Argus, martie 1925 (Anul 16, nr. 3557-3582)
1925-03-01 / nr. 3557
Anul XVI No. 355? ABONAMENTE: IN TARA 17n an 800 lei 6 luni 450 „ 3 luni 250 „ 3 lei în tară. 6 IN STREINĂTATE Un an 1800 lei 6 luni 1000 „ 3 luni 600 „ lei in străinătate 6 PAGINI ORGAN ZILNIC al COMERȚULUI Fondatori: S. Pauker si H. F. Valentin BIROURILE: BUCURESTI, Str. Sărindar 14 TELEFON: 6 93 si 23/69 INDUSTRIEI şi FINANŢEI Director: Grigore Gafencu KJ m ncă 1 ia tie 1925 C fkml REPREZENTANT AUTORIZAT COLIN CAL. VICTORIEI49 • BUCUREȘTI PUBLICITATEA: Concesiunea Exclusivă a Societatea Generale de Publicitate Directorii Carol Schulder şi S. Berger Sir. Engtin Strada RuB KanjInorghiTitil 9 Telafon HM Oficiul Comercial Francez La banchetul oficiului comercial francez, care strânse in fiecare an, pe reprezentanţii cei mai autorizaţi ai lumei noastre economice, oficiale şi private, d. marcius de Belloy a resumat intr’o frumoasă cuvântare, activitatea oficiului şi a schiţat planurile lui de viitor. Am aflat că şi in anul trecut,, oficiul a reuşit să lichideze in mod amiabil un număr însemnat de diferende între comercianţii noştri şi şef francezi, că a obţinut pentru firme româneşti, reprezentanţa firmelor franceze, că a mijlocit unirea capitalului francez cu cel românesc, pentru crearea unor întreprinderi industriale şi că a desfăşurat o fericită activitate publicistică pentru a face să fie cunoscute încercări cât mai largi, bogăţiile ţarei româneşti. Ziarul nostru a avut dealtminteri prilejul, in nenumărate rânduri, să aprecieze în termeni măgulitor această activitate, şi a reprodus Întotdeauna dările de seamă ale Oficiului, asupra stărei economice a României, redactate cn pătrundere şi intr'un spirit de strictă obiectivitate. D. de Belloy s-a ocupat de opera de refacere economică a României şi a arătat că pe acest teren paşnic, Franţa ne poate da un ajutor tot atât de puternic, cum ne-a dat în timpul războiului, pe cel militar. Vom releva din luminoasa expunere a vorbitorului, părerea sa despre chestia monetară şi despre bolşevism. Experienţa anului trecut ne dovedeşte, — a spus d. Belloy — că leul se poate stabiliza, dar pentru aceasta trebue să renunţăm la Rusia revalorizărei, şi in locul etalonului de aur să ne mulţumim deocamdată, cu etalonul hârtie. Chiar această hârtie, odată stabilizată, poate da viaţa comerţului, agriculturei şi industriei, poate deci contribui la desvoltarea producţiei şi a exportului, singurele leacuri ale situaţiunei de azi. In ce priveşte bolşevismul, d. de Belloy crede în seriozitatea primejdiei bolşevice, şi nu vede altă scăpare decât în cooperarea lumei civilizate pentru a stinge focul înainte ca el să ia proporţii prea mari. Această cooperare ar consista mai ales, în strângerea relaţiunilor economice, care trebue să ducă la întărirea şi organizarea reciprocă a Statelor naţionale. Suntem fericiţi că d. marchis de Belloy a stăruit în special asupra acestor două puncte, care formează preocuparea principală a opiniei publice româneşti: leul şi muscalul. Suntem cu atât mai fericiţi, cu cât în numele Oficiului Economic Francez şi a tuturor francezilor care lucrează în ţara noastră, d. de ce cari corespund in tot» vederi- Belloy a exprimat păreri și credințor susținute neîncatat în coloanele ziarului nostru. A. Situaţia Politică Internă Greva studenţilor, care „a eşuat” continuă, spre cea mai mare dezolare a oamenilor de bine. „Continuă“ este un mod de a vorbi, căci la unele faculăţi se ţin cursuri fiind prezenţi, uneori, mai mulţi soldaţi decât studenţi, rareori mai mulţi studenţi decât soldaţi. Cei cari trec. In orele de prelegeri, prin faţa Universităţii, asistă şi un spectacol, orânduit, parcă, de întâmplare, ca să sfărâme multe iluzii şi să desmintă multe vorbe mari, cu care credem că este util şi cuminte sămascăm lipsurile noastre. Grupuri, grupuri de studenţi, în plină agitaţie, staţionează, se mişcă de colo până colo, formulează critice, discută cu aprindere, ori intră in conflict cu patrulele de soldaţi. Tot atâtea manifestări ce ne arată starea învăţământului nostru universitar. Dacă de la studenţi, privirea se opreşte la soldaţi, îmbrăcămintea lor pestriţă, sărăcăcioasă, uneori prea uzată, bocancii lor, trecuţi de la reformă la serviciul activ, de nepurtat pe nici o vreme, dar mai cu seamă in acest anotimp de frig şi de ploi şi încă multe altele, pe care nu e locul să le enumărăm aci, ne silesc să constatăm că dacă nu stăm bine cu învăţământul, nu stăm mai bine nici cu..., intendenţa armatei. Iar dacă un trecător, mai temerar, ar reuşi să străbată prin grupurile de studenţi prin şirurile de baionete, şi pătrunzând in Universitate, ar nemeri întro sală de prelegeri, unde ar asculta cursul unor profesori el ar părăsi focarul înaltei noastre culturi, gândindu-se, cu desnădejdea în suflet, că nici acolo nu stăm mai bine. T. P. In Balcani serestabilesc vechile alianţe din timpul marelui război. Deoparte tratează învinşii: d. Radeff, fostul ministru bulgar la Bucureşti discută azi la Angora despre posibilităţile unei înţelegeri turco-bulgare. De altă parte negociază sârbii cu grecii, la Atena. Alianţa sârbo-greacă a cunoscut momente glorioase şi vremuri de restrişte. Victorioşi, alături unii de alţii, mai întâi în pramul, apoi în al doilea război balcanic- grecii şi sârbii au învins pe turci şi pe bulgari. Apoi legăturile de prietenie s-au destins şi foştii aliaţi au uitat, rând pe rând, de obligaţiile contractuale. Zadarnic a încercat Venizelos să salveze alianţa în timpurile frământate care au urmat marelui război. Dar atât succesele cât mai ales încercările prin care au trecut vecinii noştri, au dovedit necesitatea alianţei greco-sârbe. Şi de aceea, reînchegarea ei azi, este firească şi binevenită. Sârbii şi Grecii au interese asemănătoare în Albania şi pe coastele Adriatice. Dar principalele lor interese să întâlnesc de-a lungul hotarului bulgăresc şi turcesc. Ce vreau turcii? Să-şi întărească atât de şubredele posesiuni europene. Să găsească, un aliat european care să le uşureze această sarcină, în timp ce regimul Kema- Hst este nevoit să ducă în Asia o luptă grea împotriva musulmanilor fanatici, în special a kurzilor care s’au răsculat pentru a răzbuna, pe Kalif şi pe Profet. Ce vreau Bulgarii? Bună pace. Aşa ne spune cel puţin d. Tzancof. Dar în ziarul francez al lui Tzancof, „la Bulgariei”, a apărut acum de curând un plan de realizare a acestei păci bulgare. E reproducerea unui raport al „Centrului european al dotaţii Carnegie” care ne vesteşte că „atâta timp cât va fi o Bulgarie iridentă alături de România, această obraznică profia cusă de războiu, de Serbia triumfătoare şi de Turcia, etc..., atâta timp cât Bulgaria una şi indivizibilă, aşezată pe două mări, nu va fi limitată la Nord, de Dunăre (adică Dobrogea întreagă!) şi la vest de linia Timok-Ohrida-Kastoria (adică toată Macedonia) poporul bulgar nu va cunoaşte c a trăi. Externă Care va să sică Bulgaria călare pe două mări şi România pe nici una! E drept că mai departe raportul pretinde că Bulgaria nu are scopuri războinice. Nici noi nu avem asemenea scopuri. Dar salutăm totuşi cu satisfacţie reînvierea alianţei greco-sârbe, menite să ţie în frâu fericirea de a trăi, a paşnicului popor bulgăresc. G. G. Ştiinţa consiliului superior al apelor CONSILIUL A REVIZUIT REGULAMENTUL PENTRU APLICAREA LEGEI APELOR Eri după amiază s’a întrunit la ministerul lucrărilor publice, consiliul superior al apelor sub preşedinţia d-lui inginer inspector general G. Ştefănescu secretar general. Mai erau de faţă d-nii ingineri inspectori generali Buşilă, Gh. Popescu, Vardala, Cazimir, Radu Georgescu, general Panaitescu şi Sima Niculescu, jurisconsult. Comisia a revizuit o parte din regulamentul pentru punerea in aplicare a legei apelor şi a întocmit şi regulamentul de organizare a direției generale a apelor. De asemenea s-a întocmit regulamentul pentru funcționarea consiliului superior al apelor. O noul urcare a neturilor grânelor în Amerca Londra, 27. — Din Chicago se anunţă că bursa locală a înregistrat o nouă urcare bruscă a preţului grânelor. Din această cauză piaţa Londrei a fost agitată. CRONICA AGRICOLA Un exemplu si un îndemn de G. Ionescu-Siest! Nevoia ridicării cu turele a ţârânimei.—Pilda Saşilor Agricultura pe care o fac ţăranii noştri a fost întotdeauna rutinată. înainte de război, ca şi acum, eram printre cele din urmă ţări în ceea ce priveşte producţia la hectar. Dacă înainte de război, producţia era concentrată şi consumul mult mai mic, nu simţiam această inferioritate a agriculturii noastre, azi o simţim din greu. Se fac reproşuri organelor statului că nu iau măsurile trebuincioase, se aduc învinuiri specialiştilor că nu dau soluţiile trebuincioase în această arzătoare problemă. Fireşte programul de lucru, care a fost desvoltat în diferite împrejurări, de care s-a ocupat în câteva rânduri şi „Argus“, nu e bun, nu e suficient, are prea multe laturi. Opinia publică, sferele conducătoare nu se încălzesc pentru eL Construcţia celulară a albinelor nu e ceea ce ne trebuie. Ne trebuie o soluţie genială, rapidă, instantanee, unică , care să dea României acel belşug care poate rezulta din însuşirile pământului şi oamenilor săi. Din nenorocire această soluţie genială şi unică nu există. Nici chiar suprimarea taxelor de export, nici Dintre toate neamurile pe cari unirea tuturor provinciilor româneşti i-a făcut tovarăşii noştri Intru îndeplinirea destinelor acestei ţări, cei mai buni agricultori şi cei mai buni crescători de vite, sunt Saşii din Ardeal. In perfecţionarea tectonicei agricole a ţăranilor Saşi, un rol precumpănitor l-a jucat «Reuniunea Agricolă Săsească din Transilvania”. Am înaintea mea broşura cu darea de semă a acestor asociaţii pe anul 1923 — 1921 şi fiindcă ştiu influenţa pe care ea o exercită în mijlocul ţărănime!, caut mijloacele eL Caut să verific programul nostru şi să văd dacă nu voi găsi printre mijloacele lor soluţia unică, pe care s’o putem adopta şi noi. Şi iată ce găsesc: Reuniunea are 12.755 membri. Fiecare membru plăteşte o cotizaţie de 56 lei pe an, primeşte in schimb revista reuniunii, care se tipăreşte în 12.859 exemplare. Creaţiunea financiară a saşilor ,Bodenkredit Anstalt” ajută, conform statutelor sale, Reuniunea cu 10 la sută din beneficiul său, adică anul expirat cu 360 mii lei. Reuniunea face operaţiuni de aprovizionare şi vânzare pentru membrii săi, din care rezultă încă beneficii întrebuinţate în îndeplinirea programului său cultural. In darea de seamă se vorbeşte pe larg de îndeplinirea acestui program. La expoziţia agricolă şi zootechnică, organizată de reuniune in ţara Bârsei, au luat parte 4.000 de membri ai Reuniunei. Cu acel prilej a avut loc o demonstraţie de motocultură. Expoziţia da prilejul să se constatate şi să se verifice progresele realizate în ultimii ani şi influenţa pe care o exercită in regiune Şcoala de Agricultură din Feldioara. Autorul dârei de seamă trece în revistă toate ramurile agriculturii, creşterea vitelor bovine şi a cailor, cultura pământului, viticultura, pomăritul. Arată progresele tectonice făcute şi indică cu autoritate, măsurile, pe cari cultivatorii trebue să le ia pentru ca exploatările lor să se adapteze pieţei şi să fie din ce in ce mai rentabile. Astfel, el atrage atenţia că vitele trebuiesc mai bine hrănite (noi credeam că vitele Saşilor sunt cele mai bine hrănite, că e mai rentabilă producţia de lapte, decât de carne. Mai departe, că trebue desvoltată cultura prăşitoarelor şi nutreţurilor. Trebuesc introduse varietăţi superioare. Trebue făcută o muncă mai intensă. Trebue recurs la motocultură. Trebuiesc mai energic combătute boalele plantelor şi paraziţii. Cu acest prilej se arată încercările făcute de Reuniune ca nouă preparate de distrugere Reuniunea nu se mărgineşte la sfaturi. Ea a avut în 1923, 90 de câmpuri de experienţă pentru îngăsăruinte, iar in 1924 130 de câmnuri. Ea are un număr de Specialişti în meserii agricole, în bucătărie şi gospodărie, în pomicultură şi alte ramuri agricole, cari merg în mijlocul populaţiei si o instruesc. S’au finit cursuri de rotărie de câte o lună în 13 comune. Au participat 183 cursisti, cari au lucrat in atelier obiecte in valoare de 200.900 constrângerea ţăranului să cultive aşa ori altminteri, nici alte reforme de acest fel, nu vor avea darul să schimbe instantaneu technica agriculturii noastre. Această schimbare nu poate fi produsul unei singure măsuri, oricât de necesară, de urgenţă, de îndreptăţită şi de binefăcătoare ar fi ea. RIDICAREA CULTURALA A TARANIMEI Ci transformarea agriculturii presupune o ridicare culturală a întregei ţărănimi, operă grea, la care trebuie să conlucrăm cu toţii, prin toate mijloacele ce ne stau la dispoziţie, întâi de toate prin forficarea învăţământului primar şi a învăţământului agricol de specialitate şi apoi prin frământarea culturală permanenta, pe care trebuie s'o exercităm pe toate căile în mijlocul ţărănimei. In această privinţă asociaţiile agricole, cooperativele, sindicatele au o datorie de la împlinirea căreia prea adesea toate aceste organizaţiuni au fost absente. tel. In 8 comune s’au ţinut cursuri de gospodărie şi bucătărie. Intr’una din comune s'au făcut două serii succesive, din cauza prea multelor înscrieri. In total au participat 255 ţărange. Tot aşa s’au ţinut in 12 comune cursuri de pomărit, de vitlculură şi vinificaţie, cu lucrări practice. In 5 comune s’au ţinut cursuri de agricultură. In afară de aceasta s’au ţinut în cursul anului, 19 congerinţe de specialitate, cu 18.460 de auditori. S’au organizat încercări de hrănirea animalelor cu diferite raţii, unite cu probe de mulsori. Pentru a’şi forma specialiştii necesari, Reuniunea a acordat mai multe burse de agricultură veterinară. Activitatea publicistică a constatat din publicarea revistei şi dn reeditarea unor cărţi O bună parte din darea de seamă este consacrată analizei regimului la care este supusă agricultura şi demersurilor repetate, stăruitoare, ale Reuniunii prin reprezentanţii săi pe lângă Ministere şi alte autorităţi, în Parlament, în întruniri, pentru ca regimul acesta să fie îndulcit. Unele din aceste demersuri au avut succes. Reuniunea nu face politică, dar apără cu îndârjire punctul de vedere al agricultorilor. Forţa ei se bazează pe legăturile cu massele ţărăneşti, prin asociaţiile locale ce compun Ren numea. * Ca şi noi, cititorul nu va găsi în această activitate nimic extraordinar. Soluţia unică şi genială nu răsare din aceste realizări. Din nefericire, nici una din organizaţiile agricole cunoscute de noi, — afară de Reuniunea Şvabilor din Banat — nu desfăşoară o activitate similară. Ar fi interesant de ştiut, dacă vreunul din Sindicatele agricole, dacă vre-o Cooperativa, dacă Societatea Naţională de Agricultură, dacă Societatea Centrală Agricolă, dacă Uniunea Sindicatelor Agricole pot enumera în dările da seamă o activitate asemănătoare. Şi unele din aceste organisaţiuni au mijloace mult mai mari şi dispun de forţe, cari ar putea fi cu succes mobilizate, pentru o mare acţiune de progres. Nu e în constatarea ce fac nici un gând de critică, ci e numai un strigăt de alarmă. Dacă este să deschidem o eră de propăşire pentru agricultura ţării, trebue ca cei ce văd lipsurile să tragă consecinţele pentru dânşii, să se pogoare în mijlocul ţărănimii, să ia conducerea ei culturală şi economică, s-o sustragă preocupărilor politice. Ţărănimea noastră îşi aşteaptă îndrumătorii. In editoratul de Joi, din Argus, intitulat „Protestări zadarnice autorul ne invită la o aşteptare resemnata până ce stoarcerea fiscală, dezastrele economice ori naturale vor lua ţăranilor avantagiul quasi-gratuităţei pământului dobândit,prin împroprietărire. Rog direcţia ziarului să mă ierte, dacă nu voi fi de acord cu acest sfat de resemnare. Autorul spune că ţăranii n'au înteres să se preocupe de regimul creiat agriculturii, odată ce au primit, pământul aproape gratuit şi că ei vor începe să se preocupe de aceasta, numai după ce vor pierde beneficiul quasi-gratuităţei terenului. Atunci deabia se va putea atrage ţărănimea in lupta pentru afirmarea agriculturii. Noi credem că aceasta e cauza inerţiei ţărănimii. Dacă cei 1.200.000 ţărani cari au dobândit pământul aproape gratuit, se dezinteresează de politica economică a Statului, şi sunt de 3 ori atâţia cari n'au primit nimic prin împroprietărire. E vre-o diferenţă intre atitudinea unora şi a altora ? Ba nici chiar marii proprietari nu simt destulă solidaritate între dânşii şi adunări în cari se discută cele mai vitale ale lor interese, sunt slab frecventate. Iar adunările cu scopuri culturale, încă mai puţin. Nu, răul e în altă parte, in inactivitatea noastră. Trebuie să mobilizăm forţele conducătoare pentru a ridica culturaliceşte ţărănimea, a o îndruma și a pregăti astfel o altă soartă agriculturii noastre. .eguiptul pentru aplicarea noului regim al apelor Ce ne declară d. general Tr. Moşoiu, ministrul lucrărilor publice ori după amiază la orele 4, s’a întrunit consiliul superior al apelor, sub preşedinţia d-lui general T. Moşoiu, ministrul lucrărilor publice, pentru a face revizuirea definitivă a regulamentului legii pentru aplicarea noului regim al apelor din România precum și a regulamentului interior al consiliului superior al apelor. Se știe că după dispozițiunile legii, noul regim al apelor nu se pune în aplicare până nu intră în vigoare regulamentul respectiv. Solicitând câteva explicaţiuni d-lui general Moşoiu, asupra regimului apelor care va intra în vigoare şi care a fost întocmit după indicaţiunile ministrului lucrărilor publice, d-sa a binevoit a ne face următoarele declaraţiuni: — Regulamentul legii apelor a fost conceput într’un spirit larg, pentru ca aplicarea legii să nu întâmpine nici o dificultate. Anul acesta se vor apera și taxele menite să formeze fondul apelor. Am convingerea că aceste taxe vor produce în 1925 cel puțin 10 milioane lei, sumă ce va forma primul fond al apelor și care se va administra la Cassa de Depuneri şi Consemnaţiuni. In ceea ce priveşte aplicarea celorlalte dispariţiuni din noua lege şi in special lucrările cari sunt de resortul direcţiunei generale a apelor, cred că anul acesta ele vor fi limitate mai mult la studiile ce trebuesc făcute pentru ca în cursul anului 1926 să înceapă lucrările pe teren, In concordanță cu dispozițiunile legei energiei". m*- GMNT. Relaţiile economice dintre Cehoslovacia şi România Comerţul exterior între ambele târî Convorbire ca i. Zdenek Fierînger, ministrul Cehoslovaciei In numărul nostru de eri s’a arătat, că după revista economică vieneza „Wistchaftliche Nachrichten für Handel, Gewerbe und Industrie” ar reuşi că exportul Cehoslovaciei pentru România în anul 1924 ar fi de 796 milioane coroane cehe, iar în schimb Cehoslovacia n’ar fi importat nimic dela noi în acest răstimp. S'a dedus de aci că balanţa noastră comercială faţă de Cehoslovacia ar fi complect deficitară. D. Zdenek Fierlinger, ministrul Cehoslovaciei la noi, a Binevoit să ne dea următoarele interesante lămuriri, pe baza d-telor oficiale prezentate de către ataşatul comercial cehoslovac. — Datele revistei vieneze, ne-a spus d-sa, nu corespund de loc realităţii. Cehoslovacia are cele mai bune intenţiuni de a strânge cât mai mult relaţiile economice cu România şi această dorinţă a manifestat-o In toate ocaziile. Aceste intenţiuni Cehoslovacia le înţelege atât In ceea ce priveşte exportul pentru România, cât şi importul din această ţară. De altfel cifrele statistice cehoslovace oficiale dovedesc aceasta. Din aceste cifre reese că Cehoslovacia a exportat în România in cursul anului 1924 134.495.965 kgr. în valoare de 795.997.814 koroane cehe, cele mai multe din aceste mărfuri constând in articole de bumbac, ţesături de lână în general, fer și articole de fer. Importul Cehoslovaciei din România In cursul anului 1924 a fost de 165.419.999 kgr. in valoare totală de 487 milioane 131141 koroane cehe Dacă cifra importului Cehoslovaciei din România este mai redusă decât a exportului, aceasta se datorește, in cea mai mare parte taxelor vamali, prea urcate din România şi faptului că unele articole ca gritul şi făina au fost cu total prohibite la export. De altfel, cifra exportului Cehoslovaciei în România reprezintă abiaM la sută din exportul total al Cehoslovaciei Tot din datele statistice oficiale cehoslovace reese că România este a zecea ţară in ceea ce priveşte greutatea mărfurilor importate şi a şaptea ţară in ceea ce priveşte valoarea mărfurilor importate. Ca Incheered. ministru Zdenek Fierlinger, ne-a asigurat din nou de dorinţa Cehoslovaciei da a lega cu noi relaţii economice din ce in ce mai strânse, pentru a cărei înfăptuire contribua şî d-sa nu toate ocaziile. M. BUCUR Drepturili linie ia ian. lm Depozițiuni noui privitoare la pâne AMESTECAREA FĂINURILOR. STOCUL DE GRAU. — NOUA ORDONANŢA Primăria Capitalei, a aprobat eri cererea morarilor de a amesteca depozitul de făină de jimblă cu făina de pâine neagră, pe care o au din trecutul regim, in proporţie de un sac de făină de jimblă cu doi saci de făină de pâine neagră. Acest amestec, morarii îl vor vinde pe preţul făinei Integrale. Aprobarea de mai sus s’a dat pentru ca morarii să-şi poată valorifica depozitele de făină, asupra cărora aveau gajuri or datorii sub alte forme. # Cu aducerea la îndeplinire a acestei dispoziţiuni, primăria a delegat pe d-nii ing. Dimopol şi Niculescu. Operaţia de amestec a făinurilor, se va începe de Luni 2 Martie. In morile din Capitală sunt depozitate 153 vagoane făină de jimblă şi 39 vagoane făină de pâine neagră.& D. T. Alexandrescu vice-preşedinte al comisiei interimare, a dispus repetarea ordonanţei comunale, pentru regimul pâinei şi făinei integrale care a fost dată pe Februarie şi pentru luna Martie. Noua ordonanţă va fi publicată pe ziua de Luni 2 Martie. * Eri, în morile din Capitală erau: 124 vagoane grâu, 263 vagoane făină de lux, 153 vagoane făină de jimblă, 39 vag. făină de pâine neagră și 44 vagoane făină integrală. Tot eri au sosit în gara Chîtila-Triaj, pentru consumul Capitalei 7 ,vagoane grâu. Rep. Ameliorarea condiţiunior severe din primul text Economia generală a proiectului-Textul principalelor articole Şedinţa comisiunei de elaborare a proiectului din seară s’a întrunit din nou la înalta Curte de conturi comisiunea pentru redactarea proiectului legii generale a pensiilor începând, sub preşidenţia d-lui Vintilă Brătianu, discuţia pe articole a anteproiectului întocmit de subcomisiune. S’a adus o modificare a aliniatelor 2 şi 3 din primul articol, hotărându-se ca aderarea comunelor şi judeţelor la casa generală a pensiilor să nu mai fie facultativă, cum prevede textul anteproectului, ci obligatorie, aşa că pe viitor comunele şi judeţele nu mai pot avea case de pensii proprii, cum există azi în Ardeal şi Bucovina. S’AU AMELIORAT CONDIŢIUNILE DREPTULUI LA PENSIE O vie discuţie s’a angajat însă în jurul art. 2, care fixează condiţia vârstei (57 ani pentru civili- 65 pentru eclesiastici şi 50—54—56 pentru militari) cum şi obligaţia a 35 ani de serviciu, fără întrerupere, pentru ca dreptul la pensiune pentru vechime în serviciu să fie recunoscut. D-nii Vintilă Brătianu şi Traian Lalescu au susţinut ca textul acestui articol să rămâie neschimbat, invocând necesitatea pentru stat de a-şi avea asigurată stabilitatea personalului său funcţionăresc, cum şi dispoziţiunile chiar mai drastice din legiuirile similare străine (legea austriacă şi ungară), împotriva condiţiunilor din acest articol şi mai ales împotriva obligaţiei ca cei 35 ani de serviciu să fie neîntrerupţi, au luat cuvântul d-nii: Grecescu, preşedintele înaltei Curţi de Conturi, Papadospol, Stancu Brădişteanu ş. a. Aceştia au invocat între altele următoarele argumente: 1) Anteproiectul nouei legi crează funcţionarilor o situaţie inferioară aceleia de sub regimul legii în vigoare. 2) Anteproiectul este în contradicţie cu dispoziţiile legii statului funcţionarilor publici, care recunoaşte dreptul la o întrerupere de maximum 5 ani a serviciului, după care funcţionarul poate să-şi reia serviciul recunoscându-i-se toate drepturile decurgând din anii serviţi mai înainte. 3) Dispoziţiile anteproiectului în nici un caz nu pot fi impuse funcţionarilor găsiţi în serviciile publice înainte de aplicarea legii, deoarece ei au încheiat cu statul un contract bazat pe condiţiunile fixatei de actuala lege a pensiilor. UN ALINIAT MODIFICATOR In cele din urmă d. Vintilă Brătianu a recunoscut în parte justeţea argumentelor aduse şi a acceptat amendarea textului art. 2 din anteproiect prin introducerea unui aliniat la sfârşit în sensul următor: 1) să se pue de acord art. 2 cu prevederile statutului funcţionarilor în ce priveşte dreptul la maximum întreruperii de 5 ani şi condiţiunea celor 35 ani de serviciu neîntrerupţi să fie aplicabilă numai funcţionarilor noi, ce se vor angaja sub imperiul nouei legi, dar nuu şi celor aflaţi deja în serviciu. Redactarea, definitivă a acestui nou aliniat se va face în şedinţa viitoare, care se va ţine azi la 5 d. a. Comision ea a examinat articolele în număr de 10 care compun primul capitol (Pensiuni pentru vechime în serviciu), fără să aducă nici o schimbare teatrului oficial. PENSIILE PENTRU VECHIME DE SERVICIU Dintre acestea, reproducem textul art. 8, 9 și 10, cari sunt mai importante: Art. 8.— Drepturile la pensiune pentru vechime de serviciu se stabilesc precum urmează: Pntru un serviciu de 10 ani împliniţi (în actuala lege se prevăd 15) 25 la sută din media s° arii tot primite în cei din urmă trei ani de serviciu, iar pentru fiecare an servit peste termenul de mai sus se va adopta un spor de 3 la sută din aceeaşi medie, până la 35 ani. La stabilirea pensiunei, fracţiunile mai mici ca un leu se lasă o parte. Se exceptează: a) Reangajaţii din armată şi jandarmii rurali,cari vor primi ca pensiune pentru 15 ani de serviciu, 15 la sută din media soldelor din cei din urmă trei ani de serviciu iar pentru fiecare an servit peste termenul de mai sus se va adăuga un spor de 5 la sută din aceeaşi medie, până la 25 ani; b) Mecanici conducători de locomotive, care vor primi ca persiune media întreagă a salariilor din cel din urmă trei ani de serviciu, când vor fi împlinit 22 ani serviţi efectiv în asemenea funcţiuni. MAXIMUL PENSIUNEI LUNARE Art. 9. — Maximul pensiune Citiți continuum în pag. na.