Argus, februarie 1931 (Anul 22, nr. 5339-5362)

1931-02-01 / nr. 5339

Anul XXII No. 5339 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici­ o afa­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Luaţi informaţiuni comerciale de­­taliate, precise, bine­ controlate, de la „ARGUS“ secţia de informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef. 306/93 şi 323/69. ARON IN TARA Un an 1000 lei 6 luni 550 „ 3 luni 300 C­AMENTE IN STRĂINĂTATE Un an 2200 lei 6 luni 1300­³ 3 luni 800 „ 3 lei în ţară, 6 lei în străinătate ORGAN ZILNIC AL COMERŢULUI Fondatori: S. PAUKER şi H. F. VALENTIN INDUSTRIEI şi FINANţEI Director : GRIGORE GAFENCU . Duminică 1 Februarie 1930 COMERCIANŢI, INDUSTRIAŞI, FINANCIARI! Nu faceţi nici­ o afa­cere, până când nu vă interesaţi despre situaţia prezentă şi pers­pectivele de viitor, ale clientelei D-voastră. Luaţi informaţiuni comerciale de­taliate, precise, bine­ controlate, de la „ARGUS“ secţia de Informaţiuni comerciale, strada Sărindar No. 24 etajul I, telef: 306/93 şi 323/69. PUBLICITATEA se primeşte la Administraţia statului şi la toate agenţiile de publicitate BIROURILE: Bucureşti, Strada Constantin Miile No. 24 (fost Sărindar) Et. I. — TELEFON: 306/93 și 323/69 ÎMPRUMUTUL O polemică vie s-a iscat în ju­rul împrumutului. Personalităţi marcante d­i­n lumea politică şi-au spus păre­rea prin presă, unii fiind pentru, alţii contra împrumutului ce se tratează la Paris. Mărturisim că noi nu prea am înţeles rostul acestei polemici. Căci nu e vorba de condiţiile îm­pru­­mutului pe care unii să le a­probe şi alţii să le respingă. Che­stia asta nu se pune. Ceea ce se discută, e dacă îm­prumutul proectat e mare sau e mic şi dacă sumele împrumu­tate vor fi sau nu întrebuinţate într'un plan general de refacere. Aşa pusă chestia, lesne se poa­te vedea, că împrumutul e un simplu pretext de ceartă, şi că lumea politică polemizează pe a­ceasta chestie, cum ar face de pildă pe rezultatele unor alegeri parţiale. Daca­ împrumutul e mare sau e mic, nu are nici o importanţă. Guvernul nu poate fi bănuit că a putut împrumuta mai mult şi n’a vrut. Problema importantă e nevoia de bani, pe care o simţim acum. Planul general de refacere, so­cotit pe doi, pe cinci ani sau pe mai mulţi ani, este o lăudabilă iluzie. Ce vom face la anul sau peste cinci ani, vom­ vedea. Deo­camdată, ne trebuie bani, ca să nu rămânem în joc cu toată or­ganizaţia Statului. Orice discuţie, care îngreuie satisfacerea acestei nevoi, e de prisos, şi arată că pasiunea po­litică nu cunoaşte margini. Suntem organizaţi într’un Stat civilizat şi trăim, ca toată lumea, civilizata, în economia de schimb. Producem marfă pentru co­merţul mondial şi aducem din a­­fară banii de care avem nevoie, vânzând mărfurile noastre. O catastrofă mondială, ca un război, a oprit schimbul. Ne gă­sim în neputinţă de a schimba, în condiţii normale, mărfurile noastre. Suntem nevoiţi să dăm în pagubă, ceea ce putem vinde şi e cu neputinţă ca, dela o zi la alta, să reorganizăm toată eco­nomia noastră, publică şi priva­tă, pentru a o reduce la nivelul preţurilor de pagubă. Presupunând că această redu­cere ar fi cu putinţă, ea totuşi, cere câţiva ani. Până atunci ce ne facem ? Cu ce umplem golul ce s’a pro­dus şi de unde luăm suplimen­tul de bani de care avem nevoie, ca să ducem viaţa mai departe? Fără îndoială este nevoie să vindem ceva suplimentar, să ga­­jăm ceva ce avem disponibil. Acest ceva nu poate fi decât creditul viitor al Statului. Trebuie să împrumutăm, căci creditul Statului subsistă, oricâ­tă osteneală şi-ar dar concuren­ţii din lupta politică să-l redu­că şi să-l denigreze. Dacă guvernul găseşte un îm­prumut, care să asigure bunul mers al Statului, pe şease luni, sau un an, el va face o afacere minunată. Căci planuri de viitor şi organizăm­ pe o serie de ani, când producţia nu are nici o cău­tare şi când nu se ştie care vor fi bazele de normalizare ale pie­ţei mondiale — pe care, de­sigur, nu le vom fixa noi — sunt in­oculat ca halucinaţiile bolnavu­lui care se visează făcând sport şi luptând. Trebuie să revenim la realita­te şi să ne dăm seama de împre­jurări. Nu e momentul nici de orga­nizat nici de reorganizat. Trecem printr’o epocă, în care fiecare zi câştigată, fără sdrun­cinări prea adânci şi fără sufe­­rinţi prea mari, trebuie însemna­tă ca un su­bces. Punându-ne pe conceput pla­nuri de viitor şi pe luptă în ju­rul acestor planuri, pierdem din vedere realitatea imediată. Viaţa cere continuitate, legata­ră de la clipă la clipă. Planurile de viitor se alcătuesc atunci, când legătura între clipe e făcu­tă de la sine şi grija e cum să se întrebuinţeze prisosul. Până să avem prisoase, să ne îngrijim de legătura zilei de azi cu cea de mâine. A. Concordatul preventiv şi vânzările silite de Viator In arsenalul foarte bogat de legi, făurite în ultimii ani, sunt două cari au contibuit la des­trămarea creditului român în in­terior şi peste hotare, într'o mă­sură mai mare decât criza eco­nomică ce bântuie pretutindeni. Concordatul preventiv şi vânză­rile silite. Degeaba s-a atras până acum atenţia guvernanţilor asupra ne­mai­pomenitului jaf pe care cele două legi încriminate le fac, în averea publică, asupra situaţiei, unică în Europa, creată credito­rului român. Ar fi să ne pierdem vremea reamintind din nou con­­sideraţiunile de atâtea ori înşi­rate , ce fac să reiasă ruşinoasa nedreptate consacrată prin con­cordatul preventiv. Răul însă cel mai mare ce decurge din aceas­tă lege demagogică, un rău ce s’a înfipt adânc şi, din neferici­re, nu va dispare a doua zi după suprimarea ei, este înspâimân­­tătoarea scădere a moralei ne­gustoreşti, dispariţia ultimului pic de ruşine în pregătirea me­todică a despierii creditorului. Celebra piesă a lui Bjornson, „Falimentul­’, descrie drama sfâ­şietoare ce se petrece în sufletul neferictului comerciant căzut în insolvenţă, încercările sale dis­perate pentru a evita hidoasa decădere. Sentimentele acestea ni se par astăzi anarcronice, pe­rioada de după războiu le-a mă­turat complect şi n’a mai ră­mas nici o urmă. Moratoriul şi apoi concordatul preventiv au desrădăcinat orice teamă de ri­gorile legii. Dimpotrivă, vedem cum creditorul, pentru a apăra avutul său primejduit devine ru­gător, smerit, pe când debitorul ameninţă, sfidează şi graţie o­­crotirei legale, plăteşte când vrea, cât vrea... e inutil să adău­găm că în marea majoritate a cazurilor preferă să nu plăteas­că nimic. Cine nu ştie că mora­toriul a fost în realitate un fali­ment deghizat întru cât benefi­ciarul niciodată n’a achitat da­toria sa sută în sută, ci s’a a­­ranjat cu creditorii săi, cât mai des avantajos pentru aceştia şi cât mai bine pentru el. Concor­datul preventiv a desăvârşit o­­pera distrugătoare a creditului. Par’că a fost inventat special pentru ca creditorul să nu se mai aleagă cu nimic : autorii, suntem convinşi, n’au prevăzut fecunditatea fanteziei celor ne­platnici, cari ştiu să tragă din concordat foloase surprinză­toare. O exemplificare va fi mai e­­locventă decât orice sinteză. E un caz pe care ni-l comunică un mare fabricant de pielărie din Moldova. Numeroşi detailişti din toate unghiurile Moldovei, obţin dela el marfă pe credit şi, într’o bună zi s’au gândit la planul in­genios de a se sindicaliza... pen­tru a nu plăti deloc. Odată ho­tărârea luată, au adresat fabri­cantului o scrisoare în care îl informează că cismarii boicotea­ză prăvăliile lor cerând reduce­rea preţului sub cost. Bine­înţe­les, în urma acestui boicot, de­­tailiştii semnatari nu mai vând, deci nu pot efectua plăţile. Aşa fiind, comunică fabricantului cele următoare : „Pentru aceste motive şi ca să nu fim expuşi la proteste, vă ru­găm să binevoiţi a dispune de urgenţă ca toate poliţele noas­tre să fie preschimbate de dvs. fără dobânzi. Din partea noastră vom depune în cont­ curent la dispoziţia dvs. sumele ce vom in (Citiți continuarea in pag. IIL-a) I REZULTATUL Fiecare din grupările politice cari au luat parte la lupta electo­rală, zice că a avut succes. Liberalii fiindcă au luat un loc la Vlașca, averescanii fiindcă au înviat la Teleorman, guvernamen­talii, fiindcă au luat trei locuri din cinci■ Liberalii de sub steagul d-lui Gheorghe Brătianu sunt „mândri“ că „moldovanul Tom­a“, candidatul lor, ,,a fost aşa de bine primit în Teleorman, iar bucureş­­teanul Valjean aşa de cald urmat la Putna“. Ce ar fi fost, Doamne, dacă rămânea fiecare, la el acasă?­­Ei, dacă toată lumea e mulţumiră, nu putem fi, şi noi, decât mulţu­miţi. Rezultatul alegerilor ne sileşte, totuşi, să facem şi unele obser­vări. Partidul naţional-ţărănesc îşi a păstrat, in Ardeal, neştir­bilă po­pularitatea lui. In Bihor, candida­tul naţional-ţărănist a dobândit 29­ 616 voturi, faţă de 16.964 voturi dobândite de candidatul minoritar. In Caraş, naţional-ţărăniştii au eşit în frunte cu 15.975 voturi, faţă de 3.400 date liberalilor, 1982 georgiştilor şi 1851 averescanilor. Ce înseamnă aceste voturi ? în­seamnă că in Ardeal, partidul na­ţional-ţărănesc reprezintă o tra­diţie, un program, o credinţă. Po­pularitatea lui nu este la bătaia vântului. Ea nu atârnă de împreju­rările politice, nici de greutăţle momentului Partidul păstrează le­găturile lui cu poporul şi poporul dă toată încrederea lui conducăto­rilor partidului, în care vede pe conducătorii lui Asta mai înseamnă că partidul naţinal-ţărănesc are îndatorirea să-şi urmeze tradiţia şi progra­mul. Să ştie lămurit ce vrea, D­R. Plaiul economic al pie­vei mul­ui discuţia­­ delegatei economice Membrii delegaţiei economice, în­­trlnindu-se în şedinţa de ieri, au luat cunoştinţă de expunerea d-lui Madgearu, cu privire la planul econo­mic al guvernului. In şedinţa de azi vor continua dis­­cuţiunile asupra acestei chestiuni. Alţi membri ai delegaţiei îşi vor ex­pune proectele, cu privire la elabora­rea acestui plan.­ Consiliul de miniştri, care urma să aibă loc după şedinţa delegaţiei economice, nu s’a mai ţinut. To­tuşi, fiindcă toţi membrii guvernu­lui erau prezenţi, au luat act de planul economic al guvernului, ho­tărând să nu-l mai treacă prin Consiliul de miniştri. Tot cu această ocazie membrii guvernului au mai fost incunoş­­tiinţaţi şi asupra faptelor, întâm­plate la întrunirea de ieri a­­ mun­citorilor de la căile ferate­ eftinirea pâinei ORDONANŢA PRIMĂRIEI CAPITALEI Dri la amiază, d- Dem. Dobrescu, primarul general al Capitalei, a fi­xat noile preţuri ale pâinei, care intră în vigoare începând de azi Pâinea albă, de un kilogram se va vinde cu 7 Iei, în loc de 8 lei. Pâinea neagră, se va vinde tot cu 5 lei kgr. Franzela, se va vinde mai de­­parte, la preţ uiber. Această dispoziţie a fost comu­nicată brutarilor, de organele pri­măriei, ori după amiază. Victimele catastrofei din Whitehaven LONDRA 30 (Rador). — Oficial se anunţă că din­tre cei 45 de mineri vic­time ale exploziei din mi­na Whitehaven, 19 mine­ri au fost scoşi vii, iar 26 morţi. O societate de navi­gaţie chino-americană NENKING, 30. (Rador). — Mai multe societăţi de navigaţie ame­ricane, ar fi propus guvernului să formeze o societate de navigaţie chino-americană. Americanii ar pune la dispoziţie vapoarele, care ar face exploatarea, însă sub pavi­lionul chinez. Guvernul este gata Înceapă negocierile* Săptămâna Cerealelor­­ de S. A. Focşăneanu Problema agricolă în Franţa şi Germania.-Ac­­tivitatea Rusiei.-Disponibilităţile noastre de export.-Calitatea grânelor noastre Criza grozavă de preţuri şi de desfacere este astăzi soarta agri­culturii europene. Criza e provo­cată de progresele extraordinare ale technicei în producţia agricolă a ţărilor extraoceaioce. Ea con­strânge statele europene să caute mijloace de protection© pentru oro­­usele lor indigene. PROBLEMA AGRICOLA IN FRANŢA ŞI GERMANIA Franţa cu tot avântul ei indus­trial, continuă să rămână o ţară agrară, 52 la suta din populaţia ei fiind ocupată cu agricultura, a cărei producţie anuală se evaluia­­ză la vre-o 100 miliarde franci sau vre-o 650 miliarde de lei. Numai producţia vitelor se esti­mează la ca- 15 miliarde, a lăptă­­riei la ca- 12 miliarde şi a carto­filor la ca. 10 miliarde franci. Dar în raport cu progresele in­dustriei mereu crescânde, agricul­tura a rămas înapoi, necultivân­­du-se în toată Franţa în ultimii ani peste 5 juni. milioane hectare, ceea ce înseamnă cam un milion şi jumătate hectare sub media supra­feţelor cultivate înainte de răz­boi. Totuşi media producţiei pe hec­tar a crescut, graţie întrebuinţăm îngrăşămintelor şi technicei mo­derne, aşa că s’a putut recolta cam 1687 kgr. 2.v. .faţă de 1352 kgr­ mai înainte. Nu s’a putut o­­pri însă scăderea preţurilor, sus­ţinute în interior de taxele aproa­pe prohibitive la import. Politica agrară a guvernelor franceze, care menţine preţul arti­ficial al grâului indigen la 150 franci, contribue la scumpirea pâi­nei, un aliment de mare consum pentru populaţia franceză mai cu seamă a aceleia ocupată în indus­trie. „ Producătorii francezi, nemulţu­miţi încă, dau luptă în Parlament pentru urcarea şi mai mult a pre­ţurilor , pentru cerealele indigene, în paguba ţărilor exportatoare, care şi aşa nu mai găsesc nici o socoteală la valorificarea actuală a produselor lor agricole în Franţa. Şi în Germania chestiunea a­­grară este mereu la ordinea zi­lei. Ea a devenit ca pretutindeni o problemă politică foarte greu de rezolvat, m­ai cu seamă prin re­voluţia provocată de R Ru­sia în co­merţul internaţional de cereale, pe care le exportă la preţuri acope­rind abia costul transportului ma­ritim. Pretutindeni se recomandă în­locuirea produselor depreciate cu cultivarea de plante mai valoroa­se şi mai rentabile, ceea­ ce ar pu­tea schimba întrucâtva situaţia critică de astăzi. ACTIVITATEA RUSIEI După ştirile recente din Rusia,­­ care în ultimele săptămâni a navlosit numai pe piaţa Londrei a­­proape 40 vapoare, de o capaci­tate de peste 200000 tone,­­ tre­­bue să ne aşteptăm la reluarea în­cărcărilor ei de produsele natura­le, spre a fi vândute iarăşi ca până acuma la preţuri de ruină­ Faţă de cantităţile exportate în a­­celaş interval de timp anul trecut, pare că ruşii scontează un surplus de ca. 48 la sută pentru secară şi de ca. 81 la sută pentru grâu. RECOLTA ARGENTINEANA DE PORUMB Argentina scontează viitoarea ei recoltă de porumb ca asigurată aruncând restanţele de porumb ve­chiu la orice preţ, forţată fiind şi de scăderea continuă a Pesosulm. Se calculează deocamdată un ex­cedent de ca. 10 milioane de tone porumb în ţările exportatoare, fa­ţă de numai 7 milioane posibilită­ţile de consum­ mondial. DISPONIBILITĂŢILE NOASTRE DE EXPORT După ultimul comunicat oficial, surplusul disponibilităţilor noastre de cereale exportabile până la vii­toarele recolte, corespunde eva­luărilor noastre publicate în croni­cile precedente­ Aceste cantităţi sunt neînsemna­te pentru a cântări în comerţul internaţional de export, a cărui atenţiune este îndreptată spre miş­carea pornită din statele Am­ericei de Nord şi de Sud şi spre Rusia, a cărei concurenţă a început să îngrijoreze lumea întreagă. LEGEA VALORIFICĂRII CEREALELOR Proiecţii de lege privitor la co­merţul de cereale şi la morărit, conţine în ansamblul lui, începutul unui monopol deghizat, la care, în mod deschis se va recurge, dacă toate ţările interesate în pro­blema agrară, nu vor fî găsit o so­­luţiune mai eficace. Din experienţa atâtor ani, nu se poate abate nimeni dela convin­gerea că, îngrădirea libertatea co­merţului şi a iniţiativelor particu­lare, a dat totdeauna greş. Dacă ţările ca Statele Unite, Ca­nada şi Australia pot să-şi plă­tească luxul tuturor experienţelor, nu tot astfel este situaţia materială în ţările dunărene, unde­­ su­bven­­ţiuni de stat de sute de milioane pot apăsa foarte greu asupra bu­getului. Cu toate astea pare că Aiiii&Ka a renunţat la planul unei garanţii a preţului grâului, preferând să nu se atingă de libertatea comerţului de cereale, iar farmbordul Ameri­can declară că nu se va putea con­tinua politica susţinerea grâului din viitoarea recoltă, iar din sto­cul de grâu vechiu care îl mai de­ţine, va elibera pe credit până la 15 Septembrie cantitățile necesare morilor care vor voi să-i macine pentru export. (Citiți continuare în pag. 3-a). Parcnorfinale am­inilfiirpi R VI ^pwii v viv uvj!­iwuiiyi w* româneşti Mărirea şi îmbunătăţirea producţiei. — Reorganizarea comerţului. Concentrarea exportului. — Acţiunea Uniunei Europene Expunerea făcută de d. ministru Madgearu, reprezentanţilor presei străine D. Virgil Madgearu, ministrul agri­culturei şi domeniilor, a convocat ori pe reprezentanţii presei străine cărora le-a făcut o expunere despre situaţia agriculturei. D-sa a citat, mai întâi două cifre caracteristice privitoare la agricultura europeană. Valoarea vegetatelor produse în 1929 a fost de 86 jum. miliarde lei hârtie, iar în 1930 aceeaş cantitate na mai valorat decât 58 şi un sfert miliarde. Prin urmare dela un an la altul aceeaş cantitate de cereale a pierdut 40 de miliarde în valoarea ei, adică un miliard de mărci aur. Faţă de această situaţie, guvernul s’a întrebat ce se poate face pentru schimbarea acestei situaţiuno şi re­venirea la normal a cursului vieţii e­­conomice. CARE SUNT PERSPECTIVELE ROMÂNIEI Primele măsuri la care s’a gândit guvernul au fost acelea de a inten­sifica producţia. Din acest punct de vedere România se găseşte intrio situaţie mai favora­bilă decât toate celelalte state agri­cole. La noi în ţară producţia pe hectare este atât de scăzută, încât prin îmbunătăţiri tehnice şi prin dis­tribuirea de seminţe selecţionate, prin organizarea lucrărilor agricole in ge­neral, in cinci ani de zile putem ri­dica cifra producţiei agricole, astfel încât dacă preţurile scăzute de as­tăzi se vor menţine, la cereale, vom putea să acoperim cea mai mare parte din deficitul provocat, prin scă­derea preţurilor. Peste cinci ani vom putea realiza, cu preţurile de astăzi, o producţie a­­gricolă in domeniul vegetal care să valoreze 83 şi un sfert miliarde de lei, reducând deficitul provocat prin devalorizare la 13 miliarde. Acest gol va putea şi el fi compensat prin a­­plicarea programului de intensificare şi ameliorare a producţiei animale. Pe această Cale vom putea depăşi cele 13 miliarde. Numai acest rezultat nu poate fi mulţumitor. Dacă se poate spera ca preţurile agricole de astăzi să­ nu mai scadă, la produsele animate si­­tuaţiunea se prezintă cu totul altfel. Nu poate fi vorba de o stabilizare a acestor preţuri, întrucât toate ţările tind spre ameliorarea producţiei ani­­mate şi spre complectarea ei prin in­tensificarea industrializării. Prin ur­mare peste cinci ani vom avea să combatem şi scăderile ce se vor pro­­duce la produsele animale. COMERŢUL DE CEREALE TREBUE REORGANIZAT Deci, pe lângă intensificarea şi îmbunătăţirea producţiei, tre­­bue să ne străduim a garanta o comercializare mai bună a pro­duselor agricole în genere. Lu­crul trebuie început imediat în această direcţie, spre a dobândi foloasele posibile prin crearea de organizaţii speciale interne şi prin măsuri de ordin interna­ţional. Numai printr’o colabora­re în ambele direcţii se poate spera la o îmbunătăţire posibilă. SUSŢINEREA PREŢURILOR INTERNE D. ministru Madgearu a declarat că este necesară organizarea unei ac­ţiuni pentru susţinerea preţurilor in­terne. In principiu toate statele eu­ropene sunt adversare măsurilor de multe ori costisitoare pentru susţine­rea preţurilor. In practică, insă, s’au luat în ultimii ani pretutindeni ase­menea măsuri. Aceste măsuri, ca orice măsură ar­tificială, sunt riscate şi costisitoare, dar sunt necesare pentru a înlesni producătorilor timpul necesar pentru a putea aştepta rezultatul altor mă­suri, rezultate ce nu pot fi imediate. Guvernul este de părere că spriji­nirea preţului intern la cereale nu se poate realiza astăzi, decât prin crea­rea unei societăţi pentru comerţul de cereale. Nu este vorba de un mono­pol. De altă parte este, însă, adevă­rat că spre a se ajunge la un preţ minimal interior, această societate va avea exclusivitatea aprovizionării mo­rilor cu grâu. Când această societate va dispune de organizaţii necesare în toată ţara, spre a furniza morile, a­­tun­ci vom avea posibilitatea de a de­creta preţurile în interior. Morile vor vinde apoi făina sau la un preţ liber, stabilit prin concurenţă sau la un preţ fixat. CONCENTRAREA EXPOR­TULUI D. ministru al agriculturei a stă­ruit apoi asupra nevoiei de reorgani­zare a comerţului exterior, fără a i se ,W(Citiţi continuare în pag.II-a).” GUVERNUL MACDONALD împotriva tuturor zvonurilor cari încă din toamna trecută preves­tesc necontenit o iminentă schim­bare politică in Anglia, se poate constata că situaţia guvernului Macdonald s’a întărit în ultimele luni. Guvernul laburist a avut să în­frunte problemele cele mai difi­cile. Hărţuit de conservatorii ho­tărâţi să îl răstoarne cu orice preţ, combătut chiar de unii depu­taţi laburişti, guvernul Macdonald a cunoscut primejdii grave, dar a izbutit să se strecoare prin luptele, parlamentare. Azi, după ce a fă­cut să se voteze noua lege a sindi­catelor prin care se recunosc drepturile pierdute de trades-unio­­nuri după greva generală din 1926, guvernul Macdonald poate privi liniştit viitorul apropiat- A contribuit la această situaţie sprijinul statornic acordat de li­berali. Reforma electorală care va fi depusă zilele acestea în Ca­mera Comunelor şi care va folosi în­deosebi partidului liberal, va strânge şi mai mult prietenia ce­lor două partide. Guvernul Macdonald nu a reuşit să rezolve problema grea a şalo­majului, deşi succesul său în ale­geri se datora mai ales făgăduelie lor în această privinţă. Se poate presupune insă că nici celelalte partide n’ar fi fost în stare să ate­nueze urgia lipsei de lucru. O pro­punere de­­colaborare a, ivt­mul partidelor pentru a cerceta reme­diile cele mai potrivite combaterei şomajului, e susţinută azi de cer­curi tot mai largi ale opiniei pu­blice. Guvernul Macdonald nu are să se teamă că ar putea fi răstur­nat pe această chestiune. Guvernul îşi poate înscrie însă la activ în bilanţul activităţii sale rezultatele conferinţei indiene şi acesta e un succes tot atât de în­semnat cât şi pactul naval în­cheiat anul trecut cu America­ In curând, guvernul Macdonald va trebui să pregătească noul bud­get. Se vorbeşte de un proect al d-lui Snowden, care prevede o re­ducere cu iu la sută a salariilor, ca funcţionarii publici, ca şi în toate întreprinderile particulare. Soarta, guvernului va fi hotărâtă desigur în această împrejurare- Reușita proectului ar însemna, după pă­rerea dlnui Snowden, începutul In«• sănătoșirii economice a Angliei. ♦ A* HS­ O nouă gravă învi­­nuire adusă banche­­rului austric PARIS, 30. (Rador). — Acţiona­­rii societăţei „Paris Fonder” a demis plângerea la parchet, pentru delapidarea sumei de 132 milioane franci, împotriva bancherului au­s­­tric. Acţionarii pretind că acesta şi-a însuşit suma de mai sus, ce i-a fost depusă de societatea „Cre­dit Fonder” spre păstrare. Cutremur de pământ pe Mexico NEW-YORK 30 (Rador). — I­n Mexico-City se a­­nu­nţă că azi s’au produs 2 puternice cutremure de pământ, cari au fost re­simţite în 12 State şi au semănat panica in partea, meridională a Mexicului. Ambele cutremure au provocat mari pagube ma­teriale, cari încă nu au fost evaluate. Alegerile din Spania MADRID, 30 (Rador). — Un co­municat dat de guvern declară că cu toată deriziunea unor anumite partide politice de a boicota ale­gerile, ele vor avea loc în Martie, aşa cum s’a anunţat anterior. Comunicatul face apel la ţară pentru ca să se pună candidaţi cari prin experienţa, independența politică și patriotismul lor, pot să aducă tării serviciile pe care le cer nevoile actuale. .

Next