Apărarea Patriei, iunie 1956 (Anul 12, nr. 128-153)

1956-06-10 / nr. 136

Pentru patria noastră, Republica Populara Rominâ ' Ordine militară desăvîrșitâ în garnizoană Respectarea strictă a ordinei și disciplinei în garnizoană constituie o importantă îndatorire regulamentară a fiecărui militar. Oamenii muncii din patria noastră sunt îndreptățiți să pretindă militarilor să aibă o comportare demnă pe stradă, în localuri și mijloacele de locomoție publice, în relațiile cu populația civilă, să aibă întotdeauna o ținută corectă și îngrijită, să respecte în modul cel mai desăvîrșit îndatoririle cetățenești. Organele militare care sînt chemate să vegheze asupra comportării militarilor pe timpul cît aceștia sînt în afara cazărmii lor sînt: șefii garnizoanelor, șefii comenduirilor de garnizoană și ajutorii acestora și șefii militari ai gărilor (porturilor). Șeful comenduirii de garnizoană, spre exemplu, este direct răspunzător de respectarea regulilor disciplinei de către militari în localuri publice și pe străzi, de executarea regulamentară și vigilentă a serviciului de către gărzile de garnizoană etc. Cu cît șefii comenduirilor de garnizoană, șefii militari ai gărilor, ai porturilor, vor fi mai exigenți și mai severi în îndeplinirea îndatoririlor regulamentare ce le revin, cu atît ordinea și disciplina militară în garnizoane se va menține la un nivel mai înalt. Și acest lucru are o mare însemnătate pentru ridicarea capacității de luptă a Forțelor noastre Armate. In multe garnizoane au fost obținute în ultimul timp o seamă de succese în întărirea ordinei și disciplinei. In garnizoana din care face parte ofițerul Constantinescu Mihai, spre exemplu, militarii în termen și cadrele au în marea majoritate a cazurilor o ținută curată și îngrijită, frecventează numai acele localuri publice în care accesul le este îngăduit, dau corect și răspund regulamentar la salut, respectă normele politeței militare. Comportarea militarilor în garnizoane este urmărită de șeful comenduirii, care, prin măsurile de control pe care le ia, veghează la menținerea ordinei și disciplinei. Șeful comenduirii garnizoanei amintite poate să-și îndeplinească îndatoririle regulamentare pentru că este sprijinit atît de șeful nemijlocit, cît și de comandanții unităților militare din localitate. Este demn de relevat faptul că semisările făcute de șeful comenduirii sînt, luate în seamă cu toată seriozitatea de comandanți. Aceștia iau operativ măsuri, inclusiv aplicarea de pedepse, împotriva acelora care au încălcat regulile serviciului sau comportării în garnizoană, sau măsuri pentru prevenirea abaterilor. Strînsa legătură dintre comenduire și comandanții unităților a dus la aceea că în orașul respectiv nu au mai avut loc de mult timp abateri mai grave sau fenomene neobișnuite. Experiența ultimilor ani ne dovedește în mod convingător marea însemnătate a conlucrării dintre șefii comenduirilor și comandanții unităților din garnizoane. Trebuie însă să recunoaștem că se mai întîlnesc încă destule cazuri cînd șefii comenduirilor de garnizoane nu sînt sprijiniți în muncă de comandanții juși procedează din unități. Oare acei comandanți care nu dau întotdeauna ascultare observațiilor făcute de șefii comenduirilor în legătură cu comportarea subordonaților lor? Adesea se întîmplă că, în urma sezisărilor garnizoanei, comandanții să „dojenească“ părintește pe subordonații care s-au abătut de la regulile prevăzute, îi sfătuiesc să nu mai greșească, dar nu-i trag la răspundere cu toată seriozitatea pentru comportarea lor necorespunzătoare. Și nu numai atît. Se întîlnesc și cazuri cînd comandanții compătimesc pe subordonații care au fost „prinși“ în defect de organele comenduirii. Se înțelege că o asemenea atitudine este cu totul inadmisibilă. In aceste condiții s-ar putea ca anumiți militari să-și formeze impresia greșită că disciplina în garnizoană poate să fie și altfel decît aceea pe care o cunosc zi de zi în cazarmă. Uneori, pe străzile unui oraș, într-un local public sau într-o gară, pot fi văzuți militari a căror comportare stîrnește dezaprobarea celor din jur. Datorită, însă, faptului că prin apropiere nu există organe ale comenduirii, acțiunile militarilor care se abat de la normele disciplinei nu sînt curmate. Militarii mai mari în grad, care sînt martori la asemenea întîmplări, nu intervin și nu se simt cu nimic răspunzători de abaterile celor mai mici în grad. Oare poate fi justificată această indiferență a militarilor mai mari în grad? Regulamentul disciplinar al Forțelor Armate ale R. P. R. obligă doar pe șefi și superiori să ia măsurile cuvenite atunci cînd militarii mai mici în grad se abat, în prezența lor, de la disciplina militară sau de la regulile ordinei publice. Este timpul ca această îndatorire regulamentară să nu mai fie neglijată. Ofițerii noștri, fiind ei înșiși exemplu de comportare demnă, disciplinată, sînt datori să vegheze ca și cei mai mici în grad să respecte regulile disciplinei militare și ale ordinei publice și să nu săvîrșească fapte care sînt incompatibile cu demnitatea de militar. In multe locuri, personalul comenduirilor obține succese în munca de menținerea ordinei și disciplinei în garnizoane. Cu toate acestea se întîlnesc și cazuri cînd în munca organelor de comenduire se înregistrează lipsuri serioase. De pildă, exigența regulamentară este uneori înlocuită cu strigăte și expresii care jignesc pe cei care au de-a face cu anumite organe ale comenduirilor. De asemenea, în munca unor militari cu diferite funcții în cadrul garnizoanelor se manifestă încă birocratismul și atitudinea formală față de cei care prezintă diferite cereri. Militarii care vin în delegații — spre exemplu — nu primesc întotdeauna tot sprijinul cuvenit pentru a fi cazați în mod corespunzător, pentru a li se asigura la nevoie asistența sanitară. De asemenea, sînt cazuri cînd ofițerii pierd mult timp pînă cînd obțin adeverințe, sau formele necesare în legătură cu mutarea dintr-o locuință în alta etc. Regulamentul Serviciului în Garnizoană și de Gardă prevede că locul unde funcționează șeful comenduirii de garnizoană trebuie să fie bine cunoscut tuturor unităților, formațiunilor și instituțiilor militare din garnizoană, că la instituțiile administrative ale orașului și în localuri publice trebuie să se găsească numerele de telefon la care poate fi găsit șeful comenduirii, precum și adresa biroului său. Cu toate acestea, în unele orașe nu se poate afla repede unde este comenduirea. In unele garnizoane, încăperile de care dispun comenduirile sînt necorespunzătoare, fiind sau neîncăpătoare sau prost amenajate. De asemenea nu peste tot se păstrează o curățenie exemplară. In menținerea ordinei și disciplinei în garnizoană, un rol foarte important îl are șeful garnizoanei. Regulamentul obligă pe șeful garnizoanei să îndrumeze zi de zi activitatea personalului din subordine, să verifice modul de executare a serviciului de către comenduire, gărzi, patrule. Șeful de garnizoană este dator să ia sistematic măsuri care să ducă la întărirea ordinei și disciplinei militarilor, să atragă atenția comandanților încotro este necesar să-și îndrepte munca spre a se preveni abaterile. La o analiză a stării disciplinare a militarilor din garnizoana București, șeful garnizoanei a arătat necesitatea ca în unități să se dea mai multă atenție instrucției de front a militarilor, pentru ca aceștia să-și însușească la perfecție regulile salutului militar, ale portului ținutei. De asemenea s-a subliniat necesitatea de a se face educație personalului și de a se lua și măsurile practice cuvenite pentru ca militarii să nu părăsească unitatea fără a avea învoire, fără a avea documentele necesare, fără a fi controlați de către cei în drept la plecarea și sosirea în cazarmă. In unități trebuie să fie întărită munca de educare a personalului în spiritul păstrării neștirbite a onoarei și demnității de militar. Cît de nedemn apare un militar ajuns în stare de ebrietate sau care are o comportare necorespunzătoare față de oamenii muncii, față de femeie ! Iată, așadar, că centrul muncii pentru întărirea ordinei și disciplinei în garnizoană îl constituie unitatea, subunitatea sau instituția militară din care face parte fiecare militar. Șeful de garnizoană și toți comandanții trebuie să fie strajă a ordinei și disciplinei. Manifestînd exigență față de felul cum respectă militarii, în orice împrejurare, normele vieții din armată, luînd cu hotărîre măsuri pentru curmarea și prevenirea abaterilor, comandanții își îndeplinesc cu cinste o importantă îndatorire înscrisă în regulamentele noastre militare Tineretul răspunde cu entuziasm Apelului C. C. al U. T. M. Cei 700 de brigadieri aflați pe șantierele tineretului din Capitală au primit sîmbătă în mijlocul lor noi tovarăși de muncă. Ei fac parte dintre sutele de tineri din Capitală care au răspuns cu entuziasm la Apelul Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitor de a lucra pe șantierele naționale și regionale ale tineretului. Printre cei 150 de brigadieri care au plecat sîmbătă pe șantierele tineretului din Capitală — șantierele Combinatului de cauciuc , „Zorile “- Jilava, construcții de locuințe muncitorești-Floreasca și la cel de construcție a noului spital pentru muncitorii uzinelor „23 August" — declarate șantiere regionale ale tineretului — sînt tineri utemiști și neutemiști din întreprinderile și comunele subordonate Bucureștiului. Mulți dintre ei sînt necalificați și vor învăța aici, după preferință, alături de constructori, meseriile de zidar, dulgher, mentor, instalator, fierar, betonist, sudor. împreună cu ei au plecat numeroși tineri calificați din întreprinderi, dornici de a lucra pe șantiere. Numeroși tineri din Capitală au plecat pe șantierul tineretului de la Combinatul de cauciuc „Zorile“Jilava. Intîmpinați cu dragoste de Ion Șovăilă, Stăni Șerban, Ion Popa, Gh. Budeanu, Ion Rădulescu, Ion Lucian și alți vechi brigadieri, fruntași în muncă, tinerii s-au încadrat repede în viața sosiți fierului. Pentru brigadieri se maivor termina aici în scurtă vreme locuințe cu dormitoare de cîte 5-6 paturi. La dispoziția lor se vor pune un club, terenuri de sport. Saptămînal vor fi prezentate filme, programe artistice. In curînd se va deschide un alt șantier al tineretului din Capitală — șantierul conductei de apă Arcuda-Argeș. Agerpress BIBLIO ^salPĂRAREA PATRIEI ^ Organul Central al Ministerului Forțelor Armate ale R. P. R. drepturile ■ ................... |----------------------------------------utemiștilor ANUL XII Nr. 136 (3056) Duminică 10 iunie 1956 ’4 PAGINI si 20 BANI BUN SOSIT, OASPEȚI DRAGI DIN REPUBLICA POPULARA BULGARIA! Astăzi, la invitația Marii Adunări Naționale a R.P.R., sosește în Capitală o delegație de deputați ai Adunării Populare a Republicii Populare Bulgaria. Delegația, care este condusă de academicianul Sava Ganovschi, va face o vizită prietenească în Republica Populară Romînă. Oamenii muncii din țara noastră, și împreună cu ei militarii Armatei noastre Populare, urează bun sosit oaspeților dragi din Republica Populară Bulgaria. Intre popoarele țărilor noastre domnește o trainică și caldă prietenie. Dunărea, acest fluviu bătrîn care străbate multe țări ale Europei, care face hotarul dintre multe țări și popoare, nu desparte, ci unește țările noastre. Prietenia romîno-bulgară are rădăcini actine înfipte în istorie. Din timpuri străvechi, popoarele romîn și bulgar s-au unit în lupta împotriva cotropitorilor străini. Mai tîrziu, burghezia a încercat să semene vrajbă între popoarele noastre. In ciuda acestui fapt, popoarele noastre au strîns legăturile de prietenie între ele. Mulți dintre luptătorii pentru independența Bulgariei, pentru fericirea celor ce muncesc, au găsit ospitalitate în rîndurile muncitorilor și ale intelectualilor progresiști din Romînia. După instaurarea regimului democrat-popular în țările noastre, prietenia romîno-bulgară a intrat pe un nou făgaș. Intre cele două țări s-au închegat noi legături frățești, multilaterale. O expresie a acestor relații, care sînt bazate pe respectul independenței și suveranității naționale, pe într-ajutorare tovărășească, pe neamestecul în treburile interne, o constituie și schimbul de delegații parlamentare. Acest schimb de delegații parlamentare a luat o amploare deosebită în toată lumea în special după inițiativa Sovietului Suprem al U.R.S.S care, în cunoscuta sa declarație din 9 februarie 1955, a chemat parlamentele lumii să strîngă legăturile între ele în lupta pentru pace, pentru destinderea încordării internaționale. O contribuție la realizarea acestui nobil țel o constituie și vizita delegației parlamentare a R.P. Bulgaria în țara noastră. Poporul nostru va arăta prietenilor noștri de pe malul sudic al Dunării tot ce vor vor să vadă. Poporul nostru va face totul pentru ca vizita oaspeților să fie cît mai folositoare și mai interesantă. Venind în contact cu conducătorii țării noastre, cu reprezentanții vieții culturale și obștești, cu oamenii muncii de la orașe și sate, oaspeții din R.P. Bulgaria vor putea cunoaște realizările poporului romîn pe drumul construirii socialismului, vor cunoaște sentimentele de prietenie pe care le nutrim față de poporul frate bulgar. Ii întîmpinăm astăzi pe oaspeții dragi, urîndu-le cu dragoste și bucurie . Bun sosit pe pămîntul patriei noastre " Angajamentele utemiștilor — strîns legate de sarcinile pregătirii militare Membrii organizației utemiste al cărei secretar este soldatul fruntaș Mercuriale Niculae și-au luat numeroase angajamente în cinstea Congresului U. T. M. Unul din ele se referea la amenajarea unei săli de specialitate care să ajute pe militarii subunității la cunoașterea, deservirea și întreținerea în mai bune condiții a aparatelor radiotehnice din dotare. Data punerii ei la dispoziția radiotelegrafiștilor subunității a fost fixată la începutul lunii iunie, îndrumați de comandantul subunității, atemiștii Odoroagă Ștefan, Mercuriale Niculae, Ionescu Dorin și alții au dat în folosință sala de specialitate cu trei zile înainte de termen. In seara zilei cînd a fost terminată, ofițerul Chirilă Vasile, comandantul subunității, a convocat pe micii comandanți și le-a demonstrat practic cum trebuie să folosească sala de specialitate în vederea obținerii celor mai bune rezultate în pregătirea subordonaților. Tot în aceeași seară, la gazeta de perete a apărut un articol semnat de caporalul Andrei Constantin, prin care radiotelegrafiștii erau chemați să folosească din plin sala de documentare. Locotenent major GH. OPRESCU In sprijinul pregătirii ofițerilor de artilerie Ofițerul Călugărescu Gheorghe și grupa de cercetare a unității au construit un poligon de cameră. Acesta poate fi folosit pentru antrenamentul artileriștilor în vederea tragerilor. Primul lucru de care s-au preocupat ofițerul Călugărescu și ajutoarele sale a fost montarea unui transformator de curent de la o rețea la o masă de comandă. El a reușit să facă acest lucru. Cu acest transformator se pot marca spargerile proprii, se produce iluminatul demascator al punctelor de observare ale tunurilor și bateriilor „inamice“, se iluminează reticolele aparatelor de observare proprii. De asemenea, cu ajutorul lui se asigură curentul necesar proiectorului propriu, unui difuzor, precum și unei tobe care emite zgomotul spargerilor proprii. Pentru a emite flacăra și zgomotul armelor automate „inamice“, pe aceeași masă de comandă a fost montat un inductor de lanternă fixat în terenul poligonului, acolo unde ar fi amplasate armele „inamice". Tot în terenul poligonului s-a montat „infanteria inamică“. Cu ajutorul unui motoraș, aceasta poate fi mișcată după voie. La poligonul amintit, militarii fac numeroase exerciții. Ei reușesc să-și însușească și mai bine problemele ce se cer pentru o cît mai bună executare a tragerilor de artilerie. Locotenent major AL. FODOFI 11 iunie 1948 — 11 iunie 1936 „ALE NOASTRE!“ Au trecut 8 ani de atunci.„ Vă amintiți, tovarăși ? Se împlinea un veac de la memorabilul 1Ï iunie 1848. Ne pregăteam să cinstim amintirea luptătorilor pentru înfăptuirea proclamației de la Islaz cînd o veste ne-a adunat în jurul difuzoarelor. „Azi, începînd de la ora 10, Marea Adunare Națională a luat în dezbatere proiectul de lege al naționalizării întreprinderilor industriale, miniere, bancare, de transport și asigurări. Cei 400 deputați prezenți au votat în unanimitate proiectul de lege depus de primul ministru, începînd de azi, toate aceste întreprinderi aparțin statului“. Statului, adică poporului, nouă, celor mulți! Ne strîngeam mîinile, ne îmbrățișam, găsind cu greu cuvinte potrivite momentului. Se petreceau la ceasul acela ln fabricile țării lucruri greu de zugrăvit. Muncitori simpli, oameni cu fețe supte și salopete _____' roase, deschideau uși capitonate, pășeau cu bocancii lor cu ținte pe covorul birourilor directoriale. Priveau cu mirare în jur, căci le era dat să vadă o lume ascunsă pînă atunci lor. Strîngeau în palmele lor bătătorite de muncă chei deschizătoare de safeuri, pipăiau cristalul de pe birouri, plușul fotoliilor... Priveau cu mirare, dar nu cu siniciune, ci cu cutezanță. Cu cutezanța și încrederea pe care ți le dă sentimentul de stăpîn, cu ură nestinsă pentru ce a fost, cu bucurie și încredere pentru ceea ce este și va fi. Scria „Scînteia“ în ziua următoare naționalizării : „Zi mare și neuitată va rămîne în viața fiecărui muncitor și în viața fiecăruia dintre noi ziua de 11 iunie 1948, cînd am putut vedea pe capitaliști ieșind pe poarta fabricilor, pentru ca să nu se mai întoarcă în ele niciodată. In acest mare ceas al dreptății, poporul muncitor devenea stăpîn pe întreprinderile durate din truda sa". Din acel ceas al dreptății am început să rostim tot mai des două cuvinte simple, dar mărețe prin conținutul lor: „Ale noastre“. Mașinile noastre, fabricile noastre... La care s-a adăugat curînd un al treilea cuvînt : „romînești“: „Ale noastre, romînești !" Tractoare romînești, strunguri romînești, camioane romînești... Ne-am obișnuit să facem din fiecare sărbătoare un prilej de analiză publică a înfăptuirilor — bune și rele — de discuție colectivă a ceea ce mai avem de făcut. 1 Acum, la a 8-a aniversare a naționalizării, se cuvine deci să pomenim despre cele întîmplate de la „acel ceas al dreptății“. Cu ce să începem, însă ? Cu minele sau sondele ? Cu fabricile de mașini sau cu cele făuritoare de pînză ? De unde s-o pornim ? Din Moldova sau de pe plaiurile Banatului? Haide mai bine, cititorule, pe un itinerar fără... kilometri. mmm ...Sîntem la expoziția :,R. P. R. pe drumul construirii socialismului lui" deschisă zilele acestea în Capitală. Ne întîmpină bogăție de mașini, gata parcă să umple Smn^ imensitatea sălilor cu zumzetul lor Mim*, metalic, grafice îmbietoare, vitrine cu machete, adevărate bijuterii. Privind mulțimea exponatelor, ai impresia că asiști la un... congres industrial. Iată aici, în primele rînduri, bătrîna și veșnic tînăra Reșiță. Se foiește mîndră, nerăbdătoare să povestească înnoirile petrecute în viața ei. Și de ce n-ar fi mîndră? Ea a dat doar anul trecut cu 52,3 la sută mai multe laminate ca în 1950 și de patru ori mai multe turbine de 3.000 kW. Iată și puternica Hunedoară, cu furnalele ei, cu construcțiile ei noi. De curînd s-a terminat aci uni furnal care va da singur o producție de 1,5 ori mai mare ca întreaga producție a țării din 1938 (e o cifră ce se cere neapărat memorată). Mîini harnice au durat o hartă luminoasă, care te întîmpină de cum pășești pragul expoziției. Trei sute de becuri exprimă prin strălucirea lor o minunată realitate : puterea populară a construit în 8 ani o sută fabrici și uzine noi, iar două sute întreprinderi smulse de la capitaliști au fost reconstruite și dotate cu utilaj din cel mai modern Sub strălucirea celor 300 de becuri apar pe harta țării siluete de sonde, contururi de uzine, coșuri de termocentrale. E semnificativ că ele apar nu numai în valea Prahovei, la Petroșani sau la Reșița, ci în locuri unde „odinioară nu se întîmplă nimic“. Se înalță azi siluete mîndre de sonde la Pitești și în Oltenia, fumegă coșuri de fabrică în Moldova, acea Moldovă pustiită cîndva și veșnic flămîndă, agrarul peisaj dobrogean e punctat de contururile a mari întreprinderi... O sală specială a expoziției e închinată victoriilor industriilor : minieră, petroliferă, constructoare de mașini. Un stand vorbește despre avîntul industriei chimice, industrie care pune în valoare nesecatele bogății ale țării. Un grafic vestește că industria constructoare de mașini, neexistentă pe vremea burgheziei, produce azi în serie 250 tipuri diferite de mașini și mecanisme, că peste 60 la sută din utilajele cu care au fost înzestrate întreprinderile în ultimii ani poartă pe ele inscripția ce ne-a devenit atît de familiară : „Fabricat în R. P. R.“. Și cînd te gîndești că înainte de ’48 produceam în țară mai puțin de 1 la sută din mașinile necesare!... Mulțimea exponatelor — pluguri și complicate mașini de recoltat porumb, becuri și transformatori de 5.600 kW., aparate de radio și machetele remorcherului maritim de 1.200 c. p., pantofi eleganți și motoare Diesel — toate alcătuiesc un imens tablou : tabloul industrial al noii Romînii. Multe din aceste mașini pot fi întîlnite azi în îndepărtata Indie și în China prietenă, în Bulgariei, și Italia, în Austria și Polonia. Toate poartă plăcuța cu minunatele cuvinte , „Fabricat în R. P. R.“; toate sînt „ale noastre, romînești !“ , produse prin vrerea partidului, prin forța minții și brațelor noastre. I. ȚICLETE ÎNSEMNĂRI LA O ANIVERSARE Aspect de la expoziție (Foto: AGERPRES) Succesul constructorilor fabricii de hîrtie cretată ORAȘUL STALIN. Constructorii fabricii de hîrtie cretată care se ridică în apropierea orașului Stalin, la Ghimbav, au sărbătorit în ziua de 8 iunie un eveniment însemnat în activitatea șantierului. In această zi s-a făcut rodajul principalului agregat — mașina de cretat de mare productivitate — care are o lungime de 150 m. și va fi deservită de numai 3 muncitori. In halele noii întreprinderi au mai fost montate pînă acum instalația de preparare a masei de cretare. Instalația de gaz metan, cazanul de aburi și postul de transformare. Terminarea acestor lucrări va permite ca peste puțin timp noua întreprindere să-și înceapă activitatea. In noua fabrică, procesul de producție va fi mecanizat și automatizat aproape în întregime. Printr-o serie de operații speciale se va realiza o hîrtie de calitate superioară folosită pentru tipărirea diferitelor reviste și publicații. Noua fabrică va avea o capacitate de producție anuală de 3000 tone de hîrtie cretată. JURNAL DE OBSERVARE Stau la marginea unei păduri, pe o moviliță ascunsă înapoia unui boschet, și aștept să-mi completez jurnalul de observare. Sunt foarte atent, dar gîndul mă poartă totuși cu luni de zile în urmă. Mă văd holbînd ochii spre mașinile de luptă, spre feluritele arme așezate la rastel, spre oamenii deosebiți și necunoscuți. Fiece lucru văzut aici mi se părea nou și greu de înțeles. Iar cînd m-a mai dat și la cercetare și am mai auzit vorbindu-se și de un oarecare „jurnal de observare", am simțit că mi se taie picioarele. Apoi am întrebat : „Adică cum vine cu jurnalul ăsta?“ „Cum vine? Simplu. Ți se dă o hîrtie pe care o liniezi frumos, o împărți pe diferite rubrici și începi să o scrii. Ai să vezi dumneata!" ...Aoleu — mi-am zis eu — vasăzi că cercetașul trebuie să fie jurnalist în toată regula. Ei, dacă-i așa, apoi va trebui neapărat să cer să mă mute. Eu pe toate le fac, dar la scris nu mă pricep. Asta e. Am zis eu așa, dar tot nu m-am lăsat. Am așteptat să înceapă instrucția și încetul cu încetul am apucat să mă luminez. Și așa am ajuns pînă ce într-o zi comandantul ne-a spus : „Astăzi vom învăța să întocmim un jurnal de observare". Apoi ÆESBEM ne-a întehat : „E clar?" Am răspuns și eu în jșM*, cor cu ceilalți, deși mie, drept s-o spun, nu mi-era cîtuși de puțin clar. Și parcă a fost im făcut în ziua aceea. Comandantul m-a ales chiar pe mine și mi-a ordonat să ies in fața ^l|i^|h al frontului. „Hail! mi-am jgil BSH zis. Acum mi s-a înfundat. O să mă fac de rușine in fața întregii subunități". Am ac poi, tot eu mi-am luat avint. „Ei, ce-o fi o fi . Dacă am să văd că nu merge, o să-i raportez comandantului ct la asta nu mă pricep". Am pășit în față și m-am oprit, pierdut, undeva în apropierea comandantului. Dinsul mi-a întins o coală de hîrtie, o riglă și un creion. Apoi mi-a spus: „Dumneata ești numit în funcția de observator și ți se cere să întocmești, într-un anumit timp, jurnalul de observare". Stăm cu sufletul la gură. Mă gindeam că peste puțină vreme, de îndată ce o să termine el, o să mă fac de basme. Dar nu m-am făcut. Comandantul nu mi-a cerut nimic în clipa aceea. Mi-a arătat doar cum se întocmește jurnalul și apoi m-a trimis deoparte să lucrez. Cum o fi ieșit primul meu jurnal de observare nu știu. Știu doar că vreo cîteva zile după aceea făceam ce făceam și îmi venea mereu să zic: „jurnal de observare". ...Apoi, am trecut mai departe cu instrucția și iarăși mi-a venit în minte jurnalul de observare. Știam totuși cum se liniază și ce se scrie în rubrici. Și asta mi-a prins tare bine într-o aplicație la care am participat nu demult. Cum s-a făcut atunci, nu pot să pricep, însă din întreaga subunitate eu și cu încă unul ne-am pomenit numiți observatori. Cum am auzit de treaba asta, m-am și gîndit la rubricile jurnalului de observare. „Dacă o greșesc acum — mi-am zis — degeaba mai sînt cercetaș. Toți o să râdă de mine". Mi-am luat toate cele necesare : costumul de mascare, planșeta, binoclul, rigla, și la ora stabilită am intrat în post. Mi-am încordat privirea, mi-ar fi ascuțit auzul și am rămas în așteptare. Am prins o mișcare a „inamicului“! In treapta reperului patru a mișcat un soldat. Am apreciat repede distanța am înscris imediat faptul în jurstnal și Am mai stat ce-am mai stat, iarăși am observat ceva... Am completat rubricile jurnalului de observare și la ora fixată l-am prezentat comandantului. Ce folosință i-a adus, nu pot decît să bănuiesc. Ceva mai tîrziu, la o întîlnire cu cercetații, comandantul a spus: „Observatorul trebuie să vadă și furnica dna se mișcă. Luați exemplu de la Bujor. El este un bun observator“. Dacă o fi chiar așa nu știu. Dar ceea ce pot spune eu este că m-am îndrăgostit de cercetare. Jurnalul de observare am ajuns acum să-l întocmesc și pe întuneric. Dacă nu mă credeți, puteți veni să vă convingeți. Pe mine mă găsiți — după cum v-am spus-o și la început — la marginea unei păduri, pe moviliță ascunsă înapoia unui boschet. Cred însă că o să mă căutați mult și bine. De ce? Păi sînt mascat în așa fel, încît nici ochiul ager al vulturului nu e în stare să mă descopere. Pentru conformitate Locotenent major B. DRAGOȘ Soldatul fruntaș Trandafir Tudor în timpul executării misiunii. Peste 30 milioane lei economii CÎMPIA TURZII. — Metoda Muhanov — Levcenko de reducere a prețului de cost pe fiecare operație este aplicată de muncitorii de la uzinele „Industria sîrmei“ din Cîmpia Turzii încă din anul 1952. Prin extinderea ei în secțiile uzinelor s-a reușit să se urmărească zilnic prețul de cost al produselor pe fiecare operație, fapt care a înlesnit luarea de măsuri imediate pentru înlăturarea deficiențelor observate. Astfel, colectivul uzinelor a reușit să reducă simțitor consumurile specifice de materii prime și auxiliare, consumurile de combustibil și energie electrică. Prin aceste reduceri, uzina a economisit din anul 1952 și pînă la începutul acestei luni 30.594.000 lei, din care 1.300.000 lei în primele 5 luni ale acestui an. O contribuție însemnată la obținerea acestor economii au adus-o muncitorii din schimburile conduse de maistrul Gheorghe Teșa de la laminoare, Aurel Moldovan de la oțelărie și cel al lui Ion David de la secția cabluri. Sporesc producția de laminate (Corespondență din Reșița). Colectivul de laminatori de la linia mijlocie a Combinatului Metalurgic Reșița, antrenat în întrecerea socialistă, a reușit ca în cursul lunii mai să obțină o serie de rezultate. Astfel, pianul pe linie a fost realizat în proporție de 114,36 procente. In fruntea întrecerii socialiste se află schimbul 1, care a realizat o depășire de plan de 17,19 la sută. Schimbul 2 are o depășire de 13,48 la sută, iar schimbul 3 și-a depășit planul cu 12,61 la sută. Lucrează în contul lunii iulie Colectivul întreprinderii de prelucrare a pietrei și marmorei „București“ și-a realizat planul pe primul semestru al acestui an la producția globală în proporție de 110,2 la sută în numai 5 luni. In prezent, muncitorii de aici lucrează în contul lunii iulie, îndeplinirea înainte de termen a planului semestrial a fost posibilă datorită măsurilor tehnico-organizatorice aplicate în producție. Colectivul întreprinderii a acordat o atenție deosebită asigurării materialelor de construcție pentru lucrările ce se execută la Combinatul poligrafic „Casa Scînteii“ (Agerpres), Pregătiri pentru noua recoltă CLUJ. In S.M.T.-urile din regiunea Cluj se acordă o mare atenție pregătirii mecanizatorilor pentru lucrările de recoltare și treieriș. Peste cîteva zile, în cele 10 S.M.T. din regiune vor fi deschise cursuri pentru instruirea peste 370 de tractoriști, 81 șefi de o brigadă de tractoare, 64 de batozari și a unui mare număr de electromotoriști pentru ariile electrificate. De pe acum s-au pregătit sălile de curs, materialele demonstrative, rechizitele. In prezent se întocmesc planurile tematice și se numesc lectorii din rîndul celor mai buni ingineri și tehnicieni din stațiuni. Colectiviștii muncesc cu cuvînt CRAIOVA. — Membrii gospodăriei agricole colective „Drumul lui Lenin“ din comuna Amărăștii de Sus, raionul Caracal, folosind întreaga capacitate de lucru a atelajelor, au terminat a doua prașilă la toate culturile prășitoare, printre care porumbul de pe 42 hectare și floarea soarelui de pe 10 hectare. De asemenea, pe o suprafață de 10 hectare însămînțată cu fasole a fost aplicată a treia prășilă, iar pe 5 hectare bumbac s-a efectuat prima prașilă. Sînt fruntașe în munca de întreținere a culturilor brigăzile a IV-a condusă de colectivistul Miron Diaconu și a V-a condusă de Elena Stan.