Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1973 (Anul 29, nr. 1-26)
1973-03-21 / nr. 12
. De mare utilitate ,ar fi pentru comandanții de Subunități din școlile de gradați, pentru ostășii pregătiți spre a deveni ajutoare prețioase ale cadrelor precum și pentru actualii comandanți de grupe, echipaje și piese publicarea unei culegeri de materiale din care cititorul să desprindă învățământe concrete privind munca gradatului cu subordonații Sugerez doar cîteva idei : munca individualizată cu ostașii în procesul instruirii (cu exemplificări din sfera diferitelor discipline din program, a unor teme specifice — mai dificile), pe timpul aplicațiilor, tragerilor, misiunilor în afara unității ; educarea în spiritul ordinii și disciplinei, îngrijirii armamentului și tehnicii de luptă, prevenirea abaterilor, întreținerea de raporturi corecte cu subordonații, tehnica muncii de cunoaștere și de înlăturare a greșelilor etc., care și-ar găsi un loc potrivit într-o asemenea carte ce n-ar trebui să lipsească din mîna nici unui gradat. Locotenent-major FL. DIACONU N. K. In Editura militară va apare chiar în cursul acestui an lucrarea „Munca individuală a gradaților cu subordonații“, care răspunde în bună măsură solicitărilor dumneavoastră. Pe durata încărcării, folosind becuri de 15—25 W se poate asigura și iluminatul punctului de comandă. Greutatea generatorului propriu-zis (cu rezervorul plin) este de 27 kg, a motorului cu ardere internă — aproximativ 28 kg și a rezervorului de spate 22 kg. Instalația a fost astfel proiectată încît, atunci cînd este purtată în spate, greutatea se concentrează în trei puncte (umărul stîng, cel drept și linia de contact), pe un umăr revenind doar 4—5 kg. Pe timpul transportului nu este afectată circulația sîngelui în organism și nici eliminarea transpirației. Generatorul poate fi sumarizat și transportat pe un cal. Celor care doresc date mai detaliate legate de construcția acestei instalații le pot onora oricînd întrebările prin intermediul ziarului nostru. Locotenent-maior CSAKY ERNU INSTRUCȚIE-EDUCAȚIE INSTRUCȚIE IN AJUTORUL ACTUALILOR SI VIITORILOR GRADAȚI TREI OSTAȘI AU DESCOPERIT UN TEZAUR Da Cugir, în timp ce executau săpături pe un șantier al economiei naționale, caporalul I. Niță și soldații V. Lutzar și G. Lingurar au descoperit, la trei metri adîncime, unn tezaur compus din trei vase ceramice, unelte de bronz — seceri, topoare, vîrfuri de săgeți — fibule și brățări ornamentale. Intr-unul din vase s-au găsit fragmentele unui Colier și o brățară din aur foarte fin în greutate totală de 285 g. Specialiștii de la muzeul de la luptă, se știe, toată tehnica din dotarea vînătorilor de munte este solicitată la maximum, iar durata acțiunilor este în general mai mare decît timpul cît acumulatorii pot asigura energia electrică necesară funcționării stațiilor radio de putere mică. Istorie din Alba Iulia, sosiți la fața locului, au declarat că este vorba de un important tezaur hallstattian — care atestă că prin aceste locuri au locuit în vremuri de demult triburi tracice. In același timp tezaurul de la Cugir, descoperit de cei trei ostași, arată că îndeletnicirea prelucrării metalelor are în părțile acestea o vechime multimilenară. Maior GH. CHIV. Pentru a nu afecta continuitatea legăturilor radio și în aceste condiții,, am conceput și confecționat un generator de curent continuu care, în limita combustibilului de care se dispune, poate funcționa timp de 17—20 ore, încărcînd pînă la 80 de acumulatori. POATE VA INTERESEAZĂ PROCURAREA MATERIALELOR CU PLATA IN NUMERAR Cele ce doresc a aduce la cunoștința cititorilor ne-au fost sugerate de unele date din cauzele penale cercetate și în care avutul armatei a fost prejudiciat datorită situației că unele cadre nu au cunoscut și respectat dispozițiile legale care reglementează cumpărarea materialelor cu plata în numerar de către unitățile militare. Aceste dispoziții sînt cuprinse da R.A.F. cap. XVII. lit. B. cît și în dispoziția nr. 10888 din 24 hârtie 1869 a Direcției Financiare și control din M.A.N. Pet. 1 din dispoziția susamintită prevede că procurarea de materiale cu plata în numerar se poate face numai cu aprobarea comandantului unității sau a înlocuitorului său legal. Dreptul de a solicita procurarea acestor materiale îl au numai șefii serviciilor de aprovizionare, în care scop vor întocmi raport de necesitate care va fi vizat de locțiitorul pentru servicii sau similarii acestuia. Intrarea în unitate a materialelor va fi confirmată pe verso documentelor de procurare (cumpărare) de către ofițerul de sentieri pe unitate sau de ajutorul său, ceea ce înseamnă că ei trebuie să verifice materialele — dacă corespund din punct de vedere cantitativ și valoric. Materialele vor fi recepționate după intrarea în unitate de o comisie de primiri (recepție) numită special în acest scop. Dispoziția prevede că trecerea în cheltuieli a plăților în numerar pentru procurarea de materiale se va aproba numai de comandantul unității sau de înlocuitorul său legal, pe baza actelor justificative și numai după ce s-a convins că au fost respectate toate cerințele dispoziției de mai sus. Locotenent-colonel de justiție NICOLAIE CIOBANUzează direct și sectorul în care îmi desfășor activitatea și anume eliminarea excesului de hîrtii. Pe această linie aș avea de făcut propunerea ca să se revadă actuala reglementare privind întocmirea formelor de decontare a lucrărilor și prestațiilor executate de către detașamentele de militari în agricultură și să se caute posibilități de simplificare Ca organ financiar, particip direct la întocmirea acestor forme și mi-am putut da seama „pe viu“ de marele volum de lucrări ce se cer a fi întocmite. Conform reglementărilor actuale, fișele zilnice de pontaj se centralizează la sfirșitul campaniei în deconturi pe ferme și categorii de lucrări, apoi se înscriu într-un decont centralizator la care se anexează situația realizărilor, plus alte două deconturi separate pentru hrană și transport Acest sistem reprezintă un mare volum de muncă pentru șefii de detașamente. Am în vedere faptul că o bună parte din aceștia sînt în situația de a încheia formele fără ajutorul organului de specialitate financiar, care în cazul retragerii simultane din diferite zone de lucru a detașamentelor nu poate participa, cum este și firesc, decît la una din ele. Simplificarea formelor de decontare, prin eliminarea unor operațiuni, care, după părerea mea, nu interesează organele de analiză și sinteză din Ministerul Apărării Naționale (deconturi pe categorii de lucrări, documente complicate și foarte greu de întocmit), ar face ca întocmirea operativă a lucrării să fie la îndemîna oricărui șef de detașament, fară să dăuneze cu nimic unor principii de bază ale evidenței. De asemenea, aș propune ca foaia de parcurs privind coloanele de mașini să se întocmească săptămînal, așa cum se procedează în transporturile noastre obișnuite, și nu zilnic. In felul acesta, șeful unei coloane de 30 de autovehicule, să zicem, la sfârșitul a 60 de zile, ar avea de prelucrat 240 foi de parcurs în loc de 1 800, ceea ce este cu totul altceva. Pentru simplificarea formelor de decontare s-ar crea posibilitate comandanților de detașamente să se ocupe mai mult de munca educativă, de control și îndrumare, de starea disciplinei și mai puțin de hîrtii care, după părerea mea, nu-și justifică în totalitate utilitatea. Maior SOARE M. AUREL ELIMINAREA EXCESULUI DE HIRTII Ție Am studiat cu multă atencuvîntarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la recenta plenară a Comitetului Central. Printre altele, am reținut unele referiri care in RACORDUL, COLIERUL SAU... NEGLIJENTA? Printre corespondențele ce le primesc pentru soluționare sînt și rapoarte ale unor comandanți de subunități care caută să justifice pierderile de lichid antigel. „Argumentele“ sună cam așa : „A cedat racordul de cauciuc...“ ; „S-au uzat garniturile de la grupul de pompe al încălzitorului...“ ; „S-a spart bazinul inferior al radiatorului...“ ; „A aruncat antigel pe la supapa de abur-aer...“ etc. Ca specialist în tancuriauto, știu că pierderile de lichid de răcire — apă sau antigel — nu se datoresc unor cauze constructive ale organelor prin care circulă agentul de răcire, ci sînt consecința neglijenței și, parțial, a necunoașterii regulilor de întreținere, exploatare și control. Să fie încredințați comandanții de subunități care citesc aceste rînduri — și ar avea tendința să procedeze ca unii din colegii lor din unitatea noastră — că vorbesc în numele unei experiențe care m-a învățat că dacă vrei să nu pierzi lichidul antigel, trebuie să nu-ți pierzi timpul cu născocirea a fel de fel de justificări, ci să înveți să previi astfel de situații. Căpitan ing. D. BUZELAN h v mîk mim vs insjtssu DETAȘAMENTUL SOLIDARITĂȚII Locotenentul Haralambie Ivanov ne relatează într-o scrisoare următorul caz : în urma unui accident de circulație, și luptînd să salveze autocamionul cuprins de flăcări, soldatul Marin Nedelcu a suferit arsuri relativ grave. Ia apelul făcut de comandant, un mare număr de militari, mult mai mulți decît era nevoie, s-au oferit să „doneze“ porțiuni de piele necesare pentru vindecarea tovarășului lor. „Printre aceștia se numără...“. Ofițerul Ivanov ne trimite o listă cu nume de soldați și gradați : Dima, Mustață, Zaharia, Pirîianu, Elor, Ciobanu și alții. „Spirit de solidaritate“ — conchide el. Citim rîndurile lui... și citim printre rînduri, descifrînd tonul sobru și calm al unui om care constată ca fiind de la sine înțeles că atîția ostași au ales datoria... Nu exaltă dramatismul deciziei lor de a se supune — oameni sănătoși — unei intervenții chirurgicale (căci asta înseamnă să oferi epidermă), ci aliniază treisprezece nume din detașamentul solidarității. Așa-i numim, detașamentul solidarității ostășești, detașamentul celor ce și-au ales voluntar — era nevoie — calea unui sacrificiu, al celor capabili de a descoperi bucuria in gestul firesc al generozității, al celor pentru care tovărășia și omenia trăiesc în dovadă faptelor. Asemenea detașamente fac minuni pe cîmpul de luptă, dar și nn vreme de pace, pentru că nimic din ceea ce numim mare, frumos, nobil, eroic, nu se naște decît acolo unde bat inimile generoase ale unor oameni capabili de a renunța la ceva, în stare de a jertfi ceva sub imboldul dragostei și grijii pentru cei de lingă ei. Cît de armonios se împletesc — și se presupun — camaraderia și spiritul devoțiunii totale pentru însăși țara ta, pe care o slujești ! Poate aici, la sentimentul moral al datoriei față de un om, fața de oameni, începe însăși splendida chemare a dăruirii pentru om ideal. Detașamentul solidarității... In cea mai adevărată accepțiune, ARMATA TOATĂ este un mare detașament al solidarității. Sintem ostaș lingă ostaș, cot la cot, învățînd măiestria luptei moderne și totodată practicînd zi de zi Solidaritatea. Întrajutorarea, exersînd valorificarea vie a principiilor și moralității pe care partidul le-a așezat la temeliile societății noastre socialiste, ale armatei populare. „Spirit de solidaritate“, conchide sobru, simplu, semnatarul scrisorii evocate mai sus. Adăugăm : să cultivăm acest spirit ca pe sămînța pîinii noastre de toate zilele, să-l ocrotim ca pe un tezaur al vieții ostășești Colonel L. TARCO CAM IN GLUMĂ Trâgînd învățăminte din aplicațiile trecute — ne spunea ofițerul I. Bordei — la prezenta aplicație am indicat trupelor din apărare să recurgă frecvent la organizarea de ambuscade, deosebit de eficace în teren muntosîmpădurit. Vrem să vedem dacă au fost trase învățăminte. ...Batalionul comandat de maiorul Petre Grigore aplica învățămintele deplasîndu-se spre aliniamentul de introducere în luptă în formație compactă, fără distanțe între subunități (!). Nici cercetarea, nici siguranța apropiata n-au sesizat ambuscada pregătită de partea adversă. Focul deschis prin surprindere, de la distanță mică , ar fi produs pierderi întregului batalion. Din păcate, nimeni nu s-a alarmat, treaba luîndu-se cam în glumă. Nici statul major al unității aflat în imediata apropiere, nici arbitrii, nimeni n-a schițat vreo măsură. De unde se vede că din învățăminte nu prea s-au tras învățăminte.. (D. D.). CURAT ÎNCA „La noi nu există abateri de la încadrarea în program“ — ne-au încredințat mai mulți interlocutori din unitatea în care muncește lt.-col. A. Ghiurcan. Dar, în timp ce în unitate avea loc ora de informare politică, în curte... Vreo zece ostași stăteau la taclale în jurul unui foc. Soldatul V. Răchită, cu o pensulă în mină, era în căutarea unei bănci ca să o vopsească. Soldatul C. Grigore avea de rezolvat ceva „urgent" la punctul de control. Nu i-am mai numărat pe cei ce se plimbau de la un pavilion la altul. Curat încadrare în program ! (A. B.). ÎNCET... DAR NICI AȘA! în rafturile filmotecii marii unități sînt zece pelicule pe teme de circulație auto. Majoritatea n-au mai părăsit această încăpere din ianuarie cînd în unități au avut loc convocări cu șoferii : două din ele nu s-au bucurat încă de întunericul vreunei săli de proiecție iar trei — abia o singură dată. Curiozitatea este că printre cei cărora nu le-a fost dat să vizioneze nici un metru din amintitele pelicule se numără și elevii din școala de șoferi a marii unități: „îi planificăm și pe ei, nu i-am uitat" — ne spune maiorul Gh. Drăguș acum cînd s-au scurs două treimi din timpul de școlarizare. Vorbe unui film prăfuit din raft: „Grăbește-te încet" încet, dar nici așa ! (E. V.) SERVICIU IA DOMICILIU „Subsemnatul Popescu Constanftin—ceeasi că, în ziua de 25.02.1973, am luat de la bucătăria unității 6,1 kg carne de porc pentru a face cîrnați afumați pentru cadrele care vor lua parte la aplicația.... în unitate nu avem posibilitatea de a prepara și a afuma cîrnați. Nu am intenționat să iau nimic pentru mine, deoarece sînt singur acasă și nu am nevoie de atîta carne. Aceaste iîMb este declarația pe care o semnez orbiMs&iri De reținut că bucătarul avea să pună es la el usturoiul, piperul, sarea și altea, ingrediente care fac atît de plăcut gustul cîrnaților afumați. Un gest înduioșător pînă la lacrimi, dar fără ecou în inimile martorilor oculari, care n-au văzut decît latura prozaicâ in toate , povestea ,l,ca....bubcuiarul Popescu a fost surprins în timp ce încerca să pârâsească unitatea cu 6,1 kg carne din rația ostașilor. Acum, unii se întreabă de ce după mai bine de trei săptămîni de la comiterea faptei nu s-a luat nici o măsură ? Să fie oare adevărat că zelosul bucătar prestează „serviciu la domiciliu" ? (V. E.). UNDE EȘTI ...Unde ești, să te miri și tu cum de nu ți-a călcat pragul prăvăliei ? Vino la poarta unității să-l vezi pe locotenentul Nicolae Surdu cum își flutură pletele răsfrînte peste gulerul mantalei cînd intră în cazarmă, zîmbiind poate prelung în și mai prelungii favoriți (că barbă nu și-a lăsat). Și să-l întrebi de ce s-a făcut că n-aude observațiile care vizau lungimea pletelor și a favoriților, iar dacă o fi să rămînă insensibil și la cuvintele tale, ca ale unui om de meserie, s-o găsi cineva să-i mai dea un „sfat" (E. D.). În consens cu cerințele instrucției tactice a ■ ..n (Urmare din pag.ină, de exemplu, s-au obținut numai calificative bune și foarte bune. Cît privește exercițiile și aplicațiile tactice, rezultatele nu numai că au fost ridicate la nivelul celor de la celelalte categorii, ci, în unele subunități și la unele activități, ele ating cea mai înaltă treaptă Succesele se datoresc sporirii preocupărilor tuturor compartimentelor pentru această principală formă a pregătirii de luptă a trupelor, intensificării muncii politico-educative și focalizării ei și asupra îmbunătățirii instrucției tactice, perfecționării muncii de organizare și conducere a întregului proces de instruire din unitate și din subunități. în planificare, bunăoară, temele de instrucție tactică, exercițiile și aplicațiile au constituit și constituie axul. întregii pregătiri de luptă. Sprijinirii însușirii cunoștințelor de la această disciplină i-au fost într-un fel subordonate toate celelalte cunoștințe și deprinderi, inclusiv mișcările învățate la instrucția de front. Această corelare — devenită posibilă prin cunoașterea de către comandanții de subunități a principalelor activități din întreg ciclul — îi ajută să stabilească precis și să realizeze progresiv o pregătire multilaterală a militarilor și subunităților, să împletească strîns instrucția radiotanc și instrucția tragerii cu instrucția tactică, să fondeze luptători cu cunoștințe și deprinderi care se cer acut în luptă. Prin desfășurarea instrucției în complex, prin creativitatea de care dau dovadă comandanții de subunități, întreaga pregătire de luptă a căpătat impulsuri noi. Șablonismul, monotonia unor ședințe care ne-au dat multă bătaie de cap în trecut au fost aproape complet lichidate. Ședințele de observare, de pildă, nu au mai fost executate de pe loc, ci din mișcare și au fost conduse de comandantul de pluton prin radio, cu unul din echipaje, în timp ce altul făcea cunoașterea și punerea în funcțiune a întregului complex de bord, iar celălalt echipaj executa deplasarea tancului in diferite condiții. In echipajul care desfășoară în acest fel ședința de observare, comandantul de tanc descoperă obiectivele și dă comanda pentru executarea misiunilor de foc impusă, ochitorul execută ochirea și tragerea, încărcătorul își exercită atribuțiile folosind proiectile de exercițiu, iar mecanicul conductor asigură deplasarea și manevrele necesare. Se execută deci, în același timp, observarea, conducerea, tragerea, menținerea în permanență a legăturii prin radio, acționîndu-se astfel ca în lupta reală. Exercițiul de conducere îl concepem și-l desfășurăm în prezent nu numai cu misiuni de conducere, ci — încadrate într-o situație tactică precisă — și cu misiuni de foc atît asupra țintelor fixe cît și a celor în mișcare și a celor care execută diferite manevre. Exercițiile și antrenamentele la toate categoriile de instrucție, fiind subordonate nemijlocit cerințelor tactice, sînt desfășurate cu precădere în teren, în care scop s-a adoptat instruirea în „bazele de instrucție“ din afara cazărmii. Mai întîi ne-am creat o asemenea bază de instrucție, apoi alta, pentru ca astăzi fiecare batalion să devină beneficiarul unei asemenea realizări. Nu exagerez, dar 18 din primele 20 de zile ale ciclului și 80 la sută din timpul destinat pregătirii de la începerea actualului ciclu au fost folosite pentru instruirea în teren, în aceste baze și în poligoane, militarii deprinzînd felul de a acționa în orice situație din oricare formă de luptă, dezvoltîndu-se și câlindu-se din punct de vedere fizic, învățînd să folosească și să prețuiască pînă și cea mai mică cotă de teren. Ocupîndu-ne de instruirea fiecărui membru din echipaj, ne-am preocupat și de închegarea lucrului acestuia ; concomitent cu deprinderea plutonului de a îndeplini o misiune de luptă, am insistat și pe însușirea modului de a acționa în cadrul companiei de tancuri. Așa am reușit să realizăm capacitatea de luptă în cel mai scurt timp. Străduindu-ne să asigurăm instrucției tactice locul central ce i se cuvine în formarea luptătorului multilateral pregătit și să avem subunități închegate, omogene, în stare să îndeplinească cu succes orice misiune de luptă, noi am găsit o formă adecvată și de instruire a pionierilor și a chimiștilor împreună cu tanchiștii, ceea ce evident s-a soldat cu rezultate deosebite pentru toți. In cadrul exercițiilor de conducere, de pildă, nu ne-am mai mulțumit cu „simularea“ unor acțiuni, ci, încadrați în situații tactice bine concepute, geniștii au plantat explozivi cu putere mică, marcînd astfel culoarele prin barajele de mine, au amenajat treceri prin terenul greu accesibil și au făcut lucrările necesare pentru varientarea itinerarului. Subliniez ajutorul primit din partea eșaloanelor superioare care, prin îndrumări competente, ne-au jalonat direcțiile de efort și ne-au pus la dispoziție metodele folosite de alte unități. De asemenea, îmi exprim satisfacția pentru utilul schimb de experiență prilejuit de materialele publicate în ziarul nostru, între care de un real folos ne-a fost articolul din experiența tanchiștilor intitulat : „Instrucția tactică — axul întregii pregătiri de luptă“. Locotenent-colonei V. VASILE Subordonați ai ofițerului V. Vasile la o ședință de instrucție în complex. Poto . ST. IONESCU ACCIDENT CU PREA MULTE PENE DE... RESPONSABILITATE! Cu cîtva timp în urmă, pe o șosea asfaltată și uscată, la o curbă periculoasă (de aproape 90 °) dar cu o bună vizibilitate, autocamionul A-46,316 s-a răsturnat pe un rambleu cu o diferență de nivel de aproximativ doi metri, în cabină se aflau locotenentul I. Cruceru, șeful mașinii, și soldatul A. Constantinescu, șoferul în caroserie erau transportați mai mulți militari. Cum s-a întîmplat ? Soldat A. Constantinescu : „Din ordinul tovarășului locotenent-colonel Gh. Preoteasa, am încărcat mașina cu aproximativ 3 metri cubi de scîndură, lăzi cu muniție, valize, ranițe și cazarmament ; peste aceste materiale, care ocupau circa 3/4 din capacitatea caroseriei, s-au urcat, tot din ordinul dînsului, și militarii. Mersul a decurs normal pînă la această curbă periculoasă, unde am redus viteza la 30 km/oră însă mi s-a blocat direcția. Ca să redresez cît mai iute volanul, m-am ridicat și în picioare dar în zadar. Ne-am răsturnat. Direcția a fost de vină“. Locotenent I. Cruceru : „înainte de a intra în curba în care ne-am răsturnat, am observat că șoferul se ridică în picioare și caută să vireze cît mai repede volanul spre dreapta, dar n-a reușit. Avea cam 30 km/oră. Cred că i s-a blocat sistemul de direcție“. Se știe, prevederile legale sînt clare și categorice în privința obligației de a se asigura revizia și starea tehnică corespunzătoare a fiecărei mașini, a fiecărui autocamion înainte de a pleca în cursă. De aceea ne-a interesat concluzia comisiei care a făcut verificarea tehnică a autocamionului. Iat-o , mecanismul de direcție funcționa normal, jocul volanului nu depășea 15 grade, în schimb frîna de serviciu era eficace doar la prima pedală, la a doua devenea ineficace din cauza lipsei totale de lichid în bazinul pompei centrale de frînă. Ar fi avut șoferul posibilitatea să stăpînească, să redreseze cît de cît mașina, dacă frîna de serviciu nu ar fi fost defectă? Da, desigur că da. Șoseaua era uscată și liberă. Din schița accidentului reiese că șoferul a intrat neatent și greșit în curbă; în loc ca la atacarea ei să se afle „lipit“ de partea dreaptă a șoselei, urmele lăsate pe 26 de metri îl situează tocmai în partea opusă. Deci un șofer nepriceput, lipsit de cele mai elementare deprinderi și cunoștințe în privința virajelor. Din discuțiile purtate cu factori de răspundere din unitate a reieșit că într-adevăr soldatul A. Constantinescu are o pregătire precară ca șofer, în ciclul I de instrucție, datorită calificativului satisfăcător obținut la specializare nu a fost admis la conducere pe mașini militare. Odată cu încorporarea noului contingent, a fost trimis din nou la cursul de specializare unde n-a făcut nici un fel de conducere auto ; nici în unitate n-a participat la antrenamente deoarece căpitanul F. Baska n a organizat pregătirea șoferilor conform dispozițiilor în vigoare. Deci șoferul era total nepregătit pentru conducere. Și în acest caz apare evidentă înlănțuirea unor nereguli și încălcări ale instrucțiunilor și ordinelor care au contribuit direct sau au favorizat producerea accidentului. Se demonstrează încă o dată că accidentul de circulație nu-i o fatalitate, nu-i rezultatul unei simple întîmplări, ci o consecință a acțiunii unor elemente foarte concrete care nu sînt privite cu răspunderea necesară deși este vorba de viața oamenilor, de integritatea unor bunuri. Șirul de nereguli, în cazul de față începe de la acceptarea ca șofer a unui element despre care se știa precis că nu are aptitudini pentru această meserie, de la nerespectarea ordinului privind instruirea șoferilor și șefilor de mașini. El continuă cu ordinul abuziv dat de locotenent-colonelul Gh. Preoteasa care a nesocotit „Regulamentul pentru aplicarea decretului nr. 328/1966 privind circulația pe drumurile publice“... care, la articolul 45, punctul 11, stipulează că un șofer nu are voie să transporte persoane în caroserie, deasupra încărcăturilor. Și în sfîrșit, se încheie cu acordarea permisiunii de a pleca în cursă a autovehiculului cu frîna de serviciu defectă. De altfel, în legătură cu starea tehnică a autovehiculului, maiorul Mihai Munteanu, din controlul circulației M.A.N., care a cercetat cazul, făcînd un control inopinat la autovehiculele unității aflate pe locurile de parcare, a constatat multe alte deficiențe în starea lor tehnică și de întreținere. Deci starea sistemului de frînare a autovehiculului răsturnat n-a fost chiar o excepție, o scăpare singulară a celor răspunzători de întreținerea în condiții ireproșabile a parcului de autovehicule. Faptele triste prin epilogul lor, la care ne-am referit în aceste rînduri demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că prevenirea accidentelor, departe de a fi un slogan bun de repetat în ședințe, cum se pare că îl înțeleg unii, presupune în realitate o atitudine responsabilă din partea tuturor factorilor în cauză, măsuri concrete, care să ducă cu adevărat la instruirea temeinică a șoferilor, să facă imposibilă ieșirea în cursă a mașinilor cu defecțiuni tehnice, să asigure respectarea întocmai, deopotrivă de cadre și șoferi, a legilor care reglementează circulația pe drumurile publice. Colonel C. CONSTANTINESCU