Amicul Tinerimii, 1939 (Anul 7, nr. 1-6)

1939-01-01 / nr. 1

Intr-o zi, o fetiţă venea acasă de la şcoală, foarte speriată şi aproape neputând să vorbească din pri­cina emoției. — Tăticule, bandiţii devastează casa cea nouă din colţ.­­ — Vezi de treabă! Tu visezi.... Asta nu e cu putință. — Da, tăticule, i-am văzut cu ochii mei. Vrând să vadă cum stau lucrurile, tatăl acestei fetiţe a mers la faţa locului şi a văzut că bandiţii erau lucrătorii care, terminând clădirea, începuse să desfacă schelele şi să descopere privirilor fru­museţea clădirii. Şi noi suntem uneori tot aşa de puţin pricepuţi ca şi această copilă. Dacă se întâmplă ca să ne lo­vească vreo încercare, vreo dezamăgire sau vreun doliu, începem să ne plângem: „Dumnezeu ne rui­nează vieaţa!” Ca şi odinioară servul lui Elisei, noi nu vedem decât împrejurările împotrivitoare, ar­mata Asirienilor care ne împresoară. O, Doamne, deschide ochii copiilor Tăi ca să poată vedea şi în­ţelege că prin încercări şi suferinţe Tu nu faci alt­ceva decât să îndepărtezi schela şi scândurile ne­trebuitoare, pentru ca frumuseţea caracterului lor şi puterea sufletului lor să se descopere tuturor pri­virilor! G. Brabant „Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit, şi voi veţi fi astfel ucenicii Mei", spunea Isus apostolilor în Camera de Sus. Din nefericire, noi uităm adesea că modul cel mai bun de a proslăvi pe Dumnezeu este de a-L lăsa să se reflecteze în noi şi să Se descopere în vieţile noastre. Cu ce măreţie se îmbracă o rază de soare des­compusă prin picăturile de ploaie sau printr’o pris­mă de cristal, pictând orizontul cu un portic trium­fal cu şapte colori, prin care ea îşi face intrarea în infinit! Tot aşa şi cu razele Divinităţii, trecând prin lacrimile noastre sau prin slăbiciunea noastră, se descompun în aceste virtuţi: blândeţe, bunătate, bunăvoinţă, facere de bine, răbdare, stăruinţă şi Coperta, Biblia, calea spre ideal, iubire curată; şi acestea proslăvesc pe Dumnezeu, descoperind lumii însuşirile Tatălui nostru Ceresc. Un om slab şi istovit, în stare să triumfe asupra ispitelor egoismului şi sensualităţii, numai cu aju­torul lui Dumnezeu, iată o minune care proslăveşte pe Dumnezeu mai mult decât cântările cele mai armonioase şi discursurile cele mai elocvente. Doamne Isuse, învaţă-mă în şcoala Ta să proslă­vesc pe Dumnezeu printr-o vieaţă curată, sfântă, iubitoare şi bogată în fapte bune. Fă ca să pot să­vârşi şi eu, ca Tine, lucruri mari pentru oameni, fraţii mei, şi pentru Dumnezeu, Tatăl meu! G. Brabant Adevărul omoară pe acela care-l vesteşte şi sal­vează pe acela care-l primeşte, după cum o inven­ţie ruinează pe inventator înainte de a îmbogăţi pe industriaş. Geruzey Băieţaşul vecinei mele este un ştrengar foarte inteligent şi cu totul pătruns de dorinţa „de a fi înţelept". Intr’o după amiază mama lui avea musa-­ furi. Ea dădu lui Mihăiţă o minge nouă, cu reco­­mandaţia formală ca să nu iasă afară din curte. Şi pentru a sublinia acestă îngrădire, i-a spus că dacă nu va asculta, va fi pedepsit. Inevitabilul se produse. Mihăiţă aruncă mingea de mai multe ori în sus, şi până s-o prindă iarăşi, aceasta se rostogoli în strada sgomotoasă şi plină de vehicule. Băieţaşul privi spre casă, dar nevă­­zând pe nimeni se îndreptă tiptil spre poartă. Aci mai aruncă o privire spre casă, apoi întorcându-se, alergă să caute mingea şi veni înapoi. După plecarea oaspeţilor, mama sa îi zise: — Mihăiţă, ţi-aduci aminte că ţi-am­ spus să nu ieşi în stradă azi după amiază? — Da, mămico. Mama continuă: — Te-am văzut când ai ieșit să cauți mingea. Asta mi-a întristat inima, dar acum mă văd silită să te pedepsesc. Mihăiță se uită la mama sa. — Ai văzut-o când s’a dus de-a­ dura în stradă? — Da. — M’ai văzut când am plecat s’o caut și când m’am uitat înapoi? — Da. — M’ai văzut atunci când m’am oprit la poartă și când m’am dus s’o iau? — Da. — Ei, bine, mămico, de ce n'ai bătut în geam ca să mă scoţi din încurcătură? Tocmai aceasta trebuia. Cine ar putea spune bi­nele pe care l-ar putea face unui suflet ispitit un avertisment prietenesc la timpul potrivit? Canadian Watchman Este o mare dibăcie să ştii să-ţi ascunzi dibăcia. 2

Next