izbândă. „Amicul Tinerimii“ este revista care-şi pro­pune a împlini această lucrare de a fi un sfă­tuitor bun şi priceput al tinerilor, unindu-i pe toţi într-un singur mănuchiu legat cu firele de aur ale iubirii lui Isus, ca astfel neputând fi de nimeni şi de nimica sdrobiţi, să poată duce la împlinire opera măreaţă la care a chemat Dumnezeu, în mod­ deosebit, pe tineri. Această revistă dorim a fi oricărui ins un adevărat amic cu care în adevăr orice tânăr să se poată înţelege, şi care să dea la timp cele de nevoie. Prin cele scrise în această revistă să căutăm să vedem pe marele Amic al tinerimii, pe Isus Hristos, cu care unindu-ne vom fi si­guri că biruinţa va fi de partea noastră. Fie ca „Amicul Tinerimii“ să devină cu a­­devărat un amic ale cărui sfaturi şi în­drumări să folosească oricui pe calea vieţii, V. Florescu. Când un amic îţi cere un împrumut bănesc e ca şi cum ar renunţa la prietenia ta.-r- Lupinai. CO

Next