Amicul Tinerimii, 1933 (Anul 1, nr. 1-4)
1933-01-01 / nr. 1
AMICUL Cu câtă măestrie a orânduit bunul Dumnezeu totul în natură! O armonie desăvârşită se obsearvă la fiece pas. Totul în această natură creată de mâna lui Dumnezeu, arată o unire şi o desăvârşire sublimă ce stă la baza oricărui lucru. Nimica nu se găseşte independent; fiecare firicel de iarbă, insecta cea mai mică, totul, absolut totul este în funcţie de altul. Aceasta este o lege pe care Dumnezeu a pus-o încă de la creerea lumii, lege ce luată în seamă aduce atâtea bucurii. Urmând această lege a sociabilităţii, a întovărăşirii celei bune, oamenii pot înfăptui lucruri măreţe. Vechiul cuvânt românesc: „Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere; Unde’s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte“ se adevereşte pe zi ce trece tot mai mult. Se zice că odată un bătrân ţăran se afla pe patul de moarte. Dându-şi bine seama că i se apropie sfârşitul zilelor, chemă la sine pe cei trei feciori ai săi, şi-i trimese să strângă un mănuchiu de nuiele. Feciorii, învăţaţi să asculte imediat de vorbele tatălui lor, deşi li se părea fără rost această treabă la cari erau trimeşi, se grăbiră să împlinească şi această dorinţă a bătrânului lor tată, bine ştiind că orice le punea el să facă era pornit din îndelungă chibzuială. Aşadar, după ce feciorii strânseră un mănuchiu destul de mare de nuiele şi-l legară bine, se întoarseră la tatăl lor. Acesta, chemându-i mai aproape de sine, le zise: „Iubiţii mei feciori! Iată că zilele îmi sunt ca şi numărate. Dar mai înainte de a mă despărţi de voi, am ţinut să vă am lângă mine spre a vă spune câteva cuvinte. După cum bine ştiţi, bani nu am ca să vă las, însă dacă-mi veţi asculta sfatul, atunci veţi putea răzbi cu bine prin greul vieţii. Dar înainte de a vă spune eu cele ce doresc, încercaţi să rupeţi acest mănuchiu de nuiele“. Imediat, cei trei feciori, rând pe rând s’au străduit să rupă mănuchiul, dar cazna lor le-a fost zadarnică. Atunci părintele lor, luându-se mănuchiul de nuiele, îl desfăcu, şi rupând aparte fiecare nuia, le zise: „Iubiţii mei feciori, luaţi seama cum eu un bătrân cu mult mai puţine puteri decât voi am putut rupe acest mănuchiu de nuiele, şi învăţaţi de aci că atâta timp cât veţi sta într’o strânsă unire, partea voastră nu va fi decât bucurie, fericire şi prosperitate în totul; dar îndată ce vă veţi răsfeţi fiecare în câte o parte, atunci uşor va fi oricui să vă nimicească“. Şi în adevăr, în unire stă puterea; însă partea principală este de ce natură este unirea aceasta, din ce elemente este formată, căci nu orice tovărăşie duce la izbândă. „Amicul Tinerimii“ este revista care-şi propune a împlini această lucrare de a fi un sfătuitor bun şi priceput al tinerilor, unindu-i pe toţi într-un singur mănuchiu legat cu firele de aur ale iubirii lui Isus, ca astfel neputând fi de nimeni şi de nimica sdrobiţi, să poată duce la împlinire opera măreaţă la care a chemat Dumnezeu, în mod deosebit, pe tineri. Această revistă dorim a fi oricărui ins un adevărat amic cu care în adevăr orice tânăr să se poată înţelege, şi care să dea la timp cele de nevoie. Prin cele scrise în această revistă să căutăm să vedem pe marele Amic al tinerimii, pe Isus Hristos, cu care unindu-ne vom fi siguri că biruinţa va fi de partea noastră. Fie ca „Amicul Tinerimii“ să devină cu adevărat un amic ale cărui sfaturi şi îndrumări să folosească oricui pe calea vieţii, V. Florescu. Când un amic îţi cere un împrumut bănesc e ca şi cum ar renunţa la prietenia ta.-r- Lupinai. CO